1ra-147/2014 — art. 149 CP

1ra-147/2014 — art. 149 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-147/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi

Judecători – Liliana Catan, Nicolae Clima, Ion Vîlcov, Dumitru Mardari

Cu participarea:

Procurorului - Nicolai Suvac

Avocatului - Vladimir Cevdari

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuraturade nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic și avocatul Vladimir Cevdari

în numele inculpatului Cîrlig Andrei, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 20

decembrie 2010 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27iunie 2013, în

cauza penală privindu-l pe

Cîrlig Andrei Alexei, născut la 22octombrie 1981, originar din

or. Bender, locuitordin s. Chircăiești, r-nul Căușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 08septembrie2010- 20decembrie 2010;

- instanța de apel: 09februarie 2011- 02martie 2011;

-instanța derecurs16noiembrie 2011-21februarie2012;

- instanța de apel: 26 martie 2012- 19 iunie 2012;

-instanța de recurs: 15 noiembrie 2012-29 ianuarie 2013;

- instanța de apel: 14 martie 2013- 27 iunie 2013;

-instanța de recurs: 29 octombrie 2013- 25martie 2014;

C O N S T A T Ă :

învinuirea lui Cîrlig Andrei de săvîrșirea infracțiunii prevăzută la art. 149 alin. (1) Cod penal

a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

„Cîrlig Andrei, la 27.12.2009, în jurul orei 19.00, a venit în ospeție la vecinul său,

Sandu Anatolie, din s. Chircăiești, r-nul Căușeni, avînd cu sine o sticlă de vin. Ambii,

împreună cu Grecu A. și Untu I., au servit vin. Între Cîrlig Andrei și Sandu Anatolie, care

erau în stare de ebrietate alcoolică, s-a iscat o ceartă, care s-a soldat cu bătaie. Aplicîndu-și

lovituri reciproc cu pumnii în regiunea feței, Sandu Anatolie, care nu avea un picior, a căzut

jos de pe pat. În urma căderii a obținut leziuni corporale în zona cutiei toracice, în rezultatul

cărora a decedat.

În ședința de judecată, inculpatul a declarat că :între el și Sandu A. s-a iscat o bătaie. El i-a aplicat lui

Sandu A., care nu avea un picior și se afla în pat, mai multe lovituri în regiunea feței. Sandu A. și-a făcut vînt să-1

lovească, dînsul pentru a evita lovitura, s-a ferit, iar Sandu A. aflat pe patul înalt, a căzut jos. În timpul căderii el s-a

lovit cu pieptul de masa aflată lîngă pat.

Martorul Grecu Alexei a declarat că Cîrlig A. i-a aplicat cîteva lovituri lui Sandu A. În rezultatul unei

lovituri, Sandu A. a căzut jos, iar Cîrlig A. a plecat acasă. Noaptea Sandu A. a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 13„D” din 18.01.2010, decesul lui Sandu Anatolie a

survenit în rezultatul vătămărilor corporale grave, sub formă de traumă provocată de un obiect bont a cutiei

toracice, cu fracturarea corpului stern și a vertebrelor 2-6 pe stînga și dreapta, contuzie a inimii cu hemoragie în

perețelul de înainte pericard și puncte mici de hemoragie în miocard, la fel contuzie a plămînilor cu hemoragie în

pleura pulmonară, leziuni corporale grave, soldate cu decesul victimei. Ținînd cont de faptul că, cet. Sandu A. îi

lipsește piciorul stîng, a 3-a parte de la femur, este posibil ca vătămările să fi fost provocate în urma căderii

corpului propriu pe o suprafață nedreaptă tare, cu o deosebită mișcare rapidă.

Ținînd cont de faptul că, lui Sandu A. îi lipsea un picior, era în stare de ebrietate, fiind în imposibilitate să-și

mențină echilibrul, inculpatul putea și trebuia să prevadă căderea acestuia din pat, lovirea de masa aflată la 0,38

m. de la pat și urmarea unor consecințe nefavorabile pentru Sandu A.

Instanța de judecată constată în acțiunile inculpatului elementele constitutive ale componenței de

infracțiune prevăzută de art. l49 al. (1) CP, lipsirea de viață din imprudență.

În ședința de judecată succesorul părții vătămate Sandu E. a solicitat încetarea procesului penal,

motivîndu - și cerința prin restituirea daunei de către inculpat, lipsa oricărei pretenții de natură materială sau

morală față de acesta, cît și faptul împăcării lor”.

2.1. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul în Procuratura raionului Căușeni, L.

