1ra-155/2020 — art.151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,12 CPP
1ra-155/2020 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-155/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Burduh Victor,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul
ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 15 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui
Didenco Ghenadie xxx, născut la xxx, originar
și domiciliat în mun. xxx, str. xxxx, ap. xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.01.2013-31.12.2015;
Instanța de apel: 01.03.2016 – 18.05.2016;
10.08.2017 – 06.12.2017;
12.06.2018- 15.04.2019;
Instanța de recurs: 14.02.2017 – 13.06.2017;
22.02.2018 – 24.04.2018;
05.08.2019–21.07.2020.
A CONSTATAT:
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 decembrie
2015, Didenco Ghenadie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 149 alin. (1) Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa
penală sub formă de închisoare pe termen de 3 ani.
În baza prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea
pedepsei aplicată lui Didenco Ghenadie pe un termen de probă de 3 ani.
Acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei, Russu Zinaida, a fost
admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se
expună instanța în ordinea procedurii civile.
Prima instanță a constatat că, Didenco Ghenadie se învinuiește de
faptul că, la 05 noiembrie 2012, aproximativ la ora 02.00, fiind în stare de
ebrietate, aflându-se în barul „Focușor” amplasat pe str. xxx, mun.
Chișinău, în urma unui conflict cu Russu Vladislav Mihail, intenționat i-a
aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii peste diferite părții a corpului
și i-a cauzat potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 141/2226 din
1
13 noiembrie 2012 - 29 noiembrie 2012 fractura coastei 6 pe dreapta cu
hemoragii în țesuturile moi adiacente, produsă prin lovire directă și se
califică ca vătămare medie, iar în rezultatul unicii lovituri aplicate in
regiunea frontală dreapta i-a fost cauzată traumă cranio-cerebrală închisă:
excoriație frontal pe dreapta, echimoză peri orbital dreapta, hemoragii în
țesuturile moi pericraniene, fractura bolții și bazei craniului, hematom
epidural temporal dreapta, hematom subdural cu dimensiunea
aproximativă de 150-160 ml (evacuat chirurgical), hemoragii subdurale.
Subarahnoidiene, intra parenchimatoase, contuzie cerebrală, hemoragii
secundare în trunchiul cerebral și se califică ca vătămare corporală gravă,
periculoasă pentru viață în rezultatul căreia a survenit decesul victimei.
Instanța de fond și-a motivat soluția privind recalificarea acțiunilor
inculpatului în baza art.149 alin.(1) Cod penal – lipsirea de viață din
imprudență, constatând că, probele administrate în ședința judiciară nu au
demonstrat prezența în acțiunile inculpatului a intenției de a-i cauza lui
Russu Vladislav vătămare grave a integrității corporale, stabilind faptul
aplicării de către inculpat a unei singure lovituri cu palma, de la care partea
vătămată, fiind în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat și a căzut jos,
lovindu-se cu capul de asfalt.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
- procurorii în Procuratura sectorului Centru, mun. Chișinău,
Șapovalov Lilia și Postovanu Viorel, prin care au solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Didenco
Ghenadie să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
151 alin. (4) Cod penal și a-i numi pedeapsă reieșind din prevederile art. 10
Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani închisoare în
penitenciar de tip închis. A admite acțiunea civilă a reprezentantului
victimei Russu Zinaida și a încasa de la Didenco Ghenadie în folosul
numitei prejudiciul material și moral, cuantumul căruia rămânând la
discreția instanței.
- succesorul victimei Russu Zinaida, prin care a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care
inculpatului Didenco Ghenadie să fie pedepsit în conformitate cu legea, cu
recuperarea prejudiciului material și mora.
- avocatul Făli Simion în interesele succesorului victimei Russu
Zinaida, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri
prin care Didenco să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. A
satisface acțiunea civilă depusă de către Russu Zinaida și a încasa de la
Didenco Gh. în favoarea acesteia prejudiciul material și moral cauzat de
acțiunile lui Didenco Gh., conform cerințelor expuse în acțiunea civilă.
2
3.1 În motivarea cererii de apel procurorii au invocat următoarele
argumente:
- prima instanță eronat a constat săvârșirea de către inculpat a
infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal - lipsire de viață prin
imprudență, motivând că inculpatul Didenco i-a aplicat victimei doar o
singură lovitură în regiunea feței, de la care acesta s-a dezechilibrat și a
căzut jos pierzându-și cunoștință, însă nu a luat în considerație raportul de
expertiză nr. 141/2226 din 13-29.11.2012141, conform căruia moartea
cet. Russu Vladislav a fost violentă și a fost cauzată de factori mecanici și
anume obiect contondent dur cu suprafața limitată, iar la examinarea
medico-legală în afară de trauma cranio-cerebrală închisă a mai fost
constată și fracturarea coastei 6 pe dreapta, care conform raportului de
expertiză a fost produsă prin lovire directă și care exclude formarea ei prin
acțiuni de deformare a cutiei toracice, inclusiv masajul indirect al
cordului, iar fracturarea prin cădere forțată se exclude, deoarece cutia
toracică este o carcasă osoasă formată din mai multe coaste și când are loc
fracturarea directă a unei singure coaste aceasta se produce prin lovire cu
un obiect, contondent suprafață limitată și nu prin cădere;
- conform raportului în momentul fracturării coastei 6 dreapta, Russu
Vladislav putea să fie și în poziție verticală și culcată, cu fața anterioară a
corpului orientată spre agresor. Coasta 6 are o rezistență, mai mică și ea
poate să se fractureze prin lovirea cu pumnul sau piciorul. Rezultatul
analizei sângelui la alcool etilic era 1,18 promile, ceea ce clinic corespunde
cu o stare de excitație cu influență minimă asupra coordonării, mișcărilor.
