1ra-984/2020 — art. 155 CP

1ra-984/2020 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-984/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată Solovei

Ghenadie și de către avocatul Zumbreanu Feodot în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2019

și sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 13 decembrie 2018, în cauza

penală în privința lui,

Rusu Dumitru xxx, născut la xx, originar și

domiciliat în mun. xxx, str. xxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.12.2016 – 13.12.2018

instanța de apel: 30.01.2019 – 12.11.2019

instanța de recurs: 10.02.2020 – 08.07.2020

A CONSTATAT:

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155

Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa cu amenda în mărime de 300 (trei sute)

unități convenționale, echivalentul a 6000,00 (șase mii, 00) lei.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă Solovei Ghenadie și s-a

încasat de la Rusu Dumitru în beneficiul lui Solovei Ghenadie suma de 10000 (zece

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest pretenția a fost respinsă ca fiind

nefondată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

la data de 31 august 2014, pe la orele 16:00, Rusu Dumitru aflându-se pe masivul

cu numărul cadastral 8314205 din s.Climăuții de Jos, r-nul Șoldănești, intenționat

în scopul de amenințare cu omor, cu aplicarea armei, a blocat deplasarea și a

deteriorat anvelopa combinei cu n/î xxxx, iar la încercarea lui Solovei Ghenadie de

a curma acțiunile specificate, intenționat a încărcat arma de foc de model Glock 19

1

cu nr. RFZ 806 și a îndreptat-o spre acesta indicând să oprească, amenințând că va

trage cu arma, astfel partea vătămată Solovei Ghenadie a sesizat că a existat

pericolul real al realizării acestei amenințări.

- avocatul Zumbreanu Feodot în numele inculpatului Rusu Dumitru, solicitând,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Dumitru Rusu,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- partea vătămată Solovei Ghenadie, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea blândeții pedepsei și în partea mărimii prejudiciului moral,

emiterea unei noi sentințe în partea blândeții pedepsei și anume aplicarea

inculpatului Rusu Dumitru a pedepsei maximale prevăzute de art. 155 Cod penal,

emiterea unei noi sentințe în partea mărimii prejudiciului moral și anume

admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de Solovei Ghenadie și anume

încasarea sumei de 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

3.1 În motivarea apelului avocatul Zumbreanu Feodot în numele

inculpatului Rusu Dumitru a invocat următoarele:

- concluzia instanței este totalmente greșită și nu corespunde situației de

fapt și probelor administrate expusă în sentință;

- nici una din probele cercetate în instanță nu confirmă faptul că Rusu

Dumitru ar fi încărcat arma de foc și ar fi îndreptat-o spre Solovei Ghenadie,

indicându-i să oprească și amenințându-l că va trage;

- nu este confirmat nici faptul că cele menționate s-ar fi produs anume la

momentul încercării ultimului de a curma acțiunile specificate;

- circumstanțele stabilite confirmă că, la momentul întâlnirii lor în câmp,

presupusa parte vătămată încă nu cunoștea despre deteriorarea roții de la combina

în care se afla tatăl său - Solovei Iacob. După ce a deteriorat roata la combina în

care se afla Solovei Iacob, Rusu Dumitru, cu scopul de a evita încăierarea cu

ultimul, s-a îndreptat grăbit spre drum, unde parcase automobilul. Din motivul că

era incomod să meargă repede cu pistolul în buzunarul pantalonilor sportivi a scos

pistolul, care era în teacă și îl ținea în mână. Mergând cu pași grăbiți spre drum

circa 100 m, Rusu Dumitru l-a văzut venind în față pe Solovei Ghenadie. Crezând

că ultimul vrea să se răzbune pentru deteriorarea roții la prima combină, Rusu

Dumitru a încercat de câteva ori să schimbe direcția deplasării dar, văzând că și

Solovei Ghenadie o schimba, în scopul evitării unei tragedii i-a strigat ultimului să

nu se apropie, că va trage. Astfel, încărcarea armei și direcționarea ei spre Solovei

Ghenadie este o fantezie a ultimului sugerată de specialiști în materie care, doar

după cererea subsemnatului de a înceta procesul penal, au conștientizat lipsa

elementelor infracțiunii încriminate și au purces la inventarea anumitor

circumstanțe;

- instanța nu a ținut cont de faptul, că relieful câmpului, care, potrivit

declarațiilor altui martor este deluros și locul întâlnirii celor doi nu era vizibil nici

2

pentru cei ce au rămas în drum la automobile, nici celor de lângă combina cu

anvelopa deteriorată;

- nu se încadrează în legile logicii faptul stabilit de instanță că Solovei

Ghenadie ar fi văzut cum Rusu Dumitru l-ar fi dat jos din combină și l-ar fi lovit

pe tatăl său - Solovei Iacob. Astfel instanța nu a ținut cont atât de declarațiile

martorilor indicați mai sus, care au declarat că Rusu Dumitru, după deteriorarea

cauciucului, când a văzut că Solovei Iacob se coboară din combină și a fugit spre

drum, cât și de faptul că combina nu era în vizorul lui Solovei Ghenadie în

momentul când se mișca de la drum spre ea și nici în vizorul fratelui său, care a

rămas în drum lângă automobil;