Agapie care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care Cîrlig A. să fie condamnat conform învinuirii înaintate, în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că instanța de judecată eronat a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 149 alin. (1) Cod penal, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine intenția

acestuia de a provoca victimei vătămări grave, periculoase pentru viață, aplicîndu-i multiple lovituri pe

diferite părți ale corpului, profitînd de starea de neputință a acestuia condiționată de un handicap.

Mai mult, instanța de judecată a încetat procesul penal pe motivul împăcării părților, dar nu a

ținut cont de faptul că împăcarea este personală și ca urmare, de acest drept nu poate să dispună

succesorul părții vătămate.

casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia , Cîrlig Andrei a

fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis, începînd din 02 martie 2011.

Instanța de apel a reținut că probele administrate dovedesc integral vina

inculpatului în provocarea vătămării intenționate grave a integrității corporale, care

au provocat decesul victimei, și acțiunile lui se încadrează în prevederile alin. (4) a

art.151 Cod penal.

decizii și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a specificat că decizia instanței de apel este fondată pe dubii și presupuneri.

2

admis și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. Instanța de recurs a relevat că modalitatea de motivare a soluției pe cauza dată,

fără a audia inculpatul, martorii și fără a cerceta probele, denotă faptul că instanța de apel a

pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie să

rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, în special atunci cînd se pronunță o nouă

hotărîre după regula primei instanțe.

Instanța de apel nu a efectuat o verificare suplimentară și nemijlocită a ansamblului

probator administrat în cauză, ci s-a limitat doar la reaprecierea probelor anexate.

sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Cîrlig Andrei a fost condamnat în baza

art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, începînd cu 19 iunie 2012, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 02 martie

2011 pînă la 19 iunie 2012.

6.2. Instanța de apel a constatat că: „în sarcina inculpatului s-a reținut că dînsul, la

27.12.2009, la ora 19.00, aflîndu-se în casa părții vătămate Sandu Anatolie din s.

Chircăiești, r-nul Căușeni, unde împreună cu ultimul întrebuința băuturi alcoolice, în urma

unei cerți, care s-a transformat în bătaie, aplicîndu-și lovituri reciproc cu mîinile în regiunea

capului, Sandu Anatol a căzut jos din pat, obținînd leziuni corporale în zona cutiei toracice

în urma cărora ultimul a decedat”.

Instanța de fond greșit a ajuns la concluzia că, Cîrlig Andrei a săvîrșit lipsirea de viață din imprudență.

Instanța de fond a constatat cu certitudine și aceasta s-a confirmat și în ședința

instanței de apel, că inculpatul Cîrlig Andrei, profitînd de vîrsta și starea de invaliditate a

părții vătămate, a săvîrșit asupra acestuia vătămarea intenționată gravă a integrității corporale,

periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei.

Acțiunile inculpatului demonstrează, că el a săvîrșit vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale, profitînd de starea de neputință a victimei.

Analizînd în ședința de judecată probele acumulate, instanța de apel a considerat dovedită integral vina

inculpatului în săvîrșirea vătămării intenționate grave a integrității corporale, care a provocat decesul victimei

A.Sandu, iar acțiunile lui se încadrează în prevederile alin (4) a art.151Cod Penal.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că la baza deciziei de condamnare au fost puse probe necercetate

în ședința de judecată, încălcîndu-se prevederile art. 419 Cod de procedură penală, adică

cauza nu a fost rejudecată potrivit regulilor generale.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

admis recursul ordinar declarat de avocatul V. Cevdari în interesele condamnatului Cîrlig A.

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecători.

În motivarea deciziei instanța de recurs a menționat, că instanța de apel, rejudecînd

cauza potrivit regulilor generale și încadrînd acțiunile acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod

3

penal, nu a constatat fapta săvîrșită de inculpat în raport cu elementele constitutive ale acestei

norme penale, cît și în raport cu circumstanțele indicate în rechizitoriu.

Instanța de apel eronat în partea descriptivă a deciziei contestate a indicat că:

“Instanța de fond a constatat cu certitudine... că inculpatul, profitînd de vîrsta și

starea de invaliditate a părții vătămate, a săvîrșit asupra acestuia vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale, periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei”.

Asemenea circumstanțe lipsesc în descriptivul sentinței, dat fiind că instanța de fond a

recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 149 alin. (1) Cod penal și a dispus încetarea

procesului penal (pct. 1 și 3 din prezenta decizie).

Instanța de apel a ignorat stipulările normelor art. 101 alin. (1), 414 alin. (1), 336 alin.