În ce privește presupusa traumă la autopsie nu și-a găsit confirmarea, iar
starea de oboseală este ceva relativ, în plus trauma cranio-cerebrală are
două locuri de acțiune traumatică. în regiunea frunții pe dreapta și partea
posterioara a craniului, ceea ce demonstrează că trauma s-a produs prin
lovire cu obiect contondent cu suprafața limitată, cu o ulterioară cădere a
corpului și lovirea capului în regiunea posterioară. Căderea forțată
înseamnă lovire și cădere, în cazul dat s-a demonstrat că a fost lovire în
regiunea capului cu o forță suficientă de a produce o fractură cu ulterioară
cădere a corpului pe spate. Cu pumnul puțin probabil că poate fi cauzată o
asemenea traumă. Conform declarațiilor expertului V. Șarpe, traumele
cranio- cerebrale cu timpul se absorb și dispar. însă dacă sunt fracturi ele
rămân, ceea ce în cazul dat nu a depistat. La coaste a constatat o traumă
veche, deoarece era o cicatrice, dar la craniu dacă este vorba de hemoragii,
ele cu timpul se absorb. O asemenea fractură anterioară nu a depistat;
- leziunile corporale sunt în legătură directă cu decesul lui Russu V.,
iar analizând multitudinea acestor leziuni corporale se exclude ca acestea
3
puteau fi formate doar de la o lovitură cu palma în față și aplicate fără
intenție, după cum declară inculpatul Didenco;
- analizând în ansamblu declarațiile martorilor în raport cu raportul
de expertiză nr. 141/2226 din 13-29.11.2012, toți martorii au declarat că
Russu V., a căzut de la lovitura aplicată de inculpatul Didenco, fapt pe care
nici inculpatul nu-1 neagă. Nici unul din martori cât și inculpatul Didenco
nu a declarat că victima a căzut cu coasta/corpul pe bordură /și anume
Proca a declarat că Rusu și Didenco stăteau față în față. Russu de la
lovitură a căzut jos pe spate pe trotuar și nu pe bordură. Martorul
Cotorobai a declarat că Russu călcând pe bordură a căzut jos pe spate, pe
partea dreaptă și inculpatul a declarat că l-a împins cu palma în regiunea
obrazului, bărbiei pe Russu V., care a făcut un pas în urmă. s-a
dezechilibrat și a călcat pe bordură a căzut jos pe spate pe drum. ca urmare
se exclude căderea lui Rusu din poziție ortostatică fără accelerare, pe un
plan dur neuniform, cum poate fi bordura cu cauzarea fracturii costale și
partea carosabilă a drumului cu cauzarea traumei cranio-cerebrale;
- prima instanță în sentința de recalificare indică că vinovăția lui
Didenco Gh., se dovedește prin raportul de expertiză nr. 141/2226 din 13-
13-29.11.2012 /f.d.50-51/ și raportul de expertiză nr. 38 din 10.12.2014. care
sunt contradictorii, ca urmare nu este clar care totuși raport de expertiză a
fost pus la baza sentinței;
- consideră că prima instanța nu a apreciat probele în ansamblu, din
punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării acestora, apreciind
eronat o parte din probele prezentate, ilegal recalificând acțiunile
inculpatului la art. 149 alin. (1) Cod penal. Săvârșirea de către inculpat a
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal se confirmă prin:
declarațiile martorilor Proca Pavel, Belecci Elena, Maliuta Sergiu, Starcenco
Tatiana, Savițchi Teodor și reprezentantului victimei Russu Zinaida; prin
declarațiile expertului Șarpe Vasile; prin procesele de confruntare
efectuate între martori și bănuit: prin înștiințarea 903 despre acordarea
ajutorului medical (f.d. 6); prin extras medical (f.d. 44); prin procesul
verbal de cercetare la fața locului, foto tabele (f.d. 63-67): prin raportul de
expertiză medico-legală nr. 3019 din 07-08.11.2012 (f.d.42-43); prin raportul
de expertiză medico-legală nr. 141/2226 din 13—29.11.2012 (f.d. 50-51).
3.2 În motivarea cererii de apel succesorul victimei Russu Zinaida a
invocat următoarele argumente:
- prima instanță eronat a recalificat acțiunile inculpatului în baza unei
infracțiuni mai ușoare, apreciind acțiunile acestuia ca neintenționate.
Cauza penală s-a examinat în instanța de fond pe o durată îndelungată de
timp, iar acțiunea civilă înaintată a fost admisă doar în principiu. Didenco
Gh. se comportă foarte agresiv, premeditat și intenționat, în ziua cauzării
4
vătămărilor corporale fiului său V. Russu. Prima instanță nu avea temei de
a constata că inculpatul a acționat față de victimă din neatenție. Prin
admiterea acțiunii civile în principiu instanța de fond a oferit posibilitate
inculpatului de a se eschiva în continuarea de la repararea prejudiciului
cauzat prin comiterea infracțiunii, ce constau în cheltuieli pentru tratament,
pentru înmormântare și serviciile funerare în privința fiului său Russu
Vladislav, precum și cheltuielile de judecată.
