1ra-803/2022 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-803/2022 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-803/2022

1-21053337-01-1ra-26052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Cioinac Ghenadie Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat s.

Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Cioinac Ghenadie Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin.

(1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Cioinac Ghenadie pe o perioadă de

probațiune de 1 an, cu obligarea în interiorul termenului: să nu-și schimbe domiciliul

și/sau reședința fără consimțământul Biroului de probațiune de la locul de trai.

subofițer superior de investigații al Biroului Zonal al Poliției Criminale al sectorului

de poliție nr. 3 al IP Căușeni al IGP a MAI în baza ordinului nr. 378EF din 01

septembrie 2020 al IGP, a comis traficul de influență în următoarele circumstanțe. La

18 februarie 2021, Cioinac Ghenadie exercitându-și atribuțiile de serviciu, s-a

deplasat cu alte două persoane neidentificate de organul de urmărire penală, la

cantonul nr. 3 al ocolului silvic Căinari, unde a fost depistat cet. Negru Alexandru

tăind ilegal arbori. În cadrul discuțiilor separate, avute dintre subofițerul superior de

1

investigații Cionac Ghenadie și cet. Negru Alexandru, primul a susținut față de cet.

Negru Alexandru că are influență asupra angajaților din cadrul Inspectoratului

pentru Protecția Mediului, în vederea de a-i determina de a nu-l trage la răspundere

contravențională pentru tăierea ilegală a arborilor, pretinzând de la ultimul mijloace

bănești în suma de 500 euro. Ulterior, la 19 februarie 2021 între orele 19:49 și 20:14,

subofițerul superior de investigații Cioinac Ghenadie, continuându-și acțiunile sale

ilicite, aflându-se la domiciliul său din raionul Xxxxx comuna Xxxxx str. Xxxxx, a

primit sub controlul ofițerilor de investigație ai Serviciului Protecție Internă și

Anticorupție al MAI, mijloace bănești în sumă de 100 euro de la cet. Negru

Alexandru, ceea ce constituie echivalentul sumei de 2107.4 lei MDL, conform

cursului oficial mediu stabilit de Banca Națională a Moldovei și prezintă o parte din

suma pretinsă, susținând în continuare despre influența sa asupra angajaților

Inspectoratului pentru Protecția Mediului în vederea primirii mijloacelor bănești

rămase. Peste câteva zile, la 25 februarie 2021 între orele 21:27 și 21:49, conform

înțelegerii prestabilite subofițerul superior de investigații Cioinac Ghenadie,

aflându-se la domiciliul său din raionul Xxxxx comuna Xxxxx str. Xxxxx, a primit

sub controlul ofițerilor de investigație ai Serviciului Protecție Internă și Anticorupție

al MAI, mijloace bănești în sumă totală de 100 euro, ceea ce constituie echivalentul

sumei de 2127,24 lei MDL, conform cursului oficial mediu stabilit de Banca

Națională a Moldovei, de la cet. Negru Alexandru, destinate influențării angajaților

Inspectoratului pentru Protecția Mediului în vederea determinării de a nu-l trage la

răspundere contravențională pentru tăierea ilegală a arborilor.

în partea individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform ordinii

stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Cioinac

Ghenadie, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal, să-i fie numită pedeapsa penală 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de 1 an, cu aplicarea

pedepsei complementare privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în sensul

prevăzut la art. 123 alin.(2) și (3) Cod penal, pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului declarat a invocat:

- contestă prezenta sentință în partea ce ține de blândețea pedepsei aplicate, or

calificarea acțiunilor inculpatului o consideră absolut justă și întemeiată. În acest

sens, necesită a fi evidențiat în mod special faptul că, prezenta cauză penală a fost

examinată conform procedurii simplificate prevăzute la art.3641 Cod procedură

penală, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală;

- deși instanța de judecată, a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a

cauzei și l-a condamnat pe Cioinac Ghenadie conform art. 326 alin. (1) Cod penal,

acuzarea contestă sentința în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o a fi

una prea blândă, întrucât nu corespunde prevederilor de aplicare a art.75 Cod penal,

de individualizare a pedepsei, circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradului

pericolului social, fiind pasibilă a fi casată;

- instanța nu a apreciat corect gradul de pericol ce-l prezintă pentru societate

2

infracțiunea incriminată inculpatului, precum și circumstanțele cauzei,

personalitatea acestuia și rolul la comiterea infracțiunii și în consecință, a aplicat față

de inculpat o pedeapsă neechitabilă, sub aspectul individualizării pedepselor;

- instanța de judecată urma să aplice și o pedeapsă complementară în baza art.