- consideră totalmente greșită concluzia atât a organului de urmărire penală,

cât și a instanței, că prin procesele-verbale de cercetare la fața locului din

31.08.2014 și de confruntare din 04.07.2016 se constată că cele întâmplate au avut

loc pe masivul care era în gestiunea SRL Soclav GPI;

- la cererea apărării instanța, prin încheierea din 28.03.2018 a anexat

declarația menționată, dar, potrivit copiei procesului-verbal, președintele ședinței

nici nu a semnat procesul-verbal al ședinței respective și, contrar legislației

procesual-penale, a lăsat-o fără apreciere, iar anume declarația respectivă pune la

îndoială rezonabilă imparțialitatea atât a procurorului ce a condus urmărirea

penală pe cazul dat, cât și a judecătorului. Respectiva declarație confirmă nu

numai motivul revoltei lui Rusu, dar și samavolnicia tatălui „părții vătămate”, față

de care a fost pornită urmărirea penală și urma să-i restituie lui Rusu Dumitru 28

tone de răsărită;

- consideră că neglijarea declarației Primarului are ca consecință constatarea

greșită a motivului comportamentului atât a inculpatului, care a însămânțat lanul

respectiv, l-a cultivat și l-a asigurat cu pesticide, cât și a așa-zisei parte vătămată,

care, cu scopul de a dosi samavolnicia și jaful comise de tatăl său, cu ajutorul

procurorului, care a dat indicații telefonice polițiștilor să plece de la fața locului

fără a întocmi careva acte procesuale, au fabricat prezentul dosar;

- Rusu Dumitru a fost pus sub învinuire pentru faptul că „... la încercarea

lui Ghenadie Solovei de a curma acțiunile specificate, Rusu Dumitru intenționat,

în scop de amenințare cu omor a încărcat arma de foc... îndreptând-o spre acesta,

a indicat să oprească, amenințând că va împușca și a efectuat o împușcătură în

sus...”, fapt confirmat și prin ordonanțele de prelungire a termenului de urmărire

penală și prin raportul din 30.03.2015 a ofițerului de urmărire penală Moraru

Sergiu, prin care a propus înaintarea învinuirii. Astfel, ulterior, după cererea de

încetare a procesului penal, conștientizând faptul lipsei componenței infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, s-a purces la o interogare suplimentară a așa-

numitei părți vătămate și a fratelui său, falsificând unele materiale ale dosarului,

fără a dosi altele, ce confirmă contrariul;

3

- consideră că nu pot fi apreciate drept veridice declarațiile martorilor care,

chipurile, au văzut cu lux de amănunte întâlnirea lui Rusu Dumitru cu Solovei

Ghenadie, deoarece locul întâlnirii lor nu era vizibil nici din drum, unde se afla

automobilul si nici de la locul staționării combinei cu roata deteriorată, fapt stabilit

cu certitudine în ședință;

- transcriind din rechizitoriu probele ce ar confirma vinovăția lui Rusu

Dumitru privind amenințarea cu moartea, instanța, contrar principiilor generale

ale procesului penal, greșit a constatat că vinovăția inculpatului este confirmată și

prin Raportul de expertiză medico-legală din 15.06.2016 (acțiune efectuată în baza

ordonanței emise peste mai mult de un an după punerea sub învinuire) potrivit

căruia așa-numitei părți vătămate i-au fost cauzate echimoze pe față;

- instanța nu a ținut cont de faptul că încăierarea și pumnirea s-a produs

între Solovei Ghenadie și Bugor Valentin și nu are nimic comun cu acțiunile lui

Rusu Dumitru, fapt confirmat de însuși „pătimit”, cât și de fratele său - Solovei S;

- consideră ca fiind incorectă poziția instanței de a da apreciere tacticii și

strategiei apărării în procesul desfășurării urmăririi penale pe cazul dat prin

prisma art. 298, 299, 2991 și 2992 , ignorând vădit principiul de bază al legislației

procesual-penale că nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția;

- instanța este obligată să se expună asupra tuturor argumentelor invocate

de apărare, inclusiv și asupra încălcărilor comise atât de organul de urmărire

penală, cât și de procuror;

- anume utilizarea de către apărare în cadrul urmăririi penale a căilor de atac

la care se referă instanța, au avut ca consecință falsificarea probelor și abținerea

judecătorilor de a examina cauza dată, fapt ce a dus nemijlocit la falsificarea

dosarului;

- constatarea instanței că „...în consecință, pe de o parte instanța nu este

convinsă că mijloacele de nulitate așa cum le-a formulat apărătorul... ridică

serioase probleme în fapt în ceia ce privește aprecierea vinovăției sau nevinovăției

inculpatului....” o apreciază drept un dubiu în probarea învinuirii care urma a fi

interpretat doar în favoarea inculpatului;

- instanța nu a dat apreciere faptului, că motivul real al conflictului iscat a

fost încercarea lui Dumitru Rusu de a curma acțiunile de samavolnicie și jaf asupra

proprietății sale private comise de Iacob Solovei chiar și după ce la fața locului au

fost colaboratorii poliției și primarul;

- consideră, că cele menționate confirmă cu certitudine lipsa în acțiunile lui

Dumitru Rusu a elementelor infracțiunii prevăzută de art. 155 Cod.

