1ra-1317/2021 — art.152 alin. 1 CP

1ra-1317/2021 — art.152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1317/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Pucas Ina în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie

2020, în cauza penală în privința lui,

Irimca Ghenadie …………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 09.04.2019-20.09.2019;

Instanța de apel: 17.10.2019-25.11.2020;

Instanța de recurs: 23.04.2021 – 13.10.2021.

C O N S T A T Ă:

septembrie 2019 Irimca Ghenadie a fost declarat vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. 1 Cod penal, fiindu-i stabilită

acestuia pedeapsa închisorii pe un termen de 1 (un) an, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Irimca Ghenadie a fost suspendă condiționat pe un termen de probațiune

de 1 (un) an și 6 (șase) luni, și nu va fi executată dacă inculpatul în

termenul de probațiune nu va comite noi infracțiuni, totodată obligând

inculpatul Irimca Ghenadie să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

S-a încasat suma de 640 lei (șase sute patruzeci lei) cu titlu de

cheltuieli judiciare de la Irimca Ghenadie.

Acțiunea civilă înaintată de Pîrvu Vitalie în latura încasării

prejudiciului moral, a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul

lui Irimca Ghenadie în beneficiul lui Pîrvu Vitalie a prejudiciului moral

cauzat prin infracțiune în sumă de 7.000 lei.

S-a încasat de la Irimca Ghenadie în beneficiul lui Pîrvu Vitalie

cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 5.000 lei.

1

de 08 decembrie 2018, Irimca Ghenadie, în perioada de timp cuprinsă între

orele 18.00 – 19.00, aflându-se în curtea blocului de locuit amplasat pe

strada xxxxxxx, or. xxxxx, mun. Chișinău, în urma unui conflict iscat între

acesta și Pîrvu Vitalie, temeiul căruia a fost neînțelegerile acestora privind

un loc de parcare din curtea blocului susmenționat, acționând în scopul

vătămării integrității corporale a acestuia, intenționat i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în regiunea feței.

Tot atunci, Irimca Ghenadie, dorind să-și ducă la bun sfârșit intenția

sa infracțională, i-a răsucit mâna stângă lui Pîrvu Vitalie și l-a îmbrâncit

pe acesta, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

201902D0461 din 04.03.2019, vătămări corporale medii, exprimate prin

luxația anterointernă articulația scapulo-humerală pe stânga, echimoză la

nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur sau la lovire de acesta.

Fiind luate în considerație localizarea anatomică și caracterul

morfologic al leziunilor corporale depistate, producerea acestora în

rezultatul căderii propriului corp din poziție verticală este exclusă.

Acțiunile lui Irimca Ghenadie au fost încadrate în baza art. 152 alin.

1 Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată

a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime

din capacitatea de muncă.

3.1. Inculpatul Irimca Ghenadie, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie achitat din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale, cu

respingerea acțiunii civile ca fiind neîntemeiată.

În argumentarea solicitărilor inculpatul a indicat că:

- prima instanță a făcut o calificare incorectă a faptelor or fapta

incriminată nu întrunește elementele componenței infracțiunii;

- partea vătămată a fost cel care a inițiat conflictul, a început a-l numi

cu cuvinte necenzurate și apoi a urmat îmbrânceala, nu s-au lovit;

- nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză, menționând

că partea vătămată s-a împiedicat de bordură și a căzut, iar în urma

căzăturii s-au produs vătămările acestuia;

- avocatul care i-a fost asigurat de la stat nu a acționat în apărarea

intereselor și drepturilor sale;

2

- cu referire la acțiunea civilă a indicat că la materialele cauzei nu

sunt anexate probe ce ar confirma că partea vătămată ar fi fost spitalizată,

nefiind confirmate nici pretinsele cheltuieli materiale;

- sentința instanței este neîntemeiată, iar în speță atît organul de

anchetă cît și instanța de judecată a avut o atitudine părtinitoare, ținând

cont că cererile sale nu au fost admise sau în genere nu se regăsesc la

materialele cauzei.

3.2. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani,

Ciuperca Ștefan, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță în partea individualizării pedepsei, considerând că pedeapsa

aplicată inculpatului nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite,

personalității lui și pericolului social pe care îl prezintă.

