1ra-567/2020 — art. 287 al. 1 CP

1ra-567/2020 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-567/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău Vladislav Harti, de avocatul

Caragia Elisaveta în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 06 februarie 2019, deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2019, în cauza penală, în privința lui

Demidovschi Vladislav XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.12.2017 pînă la 06.02.2019;

Instanța de apel de la 01.03.2019 pînă la 17.04.2019;

Instanța de recurs de la 11.12.2019 pînă la 04.03.2020.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Demidovschi Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal și în baza acestei norme legale, i s-a stabilit o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Acțiunea părții vătămate Grăjdeanu Vadim cu privire la încasarea prejudiciului

material a fost respinsă ca neîntemeiată.

Acțiunea părții vătămate Grăjdeanu Vadim cu privire la încasarea prejudiciului

moral a fost admisă parțial și s-a încasat de la Demidovschi Vladislav în beneficiul lui

Grăjdeanu Vadim prejudiciul moral în mărime de 5 000 de lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în sumă de 105 lei.

În rest, acțiunea părții vătămate Grăjdeanu Vadim cu privire la încasarea

prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat de la Demidovschi

Vladislav în beneficiul statului suma de 1 647 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare

pentru efectuarea expertizelor medico - legale.

03.07.2017, aproximativ la ora 18:10, Demidovschi Vladislav, aflându-se în curtea

blocului locativ din XXX, acționînd cu intenții huliganice și cu încălcarea grosolană a

ordinii publice, neîntemeiat, nu a cedat trecerea în curtea blocului locativ

automobilului de model Honda Accord, n/î XXX, condus de către Grăjdeanu Vadim,

intenționat a provocat un conflict cu acesta și urmărind scopul cauzării leziunilor

corporale și durerilor fizice în privința lui Vadim Grăjdeanu, i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, ca urmare cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză judiciară cu nr.1849 D din 23.08.2017, vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, exprimate prin traumă cranio -

cerebrală manifestată prin comoție cerebrală, plagă contuză a buzei superioare,

echimoză și edem a țesuturilor moi ale feței. Totodată, în procesul actului de

1

huliganism, necătând la opunerea rezistenței din partea părții vătămate Vadim

Grăjdeanu, în intenția de a se apăra și a stopa acțiunile huliganice ale acestuia,

Demidovschi Vladislav i-a rupt haina (maioul) și i-a zmuls telefonul mobil din mină,

izbindu-1 puternic de pămînt și deteriorându-1. Astfel, prin acțiunile sale intenționate,

Demidovschi Vladislav a săvîrșit huliganismul, infracțiune prevăzută la art.287 alin.(l)

Cod penal, după semnele calificative „huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor".

numele inculpatului Demidovschi Vladislav, a declarat apel, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Demidovschi Vladislav să fie achitat, din următoarele

motive: - fapta sa, deși formal conține semnele infracțiunii, dar este lipsită de

importanță; - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; procesul penal

urmează a fi încetat, din motiv că există alte circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea tragerii la răspundere penală.

a fost admis apelul declarat de către avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului

Demidovschi Vladislav, casată sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

06.02.2019 în partea stabilirii pedepsei și pronunță în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de 3 ani în penitenciar de tip semiînchis stabilită inculpatului Demidovschi

Vladislav pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(l) Cod penal, se

suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă în perioada respectivă,

acesta nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită,

va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În rest, sentința primei instanțe a fost menținută fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

conchis că inculpatul Demidovschi Vladislav este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative „acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor".