3.3 În motivarea cererii de apel avocatul Făli Simion în interesele
succesorului victimei Russu Zinaida a invocat următoarele argumente:
- infracțiunea comisă a fost calificată incorect, concluzie ce contravine
probelor stabilite în cercetarea judecătorească și care persistă în materialele
cauzei;
- în privința condamnatului a fost aplicată o prevedere penală mai
blîndă;
- au fost încălcate drepturile părții vătămate și părții civile prevăzute
de art. art. 60. 62 Codul de procedură penală;
- au fost aplicate eronat prevederile art.387 alin.(1) Codul de
procedură penală;
- din declarațiile martorilor oculari, precum și din declarațiile
învinuitului reiese, că în timpul conflictului dintre Russu V. și Didenco Gh.,
ultimul intenționat a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea capului lui
Russu V., care a urmat cu căderea lui Russu V. pe o bordură de beton a
trotuarului. După cădere, Russu V. nu mai putea să se ridice fără
ajutorul cuiva, din locul unde a căzut a fost transportat la spitalul de
urgență, unde în consecință a decedat. Din fișa medicală și raportul de
expertiză medico- legală, efectuat în baza datelor din fișa medicală,
informațiilor, stabilite la examinarea corpului lui Russu V., cert reiese, că
decesul a survenit din cauza traumei cranio-cerebrale primite. Didenco
Gh.. aplicând lovitura în organul vital important - în capul lui Russu V., nu
doar, că conștientiza despre consecințele care pot surveni în urma acestor
acțiuni ale sale. dar și a admis survenirea lor. de facto care a și avut loc
instanța de fond nu dispunea de careva probe obiective, că acțiunile lui
Didenco Gh. purtau un caracter întâmplător și neatent, și că el nu putea
avea în gând consecințele care pot surveni de la acțiunile sale agresive în
adresa lui Russu V;
- apreciază ca neîntemeiată concluzia primei instanțe privind
imposibilitatea constatării precise a sumei de despăgubire a reclamantului
pe cauza civilă, Russu Zinaida în limitele procesului penal;
- la materialele cauzei civile sunt destule probe care confirmă
cerințele înaintate și mărimea sumei prejudiciului material;
5
- instanța de judecată de asemenea avea destule probe privind
existența prejudiciului moral cauzat, reieșind din faptul că, Russu Zinaida
este mama lui Russu V. o doamnă în vârstă, care locuia împreună cu
feciorul decedat, care era susținerea și ajutorul ei.
Prin deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 18 mai
2016, a fost respins apelul procurorilor în Procuratura sectorului Centru,
mun. Chișinău, Șapovalov Lilia și Postovanu Viorel ca nefondat, admise
parțial apelul succesorului victimei Russu Zinaida și apelul avocatului Fali
Semion în interesele succesorului victimei Russu Zinaida cu pronunțarea
unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care s-
a admis acțiunea civilă înaintată de Russu Zinaida în partea încasării
prejudiciului moral cu încasarea de la Didenco Ghenadie în beneficiul
Zinaidei Russu a sumei de 25 000 lei.
În partea încasări prejudiciului material acțiunea civilă a fost admisă
în principiu pentru stabilirea prejudiciului în procedura contencioasă.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 13 iunie 2017, recursurile au fost admise, casată total decizia atacată și
dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
Instanța de recurs a dispus rejudecarea cauzei dat fiind că, instanța
de apel, nerespectând prevederile art. 394, art. 409 alin.(2), art. 417 alin.(1),
pct.7), 8) Cod de procedură penală nu a constatat fapta pentru care a fost
condamnat, nu a reflectat toate rapoartele de expertiză medico-legale, nu
și-a expus părerea asupra fiecărei probe aduse, ca rezultat pripit
motivându-și soluția de menținere a condamnării în baza art.149 alin.(1)
Cod penal.
Prin deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06
decembrie 2017, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată
o nouă hotărâre prin care Didenco Ghenadie a fost condamnat în baza art.
151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de
tip închis, din data reținerii. De la Didenco Ghenadie s-a încasat, în
beneficiul succesorului părții vătămate, Russu Z., prejudiciul material în
sumă de 42.588,83 lei și moral în mărime de 100.000 lei.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
din 24 aprilie 2018, recursul ordinar declarat de avocatul Andrei Micu a
fost admis, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 06 decembrie 2017, în privința inculpatului Didenco Ghenadie
și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Instanța de recurs în decizia adoptată a menționat nerespectarea
prevederilor art.414 alin.(1), (6), art.417 alin.(1) pct.8), 419 din Codul de
6
procedură penală, accentuând în special faptul că, instanța de apel nu a
apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, în spcial rapoartele de
expertiză, și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de
judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi
declarațiile martorilor Belecci E. și Maliuta S., a constatat inițial fapta ca în
rechizitoriu, iar ulterior s-a contrazis concluzionând sumar, confuz și
neclar, precum și nu a executat indicațiile invocate în decizia Colegiului
penal lărgit al CSJ din 13 iunie 2017.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15
aprilie 2019, a fost admis, inclusiv din alte motive, apelul procurorilor în
Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău. Șapovalov Lilia și Postovanu
Viorel, apelul succesorului victimei Russu Zinaida și apelul avocatului Făli
Simion în interesele succesorului victimei Russu Zinaida, casată integral
sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță prin care:
Didenco Ghenadie s-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.149 alin.(1) Codul penal cu încetarea cauzei penale din
motivul intervenirii prescripției de tragere la răspundere penală.
S-a dispus încasarea de la Didenco Ghenadie în beneficiul d-nei
Russu Zinaida a sumei de 25000 (douăzeci și cinci mii) lei cu titlu de
prejudiciu moral.
În partea încasării prejudiciului material acțiunea civilă a fost admisă
în principiu cu stabilirea cuantumului în procedură contencioasă.
9.1 În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că prima
instanță nu a constatat fapta comisă de inculpat în acest sens expunându-se
doar referitor la învinuire. Utilizarea frazei ”... inculpatul Didenco
Ghenadie se învinuiește că la 05 noiembrie 2012. aproximativ la ora 02.00.
fiind în stare de ebrietate...” indică la faptul că a avut loc o redare a
învinuirii prezentată de către procuror și nu au fost redate circumstanțele
de fapt stabilite de către instanța de judecată.