În argumentarea solicitărilor procurorul a indicat că:

- suspendarea condiționată а ехесutării pedepsei îl va favoriza ре

Irimca Ghenadie să săvârșească ре viitor acțiuni similare, iаr de сătrе alte

реrsоаnе va fi apreciată са о atitudine tоlеrаntă din partea statului а

comportamentului prejudiciabil și va diminua înсrеdеrеа societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție;

- inculpatul Irimca Ghenadie, pe parcursul perioadei de ехаminаrе

а cauzei penale în privința sa nu а întreprins саrеva măsuri în vеdеrеа

rесuреrării cheltuielilor judiciare, се au fost suportate de сătrе stat la

ехаminarea cauzei și а avut о atitudine neglijentă in сееа се privește

îmрăсаrеа cu раrtеа vătămată, fapt се pune într-о lumină dubioasă

personalitatea acestuia și in repetate rânduri а dat dovadă de cinism;

- reieșind din circumstanțele cauzei penale, personalitatea

inculpatului Irimca Ghenadie, vârsta acestuia, consideră că pedeapsa

stabilită este рrеа blîndă și nu-și va atinge scopul de соrесtаrе а

condamnatului și solicită casarea parțială а sentinței în partea

individualizării pedepsei, cu stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare cu

ехесutаrеа pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința să fie

lăsată fără modificări.

3.3. Avocatul Procopovici Augustin în interesele părții vătămate

Pîrvu Vitalie, prin care a solicitat casarea sentinței în partea ce ține de

admiterea parțială a acțiunii civile, cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărâri prin care solicită încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 90000 lei și a

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei.

În argumentarea solicitărilor sale Avocatul Procopovici Augustin a

invocat că:

3

- suma de 7000 lei nu este o sumă în măsură să compenseze

prejudiciul moral cauzat lui Pîrvu Vitalie, nefiind proporțională suferinței

psihice suportate;

- vătămările corporale cauzate părții vătămate i-au adus atît dureri

fizice cît și psihice, menționând că ultimul a avut brațul imobilizat pe o

perioadă de o lună, ceea ce nu i-a permis să se îngrijească pe sine, a avut

dureri insuportabile inclusiv noaptea, neputând dormi din cauza lor, iar

echimoza de la nivelul feței atrăgea atenția celor din jur, ceea ce i-a cauzat

suferințe morale;

- partea vătămată în timpul conflictului a simțit un sentiment de

frică, iar starea de stres și neliniște a continuat și după conflict.

noiembrie 2020, a fost respins apelul inculpatului Irimca Ghenadie și

apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani. A fost

admis apelul avocatului Procopovici Augustin, în interesele părții

vătămate Pîrvu Vitalie, casată parțial sentința în partea stabilirii

cuantumului prejudiciului moral, și pronunțată, în această parte, o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează: S-a încasat de la Irimca Ghenadie în beneficiul părții vătămate

Pîrvu Vitalie suma de 20000 (douăzeci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept, și a constatat că Irimca Ghenadie a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.152 alin.1 Cod penal. A remarcat că

aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101

Codul de procedură penală.

În continuare, analizând declarațiile părții vătămate Pîrvu Vitalie, a

martorilor Pîrvu Olga și Irimca Angela, inclusiv a inculpatului Irimca

Ghenadie și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu

celelalte probe, analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează

cu certitudine vina inculpatului Irimca Ghenadie în comiterea infracțiunii

de vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care

nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie

de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

capacitatea de muncă, corect încadrată juridic în baza art.152 alin.1 Cod

penal.

Instanța de apel a apreciat neplauzibile și alegațiile inculpatului

precum că pînă la spital se putea întâmpla multe lucruri, or partea

vătămată s-a adresat pentru ajutor medical primar de urgență în aceeași

4

seară, fiindu-i stabilită diagnoza ”luxație umăr” cu mențiunea că a fost

agresat în curte, fapt ce se confirmă prin înștiințarea ”903” (f.d.8), iar prin

raportul de constatare nr. 201802D2836 din 04 februarie 2019, în urma

incidentului, la cet. Pîrvu Vitalie s-a constatat luxația anterointernă

articulația scapulo - articulară pe stânga, echimoză la nivelul fetei, care au

fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur

sau la lovire de acesta, posibil în timpul și în circumstanțele indicate

(f.d.33-34).