65 alin.(3) Cod penal și anume privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

sensul prevăzut la art. 123 alin.(2) și (3) din Codul penal, pe un termen de 5 ani, care

va extinde și efectele sancționării inculpatului pe o perioadă mai extinsă, ceea ce îi va

determina revizuirea comportamentului și integrarea socială, cu renunțarea la

săvârșirea infracțiunilor.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

inculpatului Cioinac Ghenadie în comiterea infracțiunii de trafic de influență,

caracterizată prin pretinderea, personal, de bani, pentru sine sau pentru o altă

persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite,

care au fost just încadrată în baza art. 326 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel, având în vedere argumentele apelului declarat în coraport cu

circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama

de prevederile art.75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea modului, măsurii,

categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond la fel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care este gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

care este supus răspunderii penale, anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia, este căsătorit și are la întreținere trei copii

minori (Vol. II, f.d. 2, 62).

Așadar, instanța de apel a constatat că, instanța de fond și-a argumentat soluția

la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea pronunțată invocând motive

clare din care considerent a ajuns la concluzia necesității numirii inculpatului a

pedepsei în formă de închisoare.

În contextul art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe atenuante, în privința

inculpatului Cioinac Ghenadie, s-au stabilit - căința sinceră, prezența copiilor minori

în familia inculpatului.

În contextul art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante în privința inculpatului

nu sunt.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prevederile susmenționate au fost

respectate de către prima instanță și întemeiat i-a aplicat inculpatului Cioinac

Ghenadie în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, luându-se în considerație personalitatea inculpatului,

și anume că el este căsătorit, are la întreținere trei copii minori, nu se află la evidența

3

medicului narcolog sau psihiatru, fără antecedente penale, a recunoscut vina, se

căiește în cele comise, precum și lipsa circumstanțelor ce agravează răspunderea

inculpatului.

Totodată, instanța de apel a reținut că, pedeapsa stabilită inculpatului Cioinac

Ghenadie de către prima instanță în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, cu închisoare

pe un termen de 6 luni și cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, reieșind din

circumstanțele cauzei, corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei

art. 75 Cod penal și este proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii comise, care va duce la corectarea și reeducarea celui vinovat, luând în

considerație principiul umanismului pedepsei penale, prevăzut de art.4 Cod penal și

art.61 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, ținând cont de prevederile art. 65

alin. (3) Cod penal, scopul pedepsei penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin.(1) Cod penal, poate fi atins fără privarea de dreptul de a exercita o

anumită activitate, ținând cont de persoana inculpatului, și anume, că are la

întreținere 3 copii minori, nu are antecedente penale, a recunoscut vina și s-a căit de

cele săvârșite.

Totodată, instanța de apel a remarcat faptul că, în timpul judecării cauzei în

instanța de fond, acuzatorul de stat nu a solicitat aplicarea prevederilor art. 65 Cod

penal.

Luând în considerație circumstanțele expuse, instanța de apel a considerat

întemeiată concluzia primei instanțe privind faptul că, reeducarea și corectarea

inculpatului Cioinac Ghenadie este posibilă prin menținerea sentinței și neaplicarea

în privința acestuia a pedepsei complementare - privarea de dreptul de a exercita o

anumită activitate.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- simpla afirmare a unei concluzii că, în instanța de fond acuzatorul de stat nu

a solicitat aplicarea prevederilor art. 65 Cod penal, fără a se expune asupra motivelor

apelului nu înseamnă o motivare a deciziei. De altfel, prin neexpunerea asupra

tuturor motivelor apelului formulat, a fost afectată hotărârea și această încălcare nu

poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii pronunțate;

- instanța de apel a ignorat că, ținând cont de caracterul infracțiunii săvârșite

de către inculpat și anume acționarea acestuia cu folosirea situației de serviciu în

interes material în calitatea sa de angajat al MAI, și anume deținând funcția de

subofițer superior de poliție al IP Căușeni, în conformitate cu prevederile art.65 Cod

penal, urma de a-l priva de a exercita activitatea/funcția deținută pe un termen de 5

ani;

- instanța de apel nu a acceptat solicitarea acuzatorului de stat de a-l priva pe

inculpat de dreptul de a exercita funcția de subofițer superior de poliție al IP

Căușeni, astfel acordându-i acestuia posibilitatea de a activa în continuare în funcția

4

deținută, necătând la faptul că inculpatul a făcut uz de funcția sa, săvârșind

infracțiunea ce i-a fost încriminată;

- instanța de apel la stabilirea pedepsei în privința inculpatului nu a acordat

deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.

