1ra-452/2020 — art. 27, 186 alin. 2 lit. b si d CP

1ra-452/2020 — art. 27, 186 alin. 2 lit. b si d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-452/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Croitor Alexei în numele inculpatei Cravciuc Leydi XXX prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2019, în

cauza penală privind-o pe

Cravciuc Leydi XXX, născută la XXX, originară

din XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpata Cravciuc Leydi XXX a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal i s-a aplicat o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată pe un termen de

probațiune de 1 an.

Totodată prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata Cravciuc Leydi

XXX la data de 28 noiembrie 2018, aproximativ la ora 17:25 min., împreună cu o

persoană de gen masculin, identitatea căreia nu a fost stabilită până în prezent de către

organul de urmărire penală, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-

se în magazinul ÎCS „Fourchette M” SRL, amplasat pe XXX, mun. Chișinău, pe ascuns

au sustras din compartimentul substanțe chimice, treisprezece rezerve de la aparatul de

ras de marca „Gillette” în valoare totală de 2945,48 lei și pe care aceasta ulterior le-a

ascuns în geanta personală intenționând să iasă din magazin cu bunurile sustrase, fără a

plăti pentru acestea la casa magazinului, însă din motive independente de voința lor, nu

1

și-au realizat intenția până la capăt, fiind stopați de către angajatul serviciului de pază al

magazinului, Lambarschi Cristian.

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Cravciuc Leydi

XXX a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d), Cod penal, furtul

– „tentativă de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

persoane, cu cauzarea unui prejudiciu considerabil”.

către:

2.1. Avocatul Crotitor Alexei în numele inculpatei Cravciuc Leydi XXX, care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii prin

care inculpatei să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

Invocând faptul că:

- la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în calcul prevederile art. 70 alin. (31) Cod

penal precum și faptul că inculpata a solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, de faptul că aceasta nu este încadrată în câmpul

muncii, este în curs de formare a personalității la începutul vieții de adult;

- inculpata a fost de acord să achite amenda în mărime minimă de 650 unități

convenționale cu aplicarea reducerii din 3641 Cod de procedură penală.

s-a respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea fără modificări a sentinței.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, sentința a fost contestată

numai în partea individualizării pedepsei penale.

Referitor la aplicarea pedepsei, instanța de apel a notat că instanța de fond la stabilirea

categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile

art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celei vinovate, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatei.

La stabilirea pedepsei instanța de fond a constatat lipsa circumstanțelor agravante în

temeiul art. 77 Cod penal, iar ca circumstanțe atenuante în temeiul art. 76 Cod penal a

stabilit căința sinceră, totodată, luând în considerare toate circumstanțele cauzei și

anume, opinia participanților la proces că, inculpata a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, este fără antecedente penale, a recunoscut vina pe deplin, sincer sa căit în cele

săvârșite, la moment nu prezintă pericol social, a conștientizat pericolul faptei comise,

instanța de judecată consideră că, corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă fără

izolarea reală de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare, însă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune în baza art.

90 Cod penal, care i-ar da posibilitate să îndreptățească încrederea acordată.

Instanța de apel a reținut că fapta incriminată de art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 4 ani.

2

Totodată instanța de apel a subliniat faptul că la aplicarea pedepsei, instanța de fond

a ținut cont și de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal „ persoanelor care au atins

vârsta de 18 ani dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la

vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în

care instanța, ținând cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar

prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta

poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată

de către instanța de judecată.”

Luând în calcul toate împrejurările, instanța de apel a conchis că instanța de fond just

a statuat că pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

privind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpată și pentru reeducarea

acesteia, se impunea aplicarea unei pedepse penale cu închisoare în limitele sancțiunii

normei încălcate, ținând cont de circumstanțele atenuante și agravante.

