1ra-290/2020 — art. 42 alin. 5, 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 42 alin. 5, 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP
- Temei legal
- art.427, pct. 12 CPP
1ra-290/2020 — art. 42 alin. 5, 188 alin. 2 lit. b, c, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-290/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Melnic Oxana în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei
Bălți, sediul Fălești din 27 decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2019, în cauza penală în privința lui
Nedelea Denis x, născut la x, originar și
domiciliat în mun. x.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 15.01.2018 – 27.12.2018
instanța de apel: 22.01.2019 – 26.06.2019
instanța de recurs: 12.02.2020 – 19.02.2020
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, legal executată.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 27 decembrie
2018, Nedelea Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. art. 42 alin. (5) și 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal
și stabilită pedeapsa în baza acestor Legi, 8 (opt) ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, calcularea termenului pedepsei
fiind calculat din data punerii sentinței în executare, cu computarea
perioadei reținerii 25.09.2014-27.09.2014.
În privința lui Nedelea Denis a fost aplicată măsura preventivă –
obligarea de a nu părăsi țara, pe un termen de 60 zile, care va înceta de
drept la punerea în executare a sentinței de condamnare.
Prin sentință a fost hotărâtă și soarta corpurilor delicte.
În sentință, prima instanță a constatat că:
1
Nedelea Denis la data de 21.09.2014, prin complicitate, adică prin
prestarea informației privind domiciliul lui Cuțuc Vitalie și prezența
lucrurilor de preț în acest domiciliu, a contribuit la săvârșirea infracțiunii
de tâlhărie.
Astfel, în baza informației prestate de către Nedelea Denis, împreună
cu Grumațchi Ion și Negoița Veaceslav, s-au îndreptat spre domiciliul
părții vătămate Cuțuc Vitalie, în or. Biruința strx, unde Nedelea Denis a
rămas afară în aproprierea casei de locuit a victimei iar Grumațchi Ion
împreună cu Negoița Veaceslav, având pe cap colanți femeiești,
prezentându-se drept cunoscuți ai părții vătămate, au obținut deschiderea
ușii de la apartamentul în cauză și au pătruns în interior.
Intrând în domiciliu l-au atacat pe Cuțuc Ilarion, care locuia în același
apartament și care a deschis ușa, aplicându-i mai multe lovituri cu mâinile
și picioarele în față și peste diferite părți ale corpului, târându-l în dormitor
unde se afla Cuțuc Vitalie. Acolo i-au aplicat și acestuia multiple lovituri cu
mâinile și picioarele în față și alte părți ale corpului.
Amenințând victimele cu agresare fizică și cu un cuțit de bucătărie,
au cerut predarea banilor și a unui lănțișor din aur. În rezultatul căutării
prin casă, au găsit și au sustras, în mod deschis, bani numerar în sumă de
300 lei, un telefon mobil de model ”Fly MC 181” în valoare de 1200 lei, în
care era introdusă cartela SIM Orange cu nr. x, cu costul de 50 lei, un
notebook de model ”Asus” cu număr de identificare x, mouse, încărcător și
geantă pentru calculator, în valoare totală de 8000 lei, o mașină de frezat de
model ’’Scarlet” cu prețul de 200 lei, trei boxe și un subwoofer, în valoare
de 2000 lei, modem ’’Orange” cu cartela nr. xîn valoare de 150 lei, cheile de
la lacătul apartamentului și construcției auxiliare, în valoare de 100 lei,
cauzând astfel părții vătămate Cuțuc Vitalie o pagubă materială în sumă
totală de 12000 lei, daună ce constituie proporții considerabile. Cu bunurile
sustrase Grumațchi Ion împreună cu Negoița Veaceslav au părăsit locul
comiterii crimei și le-au ascuns la domiciliul lui Grumațchi Ion.
Ca rezultat al acțiunilor infracționale Cuțuc Vitalie și Cuțuc Ilarion s-
au ales cu leziuni corporale ușoare, vătămări care prezentau pericol real
pentru viața sau sănătatea victimelor, fapt confirmat prin rapoartele de
expertiză medico-legală nr. 187D din 30.09.2014, 223 D din 18.11.2014, 188D
din 30.09.2014 și 224 D din 18.11.2014.
Acțiunile lui Nedelea Denis au fost încadrate în baza art. art. 42 alin.
(5) și 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal, cu calificativele: complice la
2
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, adică atacul săvârșit asupra unei
persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase
pentru viața și sănătatea persoanei și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea
violente, săvârșită de mai multe persoane, mascate, prin pătrundere în locuință, cu
aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocata Oxana Melnic prin
care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
soluții prin care acțiunile lui Nedelea Denis să fie apreciate prin prisma art.