3.2 În motivarea apelului partea vătămată Solovei Ghenadie a invocat

următoarele:

- prima instanță greșit a aplicat normele cu privire la individualizarea

pedepsei, nu a ținut cont de gravitatea acțiunilor acestuia, de posibilele consecințe

grave care puteau surveni în cazul neimplicării altor persoane pentru aplanarea

4

conflictului, stabilind o pedeapsă prea blândă inculpatului pentru acțiunile

săvârșite;

- la stabilirea categoriei pedepsei aplicate necesare și suficiente pentru

corectarea vinovatului, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inculpatul

nu regretă cele săvârșite, nu consideră acțiunile sale ca fiind grave și nu și-a

recunoscut vina pentru cele făcute, considerând că acțiunile sale nu au fost ilegale

și doar o pedeapsă mai aspră va asigura atingerea scopului pedepsei și reevaluării

viziunilor proprii asupra acțiunilor comise și în concluzie, conștientizarea

inculpatului că va purta anterior responsabilitate pentru flecare acțiune care

încalcă normele legale și drepturile altor persoane;

- consideră că este relevant faptul că, inculpatul în afară de posedarea armei

de foc de model Gloc-19 cu nr. RFZ 806, încărcător cu 11 cartușe calibru 9X19 mm,

la momentul acțiunilor infracționale, mai avea asupra sa și un cuțit;

- este important ca făptașul să se simtă vinovat de acțiunile sale și să

conștientizeze urmările acestora, pentru ca ulterior să nu acționeze conducându-

se de propriile emoții și interese, dar să ea în calcul și faptul că drepturile și

interesele sale sunt limitate în paralel cu drepturile și interesele altor persoane;

- consideră că instanța de judecată, trebuia să ia cont de faptul că pedeapsa

aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea

penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

În latura civilă făcând trimitere la dispozițiile art. 1423 alin.(1) Cod Civil a

menționat că, prima instanță la analizarea sumei pretinse de către apelant cu titlu

de prejudiciu moral, trebuia să țină cont de împrejurările în care s-a comis fapta,

despre faptul că inculpatul nu doar a amenințat cu aplicarea armei de foc, dar a și

recurs la aplicare unui foc în aer, după care a îndreptat arma spre Solovei

Ghenadie, moment care i-a creat un șoc emoțional și o stare de anxietate, care nu

poate fi percepută doar cu raportare la momentul săvârșirii faptei, ulterior

apelantul confruntându-se cu stări de panică, frică și situații de stres și teamă

pentru viața sa, situații generate de amenințarea cu arma de către Rusu Dumitru,

și care trebuiau luate în calcul de către instanță.

a fost respins ca nefondat apelul părții vătămate Solovei Ghenadie, a fost admis

apelul avocatului Zumbreanu Feodot în numele inculpatului Rusu Dumitru,

casată parțial sentința, inclusiv din alte motive decât cele invocate și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Rusu Dumitru

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

5

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, judecând cauza

penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală. Prima instanță contrar celor invocate de apărătorul Feodot

Zumbreanu corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Rusu

Dumitru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul nu a recunoscut vina, totuși

aceasta se dovedește prin declarațiile părții vătămate Solovei Ghenadie care a

indicat că Rusu Dumitru l-a amenințat cu omor, la fel și prin declarațiile martorilor

Solovei Sergiu, Babcenco Valerii, Pascari Ion, relatate, precum și prin materialele

scrise ale cauzei penale: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa

fotografică anexă din 31 august 2014; procesul-verbal de ridicare din 31 august

2014 și din 18 decembrie 2014; procesul-verbal de confruntare din 04 iulie 2016,

dintre martorul Solovei Sergiu și bănuitul Rusu Dumitru; procesul-verbal de

confruntare din 04 iulie 2016, dintre partea vătămată Solovei Ghenadie și Rusu

Dumitru.

Instanța de apel nu a reținut argumentul avocatului Feodot Zumbreanu că,

nici una din probele cercetate în instanță nu confirmă faptul că Dumitru Rusu ar

fi încărcat arma de foc și ar fi îndreptat-o spre Solovei Ghenadie, indicându-i să

oprească, amenințându-l că va trage. În acest sens instanța de apel a arătat că,

aceste alegații contravin declarațiilor părții vătămate Solovei Ghenadie, care a

declarat că când a cerut lui Rusu Dumitru să nu creeze impedimente la recoltarea

roadei, acesta a scos arma și a încercat astfel să-l amenințe.

Instanța de apel a considerat că, amenințarea a fost de natură să alarmeze

partea vătămată, fiind percepută de el ca reală, serioasă, prezentând suficiente

temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.