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că prima instanță la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art.7, 75 Codul penal, a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pîrvu

Vitalie cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 90 000 lei și

cheltuieli pentru asistența juridică în sumă de 5000 lei, instanța de apel a

remarcat dispozițiile art.219 alin.1-4 și art.220 alin.1-2 Codul de procedură

penală.

Urmare, ținând cont de circumstanțele de fapt și normele de drept

reținute supra, a ajuns la concluzia de a admite parțial acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Pîrvu Vitalie și anume de a admite parțial

cerința de recuperare a prejudiciului moral cu încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 20000 (douăzeci mii)

lei. În partea ce ține de încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în

mărime de 5000 lei, s-a reținut că acestea se confirmă prin bonul fiscal

anexat la materialele cauzei (f.d.104), fiind admise și încasate de către

prima instanță prin sentința contestată, dispoziție pe care instanța de apel

lea menținut.

către:

- avocatul Pucas Ina în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6) și 8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării prezentei

cauzei penale în instanța de apel în alt complet de judecată.

- inculpatul Irimca Ghenadie, prin care invocând incidența pct. 6) și

7) a dispozițiilor alin. (1) art. 444 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei cu pronunțarea unei noi sentințe de achitare sau

dispunerea rejudecării prezentei cauzei penale în instanța de apel în alt

complet de judecată.

5

5.1 În susținerea recursului avocatul Pucas Ina în numele

inculpatului a invocat că:

- atât în cadrul urmării penale cît și în cadrul cercetării judecătorești

inculpatul Irimca Ghenadie vina în comiterea infracțiunii incriminate nu

a recunoscut din motiv că careva lovituri părții- vătămate nu a aplicat și

nici nu a avut intenția să-i cauzeze leziuni corporale. Conflictul apărut

între ei a fost provocat de însă-și partea- vătămată Pîrvu Vitalie, fapt care

se confirmă prin ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată, iar

în urma îmbrâncelilor reciproce Pîrvu Vitalie a vrut să fugă, s-a

împiedicat, și a căzut;

- declarațiile inculpatului nu sînt combătute nici într-un mod în

cadrul cercetării judecătorești. Atât partea vătămată cît și martorul Pîrvu

Olga și-au schimbat declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de

judecată, astfel, acestea probe nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare;

- partea vătămată Pîrvu Vitalie s-a adresat cu cerere către IP

Buiucani abia la data de 28.12.2018, unde a indicat că i-au fost aplicate

lovituri pe tot corpul. Tot în această zi a fost audiat, unde a depus

declarații similare (f.d. 13,14).Ulterior, la data de 18.02.2019, Pîrvu Vitalie

fiind audiat după efectuarea constatării medico-legale a indicat precum că

Irimca Ghenadie i-a răsucit mina și i-a cauzat luxație (f.d. 20, 24). Aceste

declarații sînt combătute prin declarațiile soției părții vătămate, martorul

Pîrvu Olga, date la urmărire penală la data de 14.03.2019 în care indică, că

”în urma îmbrâncelii soțul meu a căzut jos și se ținea de umăr, avînd dureri”,

declarațiile fiind identice cu cele date de inculpat. Declarațiile date la

urmărire penală și instanța de judecată au fost cercetate în instanța de ape,

însă instanța nu s-a expus nici într-un mod asupra acestor divergențe;

- în cadrul cercetării judecătorești nu se demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și nici legătura cauzală

între fapta comisă de inculpat și leziunile depistate la partea vătămată;

- pune la îndoială și concluziile expuse în Raportul de constatare

nr.201802D2836 din 04.02.2019 (f.d. 33-34) și Raportul de expertiză

judiciară nr.201902D0461 din 04.03.2019 (f.d. 38-40), pe care se bazează în

principal instanțele inferioare. Din conținutul Raportului de expertiză este

cert că la dispoziția expertului nu au fost prezentate documente medicale

autentice și CD cu radiografia efectuată în privința părții- vătămate.

