1ra-70/2020 — art.188 alin.2 lit. b, e, f CP

1ra-70/2020 — art.188 alin.2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-70/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului

Breahna Veaceslav și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 04 aprilie 2019 și sentinței Judecătoriei Cimișlia,

sediul Central din 18 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Breahna Veaceslav XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 16.10.2017 – 18.05.2018

instanța de apel: 21.06.2018 – 04.04.2019

instanța de recurs ordinar: 24.06.2019 – 11.02.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Pavlenco Andrei XXXXX, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani 6

(șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, a fost

adăugată pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central din 07.07.2017, stabilindu-i-se lui Pavlenco Andrei XXXXX pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani și 6 (șase)

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilit lui Pavlenco

Andrei XXXXX, urmând a fi calculat din data de 18 mai 2018, cu includerea

termenului aflării inculpatului în stare de arest preventiv: 01.02.2017-

1

30.06.2017, 08.09.2017-18.05.2018 și de executare a pedepsei 07.07.2017-

08.09.2017.

Măsura preventivă arestul preventiv, aplicat în prezenta cauză penală

în privința inculpatului Pavlenco Andrei XXXXX începând din 08

septembrie 2017, ora 15:00, a fost menținută până la rămânerea definitivă a

sentinței, cu deținerea acestuia în Penitenciarul nr.13 - Chișinău DIP MJ.

Breahna Veaceslav XXXXX, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), c), f) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu luarea acestuia sub

strajă imediat din sala de judecată.

În temeiul art. 90/1 Cod penal, a fost dispus a suspenda parțial

executarea pedepsei cu închisoarea stabilită în privința lui Breahna

Veaceslav prin prezenta sentință, pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, rămas, a fost dispus a fi

suspendat și nu va fi executat, dacă condamnatul în perioada de probațiune

nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În termenul pedepsei suspendate parțial, în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (6) Cod penal, Breahna Veaceslav a fost obligat să

nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care exercită

controlul asupra comportării celui condamnat.

Controlul asupra comportării lui Breahna Veaceslav în perioada de

probațiune și executării de către acesta a obligațiunilor stabilite prin

prezenta, a fost pus în seama organului de probațiune din raza teritorială a

domiciliului acestuia.

În cazul anulării perioadei de probațiune, în termenul pedepsei se va

include termenul arestării preventive a lui Breahna Veaceslav - de la 06 iulie

2017, ora 19:30, până la 01 decembrie 2017.

A fost dispusă deținerea lui Breahna Veaceslav în Penitenciarul nr.13 -

Chișinău DIP MJ până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pavlenco Andrei XXXXX, în noaptea de XXXXX spre XXXXX, aproximativ la

orele XXXXX, în urma consumului băuturilor alcoolice, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, prin înțelegere prealabilă cu Breahna Veaceslav XXXXX,

a.n. XXXXX, domiciliat în XXXXX, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, având scopul de a sustrage bunurile altei

persoane, aflându-se în domiciliul cet. Stan Valeriu XXXXX, a.n. XXXXX,

2

situat în sat. XXXXX, i-a aplicat ultimului lovituri cu o rangă metalică, cu

pumnii și picioarele peste cap și diferite părți ale corpului, astfel

provocându-i potrivit raportului de constatare medico-legală nr. XXXXX din

XXXXX leziuni corporale sub formă de plagă contuză pe cap, cu edem post-

traumatic, leziune care a fost produsă în urma acțiunii traumatice, a unui

corp dur contondent sau la lovirea de acesta cu aproximativ 12-14 ore înainte

de examinare, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și care duc la o

dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca

vătămare corporală ușoară, și în timp ce Stan Valeriu XXXXX ca urmare a

agresiunii fizice căzuse peste pat, i-a sustras din buzunarul scurtei bani în

sumă de 6000 lei, fiecare bancnotă cu nominalul de 50 lei, însușindu-i și

folosindu-i după bunul său plac, pricinuindu-i astfel părții vătămate Stan

Valeriu XXXXX pagubă materială în sumă totală de 6000 lei, ceea ce

constituie 120 unități convenționale la momentul comiterii infracțiunii.

De asemenea prima instanță a constatat că, Breahna Veaceslav XXXXX

în noaptea de XXXXX spre XXXXX, aproximativ la orele XXXXX, în urma

consumului băuturilor alcoolice, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin

înțelegere prealabilă cu Pavlenco Andrei XXXXX, a.n. XXXXX, domiciliat în

satul XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

având scopul de a sustrage bunurile alte persoane, aflându-se în domiciliul

cetățeanului Stan Valeriu XXXXX, născut la XXXXX, situat în sat. XXXXX, i-

a aplicat ultimului lovituri cu o rangă metalică, cu pumnii și picioarele peste

cap și diferite părți ale corpului, astfel provocându-i potrivit raportului de

constatare medico-legală nr. XXXXX din XXXXX leziuni corporale sub formă

de plagă contuză pe cap, cu edem post-traumatic, leziune care a fost produsă

în urma acțiunii traumatice, a unui corp dur contondent sau la lovirea de

acesta cu aproximativ 12-24 ore înainte de examinare, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și care duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală ușoară, și în timp

ce Stan Valeriu XXXXX ca urmare a agresiunii fizice căzuse peste pat, i-a

sustras din buzunarul scurtei bani în sumă de 6000 lei, fiecare bancnotă cu

nominalul de 50 lei, însușindu-i și folosindu-i după bunul său plac,

pricinuindu-i astfel părții vătămate Stan Valeriu XXXXX pagubă materială

în sumă totală dc 6000 lei, ceea ce constituie 120 unități convenționale la

momentul comiterii infracțiunii.

