1ra-1583/20 — art.152 al.1 CP

1ra-1583/20 — art.152 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1583/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cobzac Gheorghe în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Rudei Ghenadii xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.11.2018 - 26.07.2019;

Instanță de apel: 24.09.2019 - 28.01.2020;

Instanță de recurs: 16.06.2020 - 18.11.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Rudei Ghenadii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, la 1 an 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Iar, în temeiul art. 901 Codul penal, s-a suspendat parțial executarea pedepsei aplicate lui

Rudei Ghenadii, acesta urmând să execute real pedeapsa în închisoare pe un termen de 8

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 8 luni

s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Panco Vitalie, s-a admis parțial și s-a

încasat de la Rudei Ghenadii în beneficiul lui Panco Vitalie, prejudiciul moral în mărime

de 50 000 lei, în rest suma în mărime de 150 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral, s-a

respins ca neîntemeiată. A încasat de la Rudei Ghenadii, în beneficiul statului suma în

mărime de 448 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei medico-

legale, în rest suma în mărime de 32,24 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru: file de

hârtie, imprimarea textului, copertă, sa respins ca neîntemeiate.

noaptea de 29.08.2018 - 30.08.2018, în timp ce se afla în ograda gospodăriei ce-i

1

aparține, amplasată în xxx, a inițiat un conflict însoțit cu aplicarea violenței fizice față de

Panco Vitalie, manifestată prin aplicarea loviturilor repetate cu pumnul și piciorul peste

toată suprafața corpului, cauzând-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr.201826P0213 din 29.10.2018, fracturi multiple multi-fragmentare cu deplasare ale

oaselor maxilar pe dreapta, zigomatic din dreapta și peretelui lateral al orb, din dreapta,

cicatrice pe față, care este consecința unei plăgi, excoriație pe față mobilitate patologică a

dinților 1 și 1 bilateral de pe mandibulă și lipsa post- traumatică a dinților 1 de pe maxilă,

din dreapta și a dintelui 7 de pe mandibulă, din dreapta, iar în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală medie.

Acțiunile lui Rudei Ghenadii, au fost calificate conform art. 152 alin. (1) Codul

penal, pe semnele: vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151 din Codul penal

al RM, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Rudei Ghenadii să fie achitat, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului a invocat că circumstanțe reflectate de către partea

vătămată indică la faptul, că însăși actul de învinuire nu este unul legal și întemeiat, căci

conform depozițiilor părții vătămate a existat doar o lovitură cu un obiect neidentificat

din partea inculpatului, pe când în actul de învinuire se indică la aplicarea loviturilor

repetate cu pumnul și piciorul peste toată suprafața corpului din partea inculpatului, fapt

care nu corespunde realității.

A indicat că, partea vătămată susține că a avut la sine telefonul mobil, anexând și

descifrările convorbirilor telefonice din acea noapte. Acestea însă nu au fost examinate în

sentință de către instanța de judecată, consideră că circumstanțele reflectate în înscrisurile

respective sunt esențiale pentru baza probatorie, cuprinzând inclusiv locația geografică a

părții vătămate, lista abonaților cu care a avut conversații în perioada respectivă, timpul,

durata, etc.

Consideră că, instanța de judecată urma să aprecieze critic declarațiile martorului

Panco Lina, deoarece aceasta, cum a indicat personal, este soția lui Panco Vitalie, ce pune

la îndoială veridicitatea acestora, iar însăși declarațiile martorului indicat nu sunt din

prima sursă. Martorul Panco Lina indică că, în momentul incidentului investigat ea nu se

afla la locul faptei și nu a văzut desfășurarea evenimentelor pe viu, iar în contextul dat

aceste declarații nici nu puteau fi puse la baza unei sentințe de condamnare, acestea

practic fiind citate din rechizitoriu. Martorul indicat nu a putut descrie cu lux de

amănunte circumstanțele cazului, inclusiv a obiectului neidentificat, dacă acesta cu

adevărat a existat, iar aspectele incerte în baza principiului prezumției nevinovăției urmau

a fi tratate în folosul inculpatului, fapt pe care instanța de judecată le-a ignorat

vehemente.