(3) pct. 6), 8), 24 alin. (3), 384 alin. (4), 419 Cod de procedură penală, deoarece, în procesul

verbal al ședinței de judecată (f.d. 233), nu a consemnat probele de la f.d. 14, 70, și

„materialele cauzei penale”, la care se referă în descriptivul deciziei sale, pe care își

întemeiază soluția adoptată și nu a analizat și apreciat fiecare probă separat, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Deci, instanța de apel nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea

tuturor probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal, și-a

întemeiat concluziile sale pe probele cercetate de către prima instanță dar fără a le verifica în

ședința de judecată, acestea nefiind reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată.

Instanța de recurs a respins și argumentul recurentului referitor la faptul că: „inculpatul

a fost pus sub învinuire peste termenul de 3 luni la 05 august 2010 (f.d.102), procurorul încălcînd astfel

prevederile art.63, 230, 287 din Codul de procedură penală, fără a emite ordonanțe de scoatere și de

reluare a urmăririi penale și fără a efectua careva acțiuni de urmărire penală pentru acumularea

probelor privind vinovăția lui, și nelegal i-a înaintat învinuirea”, deoarece potrivit procesului-verbal

din 05 august 2010, de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire

penală, după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, ultimii nu au invocat

încălcarea prevederilor art. 63, 230 și 287 Cod de procedură penală (f.d. 108, 109).

Prin urmare, recursul fiind neîntemeiat în partea nominalizată, deoarece avocatul și

condamnatul nu au abordat nulitatea actelor procedurale, presupuse a fi viciate juridic, în

termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, ei au pierdut dreptul să

conteste aceste acte ulterior, adică în instanțele de judecată, prezumîndu-se că inculpatul și

apărătorul său au acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces penal, iar instanța

de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu a avut temei și suport legal pentru a

invoca din oficiu chestiunile abordate.

Instanța de recurs a conchis că, instanța de apel nu a judecat apelul procurorului în

condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

apelul declarat de procurorul Procuraturii raionului Căușeni din 20 decembrie 2010, a fost

casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care Cîrlig A. a fost

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal la 3 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei pe un

termen de probă de 5 ani.

4

9.1. În argumentarea soluției, Instanța de apel, audiind părțile, examinînd materialele

dosarului penal, a conchis că, că acțiunile lui Cîrlig Andrei au fost legal încadrate de către

instanța de fond în prevederile art. 149 alin. (1) Cod penal, adică a comis lipsirea de viață din

imprudență.

Efectuînd o verificare suplimentară și nemijlocită a ansamblului probator administrat

în cauză, instanța de apel a constatat, că instanța de fond, la emiterea sentinței, just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, stabilind, că Cîrlig Andrei, la 27.12.2009, în

jurul orelor 19.00, a venit în ospeție la vecinul său Sandu Anatolie, din s. Chircăiești, r-nul

Căușeni, avînd cu sine o sticlă de vin. Ambii, împreună cu Grecu A. și Untu I., au servit vin.

Între Cîrlig Andrei și Sandu Anatolie, care erau în stare de ebrietate alcoolică, s-a iscat o

ceartă, care s-a soldat cu bătaie. Aplicîndu-și lovituri reciproc cu pumnii în regiunea feței,

Sandu Anatolie, care nu avea un picior, a căzut jos de pe pat. În urma căderii a obținut leziuni

corporale în regiunea cutiei toracice, în rezultatul cărora a decedat.

Concluzia menționată mai sus reieșind din probele administrate legal în cadrul ședinței

instanței de fond și a instanței de apel și anume: declarațiile inculpatului Cîrlig Andrei;

declarațiile martorului Grecu Alexei; declarațiile martorului Untu Iulia;raportului de

expertiză medico-legală nr. 13"D" din 18.01.2010 potrivit căruia decesul victimei Sandu

Anatolie a survenit în rezultatul vătămărilor corporale grave sub formă de traumă provocată

de un obiect bont a cutiei toracice cu fracturarea corpului stern și a coastelor 2-6 pe stînga

și dreapta, contuzie a inimii cu hemoragie în peretele de înainte pericard și puncte mici de

hemoragie în miocard, la fel contuzie a plămînilor cu hemoragie în pleura pulmonară,

leziuni corporale, soldate cu decesul victimei. Ținînd cont de faptul, că cet. Sandu A. îi

lipsește piciorul stîng, a treia parte din femur, este posibil, că aceste vătămări puteau să se

formeze de la căderea corpului propriu pe o suprafață nedreaptă, tare, cu o deosebită

mișcare rapidă, (f.d.70-71);raportului de examinare medico-legală nr. 499 din 28.12.2009,

potrivit căruia, Cîrlig A. avea leziuni corporale în regiunea feței care se atribuie vătămărilor

fără cauzare de prejudiciu sănătății, fapt, ce confirmă declarațiile lui A.Cîrlig, că dînsul și

Sandu A. și-au cauzat lovituri reciproc; procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d.6),

potrivit căruia pe pereții odăii s-au depistat o mulțime de pete asemănătoare cu sîngele.