Prin sintagma reținută în sentință că inculpatul Didenco Gh. se
învinuiește că, ... rezultă că prima instanță, de fapt, nu a constatat fapta
pentru care acesta a fost pus sub învinuire prin rechizitoriu, nici pentru
care a fost condamnat.
Instanța de apel a constatat următoarele circumstanțe de fapt (fapta
comisă): Didenco Ghenadie, la 05 noiembrie 2012, aproximativ la ora 02.00,
fiind în stare de ebrietate, aflându-se în barul „Focușor” amplasat pe str. V.
Alecsandri 12, mun. Chișinău, în urma unui conflict cu Russu Vladislav
Mihail în rezultatul unicii lovituri aplicate i-a cauzată traumă cranio-
cerebrală închisă: excoriație frontal pe dreapta, echimoză peri orbital
dreapta, hemoragii în țesuturile moi pericraniene. fractura bolții și bazei
7
craniului, hematom epidural temporal dreapta, hematom subdural cu
dimensiunea aproximativă de 150-160 ml (evacuat chirurgical), hemoragii
subdurale. Subarahnoidiene, intra parenchimatoase. Contuzie cerebrală,
hemoragii secundare în trunchiul cerebral și se califică ca vătămare
corporală gravă, periculoasă pentru viață în rezultatul căreia a
survenit decesul victimei.
În hotărârea adoptată instanța de apel a menționat că, vinovăția
inculpatului Didenco Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
149 Codul penal se confirmă prin următoarea sistemă de probe, care sunt
pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele:
declarațiile martorului Proca Pavel, declarațiile martorului Cotrobăi
Stanislav, declarațiile martorului Starcenco Tatiana, declarațiile martorului
Savițchii Teodor, declarațiile martorului Belecci Elena, declarațiile
martorului Maliuta Serghei, declarațiile succesorului victimei Russu
Zinaida, declarațiile expertului judiciar Șarpe Vasile, înștiințarea 903
despre acordarea ajutorului medical (f.d. 6, Vol. I); extras medical (f.d. 44,
vol. I); procesul verbal de cercetare la fața locului, foto-tabele (f.d. 63-67,
Vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 3019 din 07-08.11.2012 (f.d.
42-43, Vol. I): raportul de expertiză medico-legală nr. 141/2226 din 13-
29.11.2012(f.d.50-51,Vol.I); raport de expertiză medico-legală nr. 38 din
11.02.2014-25.07.2014 (f.d.43-60, Vol. II) .
Instanța de apel a considerat că acțiunile inculpatului Didenco
Ghenadie trebuie încadrate în baza art.149 alin. 1 Codul penal, potrivit
elementelor constitutive ale infracțiunii - lipsirea de viață din imprudență.
Instanța de apel a conchis că Didenco Ghenadie nu a acționat cu
intenție directă de a-i cauza vătămări corporale grave integrității
corporale lui Russu Vladislav ce ar provoca decesul acestuia, deoarece
inculpatul nu a realizat latura subiectivă a infracțiunii sub care a fost pus
sub învinuire - intenția directă, astfel consecințe soldate cu decesul lui
Russu Vladislav nu au fost urmărite intenționat de către inculpatul
Didenco Ghenadie, nu au fost dorite de către acesta, însă prin acțiunile sale
din imprudență a lipsit de viață pe Russu Vladislav.
Instanța de apel a constatat că, conform rapoartelor de expertiză
medico-legală decesul victimei Russu Vladislav a fost provocat
de trauma cranio-cerebrală cauzată în urma căderii victimei la marginea
carosabilului. Căderea victimei a fost generată de o singură lovitură în
regiunea feței efectuată de către Didenco Ghenadie, care potrivit
circumstanțelor cauzei a fost aplicată fără intenția de a doborî victima. De
asemenea, toți martorii oculari au declarat că, în rezultatul lovirii cu palma
victima s-a dezechilibrat, a făcut câțiva pași înapoi și a căzut jos
pierzându-și cunoștința. Nimeni din cei prezenți la fața locului nu au
8
declarat despre existența unei altercații între inculpat și victimă, nimeni nu
a văzut ca inculpatul să aplice mai multe lovituri peste diferite părți ale
corpului victimei.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 38 din 11.02.2014-
25.07.2014 (f.d.43-60, Vol. II), efectuată în comisie, în concluzia datelor
acumulate precum și localizarea unipolară a leziunilor depistate (fractura
coastei 6 pe dreapta și excoriație cu fractura osului frontal pe dreapta), nu
exclud faptul că, acestea leziuni au fost cauzate în rezultatul unei căderi a
corpului din poziție ortostatică, cu sau fără accelerare, pe un plan dur
neuniform, cum poate fi bordura cu cauzarea fracturii costale și partea
carosabilă a drumului cu cauzarea traumei cranio-cerebrale. In acest
context, nu pot fi incriminate inculpatului cauzarea de vătămări corporale
medii depistate pe corpul victimei, or, această învinuire este lipsită de
suport probatoriu în acest sens.
Instanța de apel a concluzionat că Didenco Ghenadie i-a aplicat lui
Russu Vladislav o singură lovitură cu palma în regiunea feței de la care
:
acesta s-a dezechilibrat, potrivit declarațiilor martorilor audiați, și a căzut
jos, astfel că această lovitură a fost aplicată fără scopul de a urmări
survenirea urmării prejudiciabile, adică sub formă de leziuni corporale
grave periculoase pentru viață, ce ar fi dus la decesul victimei. 41. Aceste
împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza
penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Prima instanță corect a remarcat că, Didenco Ghenadie nu a acționat
cu intenție directă de a-i cauza vătămări corporale grave integrității
corporale lui Russu Vladislav ce ar provoca decesul acestuia, deoarece
inculpatul nu a realizat latura subiectivă a infracțiunii sub care a fost pus
sub învinuire - intenția directă.