A mai notat că, depozițiile martorului Fedotova Natalia nu confirmă învinuirea

inculpatului. Este evident că acest martor nu a sesizat momentul conflictului, nu a văzut

obiectul infracțiunii, dacă acesta în realitate a existat, a depus declarații care în cadrul

cercetărilor judecătorești s-au confirmat a fi necoerente, iar în cumul în acest context

2

instanța urma să aprecieze critic aceste declarații care nu sunt veridice, concrete,

cronologicei și certe în descrierea evenimentelor investigate, având evident tendință de

acuzare și nu de stabilire a adevărului real existent.

De asemenea, a relatat că martorul Croitor Iurie nu a fost unul ocular, nu a reflectat

careva circumstanțe exacte care ar fi parte componentă a unei temelii într-o sentință de

condamnare cu pedeapsa sub formă de privațiune de libertate a inculpatului, în mare parte

depozițiile sale fiind bazate doar pe presupuneri, fapt inacceptabil sub aspect procesual

A relevat că, atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată nu au

întreprins toate măsurile care ar fi condus în final la identificarea corpului delict.

A conchis că, prin prisma principiului prezumției nevinovăției, inculpatul Rudei

Ghenadii urma a fi achitat, din motivul că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii, în esență neexistând latura obiectivă a infracțiunii menționate. Instanța de

fond la stabilirea pedepsei a ignorat vehemente principiile de individualizare a pedepsei

reflectate în conținutul art.art.7 alin.(1), 61, 75 Cod penal, având în vedere că termenul

pedepsei cu închisoarea stabilit inculpatului reieșind din persoana acestuia, fapta

incriminată lui, existența doar a circumstanțelor atenuante, nu a fost suspendat pentru

executarea pedepsei cu închisoarea conform prevederilor art.90 Cod penal, și acordarea

posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin comportare exemplară să

îndreptățească încrederea ce urma să i se acorde, ci dimpotrivă punând accent doar pe

izolarea vinovatului de societate, ceea ce este inacceptabil în acest caz, inclusiv sub

aspect al stării sale de sănătate care este una precară, iar acordarea asistenței medicale în

privința acestuia va fi una efectivă doar în condiții de libertate, unde va avea posibilitatea

de a beneficia de asistența medicală calificată, în context fiind ignorate prevederile legale

conform cărora pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cit și a altor persoane; - nu a fost luată în calcul nici situația că anterior

inculpatul nu a fost niciodată judecat, ilegalitatea penală care i se încriminează face parte

din categoria infracțiunilor mai puțin grave, Rudei Ghenadie este oficial căsătorit, având

și doi copii minori la întreținere, el fiind unicul întreținător al familiei din activități

ocazionale, iar la locul de trai se caracterizează pozitiv.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că analizând

declarațiile părții vătămate Panco Vitalie, a martorilor Panco Lina, Fedotova Natalia

Mihail și Croitor Iurie, procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din

18.10.2018, rapoartele privind recepționarea informației telefonice despre comiterea unei

fapte ilicite, plângerea cet. Panico Vitalie din 31.08.2018, extras din fișa medicală a

bolnavului de staționar nr. 1815674 din 13.09.2018, extras de la Centrul de Tomografie

Computerizată Imagistică Orhei din 30.08.2018, Raportului de constatare

nr.201826P0213 din 22.09.2018, Raportului de expertiză medico-legală nr.201825D0257

din29.10.2018, procesului-verbal de confruntare din 22.11.2018, conținutul facturii

detaliate și detalii apeluri de intrare eliberată de Î.M. Orange Moldova S.A. din

24.11.2018 și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

analizate, a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Rudei Ghenadii

3

în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că, Rudei Ghenadii a comis infracțiunea

imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță

prin prisma art. 152 alin. (1) Codul penal.

Referitor la motivele invocate în cererea de apel precum că, ,,(...) sentința

judecătorească este nefondată", instanța de apel a menționat că, o astfel de eroare în

cauza dată nu se constată, deoarece sentința instanței de fond este una argumentată

inclusiv în raport cu susținerile verbale ale avocatului în ședința de judecată, care sunt

identice cu argumentele apelului declarat de același autor.

Instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiate argumentele apărătorului precum că

actul de învinuire este neîntemeiat reieșind din declarațiile părții vătămate Panco Vitalie.

Acesta atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată a depus declarații

consecvente și anume că, " ... a văzut cum Rudei Ghenadii a luat ceva de sub masă și i-a

aplicat o lovitură, după care s-a trezit în spital... ". Totodată din Raportului de expertiză

medico-legală nr.201825D0257 din 29.10.2018, s-a constatat că lui Panco Vitalie i-au

fost cauzate leziuni corporale.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, Rudei Ghenadii, în noaptea de

29.08.2018-30.08.2018, în timp ce se afla în ograda gospodăriei ce-i aparține, amplasată

în s. Cișmea, r-nul Orhei, a inițiat un conflict însoțit cu aplicarea violenței fizice față de

Panco Vitalie, manifestată prin aplicarea loviturilor repetate cu pumnul și piciorul peste

toată suprafața corpului.

Instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorilor Panco Lina,

Fedotov Natalia și Croitor Iurie care au fost consecvente pe tot parcursul efectuării

urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ, astfel în

conformitate cu prevederile art. 27 Codul de procedură penală, verificând probele

administrate prin prisma prevederilor art. 95 Codul de procedură penală, adică din punct

de vedere a admisibilității lor contrar opiniei apărării le apreciază ca fiind pertinente,

concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să indice la admiterea

a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor. Astfel, argumentele apărării

sub acest aspect necesită a fi respinse ca declarative.

Prin urmare, argumentele instanței de fond la adoptarea soluției în cauză, în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile au fost acceptate și de instanța de apel,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO.

În consecință, instanța de apel a evidențiat că declarațiile părții vătămate și a

raportului de expertiză medico-legală nr.201825D0257 din 29.10.2018 sunt determinative

în vederea stabilirii vinovăției inculpatului. În cazul dat, nu au fost relevate careva

circumstanțe pentru a pune la îndoială veridicitatea declarațiilor părții vătămate.

Totodată, declarațiile părții vătămate sunt în coroborare cu celelalte probe prezentate de

către partea acuzării. Urmează a fi menționat faptul că inculpatul a depus declarații la fața

locului cu comunicarea detaliilor care puteau fi cunoscute doar făptuitorului.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului Rudei Ghenadii, instanța de

apel a menționat că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a

ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, care se atribuie la categoria mai puțin grave,

de motivul acesteia, nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog, nu are

4

antecedente penale, de prezența circumstanței atenuante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia,

nu este încadrat în câmpul muncii, este caracterizat satisfăcător, face abuzuri de băuturi

alcoolice, duce un mod de viață antisocial. Pedeapsa numită inculpatului este una

echitabilă, fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva

temei de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Gheorghe în numele inculpatului a atacat decizia cu recurs ordinar, invocând temeiurile

prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) si 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de

judecată.

A indicat că, atât instanța de apel cât și cea de fond, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului Rudei Ghenadii, nu au ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite; - infracțiunea este mai puțin gravă; - de persoana

celui vinovat; - lipsa antecedentelor penale și de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea penală; - doi copii minori la întreținere; - unicul întreținător al familiei; - de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că îndreptarea și corectarea

inculpatului nu este posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. art.

75-78 Cod penal, nefiind posibil nici aplicarea prevederile art. 90 Cod penal.

De asemenea, apărarea a remarcat că fapta a fost comisă în anul 2018 și până în

prezent nu a comis alte fapte, din ce rezultă că acesta a renunțat de a mai comite

infracțiuni și dă dovadă obiectivă de corectare, fără aplicarea unei pedepse reale.

A reiterat că, inculpatul Rudei Ghenadii are 2 copii minori la întreținere, soția nu

lucrează, iar el este unicul întreținător al familiei.

În plus, a relevat că potrivit probatoriului din dosar, inclusiv declarațiilor părții

vătămate, inculpatul a comis infracțiunea real din gelozie, întrucât a perceput posibil

greșit că între partea vătămată și soția sa ar fi avut loc careva semne prea pronunțate de

politețe.