În susținerea poziției instanța de apel a mai arătat că însăși inculpatul a

recunoscut că alerga cu arma în mână și a spus părții vătămate că va trage, iar

versiunea că ținea arma în mână pentru a nu o pierde și a avertizat partea vătămată

că va trage dacă se apropie, instanța de apel a considerat-o ca o metodă de apărare,

pentru a evita răspunderea penală.

Instanța de apel nu a reținut alegația apelantului că este o fantezie a părții

vătămate faptul încărcării armei și direcționării ei spre el. Ce ține de motivul

invocat că, instanța nu a apreciat critic declarațiile martorilor Babenco și Pascari

date în ședința de judecată cu privire la faptul că ei ar fi văzut de la locul unde

staționa combina cum s-au întâlnit în câmp, la o distantă de circa 100 m. cei doi -

Ghenadie Solovei și Rusu Dumitru, cum ultimul ar fi scos arma, ar fi încărcat-o și

îndreptat-o spre așa numita parte vătămată, deoarece relieful câmpului, nu

permite să vadă locul infracțiunii de cei ce au rămas în drum la automobile, nici

celor de lângă combina cu anvelopa deteriorată, instanța de apel a arătat că nu

6

poate fi reținută, or, aceștia au depus declarații sub jurământ, fiind preîntâmpinați

de răspundere penală pentru darea de declarații false, mai mult ca atât Babenco

Valerii a indicat că se afla la distanța de aproximativ 50-80 m., iar Pascari Ion la o

distanță de aproximativ 50 m., distanță ce ar permite vizualizarea conflictului.

Instanța de apel nu s-a expus la motivul invocat că combina nu era în vizorul

lui Solovei Ghenadie în timp ce se mișca de la drum spre ea, or, învinuirea ține de

amenințarea cu omor a acestuia, iar faptul că a văzut sau nu combina, nu este

relevant.

Ce ține de motivul că organul de urmărire penală cât și instanța de judecată,

prin procesele-verbale de cercetare la fața locului greșit au concluzionat că cele

întâmplate au avut loc pe masivul gestionat de SRL Soclav GPI, fapt ce se confirmă

prin declarația nr. 597 din 01.06.2014, semnată de Primarul comunei Climăuții de

Jos conform căreia urmează că, în urma discuțiilor dintre Solovei Iacob și Rusu

Dumitru din primăvara anului 2014 masivul cu nr. cadastral 83114205, deși nu este

arendat în întregime de SRL „Cereale Impex” va fi prelucrat de ultimul, iar

echivalentul suprafeței de teren arendat de SRL „Soclav GPI” din acest masiv va

fi prelucrat în alte masive, unde de facto deține în arendă și firma lui Rusu

Dumitru, Colegiul arată că nu poate fi reținut, or, conform sentinței nu s-a indicat

cine este gestionarul terenului, fiind indicat doar masivul cu numărul cadastral

8314205 din s. Climăuții de Jos, r-l Șoldănești, totodată, acest fapt neinfluențând la

încadrarea acțiunilor inculpatului.

Cu referire la faptul că la cererea apărării instanța, prin încheierea din

28.03.2018 a anexat declarația menționată, dar, potrivit copiei procesului-verbal,

președintele ședinței nici nu a semnat procesul-verbal al ședinței respective și,

contrar legislației procesual-penale, a lăsat-o fără apreciere, instanța de apel la fel

nu a reținut-o, or, procesul-verbal al ședinței de judecată din 28.03.2018 este

semnat de judecător, totodată prin încheiere protocolară instanța expunându-se

despre anexarea cererii la materialele cauzei (f.d.162 vol. II).

Ce ține de invocarea falsificării ordonanței de punere sub învinuire, instanța

de apel a arătat că nu poate fi reținută, or, aceasta a fost semnată de învinuit și

avocat (f.d.182 vol. I), ne fiind înaintate careva obiecții și ne fiind contestată

procurorului ierarhic superior.

Ce ține de celelalte motive arătate de apărător cu privire la faptul că

urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări grave de procedură, instanța de apel

a arătat că la fel nu poate fi reținute, or, instanța de judecată a motivat soluția prin

prisma prevederilor art. art.298, 299, 2991 și 2992 CPP, instanța de apel

reconfirmând constatările primei instanțe, ce rezidă din materialele acumulate la

dosar și cercetate nemijlocit de către instanța de judecată, or, apărătorul nici

învinuitul la acel moment nu au contestat actele organului de urmărire penală nici

a procurorului care a condus urmărirea penală.

7

La fel, instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului Feodot

Zumbreanu că, după cererea de încetare a procesului penal în privința lui Rusu

Dumitru, s-a purces la o interogare suplimentară a așa-numitei părți vătămate și a

fratelui său, falsificându-se unele materiale ale dosarului, fără a dosi altele ce

confirmă contrariul, or, organul de urmărire penală efectuează urmărirea penală,

fiind în drept să audieze partea vătămată și martorii ori de câte ori consideră

necesar de a afla sau concretiza anumite circumstanțe, totodată în privința

colaboratorilor nu au fost careva plângeri privind falsificarea probelor.