Instanța de apel a conchis că, aceste consecințe soldate cu decesul lui
Russu Vladislav nu au fost urmărite intenționat de către inculpatul
Didenco Ghenadie, nu au fost dorite de către acesta, însă prin acțiunile sale
din imprudență a lipsit de viață pe Russu Vladislav. Din analiza cumulară
a probelor.
Instanța de apel a constatat că, conform rapoartelor de expertiză
medico-legală decesul victimei Russu Vladislav a fost provocat de trauma
cranio-cerebrală cauzată în urma căderii victimei la marginea carosabilului.
Căderea victimei a fost generată de o singură lovitură în regiunea feței
efectuată de către Didenco Ghenadie, care potrivit circumstanțelor cauzei a
fost aplicată fără intenția de a doborî victima. De asemenea, toți martorii
9
oculari au declarat că, în rezultatul lovirii cu palma victima s-a
dezechilibrat, a făcut câțiva pași înapoi și a căzut jos pierzându-și
cunoștința. Nimeni din cei prezenți la fața locului nu au declarat despre
existența unei altercații între inculpat și victimă, nimeni nu a văzut ca
inculpatul să aplice mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului
victimei.
Instanța de apel a considerat că, procesul penal în baza art.149 alin.
(1) Codul penal în privința inculpatului urmează a fi încetat pe motivul
intervenirii prescripției de atragere la răspundere penală, în situația în care
infracțiunile imputate au fost comise în anul 2012.
Instanța de apel a considerat mărimea prejudiciului moral pretins de
succesorul victimei în sumă de 100000 lei exagerat de mare, ținând
cont de suferințele psihice și fizice care i-a fost provocată părții vătămate în
rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului. O recompensă
echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de Russu Zinaida. în
opinia instanței de apel constituie echivalentul sumei de 25000 lei.
Instanța de apel a considerat întemeiat de a admite parțial apelul
succesorului victimei Russu Zinaida și apelul avocatului în interesele
succesorului victimei Russu Zinaida în privința laturii civile, prin care a
admis parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei Russu
Zinaida, cu încasarea de la Didenco Ghenadie în beneficiul lui Russu
Zinaida a prejudiciul moral în sumă de 25000 lei, iar în partea încasării
prejudiciului material acțiunea civilă a fost admită în principiu cu
stabilirea cuantumului în procedură contencioasă.
Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav prin
care a invocând incidența art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură
penală a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în
instanța de apel.
10.1. În motivarea cererii de recurs procurorul a susținut că:
- prima instanță și de apel eronat a constat săvârșirea de către
inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal - lipsire de
viață prin imprudență, motivând că inculpatul Didenco i-a aplicat victimei
doar o singură lovitură în regiunea feței, de la care acesta s-a dezechilibrat
și a căzut jos pierzându-și cunoștința, însă instanța de judecată nu a luat în
considerație raportul de expertiză nr. 141/2226 din 13-29.11.2012141,
conform căruia moartea cet. Russu Vladislav a fost violentă și a fost
cauzată de factori mecanici și anume obiect contodent dur cu suprafața
limitată, iar la examinarea medico-legală în afară de trauma cranio-
cerebrală închisă a mai fost constată și fracturarea coastei 6 pe dreapta, care
conform raportului de expertiză a fost produsă prin lovire directă și care
10
exclude formarea ei prin acțiuni de deformare a cutiei toracice, inclusiv
masajul indirect al cordului, iar fracturarea prin cădere forțată se exclude,
deoarece cutia toracică este o carcasă osoasă formată din mai multe coaste
și când are loc fracturarea directă a unei singure coaste aceasta se produce
prin lovire cu un obiect, contondent suprafață limitată și nu prin cădere.
Conform raportului în momentul fracturării coastei 6 dreapta, Russu
Vladislav putea să fie și în poziție verticală și culcată, cu fața anterioară a
corpului orientată spre agresor. Coasta 6 are o rezistență, mai mică și ea
poate să se fractureze prin lovirea cu pumnul sau piciorul. Rezultatul
analizei sângelui la alcool etilic era 1,18 promile, ceea ce clinic corespunde
cu o stare de excitație cu influință minimă asupra coordonării, mișcărilor,
în ce privește presupusa traumă la autopsie nu și-a găsit confirmarea, iar
starea de oboseală este ceva relativ, în plus trauma cranio-cerebrală are
două locuri de acțiune traumatică. în regiunea frunții pe dreapta și partea
posterioara a craniului, ceea ce demonstrează că trauma s-a produs prin
lovire cu obiect contondent cu suprafața limitată, cu o ulterioară cădere a
corpului și lovirea capului în regiunea posterioară. Căderea forțată
înseamnă lovire și cădere, în cazul dat s-a demonstrat că a fost lovire în
regiunea capului cu o forță suficientă de a produce o fractură cu ulterioară
cădere a corpului pe spate. Cu pumnul puțin probabil că poate fi cauzată o
asemenea traumă;
- conform declarațiilor expertului V. Șarpe, traumele cranio-cerebrale
cu timpul se absorb și dispar, însă dacă sunt fracturi ele rămân, ceea ce în
cazul dat nu a depistat. La coaste a constatat o traumă veche, deoarece era
o cicatrice, dar la craniu dacă este vorba de hemoragii, ele cu timpul se
absorb. O asemenea fractură anterioară nu a depistat;
- leziunile corporale sunt în legătură directă cu decesul lui Russu VL.,
iar analizând multitudinea acestor leziuni corporale se exclude că acestea
puteau fi formate doar de la o lovitură cu palma în față și aplicate fără
intenție, după cum declară inculpatul Didenco;
- martorul Cotorobai a declarat că Russu călcând pe bordură a căzut
jos pe spate, pe partea dreaptă și inculpatul a declarat că l-a împins cu
palma în regiunea obrazului/bărbii pe Russu V., care a făcut 1 pas în urmă,
s-a dezechilibrat și a călcat pe bordură a căzut jos pe spate pe drum,/ca
urmare se exclude căderea lui Rusu din poziție ortostatică fără accelerare,
pe un plan dur neuniform, cum poate fi bordura cu cauzarea fracturii
costale și partea carosabilă a drumului cu cauzarea traumei cranio
cerebrale;
- versiunile înaintate de către inculpat și considerate ca veridice de
către instanța de apel, au drept scop eschivarea de la răspundere penală,
nefiind justificate prin careva probe concludente ce ar corobora între ele.