Careva documente medicale nu au fost anexate nici la materialele

dosarului, nici la acțiunea civilă, prin care s-ar demonstra că partea-

vătămată a urmat vre-un tratament, i-au fost cauzate prejudiciu material

sau moral. Din conținutul Raportului de constatare nr.201802D2836 din

04.02.2019 se constată că în privința părții vătămate a mai fost întocmit un

6

Raport de constatare nr.201802P4470 din 11.12.2018, care nu este în

materialele dosarului penal în cauză și care a fost pus la baza raportului

din 04.02.2019;

- consideră că instanța de apel și-a motivat concluzia superficial și

neîntemeiat, din motive pur formale a respins cererile înaintate de

inculpat și apărătorul său, fiind violate grav prevederile art.6 CEDO și

încălcat dreptul la un proces echitabil.

5.2 În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- în procesul de urmărire penală, nefiind decacord cu rezultatele

expertizei, a solicitat reexpertizare pe motiv că au apărut bănuieli de a

crede că expertiza este contrafăcută, din motivul faptului că în urma

faptului că domnul Pîrvu s-a împiedicat și a căzut singur cu fața în jos, iar

expertiza scrie că acesta a fost lovit cu un obiect dur, adică consecințele

pretinse de către acesta că le-ar fi suferit, iar Pârvu Vitalie declară ca el l-a

lovit cu pumnul, arată în mod evident că rezultatele expertizei sunt false;

- partea vătămată Pârvu Vitalie nu a prezentat nici un extras precum

că ar fi fost spitalizat, că ar fi urmat tratament în perioada data, lista

medicamentelor ce i-au fost administrate. Ceea ce demonstrează faptul că

acesta minte cu privire la așa spusele probleme de sănătate pe care le-ar fi

obținut în urma conflictului apărut între noi la data de 8 decembrie 2018;

- prejudiciul material nu poate exista după natura lui, or Pîrvu

Vitalie nu a cheltuit nimic, nu a stat in spital, nu a folosit medicamente, și

nu a avut buletin medical, lucruri de care prima instanță și instanța de apel

nu le-a luat în calcul și le-a considerat neîntemeiate și nefondate;

- toate încercările sale de a demonstra în instanță că nu l-a bătut, nu

l-a lovit au fost respinse ca nefondate și neîntemeiate și a ajuns la concluzia

că pentru a demonstra faptul că acesta minte cu nerușinare de a „mă pune

pe mine la respect” cum spune el, a mers la serviciu la el, nu are nici o

problemă de sănătate care l-ar împiedica să lucreze cum minte el în

judecată și a realizat o înregistrare video unde acesta cu propria lui voce

spune că lucrează ca administrator;

- nu a fost făcută calificarea corectă a faptelor, fapta incriminată nu

întrunește elementele constitutive a componenței de infracțiune prevăzute

la articolul conform calificării făcute de către prima instanță în baza 152

al. (1) Cod penal;

- Pîrvu Vitalie nu a fost internat în spital, nu a urmat tratament, s-a

adresat la poliție a doua zi, este apt de muncă acum, îi spune ca nu este

treaba sa de ce el a decis să procedeze așa în instanță, nu a fost spitalizat

21 zile, cerință obligatorie pentru ca să se facă calificarea conform art. 152,

respectiv nu s-a întrunit componența de infracțiune, respectiv nu poate exista

infracțiunea, fapt pentru care solicit pronunțarea unei sentințe noi de

7

achitare;

- în urma conflictului din data de 08 decembrie 2018, Pârvu Vitalie a

fost cel care a început conflictual, încălcându-i drepturile de a parca

automobilul în fata casei într-un loc comun de parcare, considerând că este

proprietatea lui personală. în momentul în care a cerut explicații de ce nu

are voie să parcheze acolo, Pîrvu Vitalie a început să-l numească cu

cuvinte urâte, în momentul cînd a dorit să se întoarcă și să plece acesta a

continuat înjurăturile, la care el sa întors s-au apucat ambii de haine, s-au

îmbrâncit, iar Pîrvu Vitalie a dat să fugă, din neatenție nu a văzut bordura

și a căzut;

- când a mers să depună cerere la poliție pentru faptul că acesta l-a

împins, i-a rupt hainele, poliția i-a refuzat pe motiv că nu ar avea dreptul.