- procurorul în Procuratura raională Cimișlia, Bojinov Marcel, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de numirea

pedepsei inculpatului Pavlenco Andrei, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pavlenco Andrei

3

să fie declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2)

lit. b), e), f) Cod penal și a-i numi pedeapsa cu închisoarea pe un termen de

8 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art.84

alin.(4) Cod penal a-i stabili pedeapsă definitivă lui Pavlenco Andrei pentru

concurs de infracțiuni, cumulând parțial pedeapsa aplicată prin sentința

judecătoriei Cimișlia din 07.07.2017 - 9 ani închisoare cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis. De a-l recunoaște culpabil pe inculpatul

Breahna Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit.

b), e), f) Cod penal și a-i numi ca pedeapsă cu aplicarea art.82 alin.(2) Cod

penal, închisoare pe un termen de 8 ani, cu ispășirea pedepsei in penitenciar

de tip închis. Casarea sentinței în partea ce ține de latura civilă privind

încasarea cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a încasa de la Pavlenco

Andrei și Breahna Veaceslav în mod solidar cheltuielile judiciare suportate

de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime totală de 384 lei,

iar în rest sentința a o menține fără modificări;

- avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului Breahna Veaceslav, prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei

hotărîri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Breahna

Veaceslav să fie achitat.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că:

- prima instanță, pronunțând sentința nu a ținut cont de pertinența,

concludenta și veridicitatea tuturor probelor acumulate în cadrul urmăririi

penale și examinate în cadrul cercetării judecătorești, care în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor dovedesc vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii incriminate de organul de urmărire penală, și anume

cea prevăzută în an. 188 din Codul penal – tîlhăria;

- ascultând în ședința judiciară declarațiile inculpaților este evident că

aceștia au încercat să ascundă adevărul și să justifice inventiv acțiunile sale

pentru a evita răspunderea și pedeapsa pentru care urmează să fie

sancționați penal;

- nu există temeiuri de recalificare a acțiunilor în privința acestora,

deoarece inculpații fiind în doi, de o vârstă tânără, fizic mai puternici,

aflându-se în domiciliul părții vătămate Stan Valeriu, agresându-1 fizic cu

aplicarea unui obiect, l-au impus în situația de a nu putea contracara

săvârșirea sustragerii bunurilor materiale (în cazul dat a banilor) sau să

comunice cuiva imediat despre acest fapt. Aceștia conștientizau faptul că

puteau fi văzuți de victimă și că ei comit luarea ilegală gratuită a averii

străine în prezența victimei, pentru care este evident caracterul acțiunilor

infractorice ale acestora. Acțiunile violente îndreptate asupra părții vătămate

4

Stan Valeriu au fost aplicate în scopul facilitării sustragerii banilor de la

acesta și au fost începute și prelungite până ca acesta să-și piardă conștiința,

deoarece potrivit declarațiilor lui Stan Valeriu în timp ce era agresat fizic de

către ambii inculpați, Pavlenco Andrei cerea de la el bani. Intenția

făptuitorilor era orientată de a sustrage banii dc la victimă, iar violența fizică

aplicată față de victimă a creat un pericol real pentru viața sau sănătatea

acestuia. În aceste împrejurări fiind prezent atât criteriul obiectiv, cât și

criteriul subiectiv ce dă temei de a considera sustragerea bunurilor materiale

prin atac tâlhăresc și nu există careva incertitudini în acest sens;

- potrivit Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție pentru

modificarea și completarea Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor”, în sensul dispozițiilor art.188 Cod penal, prin „atac”

trebuie de înțeles acțiunile agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de

violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Prin violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei art. 188 alin. (1) Cod penal se are în

vedere violența care s-a soldat cu vătămare medie sau ușoară a integrității

corporale sau a sănătății ori care, deși nu a cauzat aceste urmări, comportă

la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real

pentru viață și sănătate;

- deși asemenea acțiuni violente pot să nu provoace nici moartea

victimei, nici vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a

sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele creează un pericol real

pentru viață și sănătate. Așadar, atât vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, cât și vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale intră sub incidența art.188 Cod penal;

- urmează să fie luată în considerațiune personalitatea inculpaților

Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav, care anterior au fost condamnați

penal pe infracțiuni similare de furt. În acest context este de remarcat și

faptul că în perioada de timp când se afla spre examinare în instanța de

judecată o altă cauză penală de învinuire a lui Pavlenco Andrei pentru

săvârșirea unui furt, inculpatul a săvârșit o altă infracțiune această dată de

tâlhărie, pentru care urmează să poarte răspundere penală;