11
Referință la recursul ordinar declarat de către procuror, în
interesul inculpatului a depus avocatul Micu Andrei, solicitând
respingerea acestuia, cu menținerea hotărârilor contestate ca fiind legale și
întemeiate.
Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei
și motivelor invocate, Colegiul lărgit concluzionează că acesta este pasibil
respingerii ca inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile
instanței de fond și de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de această instanță, inclusiv când instanța nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl respingă, cu
menținerea hotărârii atacate.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Dispoziția art. 434 Cod de procedură penală stipulează că, judecând
recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, instanța de recurs
verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia,
verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea
atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Colegiul penal lărgit atestă că, recurentul indică ca temeiuri pentru
recurs prevederile pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
menționând că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, iar faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată doar invocarea
declarativă a acestuia, ne fiind descrise care anume motive expuse în apel
și care anume probe prezentate, au fost ignorate de către instanța de apel,
fapt care a-r vicia hotărârea adoptată.
Cu referire la criticele aduse de către procuror privind încadrarea
juridică greșită a faptei comise de Didenco Ghenadie, ca temei de recurs
prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit examinând materialele cauzei penale, analizând decizia
instanței de apel, le consideră neîntemeiate, deoarece poartă un caracter
unilateral, ne luându-se în considerare motivarea amplă a soluției date de
către instanța de apel, care a făcut referire la toate circumstanțele relevante
12
cauzei, inclusiv asupra tuturor rapoartelor de expertiză medico-legale, care
pe parcursul examinării cauzei au creat incertitudini și neclarități,
înlăturând în final neajunsurile constatate prin deciziile precedate ale
Curții Supreme de Justiție în actele judecătorești.
Astfel, examinând cauza instanța de apel a reținut că, prima instanță
nu a constatat fapta pentru care Didenco Ghenadie a fost pus sub învinuire
prin rechizitoriu și nici pentru care a fost condamnat. Declanșând o
continuare a judecării cauzei, instanța de apel a constatat fapta menționând
că, în urma unicii lovituri aplicate, Didenco Ghenadie, la 05 noiembrie
2012, aproximativ la ora 02.00, fiind în stare de ebrietate, aflându-se în
barul „Focușor” amplasat pe str. xx, mun. Chișinău, în urma unui conflict
cu xxx, în rezultatul unicii lovituri aplicate, i-a cauzat traumă cranio-
cerebrală închisă: excoriație frontal pe dreapta, echimoză periorbital
dreapta, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractura bolții și bazei
craniului, hematom epidural temporal dreapta, hematom subdural cu
dimensiunea aproximativă de 150-160 ml (evacuat chirurgical), hemoragii
subdurale, subarahnoidiene, intra parenchimatoase, contuzie cerebrală,
hemoragii secundare în trunchiul cerebral, care se califică ca vătămare
corporală gravă, periculoasă pentru viață, în rezultatul căreia a survenit
decesul victimei.
În cadrul judecării apelurilor, instanța de apel a examinat toate
probele, consemnându-le în procesul-verbal, argumentat concluzionând pe
final că, vinovăția lui Didenco Ghenadie în comiterea infracțiunii prevăzute
de art.149 alin. (1) Cod penal se confirmă reieșind din declarațiile
martorilor, declarațiile expertului judiciar, rapoartele de expertiză, cumul
de probe, care fiind analizate reieșind din veridicitatea, pertinența
acestora, prin coroborare demonstrează incontestabil că, Didenco Ghenadie
prin acțiunile sale a comis lipsirea de viață a cet. Rusu Vladislav din
imprudență.
Instanța de apel și-a motivat concluziile constatând că, decesul
victimei a fost provocat de trauma cranio-cerebrală, după căderea victimei
pe marginea carosabilului, cădere care a fost provocată de o singură
lovitură cu palma, care la rândul său a dus la dezechilibrarea victimei.
Instanța de apel, ca și prima instanță, a constatat lipsa intenției
directe a făptașului de a-i cauza victimei leziuni corporale grave, prin
doborâre, menționând că față de consecințe, inculpatul a manifestat
imprudență.
Este de menționat și practica judiciară la deosebirea infracțiunilor de
lipsire de viață din imprudență de la vătămarea intenționată gravă a
integrității corporale care a provocat decesul persoanei (decizia Colegiului
penal din 07.05.2015, dosarul nr.4-1re-103/2015; decizia Colegiului penal din
13
25.03.2014, dosarul nr.1ra-147/2014; decizia Colegiului penal din 16.12.2014,
dosarul nr.1ra-1604/14).