Instanța de apel nu a reținut argumentul avocatului Zumbreanu Tudor că

concluzia instanței nu corespunde situației de fapt și probelor administrate, or,

anume prin probele cercetate de instanța de fond și suplimentar de cea de apel se

confirmă comiterea de către Rusu Dumitru a infracțiunii incriminate.

Ce ține de motivul invocat cu referire la declarațiile martorului Solovei

Sergiu făcute la 04.10.2014 (f.d.101 vol. I), instanța de apel a arătat că, acestea au

fost făcute în cadrul urmăririi penale, acesta fiind preîntâmpinat de răspundere

penală pentru depunerea declarațiilor false, astfel, nefiind careva motive de a le

aprecia critic.

Instanța de apel nu a reținut motivul invocat de avocatul Feodot Zumbreanu

că, nu se încadrează în legile logicii faptul stabilit de instanță că Ghenadie Solovei

ar fi văzut cum Rusu Dumitru l-ar fi dat jos din combină și l-ar fi lovit pe tatăl său

- Solovei Iacob și că instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor, care au

declarat că Rusu Dumitru, după deteriorarea cauciucului, când a văzut că Solovei

Iacob se coboară din combină și a fugit spre drum, cât și de faptul că combina nu

era în vizorul lui Ghenadie Solovei în momentul când se mișca de la drum spre ea

și nici în vizorul fratelui său, care a rămas în drum lângă automobil, or, partea

vătămată în cadrul ședinței de judecată a declarat că în timp ce se deplasa spre

combină, a văzut cum Rusu Dumitru l-a îmbrâncit pe tatăl său, declarațiile date

fiind făcute sub jurământ.

Ce ține de faptul că, instanța transcriind din rechizitoriu probele ce ar

confirma vinovăția lui Rusu Dumitru privind amenințarea cu moartea, contrar

principiilor generale ale procesului penal, greșit a constatat că vinovăția

inculpatului este confirmată și prin Raportul de expertiză medico-legală din

15.06.2016 (acțiune efectuată în baza ordonanței emise peste mai mult de un an

după punerea sub învinuire) potrivit căruia așa-numitei părți vătămate i-au fost

cauzate echimoze pe față, instanța de apel a arătat că raportul de expertiză este din

09 iunie 2016 și este efectuat în baza raportului de constatare medico-legală nr.373

din 03.09.2014, totodată îl va exclude ca probă, el nefiind pertinent speței date.

Motivul invocat că, conflictul iscat a fost încercarea lui Dumitru Rusu de a

curma acțiunile de samavolnicie și jaf asupra proprietății sale private comise de

Iacob Solovei chiar și după ce la fața locului au fost colaboratorii poliției și

primarul, instanța de apel l-a aprecia critic, or, acest fapt nu dă dreptul

8

inculpatului de a amenința partea vătămată cu omor, pentru aceasta existând alte

căi legale.

Ce ține de motivul invocat că ultima prelungire a termenului urmăririi

penale a avut loc prin ordonanța din 12.07.2016, termenul fiind prelungit pînă la

19 august 2016, iar rechizitoriul a fost întocmit la 23 august 2016, instanța de apel

a arătat că acest fapt nu poate duce la nulitatea căror-va probe, or, după expirarea

termenului 19 august 2016, nu au mai fost efectuate careva acțiuni de urmărire

penală, rechizitoriul fiind un act de sesizare a instanței, adus la cunoștința

inculpatului la 08.09.2016.

Nu a fost reținut nici argumentul potrivit cărui procurorul care a dus

urmărirea penală ar fi parțial la fel ca și judecătorul din instanța de fond la

examinarea cauzei, or, reieșind din materialele cauzei nimeni dintre participanți

nu au înainta recuzare procurorului sau judecătorului. Dezacordul apărătorului

Feodot Zumbreanu în interesul inculpatului Rusu Dumitru cu soluția adoptată de

prima instanță, nu poate echivala cu achitarea acestuia, vinovăția căruia a fost

confirmată prin probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate în

instanța de fond și suplimentar în instanța de apel.

Instanța de apel a apreciat că, nerecunoașterea vinei de către inculpat, ca o

metodă de autoapărare, cu scopul de a se eschiva de răspunderea penală pentru

cele comise, totodată nerecunoașterea vinei nu echivalează cu achitarea acestuia,

dat fiind că sânt prezente destule probe care dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Ce ține de apelul declarat de partea vătămată Solovei Ghenadie care a

contestat sentința în latura blândeții pedepsei și în latura civilă, instanța de apel a

reținut că, în latura pedepsei prima instanță corect a individualizat pedeapsa

aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

vinovată. Prima instanță la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2)

Cod penal. La fel, instanța a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal.

Instanța de apel a reiterat corectitudinea soluției primei instanțe prin

aplicarea în privința inculpatului Rusu Dumitru a pedepsei sub formă de amendă

în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, echivalentă cu 6000 (șase mii)lei.

