1ra-1066/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prima instanță: 16.04.2019-04.10.2019;

Instanța de apel: 24.10.2019-04.12.2019;

Instanța de recurs: 20.02.2020- 03.06.2020. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 04 octombrie 2019, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală Rotari Octavian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) din Codul penal fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 luni de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin sentință, s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 20.12.2017, stabilindu-i lui Rotari Octavian pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 7 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Rotari Octavian, la 09 martie 2019, aproximativ la ora 03:00, nedeținând permis de conducere a mijloacelor de transport cu dreptul de a conduce vehicule din categoria „B”, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu încălcarea prevederilor normative stipulate în art. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere", acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, conducea autovehiculul de model „Toyota Avensis” cu xxxxx. În circumstanțele nominalizate, 1 Rotari Octavian, ajungând la intersecția străzilor xxxxx, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare. În procesul-verificării actelor, inspectorul de patrulare a constatat că, conducătorul auto Rotari Octavian Petru prezenta semne evidente de ebrietate alcoolică, ulterior, fiind supus testării alcoolscopice cu etilotestul „Drager”, în rezultatul căreia s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în proporție de 0,56 mg./l., indice, care în conformitate cu art.13412 alin.(3) Cod penal și Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.296 din 16.04.2009 „cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei", se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 2. Sentința menționată a fost atacată cu apel, la data de 18 octombrie 2019, de către avocatul Arnaut Sorina în interesele inculpatului Rotari Octavian, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea unei pedepse sub forma orelor de muncă în folosul comunității cu aplicarea art. 79 Cod penal, cu neaplicarea pedepsei complimentare. 2.1 În argumentarea poziției sale a menționat, că reeducarea și corectarea condamnatului este posibila și poate fi obținută fără ca acesta sa fie privat de libertate. Inculpatul a acceptat să facă declarații la organul de urmărire penală și în ședința de judecată, a manifestat un comportament ireproșabil pe parcursul cercetării judecătorești a manifestat căința sincera în cele comise, a conștientizat gravitatea infracțiunii, este angajat în câmpul muncii, are copil minor la întreținere, inclusiv că nu este la evidența medicului narcolog și psihiatru, este la o vârstă tânără și solicită ca instanța să-i acorde posibilitatea de integrare în societate, iar cu referire la condamnarea anterioară a indicat la vârsta fragedă a inculpatului motiv din care nu a conștientizat faptele și urmările prejudiciabile. Astfel, apelantul a considerat că, în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art.79 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de legea penală or, pedeapsa aplicată de către prima instanță este neproporțională și prea aspră, iar scopul legii penale poate fi atins și prin stabilirea în privința acestuia și a unei pedepse neprivative de libertate. 3. Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Chișinău, din 04 decembrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarate de către avocatul Arnaut Sorina în interesele inculpatului Rotari Octavian și menținută, fără modificări, sentința. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond a constatat corect starea de fapt și de drept și a conchis just că acțiunile săvârșite de inculpatul Rotari Octavian se încadrează în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere”. În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că, inculpatul Rotari Octavian și-a recunoscut vina în privința comiterii acțiunilor descrise în actul de învinuire, cauza 2 penală fiind examinată de către instanța de fond în procedură simplificată prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală. Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel, contrar alegațiilor avocatului, instanța de apel a constatat corectitudinea instanței de fond la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicată în privința inculpatului Rotari Octavian, fiind luate în considerație caracterul și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante și cele atenuante răspunderii prevăzute de art.art.76, 77 Cod penal, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Instanța de apel a apreciat critic argumentul avocatului precum că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă prea aspră, or la stabilirea pedepsei, instanța de fond a reținut că inculpatul și-a recunoscut vina integral, cauza fiind examinată în procedura simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, acesta s-a căit sincer de cele comise, nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog; infracțiunea comisă este una ușoară comisă de către o persoană care anterior a fost condamnată. În ce privește alegația avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal Colegiul a constatat că, în speță nu sunt prezente circumstanțe excepționale care ar determina neaplicarea pedepsei complementare obligatorii în privința inculpatului or, prin aceste prevederi legale urmează să se înțeleagă că, pentru aplicarea art.79 Cod penal, în împrejurările în care s-a desfășurat fapta prejudiciabilă, or în datele privind personalitatea infractorului, trebuie să existe careva circumstanțe, particularități, situații sau stări ale lucrurilor, care ar reprezenta ceva deosebit, ieșit din comun sau care ar constitui excepție de la starea lor obișnuită, de la personalitatea inculpatului.