- condamnările lui Breahna Veaceslav constituie recidivă periculoasă,

iar declarațiile lui Breahna Veaceslav prin care se dezvinovățește inventând

diferite motive și manipulând cu diferite circumstanțe în care a avut loc acest

caz, de fapt nu prezintă credibilitate;

- în sentința de condamnare, instanța dc judecată a respins solicitarea

acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la inculpații Pavlenco Andrei

5

și Breahna Veaceslav, în mod solidar, în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în mărime totală

de 384 lei;

- la etapa urmăririi penale organul de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art.143 alin.(l) Cod penal, a dispus efectuarea expertizelor

medico-legale în vederea stabilirii gradului dc gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale la partea vătămată Stan Valeriu și

învinuitul Pavlenco Andrei. Este de menționat faptul că expertizele efectuate

în cadrul urmăririi penale au servit drept probe concludente pertinente

pentru recunoașterea lui Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav culpabili de

comiterea infracțiunii. La materialele cauzei au fost anexate actele

respective, ce confirmă cheltuielile judiciare suportate de stat la efectuarea

expertizelor judiciare;

- la adoptarea sentinței instanța de judecată nu a ținut cont dc

prevederile art. 227 alin (1) Cod de procedură penală, potrivit căruia,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal, precum și de prevederile alin. (2) care

stipulează că, cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care

urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor,

experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților

procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței

juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii

obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau

de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală;

- la adoptarea sentinței instanța nu a luat în considerație prevederile

art. 129 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor

în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul

nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi

suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a

fost aplicată )pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea

penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare;

- instanța de judecată în conformitate cu prevederile normelor

procesuale penale, urma să oblige condamnații să recupereze cheltuielile

judiciare suportate din contul statului.

6

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Cușnir Iurie în numele

inculpatului Breahna Veaceslav a invocat că:

- în urma examinării cauzei penale instanța de judecată incorect a

apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor de judecată și a ajuns la concluzia vinovăției lui Breahna

Veaceslav care a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii revăzută

de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și i) Cod penal și condamnat la pedeapsa cu

închisoarea;

- reieșind din faptul că probele administrate în cadrul ședințelor de

judecată nu demonstrează vinovăția inculpatului și de aceea este necesar de

a fi pronunțată o decizie de achitare.

aprilie 2019, apelul declarat de avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului

Breahna Veaceslav a fost respins ca nefondat, a fost admis apelul declarat de

către procurorul în Procuratura raionului Cimișlia, Bojinov Marcel, casată

integral sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Pavlenco Andrei XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și condamnat la

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial de pedepse, a fost adăugat parțial pedeapsa stabilită prin

sentința judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 07 iulie 2017, sub formă dc

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, definitiv stabilindu-i inculpatului

Pavlenco Andrei XXXXX pedeapsă sub formă de închisoare termen de 9

(nouă) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat începând cu data

de 04 aprilie 2019, cu includerea în termenul de executare a pedepsei

perioada detenției preventive de la data de 01 februarie 2017 până la 30 iunie

2017 și de la 07 iulie 2017 până la 04 aprilie 2019.

Breahna Veaceslav XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și condamnat

la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat începând cu data

de 04 aprilie 2019, cu includerea în termenul de executare a pedepsei

perioada detenției preventive de la data de 06 iulie 2017 până la 01

decembrie 2017 și de la 18 mai 2017 până la 04 aprilie 2019.

Măsura preventivă - arestul, a fost menținută în privința inculpaților

Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav.

7

A fost dispusă nimicirea corpului delict: „o rangă metalică” ce se

păstra în camera corpurilor delicte Cimișlia.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.101

alin.(1), art.384 alin.(3), art.385 alin.(l) Cod de procedură penală, or aceste

prevederi legale impun în sarcina instanței de judecată, ca la adoptarea

sentinței, să fie soluționate următoarele chestiuni în următoarea

consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul: 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este

prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni.

Prima instanță nu a dat o apreciere corectă prevederilor legale ce

guvernează speța dedusă judecății, or, instanța de apel reține din totalitatea

de probe administrate de instanța de fond și verificate în apel, urmau a fi

apreciate, cu respectarea prevederilor art.27, 99-101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței concludenții și veridicități, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel în urma cercetării materialelor cauzei și argumentelor

apelului procurorului a ajuns la concluzia că prima instanță incorect a

recalificat acțiunile prejudiciabile ale inculpaților Pavlenco Andrei și

Breahna Veaceslav de la prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

în baza prevederilor art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, recunoscându-i

pe inculpați vinovați de comiterea anume a acestei infracțiuni.