Astfel, instanța de apel, reieșind din declarațiile martorilor oculari ai cazului, care nu

comunică despre faptul, că anume Cîrlig A. i-a cauzat leziunile corporale date, iar actul de

expertiză medico - legală nr. 13"D" din 18.01.2010 nu constată cu certitudine modalitatea de

formare a leziunilor corporale descrise, consideră, că vinovăția lui Cîrlig Andrei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal nu a fost dovedită, deoarece probe, ce ar

confirma cu certitudine existența în acțiunile inculpatului a intenției de vătămare gravă a

integrității corporale ale lui Sandu A. nu au fost prezentate.

Totodată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a ajuns la concluzia

despre vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod

penal - lipsirea de viață din imprudență, deoarece, aplicîndu-i lovitură, Cîrlig A. putea și

trebuia să prevadă căderea lui Sandu A. la un nivel mai jos din poziția în care se afla și

urmarea unor consecințe nefavorabile pentru ultimul, în circumstanțe cînd lui Sandu A., îi

lipsește un picior, era în stare de ebrietate, fiind în imposibilitate de a-și menține echilibrul.

Instanța de apel a constatat, că instanța de fond eronat a aplicat prevederile art. 109

alin. (1) Cod penal, dispunînd încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea

5

inculpatului cu succesorul părții vătămate Sandu Elena, care a solicitat încetarea procesului

penal, motivîndu-se prin faptul, că inculpatul i-a restituit dauna, nu are careva pretenții de

ordin material și moral față de acesta, s-a împăcat cu inculpatul.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul, că împăcarea

părților este personală, și ca urmare, de acest drept nu poate dispune succesorul părții

vătămate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod

penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, depersoana

inculpatului,căința sinceră, prezența a doi copii minori în familia inculpatului, pe care-i are la

întreținere, săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate, provocarea prin infracțiune a unor

urmări grave, a recuperat prejudiciul material părții vătămate, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, de faptul, că inculpatul, anterior, a fost condamnat pentru infracțiune

similară.

Avînd în vedere circumstanțele menționate și scopul corectării inculpatului, precum și

prevenirii săvîrșirii de noi infracțiuni, instanța de apel considerat necesară aplicarea în

privința inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare, fără privarea ultimului de libertate, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, acordîndu-i o șansă de a se corecta.

Curții de Apel Bender, C. Scutelinic, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 27 iunie 2013 și sentinței Judecătoriei Căușeni din 20 decembrie

2010 solicitînd casarea acestor, rejudecarea cauzei și remiterea ei la rejudecare în aceeași

instanță, în alt complet de judecători.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanțele de judecată, nemotivat

au admis versiunea expusă de către inculpatul Cîrlig Andrei Alexei și au respins învinuirea

adusă ultimului, prin aprecierea critică a învinuirii formulate și a probelor administrate de

către acuzarea de stat și anume aprecierea eronată a:

-raportului de expertiză medico - legală nr. 13(d) din 03.03.2010 (f.d. 70); a raportului

examinare medicolegală nr. 499 (f.d. 11) la Sandu A. s-au depistat o multitudine de leziuni

corporale jupă cum urmează: trauma cutiei toracice cu fractura corpului stern și a vertebrelor

2-6 pe stînga și dreapta, contuzie a inimii cu hemoragie în peretelui de înainte de pericard și

puncte mici de hemoragie în miocard, contuzia plămînilor cu hemoragie în pleura pulmonară,

leziuni ce se califică ca grave, periculoase pentru viață și care au dus la decesul

ultimului;araportului de examinare medico - legală nr. 13 (d) din 03.03.2012 a lui Sandu

A.(.d. 70);

-a procesului verbal de cercetare la fața locului din 28.12.2010 (f.d. 6) pe pereții odăii

s-au depistat o mulțime de pete asemănătoare cu sîngele, iar studiul planșei fotografice, anexe

a procesului - verbal de cercetare la fața locului dovedește că aceste pete au formă de picătură

și sunt formate de jos în sus, ceea ce dovedește că puteau fi formate doar ca urmare a

loviturilor aplicate în regiunea de jos a odăi;

Deasemenea recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu a dat apreciere corectă procesului verbal menționat mai sus în

coraport cu procesului – verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii (f.d. 61)

anume referitor la masa la care face referire inculpatul, că partea vătămata la căderea s-a lovit