În cazurile expuse, fiind circumstanțe similare cazului examinat,
instanțele de judecată au calificat acțiunile în baza art.149 alin. (1) Cod
penal, stabilind că vinovatul nu avu-se intenția de a cauza leziuni corporale
grave. Tot aici, instanțele au stabilit că, pentru a califica acțiunile lui în baza
art.151 alin.(4) Cod penal, este necesară intenția făptașului de a cauza
victimei leziuni corporale grave, prevăzând ca urmare a acțiunilor sale
survenirea decesului persoanei.
Colegiul penal atestă că, pentru învinuirea în baza alin.(4) art.151 Cod
penal este necesar a constata că vinovatul, săvârșind acțiuni ilegale, avea
intenția de a cauza leziuni corporale grave, adică prevedea o asemenea
urmare ca decesul victimei și o dorea sau admitea în mod conștient
survenirea ei.
Pentru infracțiunea prevăzută de alin.(4) art.151 Cod penal, decesul
victimei trebuie să se găsească într-o legătură de cauzalitate directă cu
vătămarea gravă a integrității corporale, și această legătură cauzală trebuie
să fie cuprinsă de voința făptașului, care la caz nu s-a stabilit.
Convingerile instanțelor privind comiterea de către Didenco
Ghenadie a lipsirii de viață din imprudență a cet. Russu Vladislav, sunt
determinate în anumită parte și de starea sănătății a victimei. Acest
moment este reflectat și în raport de expertiză medico-legală în comisie
nr.228 din 15.08.2015-02.09.2015, în care medici legiști au confirmat faptul
că trauma cranio-cerebrală suportată pe data de 05.11.2012, s-a produs pe
fondalul sechelelor unei traume cranio-cerebrale mai vechi, depistate la
investigațiile histopatologice suplimentare, iar aceste date nu exclud faptul
că, consecințele traumatismului cerebral anterior, pe fondalul stării de
ebrietate , să se fi manifestat prin diferite dereglări neuro-vestibular,
provocând o scădere semnificativă a dinamicii statice corporale. Din aceste
considerente, experții au admis posibilitatea unei legături cauzale indirecte
între aceste traume, care prin potențierea lor a agravat și mai mult starea
pacientului.
Stabilind că leziunile corporale depistate la victimă, conform
expertizelor produse, nu au fost cauzate de unica lovire cu palma peste
față, ci nu exclus că în rezultatul căderii, prin lovire de carosabil (pct.18, 19,
22,23 din Decizia instanței de apel), instanța de apel corect a ajuns la
concluzia de a încadra acțiunile inculpatului în baza art.149 alin. (1) Cod
penal, constatând astfel, că vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de
lipsire de viață din imprudență este demonstrată integral prin probele
acumulate, examinate de prima instanță, verificate și recercetate
14
suplimentar, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,
veridicității și coroborării lor de către instanța de apel.
Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la judecarea
cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile enunțate la
art.art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre legală și
întemeiată sub toate aspectele, temeiuri pentru admiterea recursului declarat
nu se regăsesc, din care motive acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,
fiind neîntemeiat.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15
aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Didenco Ghenadie xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Burduh Victor
15
21 iulie 2020 Dosarul nr. 1ra-155/2020
O p i n i e s e p a r a t ă
a judecătorului Cobzac Elena
Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală
privindu-l pe Didenco Ghenadie Leonid
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 iulie
2020, a fost respins ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2019, în cauza penală în
privința lui Didenco Ghenadie Leonid.
Am semnat cu respect decizia, dar, cu privire la soluția adoptată, exprim
dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul
ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti
Vladislav, urma a fi admis, cu casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 31 decembrie 2015,
Didenco G., a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod
penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art.
90 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei, pe o perioadă de probațiune de
3 ani.
Instanța de apel, în al treilea set de proceduri, a admis, inclusiv din alte
motive, apelurile declarate, fiind casată integral sentința și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Didenco G. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, cu încetarea
cauzei penale din motivul intervenirii prescripției de tragere la răspundere penală.
Acțiunea civilă înaintată de succesorul victimei, Russu Z., în partea încasării
prejudiciului moral a fost încetată. În partea încasării prejudiciului material
acțiunea civilă a fost admisă în principiu, cu stabilirea cuantumului în procedură
contencioasă.
Analizând textul deciziei recurate (f.d. 185-191 v. III), în coraport cu
motivele invocate de procuror, atest că decizia instanței de apel în cauza dată, este
afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției adoptate, ceea ce
este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
16
Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,
constat, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel a ignorat indicațiile
stipulate de instanța ierarhic superioară. Astfel, consider că, prin decizia Colegiului
penal al Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2018, a fost admis recursul ordinar
declarat, în prezenta speță, fiind casată decizia instanței de apel, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La adoptarea soluției, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție a
indicat explicit că ” instanța de apel nu a executat indicațiile invocate în decizia
Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13 iunie 2017, că: „instanța
de apel a reflectat rapoartele de expertiză medico-legale, care conțin concluzii nesimilare,
însă nu s-a pronunțat asupra lor în nici un mod, nu a apreciat declarațiile expertului Șarpe
V. Or, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe”.
Mai mult că instanța de recurs în decizia din 13 iunie 2017 a reținut, că ”instanța de
apel pripit și-a motivat soluția de menținere a condamnării lui Didenco Gh. în baza art.
149 alin.(1) Cod penal. Așadar, analizând declarațiile martorilor în raport cu concluzia
expertizei medico-legală nr. 141/2226 din 29.11.2012, rezultă că toți martorii audiați au
relatat că partea vătămată a căzut de la lovitura aplicată de inculpatul Didenco Gh., fapt
care este confirmat însăși de inculpat. Însă, nici unul din aceștia, precum și inculpatul nu
au declarat că victima a căzut cu corpul și anume coasta pe bordură. Din declarațiile
martorului Proca P. reiese că partea vătămată și Didenco Gh. stăteau față în față.