Analizând probele cauzei, direct și nemijlocit în ședința de judecată a

instanței apel, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, și apreciindu-le în baza propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, conform art. 101 Cod de procedură penală, instanța

de apel a ajuns la concluzia ca fiind demonstrată vinovăția inculpaților

Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav în săvârșirea faptei prejudiciabilă

înaintată corect de partea acuzării în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, conform indicilor - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe săvârșită de două persoane, cu aplicarea

altor obiecte folosite în calitate de armă cu cauzarea de daune în proporții

considerabile în următoarele circumstanțe.

8

Instanța de apel a reținut că organul de urmărire penală a calificat

acțiunile lui Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav în baza art. 188 alin. (2)

lit. b), e), f) din Codul penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două persoane,

cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Analizând probele pe prezenta cauză penală, cercetându-le prin prisma

rigorilor de drept, instanța de apel a considerat că acestea din urmă

demonstrează indubitabil vinovăția inculpaților Pavlenco Andrei și Breahna

Veaceslav de comiterea infracțiunii prevăzute art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, iar în contextul dat, prima instanță a făcut o apreciere superficială

a probatoriului administrat, ajungând în mod eronat la concluzia că fapta

inculpaților Breahna Veaceslav și Pavlenco Andrei întrunește elementele

infracțiunii prevăzute dc art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Instanța de apel a considerat greșită concluzia instanței de fond

privind reîncadrarea juridică a faptei, deoarece în acțiunile inculpaților se

conțin indicii componenței de infracțiune prevăzută de art. 188 alin. 2) lit. b),

e), f) Cod penal.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat

dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpaților Pavlenco Andrei și

Breahna Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzută de art.188 alin.(2) lit.

b), e), f) Cod penal, prin cumulul probelor acumulate pe cauză, și anume:

- depozițiile părții vătămate Stan Valeriu, care fiind audiat în calitate de

parte vătămată în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a declarat că

pe data de XXXXX a vândut vaca care-i aparținea la suma de 6000 lei. În

decursul zilei după ce a vândut vaca cu Breahna V. și Pavlenco A. s-au dus

la bar și le-a pus câte o bere. Aceștia cunoșteau că el a vândut vaca, deoarece

Pavlenco A. 1-a ajutat să urce vaca în mașină, iar lui Breahna V. i-au spus în

bar că a vândut vaca. După bar tustrei s-au dus la Crețu Eugenia, unde el a

stat vreo 30 de minute, după ce singur a ieșit și s-a dus acasă. Pavlenco și

Breahna V. au rămas la Crețu Eugenia. Ulterior Breahna V. și Pavlenco A. au

venit la el acasă ca să ceară bani să cumpere vin și el le-a dat 50 lei. După

aceasta au mai venit a doua oară ca să ceară bani pentru a procura vin, însă

el le-a spus că le-a dat 50 lei și le ajunge că el are nevoie de bani. Afară era

deja noaptea, undeva orele 22.00-23.00. Din motivul că a refuzat să dea bani,

între el și Pavlenco A. s-a iscat o ceartă, care a durat de la 1 la 5 minute. În

timpul când el se certa cu Pavlenco A., Breahna V. stătea într-un colț.

Breahna era la un metru de el, iar Pavlenco stătea în picioare, Breahna V. în

conflictul dintre el și Pavlenco A. nu s-a implicat, la urmă numai s-a implicat.

9

Când le-a spus să iasă din casă el era așezat pe pat. Seara când au venit

ultima dată Breahna V. și Pavlenco A. au ieșit afară și convorbirea dintre ei

el nu a auzit-o. Pavlenco A. brusc a început să-l lovească cu pumnul și

picioarele, apoi a venit Breahna V. care posibil că a vrut să-i despartă și a fost

lovit de două ori de către Breahna cu pumnul, poate că el a vrut să-l lovească

sau poate a vrut să-l oprească pe Pavlenco A. Înainte de a-l trage pe Pavlenco

A., Breahna V. l-a lovit. Până a începe bătaia Breahna V. și Pavlenco A. au

ieșit din casă, apoi peste vreo douăzeci de minute au intrat înapoi și numai

după aceasta s-a început bătaia. Nu ține minte în ce moment a fost lovit cu

țeava, însă a observat că a fost tăiat la cap când și-a venit în fire. Cu țeava

metalică a fost lovit la cap în partea stângă, el era culcat pe partea dreaptă,

mai apoi țeava metalică, care era murdară de sânge a fost găsită de către tatăl

său în camera în care el stătea. Când Pavlenco A. și Breahna V. au venit

ultima dată la el în casă, în mâini ei nu aveau nimic. În camera unde ei l-au

bătut pe el, el nu a avut țeava metalică. În urma loviturilor aplicate, el a căzut

jos, iar când și-a revenit era însângerat și a observat că banii care erau în

buzunarul de dinafară hainei nu sunt. În total avea suma de 6000 lei;

- declarațiile inculpatului Pavlenco Andrei date în ședința instanței de

fond, și care au fost verificate în instanța de apel, care a declarat că 1-a lovit

pe Stan Valeriu cu pumnii și picioare, cu țeava metalică nu 1-a lovit. Nu a

observat dacă Breahna V. în momentul când a încercat să-i despartă 1-a lovit

pe Stan V. sau nu. Breahna V. nu spunea nimic când el a luat banii de la Stan

V., se uita cu ochii în sus și nu spunea nimic. După ce a luat ba nu i-a numărat

sa vadă câți bani sunt.