Adică lui Vitalie îi acceptă plângerea, lui nu. Lucru care iarăși

demonstrează faptul că Pîrvu Vitalie are acoperirea organelor de poliție și

de urmărire penală;

- polițistul de sector, i-a spus că nu el primește cererea, și l-a trimis

la anchetator, la care anchetatorul l-a trimis la procuratură, și procuratura

l-a întors înapoi, la anchetator. Acesta a spus că o va înregistra, el nefiind

jurist l-a crezut, și nu a solicitat copie cu stampilă. Ulterior acesta nu a

înregistrat cererea nu a primit nici un răspuns. Lucru care demonstrează

că ei erau complice;

- avocatul de stat nu a întreprins nimic pentru a demonstra

nevinovăția sa, a rugat-o să depună cererea de expertiză și de reconstituire

a faptei iar aceasta i-a răspuns că nu are sens, că o să vadă, că pe urmă, că

nu are timp lucru care demonstrează că este complice cu anchetatorul, iar

el nefiind jurist nu a știut că este necesar să depună cereri în două

exemplare, cu stampilă, să poată demonstra că de la urmărirea penală pînă

la ședința de judecată dispar cererile din dosar. L a sunat pe anchetator ,

să întrebe de ce nu este cererea în dosar iar acesta din urmă i-a spus că

„nunțiu nu mă deranja că eu numai lucrez acolo.”;

- referitor la declarațiile doamnei Pîrvu Olga, aceasta minte, în

hotărâre cele spuse de către dumneaei nu coincide cu cele din instanță. În

instanță aceasta a spus că el nu l-a lovit deloc, doar sau îmbrâncit, în

hotărâre judecătorul adaugă că ea ar fi spus că el l-a lovit cu pumnul în

regiunea corpului, lucru care demonstrează complicitatea judecătorului și

interesul acestuia. Sentința pronunțată de către acesta nu este

una întemeiată pe lege;

- ca dovadă că Pîrvu Vitalie și Olga mint, servesc declarațiile

acestora din cuprinsul hotărârii de judecată, Vitalie menționează că el l-a

lovit în față cu pumnul, iar Olga în instanță a menționat că nu l-a lovit

deloc, iar judecătorul în fond adaugă de la sine că l-a lovit în corp. Acest

8

lucru în apel nu s-a luat în calcul și s-a respins toate solicitările sale ca

nemotivate, ca și apelul la fel;

- referitor la apelul la 112, Pîrvu Vitalie nici nu menționează ca a fost

apel, soția sa spune că a sunat iar urgența nu a venit (lucru imposibil,

deoarece apelul la 112 se înregistrează, și urgența neapărat vine), apoi

aceasta în ședință a menționat că ea la dus cu mașina la urgență, iar în

hotărâre scrie că au chemat un prieten care l-a dus pe soț, iar ea a rămas

cu copii. Vecinul respectiv și cu el sunt din același sat, presupune că acesta

nu a dorit să participe în acest „circ organizat” de minciuni cu scopuri de

profit. Aceste lucruri la fel dovedesc faptul că Vitalii și soția mint referitor

la evenimentele care au avut loc, și doar o expertiză repetată ar demonstra

adevărul cu referire la consecințele conflictului și anume că ele nu au

existat. La fel nu a fost

chemată poliția, în acea zi la fața locului, anume din faptul ca să poată

realiza ulterior prin relații de „ cumătrism” expertize false;

- la faza urmării penale a fost indus în eroare de către procuror care

l-a rugat să semneze întâi spunându-i că cu Pîrvu Vitalie chipurile o să se

împace, după ce a semnat neștiind procedura legală, nu a verificat

materialele dosarului respectiv, după ce a semnat a descoperit că lipsește

cererea de expertiză, și reconstituire a faptei, lucru care demonstrează

faptul că procurorul era la fel complice pentru că știa de faptul lipsei

acesteia respectiv i-au încălcat drepturile procedural, asta a dus la faptul

că ulterior în instanță el nu a mai putut face nimic ca să-și apere drepturile

deoarece solicitările în instanță i-au fost refuzate ca neîntemeiate;