Pentru a ajunge la concluzia că inculpatul Demidovschi Vladislav este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, prima instanță a

examinat următoarele probe acumulate la cauza penală, apreciate respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, după cum urmează: declarațiile părții vătămate Grăjdeanu Vadim

(f.d.1-2, vol.II); declarațiile martorilor Guțu Roman (f.d.3, vol.II); Lupu Ana (f.d.4 - 5,

vol.II), precum și: procesul - verbal de consemnare a faptelor din 21.07.2017 (f.d.8,

vol.I); procesul - verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea

infracțiunii din 24.07.2017 (f.d.11, vol.I); plîngerea lui Grăjdeanu Vadim (f.d. 17,

vol.I); raportul ofițerului de sector al IP Buiucani, mun.Chișinău, Oleg Dodon, care a

consemnat că Vladislav Demidovschi și-a recunoscut parțial vina (f.d.28, vol.I);

raportul specialistului superior al SST și CR al DP mun. Chișinău, Ivan Corpaci care a

consemnat că la fața locului pe strada Gh. Topîrceanu, în preajma blocului de locuit cu

nr.27, mun.Chișinău, a avut loc un conflict între conducătorul auto Grăjdeanu Vadim

și Demidovschi Vladislav. Ultimul a comunicat că, a fost tamponat de automobilul de

2

model Honda, cu n/î XXX condus de Grăjdeanu Vadim. Demidovschi Vladisalv a

refuzat îngrijirile medicale (f.d.31, vol.I); procesul - verbal nr.7966 din 03.07.2017 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, care atestă în concluzie că Grăjdeanu Vadim este treaz (f.d.35,

vol.I); procesul - verbal de ridicare din 25.09.2011, înregistrări video din 03.07.2017

de pe telefonul mobil de model Samsung ce au fost transmise de către Surdu Iulia

(f.d.53, vol.I); procesul - verbal de examinare a obiectului din 25.09.2017, (f.d. 54 -

55, vol.I); procesul - verbal de ridicare din 26.09.2017 a unui maiou de culoare

albastră-verzuie (f.d.59, vol.I); procesul - verbal de examinare a obiectului din

27.09.2017, care confirmă că, maioul de culoare albstru-verzui. In partea de sus la

umărul drept are o deteriorare în formă de ruptură cu mărimea de 13 x 7,5 cm (f.d.60 -

61, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr,1849.D din 23.08.2017, care în concluzie

atestă la Grăjdeanu Vadim: traumă cranio - cerebrală manifestată prin comoție

cerebrală, plagă contuză a buzei superioare, echimoză și edem a țesuturilor moi ale

feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, și condiționează dereglarea de scurtă

durată a sănătății și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară. Ținînd cont

de locahzarea anatomică, caracterul morfologic al leziunilor depistate și circumstanțele

cazului, cauzarea acestora în urma unui accident rutier sau precipitarea corpului de la

propria înălțime, se exclude (f.d. 71 - 72, vol.I); raportul de expertiză judiciară

nr.1852/D din 22.08.2017, care în concluzie atestă la Demidovschi Vladislav:

excoriații la nivelul gîtului și gamba dreaptă, cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca

vătămare neînsemnată. Ținînd cont de localizarea anatomică și caracterul morphologic

al leziunilor corporale depistate, cauzarea acestora în urma unui accident rutier sau

precipitarea corpului de la propria înălțime, se exclude (f.d.81 - 82, vol.I); cazierul

contravențional care atestă că, la 14.03.2015 Demidovschi Vladislav a comis un

huliganism nu prea grav prevăzut la art.354 Cod contravențional, fiind amendat cu 200

de lei (achitat la 15.03.2015) (f.d.97, vol.I); procesul - verbal nr.7965 din 03.07.2017

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, care atestă că la Dispensarul Republican de Narcologie,

Demidovschi Vladislav a refuzat examinarea medicală și prelevarea probelor.

Concluzia nu e făcută (f.d.101, vol.I); procesul - verbal de confruntare din 14.08.2017,

între partea vătămată Grăjdeanu Vadim și bănuitul Demidovschi Vladislav (f.d.108 -

114, vol.I).

Verificând probele enunțate supra în raport cu declarațiile inculpatului

Demidovschi Vladisalv, instanța de apel a constatat că, prima instanță just a conchis că

inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(l) Cod

penal, adică huliganismul, după semnele calificative „acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor",

circumstanțe care este demonstrată de întregul sistem de probe cercetat supra și

apreciat prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Cu referire la componența de infracțiune din materialele dosarului s-a stabilit că,

anume inculpatul Demidovschi Vladislav a fost cel care a provocat un conflict în mod

public și s-a adresat cu cuvinte necenzurate în adresa părții vătămate, aplicarea față de

aceasta a loviturilor, ceea ce a tulburat ordinea publică și regulile morale de

conviențuire socială, fapt demonstrat prin declarațiile părții vătămate și materialele

cauzei cercetate în cadrul ședinței de judecată.