6

de acea masă. Versiunea dată de inculpat, era diferită după combaterea acesteia de către

acuzare, inculpatul pînă la urmă nefiind sigur că victima s-a lovit cu capul sau cu coastele de

acea masă, ultimul își schimba versiunile înaintate după fiecare proces de judecată, încercînd

să combată fiecare argument al acuzării;

-instanța de fond și cea de apel la baza deciziei neîntemeiat a pus declarațiile

martorului Grecu A. date în cadrul ședinței de judecată (f.d.35), fără a da o careva apreciere

din punct de vedere al veridicității acestora în raport cu cele date în cadrul urmării penale la

data de 20.01.2012 (f.d.43) și cu cele depuse la data de 28.12.2010 (f.d.18), unde se constată

divergențe esențiale între acestea;

- instanțele eronat au ignorat declarațiile martorului Untu I. și Sandu E. prin care se

confirmă că inculpatul l-a bătut pe partea vătămată și a lovit-o și pe Untu I. peste față;

Recurentul consideră, că instanțele de judecată urmau să atragă atenția și la explicația

inițială depusă de către inculpatul Cîrllig Andrei (f.d. 14) în care dînsul recunoaște că i-a

aplicat multiple lovituri lui Sandu A., iar cînd acesta a căzut jos, îl lovea cu piciorul unde

nimerea;

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 iunie 2013 solicitînd

menținerea sentinței Judecătoriei raionului Căușeni din 20 decembrie 2011 prin care procesul

penal în privința lui Cîrlig A. în baza art. 149 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu

împăcarea părților.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală -

hotîrîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de apel. cînd aplicarea pedepsei a fost înlăturată de împăcarea părților în cazul

prevăzut de lege.

Consideră că concluzia instanței de fond și de apel privind încadrarea juridică a

acțiunilor lui Cîrlig Andrei în temeiul art. 149 alin.1 Cod penal este legală, obiectivă și

întemeiată și de către apărare nu se contestă, în acelaș timp, concluzia instanței de apel fiind

eronată și contrară prevederilor art. 109 Cod penal cît și art.81alin.( 1 ) Cod de procedură

coroborat cu art. 60 alin.(l ) pct.(13) Cod de procedură penală în ceea ce privește împăcarea

părților.

Potrivit prevederilor art.81 alin.(l) Cod de procedură penală succesorul părții vătămate

exercită drepturile și obligațiile părții vătămate decedate. Conform prevederilor art. 60 alin.(l)

pct.) 13 Cod de procedură penală partea vătămată dispune de dreptul să se împace cu

bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru care a fost condamnat Cîrlig Andrei se clasifică conform articolului 16

alin.(2) Cod penal ca mai puțin gravă.

Astfel, ținînd cont de prevederile legale enunțate consideră că, succesorul părții vătămate

Sandu Elena dispune de drepturile și obligațiile prevăzute de art. 60 Cod de procedură penală,

inclusiv și de dreptul de a se împăca cu inculpatul Cîrlig Andrei.

Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul declarat de avocatul Vladimir Cevdari în

numele inculpatului Cîrlig Andrei urmează a fi respins ca inadmisibil, iar a procurorului

urmează a fi admis din următoarele considerente.

12.1. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

7

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe bazaprobelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricărorprobe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupratuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu

au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs.

Recurentul a criticat decizia recurată, invocînd, temeiurile de casare prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală - deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, din ce reiese că, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză evident se pronunță erorile de drept

invocate de recurent, deaceia vene la următoarele concluzii:

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal –

cauzarea vătămărlor i intenționate grave a integrității corporale, care au provocat

decesul victimei, însă instanța de fond a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 149 alin.

(1) Cod Penal, adică lipsirea de viață din imprudență, încadrarea instanței de fond fiind

menținută și prin decizia instanței de apel contestate.

Instanța de apel în acest context a concluzionat că, „ reieșind din declarațiile

martorilor oculari ai cazului, care nu comunică despre faptul, că anume Cîrlig A. i-a cauzat

leziunile corporale date, iar actul de expertiză medico - legală nr. 13"D" din 18.01.2010 nu

constată cu certitudine modalitatea de formare a leziunilor corporale descrise, consideră, că

vinovăția lui Cîrlig Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

nu a fost dovedită, deoarece probe, ce ar confirma cu certitudine existența în acțiunile

inculpatului a intenției de vătămare gravă a integrității corporale ale lui Sandu A. nu au fost

prezentate”.

Instanța de recurs consideră, că o astfel de abordare a problemei de drept în speță nu

poate fi susținută pe motiv, că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, a susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește tălmăcirea noțiunii

„lipsirea de viață din imprudență”, acceptînd niște concluzii eronate cu privire la conținutul

declarațiilor inculpatului și a rapoartelor de expertiză efectuate.

În cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia reîncadrării juste de către instanța de fond a acțiunilor

inculpatului de la art. 154 alin. (4) la art. 149 alin. (1) Cod penal, ea urmasă dezvăluie această

concluzie expunîndu-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

8

învinuirii și puse la baza sentinței, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

prematură și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Astfel, în ceea ce privește aspectul de ilegalitate invocat de procuror, privind greșita

încadrare a acțiunilor inculpatului, Colegiul constată că acesta este întemeiat din

considerentele, că instanțele practic motivează recalificarea acțiunilor lui Cîrlig A. prin lipsa

în acțiunile dînsului a intenției de a cauza leziuni corporale lui Sandu A., fapte care nu

corespund circumstanțelor infracțiunii comise.

Instanța de apel, în soluția adoptată, facînd referire numai la înscrisurile actului de

expertiză medico - legală nr. 13"D" din 18.01.2010 prin care nu se constată cu certitudine

modalitatea de formare a leziunilor corporale descrise, nu a argumentat această opinie,

indicînd doar că nu și-a găsit confirmare prin probele administrate, ceea ce în opinia

Colegiului este o concluzie prematură, neargumentată, formulată la general.

Astfel, conform raportului de expertiză medico - legală nr. 13"d" din 18.01.2010 (f.d.

70) și celui de examinare medico legală nr. 499 (f.d.11) la Sandu A. s-au depistat o

multitudine de leziuni corporale după cum urmează: trauma cutiei toracice cu fractura

corpului stern și a vertebrelor 2-6 pe sînga și dreapta, contuzie a inimii cu hemoragie în

peretelui de înainte de pericard și puncte mici de hemoragie în miocard, contuzia plămînilor

cu hemoragie în pleura pulmonară, leziuni ce se califică ca grave, periculoase pentru viață și

care au dus la decesul ultimului.

Prin urmare, se constată că leziunile corporale sunt în legătură directă cu decesul lui

Sandu A., iar analizînd multitudinea acestor leziuni corporale se exclude că acestea puteau fi

formate doar de la 2 - 3 lovituri peste față și „la căderea peste acea măsuță" conform versiunii

lui Cîrlig A., ceea ce pune la îndoială această poziție a sa, ca de alt fel și versiunea

inculpatului precum că „… în timpul cerții pătimitul , fiind numai cu un picior, și aflîndu-se

în pat, a căzut de pe pat cu fața în jos, s-a lovit de masa de lîngă pat, unde s-a spart vesela;…

de pe pat el a căzut cu spatele la mine și eu fiind enervat i-am aplicat două lovituri cu

piciorul, probabil în regiunea mușchiului de la picior……”(f.d.30, 62),

În acest context, Colegiul menționează, că de către instanța de apel nu s-a luat în

considerație și nu s-a expus asupra raportului de expertiză medico - legală nr. 13-d din

03.03.2012 (f.d. 70) prin care s-a constatat că în regiune picioarelor lui Sandu A. nu s-au

depistat careva leziuni, ca de alt fel și asupra raportului de expertiză medico-legală nr.215

„D” din 27.07.2010 (f.d.94-96).

De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului

pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, apreciind eronat și

procesul - verbal de cercetare la fața locului din 28.12.2009 (f.d. 6), din care rezultă că la

domiciliul lui Sandu A. a fost depistat cadavrul acestuia, vizual cu moarte violentă, pe

pereții odăii s-au depistat o mulțime de pete asemănătoare cu sîngele, iar studiul planșei

fotografice, anexe a procesului - verbal de cercetare la fața locului dovedește că aceste pete

au formă de picătură și sunt formate de jos în sus, ceea ce dovedește că puteau fi formate doar

ca urmare a loviturilor aplicate în regiunea de jos a odăi, prin urmare se combat cele expuse

de inculpat că a aplicat doar 2-3 lovituri, precum și se combate versiunea inculpatului Cîrlig

Andrei Alexei , precum că aceste pete brune, asemănătoarele cu sîngele au fost lăsate de către

victima Sandu A. care s-a sprijinit cu mîna de perete, acestea fiind aplicate sub formă de

stropi.