48Cod penal.
3.1 În motivarea apelului avocata Oxana Melnic a indicat că:
- lipsesc date obiective ce ar demonstra cu certitudine, că inculpatului
Nedelea i-ar fi fost cunoscută intenția lui Grumațchi Ion și Negoița
Veaceslav, precum și, că ar fi participat alături de ei la comiterea atacului
tâlhăresc, necunoscând despre aplicarea violenței periculoase pentru viața
sau sănătatea lui Cuțuc Vitalie și Ilarion sau amenințarea cu aplicarea ei, în
special cu ajutorul altor obiecte folosite în calitate de armă, în scopul
deposedării de bunuri, fapt ce denotă, că acțiunile acestora inițial au fost
îndreptate spre sustragerea prin furt sau jaf a bunurilor familiei Cuțuc și
doar ulterior au concrescut în tâlhărie prin aplicarea violenței periculoase
pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv cu amenințarea aplicării unei
asemenea violențe cu ajutorul unui cuțit, ei deghizându-se cu cagule pe
cap, fapt despre care inculpatul Nedelea nu putea cunoaște, arătându-le
doar domiciliul victimelor, ceea ce și confirmă prezența în speță a excesului
de autor, prin comiterea unor fapte infracționale suplimentare, ce-i nu pot
fi incriminate.
-consideră că acțiunile inculpatului Nedelea Denis urmează a fi
recalificate de la componența tâlhăriei la care nu a participat, fiind comisă
prin exces de autor de către Grumațchi Ion și Negoița Veaceslav, căror nici
nu le-a furnizat informația referitor la starea materială a fraților Cuțuc, pe
care ei deja o cunoșteau, doar decât locul amplasării locuinței lor, la cea de
furt, cu excluderea calificativului de coparticipare prevăzut la art. 42 Cod
penal, dat faptului, că nu a comis și nici nu a participat împreună cu cei doi
la atacul material, real, direct și iminent, îndreptat spre deposedarea de
bunuri, prin aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea
victimelor sau prin amenințarea aplicării ei, în special cu cuțitului, fapt de
altfel confirmat atât de ei, de Olari Ana cu care rămăseseră în curte în
3
așteptarea acestora, precum și de către părțile vătămate ce se referă la două
persoane de gen masculin, deghizate cu colanți femeiești, aplicându-le
multiple lovituri cu mâinile și picioarele în față și alte părți ale corpului,
împrejurare cărei prima instanță nu i-a acordat suficientă obiectivitate prin
prisma art. art. 385 și 389 Cod de procedură penală, deși avea obligația
cercetării multilaterale, completă și obiectivă a circumstanțelor infracțiunii,
respectând în acest sens recomandările din pct. 7 Hotărârii Plenului CSJ nr.
23 din 28.06.2004, Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre
sustragerea bunurilor, precum și apreciindu-le acțiunile ca exces de autor,
prevăzut la art. 48 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 26 iunie
2019, pronunțată motivat la data de 31 iulie 2019, apelul declarat de
avocata Melnic Oxana în numele inculpatului Nedelea Denis a fost respins
ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. Măsura
preventivă-obligarea de a nu părăsi țara în privința lui Nedelea Denis a fost
revocată și dispusă arestarea acestuia din sala de ședință, cu calcularea
termenului pedepsei din data de adoptării decizi 26.06.2019, cu includerea
în el a perioadei reținerii-25.09.2014-27.09.2014.