Prima instanța a stabilit pedeapsa, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acesteia. Sub acest aspect, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat

a stabilit că inculpatul potrivit art. 16 Cod penal a comis o infracțiune ușoară, a

luat în vedere atitudinea inculpatului față de partea vătămată în general și faptele

pe care le-a comis în special, pe de о parte, iar pe de altă parte caracteristica

acestuia de la locul de trai, prin care se caracterizează pozitiv, nu are antecedente

9

penale, are doi copii minori la întreținere, în timpul urmăririi penale și până la

judecarea cauzei a dat dovadă de un comportament pozitiv, nu a săvârșit alte

contravenții sau infracțiuni, partea vătămată are pretenții față de inculpat, și fiind

stabilite și circumstanțe, astfel considerând oportun de a stabili pedeapsa amenzii

între limita minimă și cea maximă prevăzută de legea în vigoare la data săvârșirii

faptei prejudiciabile, pentru infracțiunea respectivă.

Cu privire la invocarea părții vătămate a faptului că la momentul comiterii

infracțiunii incriminate în baza art. 155 Cod penal inculpatul Rusu Dumitru

poseda și un cuțit, instanța de apel a indicat, că examinează cauza penală doar în

limita actelor de învinuire, adică a învinuirii înaintate, iar chestiunea invocată de

apelant nu este subiectul examinării.

Referitor la invocările părții vătămate Solovei Ghenadie din cererea sa

precum că nu este de acord cu încasarea în beneficiul său din contul inculpatului

a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, sumă pe care o consideră prea mică,

instanța de apel a indicat, că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral ce urma

a fi încasat de la inculpat, instanța de fond, contrar celor invocate de apelant, corect

a luat în considerație, atât prevederile art. 1423 alin. (1) Cod civil, totodată luându-

se în considerație împrejurările în care s-a comis fapta, faptul că inculpatul nu doar

a amenințat cu aplicarea armei de foc, dar a și recurs la aplicare unui foc în aer,

moment care i-a creat un șoc emoțional părții vătămate Solovei Ghenadie și o stare

de anxietate, care nu poate fi percepută doar cu raportare la momentul săvârșirii

faptei, ulterior apelantul confruntându-se cu stări de panică, frică și situații de

stres și teamă pentru viața sa, situații generate de amenințarea cu arma de către

Rusu Dumitru, și care au fost luate în calcul de către instanță.

Instanța de apel a admis apelul avocatului Zumbreanu Feodot în numele

inculpatului Rusu Dumitru din alte motive decât cele invocate cu pronunțarea

unei hotărâri noi de încetare a procesului penal în privința lui Rusu Dumitru în

baza art. 155 Cod penal și în acest sens a făcut trimitere la prevederile art. 53 lit. g)

Cod penal, art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5)–9),

285 alin.(1) pct.1),2),4),5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Sancțiunea art. 155 Cod penal, până la operarea modificărilor prin Legea

nr.207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 07 noiembrie 2016, prevedea pedeapsa cu

amendă în mărime de la 200 la 400 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comuniați de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la

1 la 3 ani, conform art. 16 alin.(2) Cod penal, face parte din categoria celor mai

puțin grave, iar în conformitate cu prevederile art. 60 alin.(1) lit. b) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave…”.

10

Ținând cont că, la momentul examinării cauzei în instanța de apel, de la data

comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 5 ani, instanța de apel a considerat

necesar a înceta procesul penal în privința lui Rusu Dumitru, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

- partea vătămată Solovei Ghenadie prin care invocând indecența pct. 6) din

dispozițiile art. 427 Cod de procedură penală a considerat ca fiind corectă soluția

și echitabilă soluția pe caz doar când va fi emisă o sentință de condamnare cu

pedeapsă maxim admisibilă pentru infracțiunea imputată

și compensarea integrală a părții vătămate pentru prejudicial moral suferit pe care

partea vătămată la apreciat la suma de 300 000 lei.

- avocatul Zumbreanu Feodot în numele inculpatului Rusu Dumitru prin care

invocând indecența pct. 6), 8) și 12) din dispozițiile art. 427 Cod de procedură

penală, prin care a solicitat casarea și decizia cu dispunerea achitării lui Rusu

Dumitru.

5.1 În motivarea cererii de recurs partea vătămată Solovei Ghenadie a

invocat că:

- instanța de apel, trebuia să i-a în calcul și faptul că pedeapsa aplicată

urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală,

precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, în acest sens persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală

și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii;

- consideră că aprecierea instanței de apel este incorectă și fără un substrat

factologic relevant, fapt demonstrat de incoerența și inconsecvența pe care a

manifestat-o instanța de apel în argumentele prezentate în textul deciziei;

- instanța de judecată la individualizarea faptei urma să țină cont în primul

rând de conduita făptuitorului, de căința sinceră a acestuia, inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția, respectiv nu a conștientizat și asumat gravitatea faptelor

săvârșite;

- colegiul penal al Curții de Apel Bălți urma la analizarea sumei pretinse de

către Solovei Ghenadie cu titlu de prejudiciu moral, trebuia să țină cont de

împrejurările în care sa comis fapt, despre faptul că inculpatul nu doar a amenințat

cu aplicarea armei de foc, dar a și recurs la aplicare unui foc în aer, după care a