- la ședințele de judecată a fost întrebat dacă au fost martori din

partea sa, a menționat că soția, doar este menționat că soția când el a căzut

ia strâns lucrurile, el a menționat că în faza UP anchetatorul a menționat

că nu-i nevoie de audiat soția sa ca martor, deși soția lui Pîrvu a fost

audiată, lucru care iarăși demonstrează că anchetatorul nu a îndeplinit

corespunzător atribuțiile de serviciu și a fost părtinitor lui Pîrvu Vitalie;

- avocatul Procopovici Augustin în cererea de apel a susținut că

prejudiciul moral în sumă de 7000 lei este insuficient, dar instanța nu

argumentează care a fost prejudiciul moral suferit, or suma de 90. 000 lei

este cerută pentru un prejudiciu nedemonstrat și inexistent;

- unica probă este expertiza care spune ca ar fi fost leziuni medii, dar

nu există nimic, spitalizare buletin medical, bonuri de plată pentru a arăta

un prejudiciu material cauzat, or pentru ce a fost oferit 20. 000 prejudicul

moral, dacă instanța de apel nu a putut demonstra prejudiciul moral

suportat de către Pârvu Vitalie iar suma de 20. 000 lei este extrem de mare

și aplicată neîntemeiat deoarece nu a fost demonstrat, or suferința psihică

care el pretinde că a suportat-o nu a fost probată nicicum, nu s-a adresat

9

la medic, nu a urmat medicamente pentru

reducerea stresului și din înregistrarea video se vede cum își duce modul

normal de viață și încă vorbește grosolan cu el.

numele inculpatului și de către inculpat în conformitate cu prevederile art.

431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință și

pledează pentru inadmisibilitatea recursului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art.422

Cod de procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul Pucas Ina în

numele inculpatei se constată că acesta, invocă temeiuri de casare

prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit

cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată, indicând greșit temeiurile pentru recurs adică, incidența

pct. 6) și 7) a dispozițiilor alin. (1) art. 444 Cod de procedură penală

inculpatul solicită să fie achitat, întrucât în opinia lui instanțele de judecată

eronat au apreciat probele administrate în speța dată.

Însă, în ansamblu Colegiul Penal constată că, de fapt, recurenții

contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic

inferioare, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu

certitudine că fapta incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către

aceasta.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că,

invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o

motivare corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura

de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică

completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire

10

lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticile invocate de

recurenți în recursul declarat, Colegiul Penal ajunge la concluzia că la

judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței, care este

argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite în speța dată.

La fel, Colegiul Penal menționează că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde

temeiurile ce au dus la adoptarea soluției expuse în pct.4.1. din prezenta

decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a examinat

obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul

pertinenții și concludenții, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării,

astfel concluzia despre vinovăția lui Irimca Ghenadie de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal este una legală și

întemeiată, pe care instanța de recurs ordinar o susține integral.

Colegiul Penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Prin urmare, Colegiul Penal conchide că criticile recurenților nu și-

au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală.

Colegiul Penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurenților

prin care se susțin că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele

susținute de apărare în apel. Aceasta deoarece, verificând decizia recurată

în raport cu argumentele invocate în apel, Colegiul Penal ajunge la

concluzia că apărarea a primit răspuns la argumentele înaintate, iar

simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în

speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

În continuare, revenind la conținutul recursurilor declarate,

Colegiul Penal reține că, autorii acestora consideră că, instanța de apel,

care a menținut sentința primei instanțe, a făcut o concluzie greșită în ce

privește condamnarea inculpatului Irimca Ghenadie în baza art.152 alin.

(1) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestuia în comiterea acestei infracțiuni.