Instanța de apel a conchis că, din declarațiile inculpatului Pavlenco

Andrei reiese clar că Breahna Veaceslav se afla lângă Pavlenco Andrei în

timpul când acesta a scos banii din buzunarul scurtei lui Stan Valeriu, fapt

care denotă cert prezența în acțiunile inculpatului Breahna V. a indicilor

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal - atacul

săvârșit asupra unei persoane de două persoane în scopul sustragerii

bunurilor cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

Mai mult decât atât, instanța de apel a invocat că în depozițiile sale

date în calitate de învinuit, Breahna V. a declarat că Pavlenco Andrei i-a

aplicat lui Stan Valeriu o lovitură cu piciorul în regiunea capului, în urma

căreia dânsul a căzut pe divan și s-a lovit cu capul de sobă. Stan Valeriu și-a

pierdut cunoștința. În acest timp Pavlenco Andrei s-a aplecat deasupra lui

Stan Valeriu și a sustras din buzunarul cămășii acestuia mai multe bancnote

de 50 lei, pe care i-a luat la sine.

10

Instanța de apel a reiterat că, ambii inculpați pe parcursul urmăririi

penale și judecării cauzei au dat declarații neconsecvente, încercări de a da

vina exclusivă unul pe altul.

Ca dovadă că Breahna Veaceslav a avut o înțelegere prealabilă cu

Pavlenco Andrei de a sustrage banii de la Stan Valeriu îl servește faptul că

reieșind din declarațiile inculpaților, înainte de a comite atacul tâlhăresc,

Breahna Veaceslav a ieșit cu Pavlenco Andrei din casă în ograda lui Stan

Valeriu, apoi ambii au intrat în casă, spontan i-au aplic lovituri victimei și au

sustras banii. Apoi, el știind că banii sunt sustrași de la Stan Valeriu nu a

anunțat organele dc drept despre acest fapt, ci a mers împreună cu Pavlenco

Andrei în noaptea de XXXXX, după săvârșirea infracțiunii, la concubina sa

acasă în s. XXXXX, or. Chișinău și în or. Hîncești, unde pe parcurs au cheltuit

o parte din banii sustrași pe băuturi alcoolice și alte produse, iar ulterior a

dispărut într-o direcție recunoscută cu o parte din banii rămași.

Cumulul probelor analizate, în coroborare cu concluziile medicului

legist din raportul de constatare nr. XXXXX din XXXXX conform cărora

plaga confuză cu edem postraumatic pe corpul cetățeanului Stan Valeriu

duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală ușoară (f.d.23, 24, vol. 1) confirmă că

învinuirea adusă de organul de urmărire penală inculpaților Pavlenco

Andrei și Breahna Veaceslav în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

este una corectă și legală.

La fel, analizând cumulul de probe care au fost cercetate în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel, în coroborare cu declarațiile

inculpaților Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav, instanța de apel a

conchis că circumstanțele invocate denotă cu certitudine faptul că prin

acțiunile sale, inculpații Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav au comis

infracțiunea de tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, săvârșită de două persoane, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și acțiunile lor corect se încadrează în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), e), f) din Codul penal.

Concluziile primei instanțe expuse în pct. 3.3.-23.7 a sentinței sunt

eronate, iar în consecință instanța a ajuns la concluzia greșită privind

încadrarea juridică faptei.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Cușnir Iurie în numele

inculpatului Breahna Veaceslav precum că în privința ultimului urmează a

fi emisă o sentință de achitare, instanța de apel a conchis că prin

circumstanțele și probele relatate a fost stabilit cu certitudine că în acțiunile

11

inculpatului Breahna Veaceslav se conțin indicii infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, în acest sens inculpaților Breahna

Veaceslav și Pavlenco Andrei urmează să le fie stabilită pedeapsa penală

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpaților Pavlenco

Andrei și Breahna Veaceslav, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestora.

Acordând eficiență principiilor de individualizare a pedepsei, și

analizând ansamblul de circumstanțe ce caracterizează persoana

inculpatului, prezența circumstanțelor care atenuează și lipsa celor care

agravează răspunderea acestuia, instanța de apel a considerat corectarea și

reeducarea vinovaților la caz este posibilă doar în condițiile stabilirii

pedepsei sub formă de închisoare cu executare ne fiind alternative de

pedepse. Totodată la caz lipsesc careva circumstanțe privind posibilitatea

aplicării în privința inculpaților a prevederilor art.90 sau art.901 Cod penal.

Referitor la argumentul acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor judiciare suportate de stat pentru efectuarea expertizelor

judiciare în mărime totală de 384 lei, instanța de apel l-a considerat

neîntemeiat, solicitarea în acest sens neavând suport legal, or, la caz,

expertizele judiciare în cauză au fost ordonate de către organul de urmărire

penală/procuror, în vederea constatării gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, starea psihică a învinuitului

și constatarea biologică a corpurilor delicte și a provenienței sângelui, în

sensul dat, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă plăți ce urmează a

fi trecute din bugetul statului.