3

Prima instanță a stabilit corect că, în speță, caracterul grosolan al încălcării ordinii

publice s-a manifestat prin aceea că fără nici un motiv, inculpatul a manifestat lipsă de

respect față de persoanele terțe, cât și față de partea vătămată, or în cazul în care

persoana are suspiciuni cu privire la încălcarea regulamentului circulației rutiere,

urmează să depună o sesizare la organele de drept. Mai mult, acest conflict s-a

desfășurat în prezența unor copii minori.

În ceea ce privește aplicarea violenței fizice, acest fapt a fost demonstrat prin

declarațiile părții vătămate și raponul de expertiză judiciară nr.1849.D din 23.08.2018,

care sunt probe concludente și pertinente.

Cu referire la modul și locul public în care a fost comisă infracțiunea, s-a stabilit

că, altercația a avut loc în curtea blocului situat pe XXX și în prezența mai multor

persoane și a unor copii minori.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele părții apărării invocate în

cererea de apel, precum că, inculpatul Demidovschi Vladislav doar s-a apărat la

acțiunile părții vătămate Grăjdeanu Vadim, nu i-a deteriorat telefonul mobil și doar 1-a

împins, deoarece fusese tamponat la picior de automobilul condus de către partea

vătămată or, aceste argumente sunt contrazise prin declarațiile părții vătămate

Grăjdeanu Vadim, conform cărora, a fost lovit de mai multe ori de către inculpat, care

i-a aruncat telefonul mobil cu putere în pămînt, precum și prin declarațiile martorului

Guțu Roman, care a menționat că, anume inculpatul i-a aplicat câteva lovituri părții

vătămate.

De asemenea a menționat că, declarațiile inculpatului contravin și concluziilor

raportului de expertiză judiciară nr.l852/D din 22.08.2017, conform cărora, la

Demidovschi Vladislav – excoriații la nivelul gîtului și gamba dreaptă, cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și se califică ca vătămare neînsemnată. Ținînd cont de

localizarea anatomică și caracterul morfologic al leziunilor corporale depistate,

cauzarea acestora în urma unui accident rutier sau precipitarea corpului de la propria

înălțime - se exclude.

Mai mult, prin procesul - verbal nr.7965 din 03.07.2017 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, se

atestă că „la Dispensarul Republican de Narcologie, Demidovschi Vladislav a

refuzat examinarea medicală și prelevarea probelor. Concluzia nu e făcută".

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 12.10.2018 nr.5r-71/18, a fost admisă contestația înaintată de

Grăjdeanu Vadim împotriva procesului - verbal nr.MAI03 838041 din 12.07.2017

întocmit de agentul constatator, ofițer de poliție al IP Buiucani, Dodon Oleg și a

deciziei de sancționare în baza art.354 Cod contravențional, prin care a fost aplicată

amendă lui Grăjdeanu Vadim în mărime de 6 unități convenționale. S-a declarat nul

procesul - verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 838041 din 12.04.2017 și a

deciziei din 12.07.2017 în baza art.354 Cod contravențional, prin care lui

Grăjdeanu Vadim i-a fost aplicată amendă în mărime de 6 unități convenționale. S-

a încetat procesul contravențional inițiat în privința lui Grăjdeanu Vadim, din motiv

că nu s-a constatat fapta contravențională (f.d.202 - 209, vol.I).

Cu referire la declarațiile părții vătămate Grăjdeanu Vadim și ale martorului Guțu

Roman, pe care prima instanță le-a pus la baza sentinței de condamnare, contrar

argumentelor parii apărării invocate în cererea de apel, instanța de apel a conchis că,

acestea au fost administrate în conformitate cu prevederile legale, acestea nefiind în

contradicție cu celelalte probe anexate la materialele cauzei.