9

În acelaș context, Colegiul menționează că instanța de apel eronat a apreciat procesul

verbal menționat mai sus în coraport cu procesul– verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii (f.d. 61), referitor la masa la care face referire inculpatul, că partea vătămata la

căderea s-a lovit de acea masă, deoarece fiind audiați martorii Untu I., Grecu A.(f.d. 305,

306) aceștia au declarat că:

-martora Untu I. „....în cameră ardea o candelă care era pe masă....., măsuța era

lîngă sobă, mai departe, era o masă micuță, scîndurile erau mici undeva de 40 -50 cm,

măsuța era cam slăbuță....., am venit dimineața pe la vreo ora 8.00, era murdar ......, candela

era stinsă și era pe masă, masa era întreagă, la poliție tot așa am declarat...”;

-martorul Grecu A.: „...candela era pe măsuța lîngă sobă....., Sandu A. avea undeva

75 kg....”;

Colegiul atrage atenția că inculpatul fiind audiat repetat în cadrul apelului a declarat că

„... d-lui era pe pat, dar eu stăteam pe scaun, el a dorit să se țină de perete, dar a căzut jos pe

niște cratițe....”, neinvocînd nimic despre masă.

Mai mult ca atît, instanța de fond și cea de apel referindu-se la declarațiile martorului

Grecu A. date în cadrul ședinței de judecată (f.d.135), fără a da o careva apreciere din punct

de vedere al veridicității acestora în raport cu cele date în cadrul urmării penale la data de

20.01.2012 (f.d.43) și cu cele depuse la data de 28.12.2010 (f.d.18), unde se constată

divergențe esențiale între acestea, nu au înlăturat aceste divergențe, ca de alt fel au fost

ignorate și explicațiile inculpatului Cîrlig A. din 28.12.2009 (f.d.14 veso), și declarațiile

martorului Eni L . și Sandu E..

Reieșind din situația descrisă mai sus, Colegiul reiterează, că deși în cadrul examinării

apelului instanța a audiat suplimentar inculpatul, martorii Eni L. , Grecu A., Untu L. așa și

nu a înlăturat divirgențele existente în propriile declarații, declarațiile lor raportate la

declarațiile inculpatului și concluziile rapoartelor de expertiză.

Astfel, criticile formulate de recurent privind aprecierea unilaterală a probelor și a altor

caracteristici ignorate de instanța de apel, sunt întemeiate în viziunea Colegiului lărgit.

Instanța de apel la delimitarea infracțiunii de omor, în special, de lipsire de viață din

imprudență (art.149 CP al RM), de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care a provocat decesul victimei (art.151 alin.(4) CP al RM) urma să ia în

considerație că la lipsirea de viață din imprudență nu avem un act de violență, ci o conduită

greșită a făptuitorului într-o situație periculoasă, susceptibilă să producă lipsirea de viață din

imprudență, care se comite în mod frecvent prin inacțiune, atunci cînd făptuitorul omite să

facă ceea ce este obligat potrivit legii, altor reglementări sau împrejurărilor, pentru a nu cauza

moartea unei persoane.

Pentru a verifica temeinicia afirmațiilor făptuitorului că a lipsit de viață persoana din

neglijență, că a acționat fără intenție, aceste afirmații trebuie confruntate cu datele ce

caracterizează: acțiunea (inacțiunea) în momentul infracțiunii; ambianța în care a fost

săvîrșită infracțiunea; relațiile făptuitorului cu victima; conduita făptuitorului după lipsirea

victimei de viață etc.

Structural, infracțiunea de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care a provocat decesul victimei (art.151 alin.(4) CP al RM), cuprinde vătămarea

gravă a integrității corporale sau a sănătății (urmările prejudiciabile primare), care, la rîndul

10

său, a implicat producerea unor urmări prejudiciabile și mai grave – decesul victimei

(urmările prejudiciabile secundare) sau conform art. 19 CP al RM este o infracțiune cu două

forme de vinovăție.

În cazul dat, decesul victimei trebuie să se găsească într-o legătură de cauzalitate

directă cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății. Mai mult, această legătură

de cauzalitate trebuie să fie cuprinsă de vinovăția făptuitorului.

În planul laturii subiective, fapta prevăzută la art.151alin.(4) CP al RM se

caracterizează prin intenție față de urmările prejudiciabile primare și prin imprudență față de

urmările prejudiciabile secundare.

Din aceste perspective, raportat la speța dedusă judecății, Colegiul constată că instanța

de apel urma să cerceteze minuțios cauza și să se expună amănunțit asupra fiecărui argument

invocat în apel de către procuror, printre care aprecierea eronată a declarațiilor inculpatului cu

privire la aplicarea loviturilor de către acesta victimei și aprecierea eronată a rapoartelor de

expertiză menționate mai sus.