15 mai 2019, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- inculpatul Breahna Veaceslav, la 17 mai 2019, prin care a solicitat

casarea deciziei Curții de apel Comrat din 04 aprilie 2019.

- avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului Breahna Veaceslav, la

17 iunie 2019, prin care invocând temeiurile prevăzute la pct. 6) și 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a deciziei și

sentinței, cu dispunerea achitării inculpatului Breahna Veaceslav în temeiul

art. 390 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu a fost

12

comisă de inculpat, cu reabilitarea inculpatului în temeiul art. 390 alin.(3)

Cod de procedură penală.

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul Breahna Veaceslav a

invocat că:

- nu este de acord cu decizia Curții de Apel Comrat, deoarece se

consideră nevinovat pentru ceea ce a fost condamnat pe art. 188 alin. (2) la 8

ani închisoare;

- sunt multe încălcări făcute de către instanța de judecată de la Curtea

de Apel Comrat, adică nu au luat în considerație confruntările dintre el și

complice și dintre el și partea vătămată, care a declarat că nu are nimic cu el,

însă la lovit de 2 ori când a sărit să-i despartă;

- nu l-a bătut și nu a sustras bani de la partea vătămată.

5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul Cușnir Iurie în numele

inculpatului Breahna Veaceslav a menționat că:

- în urma examinării cauzei penale, instanța de fond cât și instanța de

apel incorect au apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale și

examinate în cadrul ședințelor de judecată și a ajuns la concluzia vinovăției

lui Breahna Veaceslav;

- în acțiunile lui Breahna V. nu se prevăd elementele infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal și nici elementele

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal ceea ce se

confirmă prin următoarele probe acumulate în cadrul urmăririi penale și

examinate în instanțele de judecată și anume declarațiile date de către

inculpații Breahnă Veaceslav și Pavlenco Andrei, declarațiile date de către

partea vătămată Stan Valeriu, efectuarea confruntării la data de 30 august

2017 între partea vătămată Stan Valeriu și învinuitul Breahna Veaceslav;

- în urma confruntării efectuate între Breahna V. și Pavlenco A. s-a

constatat că între ei careva înțelegeri prealabile de a sustrage bani de la Stan

V. nu au existat. Breahnă V. nu s-a implicat în conflict deoarece a fost

amenințat de Pavlenco A. să nu să se amestece, intenția lui Pavlenco A. a

survenit în momentul când îl maltrata pe Stan V. moment când Breahna V.

era la o distanță de aproximativ 2 m de ei;

- probele pe prezenta cauză penală nu demonstrează vinovăția

inculpatului Breahna Veaceslav de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, și a elementelor infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal;

- reieșind din faptul că în cadrul urmăririi penale și examinării cauzei

penale în prima instanță și în instanța de apel nu au fost acumulate probe

concludente și pertinente care ar demonstra că Breahnă V. a acționat ca autor

sau complice la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 și 187 Cod penal,

13

de asemenea în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunilor sus menționate și anume lipsește latura obiectivă și subiectivă

deoarece nu a existat, intenție directă de a săvârși infracțiunile date și nici

scopul de profit, Pavlenco A. și Breahna V. nu s-au înțeles să comită o

tâlhărie împreună până a începe desfășurarea acțiunii sau chiar în acel

moment, dar nu mai târziu de consumarea lor, el nu au participat nemijlocit

la realizarea laturii obiective a tâlhăriei, adică nu au participat în calitate de

coautori, mai mult ca atât Breahna V., nu a avut careva conflicte cu pătimitul,

nu l-a agresat fizic cu scopul de a sustrage banii, nu a avut o înțelegere

prealabilă de sustragere a banilor cu Pavlenco A. nu a aplicat lovituri cu

obiecte folosite în calitate de armă, nu a contribuit la săvârșirea infracțiunii

prin sfaturi, indicații, oferire de informații, acordare de mijloace sau

instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și nu a promis dinainte că îl

va favoriza pe Pavlenco A., va tăinui mijloacele sau instrumentele de

săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale

criminală, nu a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte;

- prima instanță nu au judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii;

- instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra

erorilor de drept comise de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a dat

o nouă apreciere probelor administrate și prezentate în celor prezentate în

apel, nu a desființat sentința, menținând o sentință neîntemeiată și

nemotivată legal; nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

de fapt și drept indicate în rechizitoriu, diferențiat pentru fiecare inculpat,

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, a admis erori de

drept la examinarea cauzei în ordine de apel.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu prin care a optat pentru inadmisibilitatea recursurilor,

ca fiind vădit neîntemeiate.

cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi

respinse, din considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

14

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol.

La motivele de drept al recursurilor declarate, se atestă că inculpatul și

apărătorul acestuia invocă temeiurile prevăzute în pct. 6) și 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar și când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii incriminate.