4

Cu referire la argumentele apelantului precum că, deși martorii Lupu Ana,

Sicicorez Serghei, Șeveliova Ana și Surdu Iulia au fost prezenți în timpul

conflictului, nu toți au fost incluși în lista martorilor indicați în rechizitoriu, în

schimb fiind introdus martorul Botnari Petru, care nu a văzut personal conflictul,

instanța de apel a menționat că, acumularea probelor constituie sarcina organului de

urmărire penală, iar instanța de judecată le verifică și le apreciază în modul

prevăzut de lege.

În acest context, instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată a instanței de

apel a fost audiat martorul Sicicorez Serghei, care a declarat că, ,,inculpatul este

vecinul său, iar pe partea vătămată nu o cunoaște. A văzut cum Grăjdeanu Vadim și

inculpatul se certau. Inculpatul era cu piciorul vânăt și nu era sânge. Nu a văzut

conflictul, ci doar a ieșit afară când a auzit strigăte”.

De asemenea, în ședința de judecată a instanței de apel a fost audiat martorul care

a declarat că, ,,inculpatul este vecinul său, iar pe partea vătămată nu o cunoaște. Ea

trăiește la etajul 3, geamul fiind deschis. A văzut că inculpatul era în curte cu 2 fete

minore și un câine. A auzit o mașină care se ridica în pantă cu viteză. Prin geam a

văzut că inculpatul se certa cu partea vătămată. Se vedea după fețele lor că au fost

aplicate lovituri. Inculpatul avea piciorul vânăt. Sînge nu era. Nu a văzut când au fost

aplicate loviturile și nici începutul bătăii”.

Astfel, instanța de apel a constatat că, niciunul dintre martorii menționați supra nu

au văzut începutul conflictului, nici conflictul propriu - zis, ci doar au auzit gălăgie.

Cu referire la argumentele apelantului precum că, fapta inculpatului nu constituie

infracțiune, dar contravenție, instanța de apel a menționat că, deosebirea dintre

contravenții și infracțiunea de huliganism constă în aceea că în speță, contravențiile nu

presupun și existența unei acțiuni adiacente alternativ, exprimată în prezenta cauză prin

aplicarea violenței asupra persoanelor. Va fi considerată infracțiune de huliganism

prevăzută la art. 287 Cod penal și nu contravenție reglementată la art. 354 Cod

contravențional, dacă făptuitorul nu se limitează doar la încălcarea grosolană a ordinii

publice, însă mai recurge și la aplicarea violenței. în astfel de circumstanțe, fapta

comisă depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește argumentele apelantului precum că, învinuirea a fost înaintată

cu depășirea termenului legal - abia la 08.12.2017, deși ordonanța de învinuire este

datată cu 10.11.2017, instanța de apel a menționat că, procurorul i-a prezentat

învinuitului i ordonanța de punere sub învinuire la data la care Demidovschi Vladislav

s-a prezentat, fapt care este în corespundere cu art.282 Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele apelantului precum că, respingerea cererii de audiere

repetată a martorilor Botnari Petru și Surdu Iulia pune partea apărării în poziții inegale

cu partea acuzării, instanța de apel a reiterat că, probele se apreciază de către instanța

de judecată după intima convingere, nici o probă neavând prioritate stabilită în avans.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei de către prima instanță, instanța de apel a

considerat că, aceasta a fost individualizată greșit de către prima instanță, iar prin

prisma aspectului devolutiv al apelului, sentința primei instanțe urmează a fi

modificată în partea stabilirii pedepsei.

Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Demidovschi Vladislav, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

5

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Mai mult instanța de apel a reținut că, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1)

Cod penal, comisă de către inculpatul Demidovschi Vladislav face parte din categoria

celor mai puțin grave, la data comiterii infracțiunii fiind prevăzută pedeapsa cu

amendă în mărime de la 550 la 1 050 de unități convenționale sau muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 3 ani.

Circumstanțe agravante în privința inculpatului Demidovschi Vladislav și

temeiuri de liberare a acestuia de răspundere penală nu au fost stabilite. Inculpatul a

fost anterior condamnat, dar nu are antecedente penale.