Or, în opinia Colegiului, după cum deja s-a menționat mai sus, deși au fost cercetate

probele pe cauză, nu au fost înlăturate divergențele existente între declarațiile inculpatului,

martorilor și concluziile experților, nu s-a regăsit răspuns la un șir de întrebări formulate în

apelul acuzatorului și anume:

- dacă leziunile depistate la victimă, conform expertizelor efectuate, puteau fi

produse în urma loviturii ultimului de masă, cratițe, podea etc. (versiuni

înaintate de către inculpat la diferite etape ale derulării procesului și

nereflectate în actele de expretiză);

- putea sau nu din descrierile făcute de martori apărea leziunile corporale

respective la lovirea de masa descrisă amănunțit și ținînd cont de complecția

fizică a victimei fără a fi deteriorată masa și fără a fi schimbată poziția

lucrurilor (candela de pe masă, lipsa pretinsei vesele stricate etc.)

- în urma căror acțiuni din partea inculpatului și a victimei a apărut sîngele de

pe pereți anume la nivelul de jos al pereților și sub formă de stropi, dar nu

pete sau ștersături specifice sprijinirii de perete, etc.

- ținînd cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.13 „D”

din18.01.2010, la Sandu A. s-au depistat o multitudine de leziuni corporale

după cum urmează: trauma cutiei toracice cu fractura corpului stern și a

vertebrelor 2-6 pe sînga și dreapta, contuzie a inimii cu hemoragie în

peretelui de înainte de pericard și puncte mici de hemoragie în miocard,

contuzia plămînilor cu hemoragie în pleura pulmonară, leziuni ce se califică

ca grave, periculoase pentru viață și care au dus la decesul ultimului. Aceste

vătămări au fost cauzate cu acțiunea unui obiect bont contondent, sau în

urma loviturii de acest obiect. În asemenea circumstanțe rămîne neclară

apariția leziunilor și pe altă parte a corpului și anume fractura vertebrelor 2-6

pe sînga și dreapta.

Astfel, modalitatea de motivare a soluției denotă, că instanța de apel nu a apreciat

probele sus-menționate în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, utilității, coroborării

acestora, apreciind eronat o parte din probele prezentate de părți.

11

Procedînd în asemenea mod, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează

cu eroarea de drept cuprinsă în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se

referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs,

astfel, la caz reflectîndu-se și prevederile pct.12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, la

care face referință recurentul, fiind aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept,

deoarece instanțele de judecată au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către

Cîrlig Andrei,decît cea în baza căreia acesta au fost pus sub învinuire.

12.2. Cu referire la recursul declarat de avocatul Vladimir Cevdari în numele

inculpatului Cîrlig Andrei.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală - hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel,cîndaplicarea pedepsei a fost înlăturată de

împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

După cum rezultă din recurs, autorul critică decizia atacată, în partea neaplicării

art.109 CP, acesta fiind deacord cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art.

149 alin.(1) Cod penal.

La acest capitol Colegiul, din considerentele expuse mai sus, ce rezultă din admiterea

recursului procurorului, ajunge la concluzia de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de

avocat în numele inculpatului. Asupra argumentelor invocate de către avocat în recurs,

urmează să se expună instanța de apel la rejudecarea cauzei, în raport cu încadrarea juridicăa

acțiunilor inculpatului, stabilită de aceasta.

la judecarea apelului în prezenta cauză penală nu pot fi reparate de către instanța de recurs în

procedura respectivă, deoarece aceasta nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesual- penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Colegiul constată, că totalitatea circumstanțelor menționate în prezenta decizie urmează

a fi apreciate de instanța de apel în cumul cu alte probe la justa lor valoare pentru adoptarea

unei soluții legale și corecte.

Reieșind din cele menționate, Colegiul consideră, că o astfel de decizie nu poatefi

menținută și urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării apelului în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

cerceteze minuțios toate probele, inclusiv și cele invocate în apel, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

motivelor invocate de apelant, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de

prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, de alte prevederi ale legislației

procesual - penale naționale, de prevederile art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile

Omului și de jurisprudența CEDO privind aplicarea acestui articol.

12

Colegiul lărgit, deasemenea consideră, că în procesul rejudecării cauzei instanța

urmează să țină cont de argumentele formulate în apel, în recurs și cele expuse în prezenta

decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Ținînd cont de imposibilitatea formării unui nou complet de judecată în cadrul Curții de

Apel Bender pentru soluționarea cauzei penale respective, ultima urmează a fi transmisă

pentru rejudecare Curții de Apel Chișinău.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Vladimir Cevdari în

numele inculpatului Cîrlig Andrei.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Bender, Cătălin Scutelnic, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 27 iunie 2013 în cauza penală privindu-l pe Cîrlig Andrei Alexei și dispune

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia motivată pronunța la 22 aprilie 2014, ora 09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Nicolae Clima

Ion Vîlcov

Dumitru Mardari

13