Pentru motivarea soluției, instanța de apel a reținut următoarele:
Respingând versiunea inculpatului Nedelea de neimplicare în atacul
tâlhăresc, pretins a fi comis în exclusivitate de complicii săi Grumațchi Ion
și Negoița Veaceslav cu care a avut înțelegerea doar despre deposedarea pe
ascuns a mijloacelor bănești de la rudele sale Cuțuc Vitalie și Ilarion, motiv
pentru care i-a și condus la locuința acestora, necunoscându-le acțiunile
ulterioare întreprinse de ei pentru, că-i aștepta împreună cu Olari Ana în
curte, prima instanță corect i-a conchis vinovăția în baza probatoriului
cercetat, ce a fost statuat la baza sentinței de condamnare, prin verificarea
lui nemijlocită cu respectarea principiului contradictorialității procesului
penal și egalității armelor, ce vine să confirme declarațiile lui Cuțuc Vitalie,
potrivit cărui anterior celor întâmplate, într-un local din mun. Bălți ruda sa
Nedelea Denis manifestându-și interesul pentru proveniența mijloacelor
bănești ca urmare a înstrăinării unui imobil, i-a făcut cunoștință cu
Grumațchi Ion și Negoița Veaceslav ce s-a interesat de adresa domiciliului
său, după care în seara de 21.09.2014 pe la orele 21:00 aflându-se în locuința
sa din str. x a localității Biruința, ca urmare a deschiderii ușii, a fost atacat
împreună cu fratele său de către doi bărbați deghizați cu colanți femeiești
pe cap, ce li-au aplicat câteva lovituri, amenințându-i cu un cuțit de
4
bucătărie și interesându-se de un lănțișor din aur, nevăzându-l pe Nedelea
Denis și neavând pretenții față de el (f.d. 34-36 vol.3), declarații analogice
referitor la caz fiind depuse și de către Cuțuc Ilarion, ce susține pierderea
cunoștinței de la loviturile primite (f. d. 33 vol.3).
Instanța de apel, dispunând cercetarea suplimentară, multilaterală,
completă și obiectivă a bazei probante administrate pe caz în raport cu
limita învinuirii formulate, a reținut corectitudinea soluției judiciare
privind constatarea vinovăției inculpatului Nedelea Denis în complicitate
la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, adică atacul săvârșit asupra
unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței
periculoase pentru viața și sănătatea persoanei și de amenințarea cu
aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de mai multe persoane,
mascate, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în
calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, corect
încadrat la art. art. 42 alin. (5), 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal.
Astfel, reieșind din lucrările cauzei și constatările primei instanțe
bazate pe probatoriul administrat, instanța de apel a reținut caracterul
neobiectiv al afirmațiilor inculpatului referitor la neparticiparea lui în
atacul tâlhăresc, prin încercarea de a le atribui lui Grumațchi Ion și Negoița
Veaceslav rolul excesului de autor, or tocmai probele expuse mai sus, îi
confirmă integral vinovăția, excluzând orice îndoieli referitor la
veridicitatea declarațiilor făcute de părțile vătămate și martorii audiați pe
caz, ținându-se cont de consecutivitatea lor și coroborarea cu restul
probelor dobândite, a căror admisibilitate conform art. 94-95 nu a fost
obiectată.
Argumentele apelului referitor la lipsa unei aprecieri obiective a
probelor cercetate în ședința de judecată sau pretinsa lor interpretare în
favoarea acuzării, nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în ordine de
apel, prima instanță examinându-le sub toate aspectele complet și obiectiv
și în strictă conformitate cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură
penală, or, toate actele întocmite de către OUP au fost semnate de părți,
nefiind invocate la acea etapă careva obiecții.
Constatând corectitudinea sentinței de condamnare adoptată în cazul
inculpatului Nedelea Denis, instanța de apel a reținut interpretarea corectă
de către prima instanță la adoptarea ei, a normelor de drept penal,
aplicabile cazului din speță, printr-o apreciere obiectivă a împrejurărilor
faptice a cauzei în raport cu aspectele doctrinare.
5
Raportând aspectele faptice a cauzei la doctrina penală și
recomandările supra nominalizate, instanța de apel a respins argumentele
apărării prin care se încearcă reducerea rolului inculpatului Nedelea Denis
în faptele comise sub aspectul excluderii complicității lui la tâlhărie, cu
atribuirea rolului excesului de autor celorlalți doi făptuitori.
Instanța de apel a mai reținut că, prima instanță justificat a respins
solicitarea apărării, privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului Nedelea
Denis de la componența infracțiunii de tâlhărie în jaf sau furt, ori
verificarea lor prin prisma art. 323 Cod penal, cu calificativele favorizarea
infracțiunii, deoarece cert s-a constatat faptul, că între inculpatul Nedelea
Denis și complicii săi Grumațchi Ion și Negoița Veaceslav a existat o
înțelegere anterioară de sustragere a bunurilor, acesta până la comiterea
infracțiunii participând la procurarea colanților femeiești, conducându-și
ulterior complicii până la ușa apartamentului, tolerându-le acțiunile
manifestate prin îmbrăcarea colanților pe cap și așteptându-i afară, lângă
blocul locativ, după care au plecat împreună, prin urmare promisiunea din
timp de favorizare a infractorului neconstituind în sine un act de favorizare
în sensul art. 49 Cod penal, ci acte de complicitate, conform art. 42 alin. (5)
Cod penal.