Raportând normele date la situația în cauză, Colegiul penal lărgit

conchide că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită

presupusele erori de drept invocate de recurenți.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești în instanța de judecată, ale apărării cât și ale

acuzării, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția inculpatului Breahna

Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat

și minuțios în textul deciziei instanței de apel, inclusiv menționat în pct. 4.1.

al prezentei decizii, care în coroborare demonstrează complet vina

inculpatului în fapta incriminată, astfel Colegiul penal lărgit, consideră justă

concluzia instanței de apel referitor la corectitudinea stabilirii stării de fapt

și calificării acțiunilor inculpatului de către instanța de apel.

Faptul că inculpatul Breahna Veaceslav și apărătorul acestuia nu sunt

de acord cu decizia adoptată, nu a fost luat în considerație de către instanța

de recurs, deoarece acest dezacord nu poate constitui temei pentru

desființarea deciziei, întrucât instanța de apel a judecat prezenta cauza

penală, fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat

15

probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de

instanța de recurs.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că temeiurile

invocate de recurenți, privind modul de apreciere a probelor nu se

încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în

drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți

în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul penal lărgit

constată că partea apărării invocă argumente identice celor din apel,

referitoare la achitarea inculpatului, argumente asupra cărora instanța de

apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia instanței de apel privind

vinovăția inculpatului Breahna Veaceaslav, în opinia instanței de recurs, este

justă și întemeiată.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel, când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În speță, Colegiul constată, că nu și-a găsit confirmare motivul de

casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat în interesele inculpatului Breahna Veaceslav, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus clar, și instanța nu a

admis nici o eroare gravă, care ar afecta soluția emisă.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reține că, argumentele importante

indicate în recursuri, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la

judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal.

La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și

persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în

conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită.

Cât privește motivele precum că, instanța de apel a admis erori de

drept la examinarea cauzei în ordine de apel, Colegiul penal lărgit verificând

16

probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de

recurenți, le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului

Breahna Veaceslav de săvârșirea infracțiunii incriminate a fost dovedită

indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă

eroare de drept de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la

casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursul declarat de avocatul inculpatului, ce ține de aprecierea și

interpretarea eronată, în opinia acestuia, a probelor ce a dus la stabilirea

vinovăției inculpatului, deoarece instanța de apel, a cercetat sub toate

aspectele probele prezentate de părți, verificându-le și apreciindu-le just

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor și ca urmare corect a

stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Breahna

Veaceaslav, bazându-se inclusiv și pe declarațiile părții vătămate Stan

Valeriu și martorului Stan Ion și apreciindu-le, din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe, instanța de apel a constatat că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului, or, a fost stabilit cert că

Pavlenco Andrei și Breahna Veaceslav în noaptea de XXXXX spre XXXXX,

aproximativ la orele 00:00, în urma consumului băuturilor alcoolice, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, prin înțelegere prealabilă, dându-și scama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, având scopul de a sustrage

bunurile altei persoane, aflându-se în domiciliul cetățeanului Stan Valeriu,

născut la XXXXX, situat în sat. XXXXX, i-au aplicat ultimului lovituri cu o

rangă metalică, cu pumnii și picioarele peste cap și diferite părți ale corpului,

astfel provocându-i potrivit raportului de constatare medico-legală nr.

XXXXX din XXXXX leziuni corporale sub formă de plagă contuză pe cap cu

edem post-traumatic, leziune care a fost produsă în urma acțiunii

traumatice, a unui corp dur contondent sau la lovirea de acesta cu

aproximativ 12-24 ore înainte de examinare, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și care duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală ușoară, și în timp

ce Stan Valeriu ca urmare a agresiunii fizice căzuse peste pat, i-au sustras

din buzunarul scurtei bani în sumă de 6000 lei, fiecare bancnotă cu

nominalul de 50 lei, însușindu-i și folosindu-i după bunul său plac,

pricinuindu-i astfel părții vătămate Stan Valeriu pagubă materială în sumă

totală de 6000 lei, ceea cc constituie 120 unități convenționale la momentul

comiterii infracțiunii.

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

17

conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde

prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentele

expuse în recursuri sunt neîntemeiate și se resping, deoarece soluția criticată

este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la

materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege,

acordându-le aprecierea cuvenită.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii. Acest temei nu este incident la examinarea

recursurilor declarate, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate

de către inculpații recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

În acest context, Colegiul constată, că instanța de apel, analizând

elementele infracțiunii prevăzute la art. 188 Cod penal, a conchis că, latura

obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din acțiunea

principală, care se exprimă în sustragere în formă consumată sau sub formă

de tentativă și acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit asupra unei

persoane, care este însoțit în mod alternativ de violența periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate și amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe. Prin „violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate” trebuie de înțeles violența soldată cu vătămarea ușoară

ori medie a integrității corporale sau a sănătății, ori care, deși nu a cauzat

asemenea urmări, comportă la momentul aplicării și datorită metodei de

operare, un pericol real pentru viața sau sănătatea victimei. Prin

„amenințare cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate” se înțelege săvârșirea asupra victimei a unui act de

natură să-i inspire temerea că va fi supusă, în mod real și imediat, violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea ei, act care o pune în situația de a nu

mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Caracterul complex al faptei prejudiciabile în contextul infracțiunii

prevăzute la art.188 Cod penal are ca efect caracterul complex al obiectului

juridic special al acestei infracțiuni: obiectul juridic principal îl constituie

relațiile sociale cu privire la bunurile care au o existență materială, iar

obiectul juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la sănătatea

persoanei (în cazul aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate) sau libertatea psihică (morală) a persoanei (în situația

18

amenințării cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate).