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Rotari Octavian care invocând ca temei de casare a deciziei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) 16) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu emiterea unei noi decizii în sensul prevăzut de norma materiala de drept procedural în limitele prin care lui Rotari Octavian să-i fie aplicată o pedeapsă conform art. 90 și 79 Cod penal, fiindu-i suspendata condiționat pedeapsa. 4.1. În motivarea cererii de recurs avocatul a indicat ca, în cadrul ședinței preliminare de către inculpat a fost scrisă și înaintată cererea conform art.3641 Cod de procedură penală privind recunoașterea vinii in comiterea infracțiunii care îi este incriminată, a fost de acord cu faptele indicate în rechizitoriu, a acceptat probele administrate la urmărirea penala probe noi nu au fost solicitate, a acceptat s-ă facă declarații atât la organul de urmărire penala cât și în cadrul ședinței de judecată, a manifestat un comportament ireproșabil pe tot parcursul cercetării judecătorești a manifestat căința sinceră în cele comise, a conștientizat gravitatea infracțiunii, este angajat în câmpul muncii, are copil minor la întreținere, inculpatul nu este la evidenta medicului narcolog si psihiatru, este la început de cale având o vârstă tânără, solicita instanței să-i acorde posibilitatea de integrare în societate. 3 Ceea ce tine de condamnarea anterioară menționează recurentul că, inculpatul era la o vârstă frageda și neconștientizând faptele și urmările prejudiciabile. Solicită apărarea, reieșind din toate circumstanțele cauzei să admită posibilitatea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, la judecarea apelului instanța a examinat prezenta cauză penală sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței prin care Rotari Octavian, a fost recunoscut culpabil și condamnat în baza art.2641 alin. (4) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. 6.1 Potrivit textului recursului, Colegiul penal atestă, că deși recurentul a indicat temeiurile de casare a deciziei instanței de apel prevăzute la pct. 6), 8), 15), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor formulate se atestă că recursul nu a fost motivat sub aceste aspecte iar criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) al normei precitate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 6.2 Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod procedură penală Colegiul penal, în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative, constată că argumentele din recursul declarat în ce privește aplicarea față de inculpat a prevederilor art.79 Cod penal, instanța de apel a menționat că, prevederile respective nu pot fi aplicate față de inculpat din considerentul că, nu există temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, deoarece în cauză nu s-au constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică aplicarea prevederilor articolului 79 Cod penal. Or, potrivit normei date, pot fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează 4 esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, iar în speță asemenea circumstanțe nu au fost stabilite. Astfel, argumentele invocate de recurent întru aplicarea față de inculpat a prevederilor art.79 Cod penal, și anume că, „inculpatul a recunoscut vina, a manifestat căința sinceră în cele comise, a conștientizat gravitatea infracțiunii, este angajat în câmpul muncii, are copil minor la întreținere, inculpatul nu este la evidenta medicului narcolog si psihiatru, este la început de cale având o vârstă tânără, solicita instanței să-i acorde posibilitatea de integrare în societate”, pe care le consideră drept circumstanțe excepționale, Colegiul penal le consideră nefondate și urmează a fi respinse or, instanța de apel corect le-a apreciat drept nefondate, având în vedere că prima instanță i-a atenuat pedeapsa penală, aplicând prevederile art. 3641 alin. 8) Cod de procedură penală, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75-77 Cod penal. Astfel că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului mai blânde decât cea prevăzută de lege. Nu poate fi reținută solicitarea recurentului privind aplicarea în privința inculpatului prevederilor art. 90 Cod penal, or, la caz se constată lipsa circumstanțelor care ar servi drept temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de recurent precum că inculpatul ar putea fi corectat și reeducat fără izolarea de societate, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată. Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Colegiul penal, în raport cu motivele invocate în recursul declarat, care sunt declarative, constată că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal cu stabilirea unei pedepse neprivative de libertate este lipsită de temei. În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei inculpatului Rotari Octavian pentru infracțiunea comisă, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod penal, ținând cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor ușoare, de circumstanțele cauzei de personalitatea inculpatului, care a fost anterior judecat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și care nu mers pe calea corijării și în termenul de probă a comis o altă infracțiune, a recunoscut integral vinovăția, cauza fiind examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală. În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui Rotari Octavian, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia 5 i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recursul declarat, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului (pct. 12-24 decizia contestată), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, și statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.1), 5) și 417 alin.8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, recursul ordinar declarat de avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Rotari Octavian, fiind vădit neîntemeiat, fapt ce condiționează soluția inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Arnaut Sorina în numele inculpatului Rotari Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rotari Octavian xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 02 iulie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 6