(2) Cod penal și incorect nu a aplicat pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a

exercita activitatea de avocat, în baza art.65 Cod penal;

- instanța de apel urma să-și motiveze soluția sa de refuz în aplicarea art. 65

Cod penal, în sensul dat instanța de apel a considerat, și s-a bazat pe unicul motiv

precum că în timpul judecării cauzei în instanța de fond acuzatorul de stat nu a

solicitat aplicarea prevederilor art. 65 Cod penal;

- faptul că acuzarea nu a solicitat în instanța de fond aplicarea art. 65 Cod penal,

nu împiedica instanța de apel să aplice prevederile în cauză, cu atât mai mult că

acesta este motivul principal pe care s-a bazat apelul înaintat, iar neaplicarea

pedepsei sub formă de privare de dreptul de a exercita activitatea de angajat al MAI

în privința lui Cioinac Ghenadie contravine atât art. 65 Cod penal, cât și materialelor

cauzei și ca rezultat nu au fost respectate în tot criteriile de individualizare a

pedepsei;

- soluția instanței de apel privind neaplicarea pedepsei complementare față de

inculpat este neîntemeiată și la adoptarea soluției nu s-a ținut cont în deplină măsură

de dispozițiile art.75 Cod penal;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul, că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, activând în funcție de subofițer superior de investigații al poliției

criminale al IP Căușeni, pretinzând și primind sume de bani în valută/euro,

susținând că are influență asupra angajaților din cadrul Inspectoratului, a denigrat

prin acțiunile sale imaginea Inspectoratului în fața cetățenilor, ca urmare instanța de

apel eronat nu a privat inculpatul de dreptul de a exercita funcția de care s-a folosit

inculpatul la comiterea infracțiunii, ținând cont de faptul, că infractorul care a

utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe care le acordă aceasta pentru

facilitarea infracțiunii de corupție, trebuie să fie privat de dreptul de a ocupa această

funcție, or anume astfel va fi atins scopul pedepsei penale aplicate față de acesta;

- luând în considerație caracterul infracțiunii săvârșite de inculpat, care a

acționat contrar obligațiilor sale de serviciu, urmărind interesul material și

prejudiciind imaginea funcției de angajat al MAI, instanța de apel a considerat

eronată concluzia acuzării, și care a considerat posibilă păstrarea de către Cioinac

Ghenadie a dreptului de a ocupa în continuare funcția menționată, neaplicând fără

temei pedeapsa complementară privarea de dreptul de a exercita profesia;

- referitor la circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care este la prima

abatere penală și se caracterizează pozitiv, acuzarea indică la faptul că

circumstanțele menționate asupra neaplicării pedepsei complementare, o dată ce se

consideră imposibilă păstrarea de către inculpat a dreptului de a ocupa în continuare

funcția deținută, reieșind din specificul infracțiunii comise de către aceasta raportat

la privilegiile și atribuțiile de serviciu pe care le avea la momentul comiterii

infracțiunii, inclusiv pretinsa influență asupra Inspectoratului pentru Protecția

5

Mediului, circumstanțe recunoscute de inculpat și demonstrate prin probele

cercetate. Anume că circumstanțele enunțate impun necesitatea și justifică aplicarea

sancțiunii complementare, sancțiune ce va contribui la atingerea scopului pedepsei

penale de reeducare a inculpatului;

- se impune necesitatea expunerii convingătoare și justificate în privința

aplicării față de inculpatul Cioinac Ghenadie, a pedepsei complementar, și anume -

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități,

în baza art.65 Cod penal, urmând să se țină cont că, pentru a atinge scopul legii

penale pedeapsa trebuie fie într-o măsură suficientă pentru a asigura restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat prin

care a menționat că, apelul procurorului a fost depus în afara termenului de atac

prevăzut de lege.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit reține, că procurorul invocă ca temei de drept pentru

declararea recursului ordinar prevederile pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, în prezenta

speță. Din textul recursului declarat rezultă, că autorul critică soluția adoptată de

către instanța de apel de neaplicare a pedepsei complementare în privința

inculpatului.