Consideră că, norma penală încriminată inculpatului Rudei Ghenadii nu este una

drastică, iar legislatorul a stabilit și posibilitatea de aplicare a sancțiunii penale cu muncă

neremunerată în folosul comunității, iar instanța de apel și de fond nu a motivat din ce

cauză a dispus executarea a celei mai aspre categorii de pedeapsă și de ce nu este posibil

de aplicat pedeapsa alternativă, inclusiv prevederile art. 90 Cod penal, vizavi de toate

circumstanțele cauzei.

A subliniat că, stabilirea unei pedepse alternative închisorii î-și va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de

infracțiuni și va asigura conștientizarea de către acesta a celor comise cu adoptarea unor

concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate, fapt ce este confirmat prin

comportamentul inculpatului până și după comiterea faptei.

A notat că, numeroase instituții, organizații și experți dau prioritate alternativelor

pedepselor privative de libertate. Astfel, actele internaționale în cauză determină sarcinile

ce sunt fixate de către state în vederea implementării alternativelor. Aceste sarcini sunt

formulate în pct.1 al Regulilor de la Tokyo și în preambulul Recomandării nr.(92) 16 a

5

Comitetului de Miniștri.

A susținut că, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, iar instanța evident i-a

stabilit o pedeapsă inechitabilă și disproporțională, izolându-1 pe inculpat de societate

inclusiv și de copii săi minori, ne cătând la faptul, că acesta o singură dată în viața lui a

comis o infracțiune fiind copleșit de gelozie, fapte care de la sine indică, că comiterea

acestei fapte a fost o întâmplare nefericită în viața inculpatului Rudei Ghenadii.

Inculpatul evident nu este un infractor înrăit, însăși infracțiunea încriminată prevede o

pedeapsă alternativă închisorii, însă instanța fond și apel a susținut nefondat, nemotivat

aplicarea celei mai grave categorii de pedeapsă care poate fi aplicată - executarea reală a

pedepsei, pe când legislația internațională și națională la care ne-am referit dă prioritate

măsurilor alternative de pedeapsă neprivative de libertate.

Totodată, consideră că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța nu s-a expus

nemijlocit la motivul invocat în apel și anume că instanța nu a luat în considerație toate

circumstanțele atenuante pentru stabilirea unei pedepse cu suspendare potrivit art.90 Cod

penal și acordarea posibilității acestuia ca în termenul de probă, prin comportament

exemplar să îndreptățească încrederea ce urma să i se acorde.

În final a conchis că, inculpatului Rudei Ghenadii i s-a stabilit evident o pedeapsă

inechitabilă și disproporționată faptei comise de el, iar instanțele pur și simplu lau

pedepsit pe inculpat pentru faptul, că el nu și-a recunoscut vina, deși inculpatul pur și

simplu și-a exercitat drepturile sale procesuale.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

acestuia invocă temeiurile pentru recurs stipulate la pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, însă motivează recursul sub aspectul temeiului de casare prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, avocatul critică decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

nefiind de acord cu faptul că instanțele ierarhic inferioare au dispus executarea celei mai

aspre categorii de pedeapsă, fără a examina posibilitatea aplicării unei categorii de

pedeapsă alternativă, inclusiv prevederile art.90 Cod penal.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată

că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Concomitent, analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recurs, instanța

6

constată că se critică aceleași chestiuni de drept – neaplicarea art. 90 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La fel, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al inculpatului,

ci o prerogativă a instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul

să o acorde.

Colegiul penal consideră că, pedeapsa stabilită inculpatului Rudei Ghenadii pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, 1 an 4 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar, în temeiul art. 901 Codul penal,

s-a suspendat parțial executarea pedepsei, acesta urmând să execute real pedeapsa în

închisoare pe un termen de 8 luni, iar restul pedepsei de 8 luni s-a suspendat condiționat

pe un termen de probă de 1 an, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea

scopului de corectare și reeducare a acestuia.

Colegiul penal consideră că, o atare modalitate de individualizare a pedepsei

corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă

7

raportat la scopul urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe

inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (a

se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai

cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o

motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din Convenție. (a se vedea în acest

sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de recurs

privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată inculpatului

fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt

ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cobzac Gheorghe în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui Rudei Ghenadii xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2020.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

8