îndreptat arma spre Solovei Ghenadie, moment care ia creat un șoc emoțional și o

stare de anxietate, care nu poate fi percepută doar cu raportare la momentul

săvârșirii faptei, ulterior recurentul confruntându-se cu stări de panică, frică și

situații de stres și teamă pentru viața sa, situații generate de amenințarea cu arma

de către Rusu Dumitru, și care trebuiau luate în calcul de către instanța de apel;

- instanța de apel urma să argumenteze motivele pentru care respinge apelul

declarat de Solovei Ghenadie în partea ce ține de admiterea integrală a acțiunii

civile înaintate și încasarea sumei de 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Mai

11

mult ca atât, pe lângă necesitatea argumentării și motivării temeiurilor de

respingere a sumei pretinse ca prejudiciu moral, adică a celor 300000 lei, instanța

urma să argumenteze și temeiurile pentru care a fost admisă cu titlu de prejudiciu

moral anume suma de 10000 lei care sunt raționamentele și argumentele precum

că respectiva sumă va constitui o compensare proporțională la prejudiciu moral

suferit.

5.2 În motivarea cererii de recurs avocatul Zumbreanu Feodot în numele

inculpatului Rusu Dumitru a invocat că:

- nu s-a expus nici prima instanță și nici instanța de apel asupra faptelor

stabilite cu certitudine cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală după

expirarea termenului stabilit de procuror și lipsa ordonanțelor de prelungire a

termenului pentru perioada 17.04.2015 - 18.02.2016;

- ambele instanțe au admis o eroare gravă de fapt lăsând fără apreciere

alcătuirea rechizitoriului și trimiterea cauzei în judecată după expirarea

termenului de urmărire penală, stabilit anterior de procuror;

- ambele instanțe contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală, au

dat o apreciere greșită declarațiilor martorilor Babcenco V. și Pascari I. date în

ședința judiciară, fără a ține cont că prin cercetarea altor probe în ansamblu ne

convingem de faptul că ele nu corespund adevărului și că persoanele respective

au fost neiscusit pregătite de cineva;

- este absolut inexplicabilă concluzia instanțelor, că declarațiile

martorilor nu pot fi neveridice din motivul că ele au fost date sub jurământ și fiind

avertizați de răspundere penală pentru declarații false.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea în principiu a recursului ordinar în cazul în care constată

că acesta nu sunt vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în

recurs.

În corespundere cu art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul

trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

6.1 Cu referire la recursul ordinar declarata de către partea vătămată Solovei

Ghenadie.

12

Din conținutul recursului ordinar se constată că partea vătămată Solovei

Ghenadie, invocă ca temei de casare prevederile pct.6) alin.(1) art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, potrivit căror, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția adoptată ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Partea vătămată consideră că, admiterea la examinarea cauzei și

pronunțarea deciziei de către instanța de apel a acestor temeiuri de recurs, a

condus la individualizarea greșită a faptei și ilegalitatea sumei stabilite ca

prejudiciu moral.

La acest capitol, făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de

către partea vătămată Solovei Ghenadie în raport cu conținutul deciziei atacate,

Colegiul penal constată că, aceste critici a poartă un caracter declarativ, constituie

în sine o aprecierea subiectivă, susținută prin descrierea conținutului teoretic a

normelor privind individualizarea pedepsei și, de fapt, nu corespund situației,

deoarece, fiind expuse și în cererea de apel, instanța de apel în decizia sa, le-a

suspus examinării și aprecierii în corespundere cu prevederile art.art.414, 417 Cod

de procedură penală, pronunțându-se argumentat și motivat asupra tuturor

circumstanțelor invocate în cererea de apel, pronunțând o decizie legală și

întemeiată, astfel încât partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

În acest context, Colegiul penal, remarcă un conținut amplu al deciziei

supuse recursului, în care instanța de apel a descris faptele constate, a cercetat

toate probele, inclusiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate,

martorilor, a cercetat suplimentar probele scrise propuse de partea apărării, a

concluzionat referitor la corectitudinea concluziei instanței de fond privind

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal.

Colegiul penal reiterează faptul expuneri și motivării desfășurate a instanța

de apel, asupra concluziilor privind vinovăția inculpatului, precum și

menționarea faptul că, instanței de fond a acordat deplină eficiență principiilor de

individualizare și aplicare a pedepsei penale.

În consecință, instanța de apel, în conformitate u prevederile art.391 din

Codul de procedură penală și-a argument de fapt și de drept concluziile finale

privind încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție.

Cu referire la argumentele invocate în recursul declarat în partea

soluționării acțiunii civile, Colegiul penal apreciază că solicitările recurentului și

motivele invocate în susținerea acestora se axează asupra unor convingeri

personale ale recurentului și nicidecum pe fapte concrete ce ar demonstra

13

necesitatea și posibilitatea reală a inculpatului de a oferi integral prejudiciul moral

solicitat.

În textul cererii de recurs cu referire la acțiunea civilă se invocă faptul, că

instanța de apel în decizia sa nu a ținut cont de un șir de circumstanțe care ar

justifica necesitatea încasării prejudiciului moral în mărime integrală.