Contrar concluziilor primei instanțe, instanța de apel a apreciat în calitate de

circumstanțe atenuante faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai,

fapt confirmat prin referința de la locul de muncă și caracteristica de la locul de trai.

În afară de aceasta, reieșind din explicațiile părții apărării, precum și din copiile

actelor medicale anexate în ședința instanței de apel, care nu au fost combătute de către

partea acuzării, rezultă că inculpatul are probleme de sănătate, iar aflarea acestuia în

condițiile penitenciarelor din Republica Moldova i-ar agrava starea sănătății.

Prin urmare, reieșind din cele constatate supra, ținând cont de prevederile art.art.

61 și 75 Cod penal, reieșind din scopul pedepsei penale, având în vedere prezența

circumstanței atenuante și lipsa celor agravante, ținând cont de faptul că inculpatul este

tânăr, are probleme de sănătate, nu are antecedente penale, nu s-a eschivat de la

prezentarea în ședințele instanței de apel, instanța de apel a considerat că pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, aplicată lui Demidovschi Vladislav de către prima instanță pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(l) Cod penal, urmează a fi suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă în perioada respectivă, acesta nu

va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, instanța fiind convinsă că această pedeapsă este

echitabilă și rezonabilă, în măsură să asigure realizarea scopului legii penale.

Conform art.385 alin. (l) pct.13) - 15) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează ce trebuie să se facă cu corpurile delicte;

cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare; dacă

urmează să fie revocată, înlocuită sau aplicată o măsură preventivă în privința

inculpatului.

Astfel, dat fiind că, pedeapsa sub formă de închisoare aplicată lui Demidovschi

Vladislav urmează a fi suspendată condiționat, măsura preventivă aplicată în privința

lui Demidovschi Vladislav XXX- arestul, încetează de drept, cu eliberarea imediată a

inculpatului din sala de ședințe, dacă acesta nu este reținut sau nu execută o pedeapsă

stabilită într-o altă cauză penală.

În ceea ce privește chestiunea cheltuielilor de judecată și argumentul apelantului

precum că instanța a conchis ca fiind neîntemeiat de a încasa de la inculpat cheltuielile

de judecată în beneficiul statului, instanța de apel a considerat că, soluția primei

instanțe este corectă și legitimă.

În speță, acuzatorul de stat a solicitat încasarea de la inculpat în contul statului a

prejudiciului cauzat în urma efectuării expertizelor judiciare în mărime de 1 647 de lei

or, plata cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în sarcina inculpatului, deoarece vina

acestuia a fost demonstrată, iar efectuarea expertizelor judiciare a fost generată de

comportamentul infracțional al inculpatului, astfel încât cerința procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în legătură cu efectuarea expertizei judiciare de la

inculpat în beneficiul statului a fost corect admisă de către prima instanță.

6

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs

ordinar, prin care solicită casarea cu menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul

invocă, dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și dezacordul cu aplicarea

pedepsei nonprivative de libertate. Instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor

art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și

stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art.

90 Cod penal, ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, unde

este prevăzut că „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată", prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

5.1. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Caragia Elisaveta în

numele inculpatului, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Demidovschi Vladislav.

Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor. De asemenea, a

fost încălcat termenul ținerii în calitate de bănuit a cet. Demidovschi Vladislav,

astfel, acest act urmează a fi anulat. Instanța de fond neîntemeiat a admis

solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judeciare în beneficiul

statului, or, acestea sunt cheltuielile efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului-cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că, infracțiunea incriminată inculpatului este mai puțin

gravă, antecedente penale sunt stinse, are la întreținere 3 copii și concubina sa

cu care locuiesc la gazdă, are loc permanent de muncă, se caracterizează pozitiv

atât la muncă cât și la locul de trai. De asemenea, nu au fost argumentate

aplicarea pedepselor alternative.

către procuror și avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului în raport cu

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Referitor la recursul declarat de procuror:

Recurentul în recurs invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că, acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Motivul recurentului, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, Colegiul penal menționează că, procurorul nu argumentează asupra căror

motive din apel instanța nu s-a pronunțat, ori din conținutul recursului rezultă că,

recurentul critică aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, față de inculpat.