Complexitatea faptei prejudiciabile în contextul infracțiunii specificate

la art.188 Cod penal se răsfrânge și asupra obiectului material al acestei

infracțiuni: obiectul material principal îl reprezintă bunurile care au o

existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor;

obiectul material secundar (în cazul în care este aplicată violența periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, nu și amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe) îl reprezintă corpul persoanei.

Victimă a infracțiunii prevăzute la art. 188 Cod penal, este persoana

agresată. Ca victimă a infracțiunii date poate evolua proprietarul bunurilor,

sau persoana în posesia ori sub a cărei pază se găsesc bunurile, sau oricare

altă persoană care, în opinia făptuitorului, poate stingheri acțiunile lui

infracționale.

Analizând situația de fapt, Colegiul penal lărgit menționează că, în

speță sunt întrunite toate elementele infracțiunii prevăzute la art. 188 Cod

penal. Astfel instanța de apel just a constatat precum că, obiectul juridic și-a

găsit confirmarea integral datorită relatării părții vătămate care a descris

circumstanțele în care a fost atacat nemijlocit de către inculpații Breahna

Veaceslav și Pavlenco Andrei.

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel just a constatat dovedită

în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Breahna Veaceslav în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal,

prin cumulul probelor acumulate și anume: declarațiile părții vătămate Stan

Valeriu date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță; declarațiile

inculpatului Pavlenco Andrei date în ședința primei instanțe; declarațiile

date de către Breahna Veaceslav în calitate de învinuit; confruntarea

petrecută la 14.09.2017 între învinuiții Pavlenco Andrei și Breahna

Veaceslav.

Totodată, instanța de apel prin cumulul de probe analizate în

coroborare cu concluziile medicului legist din raportul de constatare nr.

XXXXX din XXXXX, conform cărora plaga confuză cu edem post-traumatic

pe corpul cetățeanului Stan Valeriu duc la o dereglare a sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară

(f.d.23-24, vol. I), a confirmat că învinuirea adusă de organul de urmărire

penală inculpatului Breahna Veaceslav în baza art. 188 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal, este una corectă și legală, iar concluzia primei instanțe privind

recalificarea acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului de la prevederile art.

188 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

19

penal, este una greșită, or, a fost stabilit cu certitudine că prin acțiunile sale,

inculpatul Breahna Veaceslav a comis infracțiunea de tâlhărie, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, săvârșită

de două persoane, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, și acțiunile lui corect se

încadrează în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Codul penal.

Mai mult, Colegiul penal lărgit consideră întemeiată și reținerea

instanței de apel precum că, dovadă a înțelegerii prealabilă a lui Breahna

Veaceslav cu Pavlenco Andrei de a sustrage banii de la Stan Valeriu servește

faptul că, înainte de a comite atacul tâlhăresc, Breahna Veaceslav a ieșit cu

Pavlenco Andrei din casă în ograda lui Stan Valeriu, apoi ambii au intrat în

casă, spontan i-au aplicat lovituri victimei și au sustras banii. Apoi, el

Breahnă Veaceslav, știind că banii sunt sustrași de la Stan Valeriu, nu a

anunțat organele de drept despre acest fapt, ci a mers împreună cu Pavlenco

Andrei în noaptea de XXXXX, după săvârșirea infracțiunii, la concubina sa

acasă în XXXXX, or. Chișinău și în or. Hîncești, unde pe parcurs au cheltuit

o parte din banii sustrași pe băuturi alcoolice și alte produse, iar ulterior a

dispărut într-o direcție recunoscută cu o parte din banii rămași.

Astfel, întrunirea tuturor elementelor componenței de infracțiune și

vinovăția inculpatului Breahna Veaceslav în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal a fost demonstrată pe

deplin.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Breahna

Veaceslav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal

Subsecvent instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia contestată

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum

este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, or, în cazul în care instanțele de fond și-

20

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile

invocate de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate, pretinsele erori invocate de recurenți având un caracter declarativ

și nefondat, alegațiile acestora nu au putut justifica necesitatea casării

deciziei atacate întrucât soluția instanței de apel este legală și întemeiată,

recursurile ordinare declarate urmând a fi respinse ca inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Cușnir Iurie în numele inculpatului Breahna Veaceslav și de către

inculpat, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 04 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Breahna Veaceslav

XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

21