Instanța de apel a menționat, că infracțiunea de favorizare nepromisă
din timp, este una din formele de implicare la infracțiune și presupune o
activitate intenționată, care-l ajută pe infractor fără a exista o înțelegere
stabilită din timp, sau în momentul săvârșirii infracțiunii, o condiție
esențială fiind ca ajutorul acordat, să nu fi fost adus la îndeplinire în baza
unei înțelegeri anterioare, intervenite înainte sau în timpul săvârșirii
infracțiunii de către infractor.
Totodată, încercarea apărării de a convinge instanța referitor la
excesul de autor, considerat a fi prezent în acțiunile lui Grumațchi Ion și
Negoița Veaceslav, nu poate fi acceptată, în raport cu cele menționate mai
sus, fiind doar o modalitate de a duce în eroare adevăratele împrejurări a
cazului, or pretinsele acțiuni infracționale au fost cuprinse de intenția
tuturor participanților atacului tâlhăresc, inclusiv și a lui Nedelea Denis.
În contextul expus, instanța de apel a apreciat ca fiind corect reținută
situația de fapt, precum și încadrarea juridică de drept a acțiunilor
inculpatului la art. art. 42 alin. (5), 188 alin. (2) lit. b), c), d), e), f) Cod penal,
motiv pentru care o va păstra în această parte neschimbată, la fel, ca și în
latura pedepsei penale, la stabilirea categoriei și termenului cărei, prima
6
instanță a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,
rezultată din scopul pe care îl urmărește privind restabilirea echității
sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea săvârșirii de către el a
altor fapte penale.
Totodată, instanța de apel a remarcat că, prima instanță a ținut cont și
de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale cum sunt
gravitatea și caracterul prejudiciabil a faptei penale, catalogată în
conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal la categoria celor
grave, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările survenite în
aspectul nerecunoașterii vinei și lipsei unei căințe sincere.
La fel, in stanța de apel a notat că, prima instanță a ținut cont și de
personalitatea inculpatului Nedelea Denis, care este la prima sa abatere de
lege (f.d. 210, 211 vol.1), fiind caracterizat pozitiv de către autoritatea locală
(f.d.207 vol.1), neaflându-se la evidența medicului psihiatru sau narcolog
(f.d.208, 209 vol.1).
Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocata Melnic Oxana în numele inculpatului Nedelea Denis prin care
invocând încălcarea depozițiilor art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, din
27.12.2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din
26.06.2019, rejudecarea cauzei în instanța de apel cu eliberarea lui Nedelea
Denis din penitenciar.
6.1. În motivarea recursului ordinar, avocata Melnic Oxana a
menționat că:
- prima instanță nu a argumentat calificarea acțiunilor lui Nedelea
Denis în temeiul art. art. 42, 188 Cod penal vizavi de poziția apărării prin
prisma art. 48 de recalificare la art. 187 Cod penal;
-atât prima instanță cât și instanța de apel nu au argumentat că în
speță există careva circumstanțe care a-r indica că Nedelea Denis a
cunoscut despre modul cum vor acționa Grumațchi Ion și Negoița
Veaceslav;
- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au argumentat
complicitatea lui Nedelea Denis, la infracțiunea consumată de tâlhărie, în
situația în care ultimul nu a participat la acțiunea materială de tâlhărie;
- în speță nu se regăsesc probe care a-r demonstra că Nedelea Denis
împreună cu celelalte persoane, au avut l-a prestabilit cu împărțirea
rolurilor fiecăruia;
7
- din probele administrate în cauza penală nu s-au stabilit careva
elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în acțiunile lui Nedelea
Denis;
- nu s-a stabilit că între Nedelea Denis și Grumațchi Ion și Negoița
Veaceslav, a existat înțelegere prealabilă privind săvârșirea tâlhăriei. Din
declarațiile părții vătămate reiese că au fost amenințați de Grumațchi Ion și
Negoița Veaceslav;
- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au aplicat legea care
trebuia să fie aplicată, faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, consideră
că instanțele corect urmau să aplice dispozițiile normei referitor la excesul
de autor.
Asupra recursului declarat, a fost depusă referință de către
procuror, prin care a expus că instanța de apel nu a comis erori de drept în
raport cu motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține
motivele legale pe care se întemeiază soluția, considerând astfel, că lipsesc
temeiuri de casare considerând inadmisibil recursul înaintat ca fiind vădit
neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în
camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în
cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu
trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs
ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de
drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
8
Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea
pledează pentru nevinovăția inculpatului, invocând în calitate de temeiuri
pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de
procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului în sensul că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică
greșită.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul
penal reține că temeiul invocat de recurent și motivele specificate în
susținerea acestuia, nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor
cauzei, din următoarele considerente.