Așadar, potrivit art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Respectiv, la chestiunile de drept ce urmează a fi verificate de către instanța de

apel, se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal,

contravențional ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Totodată, instanța de recurs relevă, că conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza

temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnaților.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu lucrările cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile procesual penale ce stipulează

procedura de judecare a apelului.

Precum se atestă din lucrările dosarului, în prezenta speță după pronunțarea

sentinței la data de 17 mai 2021, procurorul care a participat în prima instanță la

judecarea cauzei a atacat-o cu apel la data de 08 iunie 2021, solicitând repunerea în

termen a apelului (f.d.184-187 v. II). Din materialele cauzei, Colegiul atestă, că

apelul menționat instanța de apel l-a respins ca nefondat.

Potrivit art. 401 alin. (1) pct. 1), coroborat cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, procurorul este în drept de a declara apel în ce privește latura

penală și latura civilă, însă în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Revenind la prezenta speță, se constată că procurorul participant în prima

instanță a depus un apel peste termenul de 15 zile de la data pronunțării sentinței.

De asemenea, rezultând din conținutul hotărârii adoptate de către această

instanță, Colegiul penal reține, că în cauza deferită judecării instanța de apel a

considerat apelul procurorului ca fiind depus în termen, deoarece ”în perioada

28.05.2021-04.06.2021, procurorul în Procuratura Anticorupție, Bobrov Vladislav s-a aflat

în concediu medical, fiind în imposibilitate de a declara apel în termenul prevăzut de lege.”,

fără a ține cont de prevederile art. 320 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că participarea procurorului la judecarea cauzei este obligatorie și el își exercită

atribuțiile prevăzute în art.53. La judecarea cauzei în primă instanță participă procurorul

care a condus urmărirea penală sau, după caz, a efectuat de sine stătător urmărirea penală în

cauza dată. În caz de imposibilitate a participării acestuia, procurorul ierarhic superior

7

dispune, participarea la ședință a altui procuror și de cele a art. 53 alin. (1) pct. 9) Cod de

procedură penală, conform cărora la examinarea cauzei penale în instanța de

judecată, procurorul are următoarele atribuții, declară apel sau, după caz, recurs

privind latura penală și latura civilă a cauzei, le retrage în modul prevăzut de

prezentul cod.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs reține că, instanța de apel nu a pus

în discuție chestiunea despre repunerea în termen a apelului, în condițiile prevăzute

de art. 403 Cod de procedură penală, ținând cont de prevederile legale menționate și

de posibilitatea acordată de lege ca procurorul ierarhic superior să dispună,

participarea altui procuror pentru a declara apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit se raliază în acest sens și statuărilor date de

Curtea Europeană în cauze similare, care a constatat o violare a principiului egalității

armelor pe motivul suspendării oricărui termen judiciar în interesul statului în

timpul perioadei vacanțelor judiciare (cauza Platakou c. Greciei, nr. 38460/97, (§§ 45-

48). La fel, Curtea a considerat că suspendarea termenului de apel pe motiv că

procurorul care a participat la judecarea cauzei se afla în concediu, nu poate fi

acceptat ca fiind compatibil cu principiul egalității armelor. (cauza Ghirea versus

Moldova din 26 iunie 2012).

Prin urmare, la judecarea apelului, declarat la data de 08 iunie 2021 de către

procurorul participant în prima instanță, instanța de apel urma să efectueze

verificarea corectitudinii sesizării acestei instanțe, însă, instanța de apel a omis aceste

cerințe prescrise de legislator și a judecat cauza în ordine de apel, fără a da o careva

apreciere juridică situației descrise mai sus. Astfel, în prezenta speță, instanța de apel

în hotărârea adoptată nu a argumentat întemeiat și legal din care motive a admis

apelul declarat de către procuror, fapt ce reprezintă o eroare de drept, incidentă

temeiului pentru casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și anume - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În cazul dat, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel în

cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea comisă de către această

instanță, nu poate fi reparată de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să respecte în deplină măsură prevederile procesual penale ce stipulează

procedura de judecare a apelului; să verifice corectitudinea sesizării instanței de

apel, la adoptarea soluției să țină cont de prevederile art. 415 alin. (1) Cod de

procedură penală, ce prevăd tipurile soluțiilor ce pot fi pronunțate de către instanța

de apel; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, inclusiv în partea

soluției adoptate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

8

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Cioinac Ghenadie Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

Judecător Catan Liliana

9