7

Referitor la motivul invocat de recurent care este prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, Colegiul conchide că, nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond în partea stabilirii

pedepsei, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul recurentului precum că, instanța de apel incorect a

individualizat pedeapsa și greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpatului

Demidovschi Vladislav, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal,

face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care se pedepsește cu amendă în

mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, inculpatului i-a

fost numită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în instituție

penitenciară de tip semiînchis, care este în limitele normei penale.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Ținând cont de decizia instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei

inculpatului Demidovschi Vladislav, instanța a ținut cont de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art. 75 Cod penal, de prezența circumstanței atenuante și lipsa celor

agravante, ținând cont de faptul că inculpatul este tânăr, are probleme de sănătate, nu

are antecedente penale, nu s-a eschivat de la prezentarea în ședințele și, reieșind din

scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără

izolare de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite

pe o perioadă de probațiune de 3 ani, pentru fiecare, în temeiul art. 90 Cod penal,

considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

Colegiul penal menționează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5.

din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin, ori

8

materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de

fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că, n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit

legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarant de avocatul Caragia Elisaveta în numele

inculpatului:

Astfel, cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Caragia Elisaveta

în numele inculpatului, Colegiul penal remarcă că, acesta își întemeiază recursul pe

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 10) Cod de procedură penală, fără a

indica concrete erori în susținerea acestora.

Totodată, Colegiul penal ține să remarce că, recurentul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită de către instanța de apel considerând-o prea aspră și contradictorie

art. 61 Cod penal și cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat.

În aceasta ordine de idei, Colegiul penal cu referire la temeiul de declarare a

recursului ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

indicat de către recurent și anume instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa

individualizată contrar prevederilor legale, Colegiul penal menționează că,

împrejurările indicate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel

legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material.

Astfel, Colegiul penal reține că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, dacă va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (4.1. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

9

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6

din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO

Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Subsidiar, Colegiul penal susține că, argumentele invocate și reproduse în pct. 5.1

din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei și dezacordul cu admiterea cererii

procurorului de a încasa cheltuielile judiciare de la inculpat.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) ale Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită

a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului.

Mai mult, Colegiul penal atrage atenția asupra faptului că, instanța de apel la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele

cauzei menționate de către apărătorul, în pct. 5.1. din prezenta decizie.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece

pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către

inculpat.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate alegațiile avocatului prin care

susține că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea aspră inculpatului, deoarece

sancțiunile infracțiunilor imputate, prevăd și o pedeapsa cu amenda, or, instanța de

apel analizând cumul de circumstanțe ale cauzei raportate la prevederile art. 75 Cod

penal, corect a aplicat o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunilor, ori, pedeapsa cu amenda nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Astfel, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul

acestora, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

10

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Referitor la temeiul recurentului privind încălcarea termenul ținerii în calitate de

bănuit a cet. Demidovschi Vladislav, Colegiul penal consideră neîntemeiat acest

argument, ori, învinuirea a fost înaintată cu depășirea termenului legal - abia la

08.12.2017, deși ordonanța de învinuire este datată cu 10.11.2017, procurorul i-a

prezentat învinuitului ordonanța de punere sub învinuire la data la care Demidovschi

Vladislav s-a prezentat, fapt care este în corespundere cu art. 282 Cod de procedură

penală

Cît privește solicitarea apărătorului de a respinge cererea procurorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare motivînd că acestea sunt cheltuieli

efectuateîn cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului,

Colegiul penal menționeacă că, acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli, ori,

instanța de apel în cazul dat, just a respins încasarea cheltuielilor de judecată.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția că s-au aplicat inculpaților pedepse

individualizate conform prevederilor legale și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, de avocatul Caragia Elisaveta în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

aprilie 2019, în cauza penală, în privința lui Demidovschi Vladislav XXX, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 05 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11