În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.
427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că
acesta nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei,
nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența acestui
temei sub aspectele specificate de recurent, dat fiind faptul că, instanța de
apel la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art.
414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus
detaliat și argumentat asupra motivelor invocate în apel privind
menținerea sentinței primei instanțe care, a încadrat fapta inculpatului
Nedelea Denis în baza prevederilor art. art. 42 alin. (5) și 188 alin. (2) lit. b),
c), d), e), f) Cod penal, dar nu a recalificat fapta în baza art. 48 și art. 187
Cod penal, după cum a solicitat apărarea, fiind redate clar argumente
suficiente în acest sens în decizia contestată (f.d. 219-226, vol. III) motivele
pe care se întemeiază soluția instanței de apel de menținere a sentinței
primei instanțe fără modificări, în baza cumulului de probe, cercetate,
verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor.
Totodată, Colegiul penal atrage atenția asupra faptului că, la
adoptarea soluției instanța de apel a respectat și aplicat corect prevederile
art. 8, 10, 126 Cod penal, iar de către instanța de recurs ordinar nu sunt
identificate temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele
contestate, or decizia instanței de apel este legală și întemeiată.
Totodată, Colegiul penal reține că, instanța de apel dispunând
cercetarea suplimentară, multilaterală, completă și obiectivă a bazei
probante administrate pe caz în raport cu limita învinuirii formulate, corect
9
și indubitabil a conchis corectitudinea soluției judiciare privind constatarea
vinovăției inculpatului Nedelea Denis în complicitate la săvârșirea infracțiunii
de tâlhărie calificată, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul
sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața și
sănătatea persoanei și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe,
săvârșită de mai multe persoane, mascate, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea
altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile, corect încadrat la art. art. 42 alin. (5), 188 alin. (2) lit. b), c), d),
e), f) Cod penal, or, reieșind din lucrările cauzei și constatările atât a primei
instanțe cât și instanței de apel bazat pe probatoriul administrat, Colegiul
penal reține ca fiind justificată aprecierea instanțelor referitor la caracterul
neobiectiv al afirmațiilor inculpatului referitor la neparticiparea lui în
atacul tâlhăresc, prin încercarea de a le atribui lui I. Grumațchi și V.
Negoița rolul excesului de autor, iar probele administrate au confirmat
integral vinovăția, excluzând orice îndoieli referitor la veridicitatea
declarațiilor făcute de părțile vătămate și martorii audiați pe caz, ținându-
se cont de consecutivitatea lor și coroborarea cu restul probelor dobândite,
a căror admisibilitate conform art. 94-95 nu a fost obiectată.
De asemenea, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la
îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției
sale pe aspectele contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în
decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și
chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din decizia acesteia, în
virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs
ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.
România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca
impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Instanța de recurs ordinar menționează că titularul recursului nu a
motivat recursul sub aspectul temeiului de casare invocat, nefiind
specificate care ar fi acele prevederi legale în care urmau a fi încadrate
10
juridic faptele greșit calificate în opinia recurentului de către instanțele de
fond.
Instanța de recurs ordinar remarcă că dreptul la un proces echitabil,
consfințit în articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, enunță preeminența
principiului supremației dreptului, iar unul din elementele definitorii ale
acestui principiu este garantarea securității raporturilor juridice, care
înseamnă, printre altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de
natură penală, nu trebuie rediscutată.
Or, principiul securității raporturilor juridice, cere, inter alia, ca,
atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,
constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul
Brumărescu vs. România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999).
Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul
temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina
posibilitatea modificării încadrării juridice a faptelor incriminate
inculpatului de către instanțele de fond, deoarece instanța de recurs nu este
competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu
circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată
prezența erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub
aspectele invocate de către recurent, deoarece soluția adoptată de instanța
de apel este legală, întemeiată și corect motivată.
Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în
favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele
legii.
Totodată, Colegiul penal remarcă faptul că, motivele invocate în recursul
declarat de către avocat au constituit deja obiect de examinare în instanța
de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie
asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii, conform jurisprudenței
CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea
CtEDO, pct. 20, cazul Bujenița c. Moldovei).
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei
adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului
11
ordinar declarat de către avocatul Melnic Oxana în numele inculpatului, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Melnic
Oxana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 26 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Nedelea
Denis x, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
12