Victima de la lovitură a căzut jos pe spate pe trotuar, dar nu pe bordură. La fel, martorul
Cotorobai S. a relatat că victima, călcând pe bordură a căzut jos pe spate, pe partea
dreaptă, iar inculpatul a explicat că a împins victimă cu palma în regiunea
obrazului/bărbiei, care a făcut un pas în urmă, s-a dezechilibrat și a călcat pe bordură
căzând jos pe spate în drum. Astfel, se exclude faptul că căderea părții vătămate din
poziție ortostatică fără accelerare pe un plan dur neuniform, cum poate fi bordura cu
cauzarea 15 fracturii costale și partea carosabilă a drumului cu cauzarea traumei
cranio-cerebrale”.
Astfel, constat că, instanța de apel nu a analizat aspectele învinuirii înaintate
lui Didenco G. prin rechizitoriu, descriind probele, nu a evaluat toate probele în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, distorsionând conținutul probelor,
astfel în instanțele de fond au fost examinate următoarele probe și anume:
- raportul de constatare medico-legală nr. 2226 din 12 noiembrie 2012, prin
care s-a constatat că, moartea lui Russu V. a survenit în rezultatul traumei cranio-
cerebrale închise. ... La examinarea medico-legală a cadavrului au fost depistate
următoarele leziuni corporale: traumă cranio-cerebrală închisă, care a fost produsă
printr-o singură lovire în regiunea frontală dreaptă cu un obiect contondent dur, cu
suprafața limitată de acțiune, are vechimea de cca 4-5 zile, ceea ce corespunde
timpului indicat în circumstanțe, are legătură cauzală directă cu survenirea
decesului, și se califică ca vătămare corporală gravă (f.d.49 v. I);
- raportul de expertiză nr. 141 /2226 din 13.11.2012, prin care s-a constatat că,
cauzarea leziunilor depistate de sine stătător sau prin cădere se exclude, între traumă
cranio-cerebrală și deces este legătură cauzală directă (f.d.51 v. I);
-declarațiile expertului judiciar Șarpe V., care au fost doar descrise, fără a fi
apreciate, care a menționat că, în cazul dat s-a demonstrat că a fost o lovire în
17
regiunea capului cu o forță suficientă de a produce o fractură, cu ulterioara cădere a
corpului pe spate;
- lămurirea lui Proca P., (f.d. 13 v. I), în care indică faptul că Didenco G., i-a aplicat o
lovitură cu pumnul în regiunea feței lui Rusu V., declarații confirmate în cadrul
audierii acestuia în calitate de martor (f.d.20 v. I) și altele.
Astfel, constat faptul că, instanța de apel nu s-a expus asupra acestor probe
prezentate în ședința de judecată a instanței de apel, astfel încălcând prevederile art.
414 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate
de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel. Totodată, consider că instanța de apel a repetat
eroarea efectuată de către instanțelor de apel la examinarea cauzei anterioare. Din
care considerent, se atestă faptul ignorării totale a prevederilor art. 436 alin. (2) Cod
de procedură penală, unde este stipulat că „pentru instanța de rejudecare, indicațiile
instanței de recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat
la soluționarea recursului”.
În continuare, rețin că, judecînd apelul, instanța de apel a calificat acțiunile
inculpatului în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, lipsirea de viață din imprudență,
însă în decizie, la pct.13, descriind fapta constatată, stabilește circumstanțe ce atestă
faptul acționării inculpatului cu intenție, prin aplicarea loviturii f.d.187 v. III: „... în
rezultatul unicii lovituri aplicate, i-a fost cauzată traumă cranio-cerebrală închisă... și se
califică ca vătămare corporală gravă în rezultatul căreia a survenit decesul victimei” , astfel
reținând elemente ce se încadrează în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, or
infracțiunea specificată la alin. (4) art. 151 Cod penal, se caracterizează prin intenție
față de urmările prejudiciabile primare și prin imprudență față de urmările
prejudiciabile secundare.
Totodată și la pct. 20 în decizie, instanța de apel face concluzii contradictorii,
indicând că „Didenco Ghenadie i-a aplicat lui Russu Vladislav o singură lovitură cu palma
în regiunea feței, de la care acesta s-a dezechilibrat, potrivit declarațiilor martorilor audiați și
a căzut jos, astfel că această lovitură a fost aplicată fără scopul de a urmări survenirea
urmărilor prejudiciabile, adică sub forma de leziuni corporale grave, periculoase pentru viață
ce ar fi dus la decesul victimei, după care menționează faptul că „...Didenco G. nu a
acționat cu intenție directă de a-i cauza vătămări corporale grave integrității corporale lui
Russu V., ce ar provoca decesul acestuia, deoarece inculpatul nu a realizat latura subiectivă a
infracțiunii sub care a fost pus sub învinuire- intenție directă.”, fără a ține cont de faptul
că, potrivit teoriei penale și practicii judiciare, în absența intenției directe sau
indirecte față de decesul produs, care a urmat vătămări grave a integrității corporale
sau a sănătății, cele comise trebuie calificate potrivit alin. (4) art. 151 Cod penal.
Astfel consider că, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt
și de drept, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință
pronunțarea unei concluzii nemotivate, cu constatări contradictorii, fiind la caz
prezente temeiurile invocate de procuror în recurs prevăzute de art.427 al.1 pct.6 si
12) Cod procedură penală.
18
Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului
ordinar declarat de către procuror, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea
cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Judecător Cobzac Elena
Copia corespunde originalului,
Judecătorul Cobzac Elena
19