Sub respectivul aspect, Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel

este legală și întemeiată în ce privește latura civilă, iar recursul constituie o

reproducere a motivelor din cererea de apel, cu aceleași alegații, asupra cărora

instanța de apel sa expus argumentat și complet.

Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 1423 Cod civil, potrivit căror,

mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

Colegiul penal reține și faptul că, soluția adoptată nu contravine nici

jurisprudenței CtEDO, în conformitate cu care, o satisfacție echitabilă în sine poate

constitui și simpla recunoaștere a încălcării (cauza Nikolova vs Bulgaria din

25.03.1999). Recunoașterea încălcării se consideră a constitui o satisfacție echitabilă

în situația în care, aceasta este suficientă pentru a aplana suferințele morale ale

victimei. Doar în cazul în care Curtea constată că încălcarea este atât de gravă,

încât printr-o simplă recunoaștere situația morală a victimei nu se va revendica,

aceasta oferă o reparație echitabilă în formă bănească.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral,

instanțele de fond au apreciat consecințele negative suferite de partea vătămată,

pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost

lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării,

măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în

vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație

justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără justă cauză.

6.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatului Zumbreanu Feodot

în numele inculpatului Rusu Dumitru.

Lecturând recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta este bazat pe

temeiurile de drept prevăzut la pct. 6), 8) și 12), alin.(1), art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, însă nu au concretizat care din aceste temeiuri le pun la baza

cererilor de recurs înaintate și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

14

penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar

or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurenților prin

constatări subiective, constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

Colegiul penal reține că, recurentul își exprimă dezacordul cu decizia

instanței de apel axând criticele sale pe ideea că instanța de apel nu a intrat pe

deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

menținând soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

constată că aceste temeiuri nu se regăsesc în speța dedusă judecății și în acest sens

menționează următoarele.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu s-a dovedit

indubitabil prin probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare

de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii

atacate.

În raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod

concludent că, prima instanță a dispus condamnarea lui Rusu Dumitru în baza

art.155 Cod penal, în urma aprecierii tuturor circumstanțelor de fapt și de drept,

constatând fapta comisă și dând o încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material. Instanța de apel, a apreciat

just cumulului de probe cercetate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității, veridicității și coroborării lor.

În acest context, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele

recurenților că, ambele instanțe au dat o apreciere greșită a declarațiilor martorilor

Babcenco V. și Pascari I., or declarațiile acestora coroborează cu cumulul de probe

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, inclusiv declarațiile părții

vătămate, precum și prin materialele scrise ale cauze penale.

Cu referire la argumentele recurenților privind greșita apreciere a probelor,

Colegiul penal ține să menționeze că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

recurate, ca fiind ilegală.

15

Totodată, Colegiul penal reține că criticele avocatului invocate în cererea de

recurs privind modalitatea de apreciere a probelor, au constituit obiect de

examinare în instanța de apel. Aceste circumstanțe au fost examinate multilateral

și apreciate corespunzător prevederilor art.414, 417 din Codul de procedură

penală.

De asemenea, avocatul inculpatului a invocat și pct. 8) din alin. (1), art. 427

Cod de procedură penală, conform căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, nu se regăsește în recurs.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs și hotărârea

instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că, acesta nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel pentru a repara erorile de drept

invocate.

Referitor la eroarea invocată, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul concluzionează, că acest

temei pentru declararea recursului ordinar de asemenea nu este confirmare la

examinare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Totodată, se reține că simpla invocare de către recurent a faptului că

acțiunile au fost încadrate greșit, nu poate servi ca temei de casarea a unei hotărâri

judecătorești, ci aceasta trebuie să fie urmată de o motivare corespunzătoare,

specificând-se din care motive faptele inculpatului nu pot fi calificate în baza

articolului incriminat, or, la etapa recursului ordinar, instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci controlează doar dacă s-a aplicat

corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond sau după caz de instanța

de apel. Acest control se efectuează numai în limita temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală, ceea ce s-a și efectuat, astfel încât erori de drept în

speța examinată nu s-au stabilit, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Ținând cont de faptul că, hotărârea instanței de apel este una suficient de

motivată, conține răspunsuri și argumente la toate chestiunile abordate în cererile

de apel, precum și motivarea amplă a soluției adoptate, Colegiul penal consideră

justificat însușirea acestora pe deplin, ne fiind necesară reluarea unei motivări

repetate. O asemenea soluție, este și corespunzătoare jurisprudența CtEDO (cauza

Albert c. României din 16 februarie 2010). Prin această hotărâre, Înalta Curte a statuat

că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

16

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu

se constată admiterea erorilor de drept semnalate de recurenți și prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) și 12) Cod de procedură penală, deoarece Colegiul penal

a constat judecarea acestei cauze în ordine de apel cu respectarea prevederile

legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, pronunțând în final o

hotărâre legală și întemeiată, fapt care la rândul său, impune declararea

inadmisibilității recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată

Solovei Ghenadie și de către avocatul Zumbreanu Feodot în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2019,

în cauza penală în privința lui Rusu Dumitru xxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

17