11

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul Penal constată că instanța de apel, respectând prevederile

art.414 Cod de procedură penală, a supus verificării declarațiile

inculpatului, a părții vătămate, a martorilor și probele materiale

administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și consemnarea

acestora în procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță referitor la vinovăția inculpatului

Irimca Ghenadie, considerând că argumentele recurenților cu privire la

nevinovăția acesteia nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de recurenți referitor la nevinovăția

inculpatului în comiterea vătămării intenționate medie a integrității corporale

sau a sănătății, sânt neîntemeiate și se resping, deoarece atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au motivat condamnarea inculpatului Irimca

Ghenadie prin faptul, că probele cercetate cu certitudine dovedesc

vinovăția acesteia de comiterea infracțiunii imputate, acestea fiind :

„Declarațiile părții vătămate Pîrvu Vitalie, declarațiile martorului Pîrvu Olga,

declarațiile martorului Irimca Angela, declarațiile inculpatului Irimca Ghenadie,

procesul-verbal de confruntare a bănuitului Irimca Ghenadie și a părții vătămate

Pîrvu Vitalie Ștefan din 14 martie 2019, potrivit căruia părțile își mențin pozițiile

făcute la audierile anterioare și sunt reflectate aceleași circumstanței (f.d. 61-66);

- raportul de constatare nr. 201802D2836 din 04 februarie 2019, potrivit căruia,

în urma incidentului, la cet. Pîrvu Vitalie s-a constatat luxația antero-internă

articulația scapulo- articulară pe stânga, echimoză la nivelul fetei, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la

lovire de acesta, posibil în timpul și în circumstanțele indicate, fapt ce

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare corporală medie (f.d. 33-34); - raportul de expertiză judiciară

nr. 201902D0461 din 04 martie 2019, potrivit căruia, l-a studierea documentelor

medicale a cet. Pîrvu Vitalie sa constatat: luxația antero- internă articulația

scapulo-humerala pe stânga, echimoza la nivelul feței, ce au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea

sănătății de lunga durata și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămarea

corporala medie. Producerea leziunilor corporale constatate în rezultatul auto-

cauzării se exclude. Luând în considerare localizarea anatomică și caracterul

12

morfologic al leziunilor corporale depistate, producerea acestora în rezultatul

căderii propriului corp din poziția verticala se exclude (f.d.38-40)”.

Argumentele avocatului precum că ,,nu se demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și nici legătura cauzală între

fapta comisă de inculpat și leziunile depistate la partea vătămată”, or, acestea

sunt declarative, sunt combătute prin probele enumerate mai sus.,

instanța de apel a apreciat conform art. 101 Cod de procedură penală toate

probele, Colegiul constată întemeiat că declarațiile părții vătămate Pîrvu

Vitalie, a martorilor Pîrvu Olga și Irimca Angela, inclusiv a inculpatului

Irimca Ghenadie demonstrează cu certitudine vina inculpatului Irimca

Ghenadie, or, s-a constatat că anume inculpatul Irimca Ghenadie în urma

unui conflict iscat între acesta și Pîrvu Vitalie din cauza unor neînțelegeri

privind un loc de parcare din curtea blocului unde locuiesc, acționând în

scopul vătămării integrității corporale a acestuia, intenționat i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în regiunea feței și i-a răsucit mâna stângă a lui Pîrvu

Vitalie și l-a îmbrâncit pe acesta, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201902D0461 din 04.03.2019, vătămări corporale

medii.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că din materialele

dosarului penal nu se constată în acțiunile inculpatului existența semnelor

de calificare a infracțiunii incriminate și că instanțele judecătorești greșit

au apreciat probele pe cauză, pronunțând în privința ei o hotărâre de

condamnare care contravine atât circumstanțelor de fapt ale cauzei cât și

normelor legii procesual penale, contravin materialelor cauzei, deoarece,

atât instanța de fond, cât și cea de apel corect au concluzionat că vinovăția

inculpatului Irimca Ghenadie se dovedește prin probele enumerate mai

sus și care combat efectiv cele relatate de către recurenți în scop de apărare

a acesteia.

Colegiul Penal constată că afirmațiile recurenților, precum că

instanțele de fond inferioare incorect au apreciat probele cauzei punându-

le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere

a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu respectarea

procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond conform

legislației în vigoare.

Instanța de recurs ordinar apreciază că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept.

Din alt punct de vedere, Colegiul face trimitere la jurisprudența

constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1

al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9

13

decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este

invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de

a prezenta motive poate să varieze în dependentă de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar criticele invocate de

recurenți în cererile de recurs, nu și-au găsit confirmarea.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Pucas Ina în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Irimca Ghenadie xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată 19 noiembrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

14