Instanța de apel a reținut faptul că reieșind din sancțiunea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 27, 186 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, astfel ținând cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 70 alin. (31), art. 81 alin. (3) Cod penal,

instanța de fond justificat a aplicat pedeapsa sub formă de 1 (unu) an închisoare,

suspendată pe un termen de 1 (unu) ani în baza art. 90 Cod penal, pedeapsă care se

încadrează în noile limite stabilite prin reducerea conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 70 alin. (31), art. 81 alin. (3) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza

art. 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat condamnarea cu suspendare condiționată

a executării pedepsei conform prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, ținând cont că

inculpata are o vârstă fragedă până la 21 ani, a contribuit activ la stabilirea adevărului,

fiind mamă solitară, are la întreținere un copil minor, s-a căit sincer de cele comise,

comportamentul inculpatei pe parcursul examinării cauzei penale și anume, că s-a supus

de fiecare dată cerințelor legale, prin ce a dat dovadă de sinceritate și de faptul că regretă

de cele comise, precum și că a conștientizat urmările ce au loc în rezultatul comiterii

infracțiunii, astfel realizându-se scopul pedepsei de corectare și reeducare a inculpatei

Cravciuc Leydi XXX.

Astfel, argumentele avocatului Croitor Alexei privind aplicarea unei sancțiuni sub

formă de amendă nu au fost reținute de către instanța de apel deoarece această pedeapsa

nu va atinge scopul, or inculpata nu este încadrată în câmpul muncii, are la întreținere sa

un copil de vârstă fragedă și din declarațiile ultimei aceasta are o situație financiară

dificilă.

4.1. Avocatul Croitor Alexei în numele inculpatei Cravciuc Leydi XXX invocând

temeiul de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând motive similare celor enumerate la

pct. 2.1. al prezentei decizii.

3

11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că instanța de apel

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele

de fapt și de drept, corect a încadrat acțiunile făptuitorului. Cu referire la pedeapsa

aplicată procurorul a menționat că soluția instanței de apel în partea aplicării pedepsei

este una corectă, pedeapsa fiind aplicată cu respectarea prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76,

77 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și apel doar în prezenta temeiurilor menționate de norma dată.

Colegiul penal constată, că în recursul ordinar declarat a fost invocat temeiul de

drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei, din

care considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte, dar critică decizia

instanței de apel numai referitor la stabilirea pedepsei și anume aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei, în

locul aplicării sancțiunii pecuniare sub formă de amendă.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, Colegiul

penal, conchide că, temeiul pentru recurs semnalat de autor, nu este aplicabil în prezenta

speță, instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea categoriei,

termenului și modului de executare a pedepsei și-a argumentat soluția adoptată, acordând

deplină eficientă prevederilor art. art. 61, 75, 90 Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

4

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 140-145) în coraport cu

motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și motivat

asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just soluția privind

aplicarea făță de inculpata Cravciuc Leydi XXX a prevederilor art. 90 Cod penal și nu a

sancțiunii sub formă de amendă, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Având în vedere cele menționate supra, instanța de recurs consideră corectă

concluzia instanței de apel prin care față de inculpata Cravciuc Leydi XXX nu s-a aplicat

pedeapsa sub formă de amendă invocându-se faptul că „instanța consideră inoportună

aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, în situația în care nu s-a confirmat că

inculpata este angajată în câmpul muncii, are careva venituri care i-ar permite

executarea sancțiunii cu amendă. Dimpotrivă din explicațiile inculpatei rezultă cert că

situația financiară a acesteia este dificilă, fiind în imposibilitate sa achite amenda doar

în cazul în care cuantumul acesteia nu va fi exagerat în raport cu situația sa materială,

iar termenul pentru achitarea acesteia va fi stabilit suficient.”

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că deși sancțiunea sub formă de

amendă este cea mai blândă pedeapsă prevăzută de legea penală, aceasta corect nu a fost

aplicată în privința inculpatei în speța dată, or aceasta nu avea să asigure atingerea

scopului pedepsei penale.

5

Referitor la motivele invocate de recurent prin care acesta își manifestă

dezacordul cu privire la aplicarea pedepsei față de inculpată precum că „pedeapsa

aplicată este una prea aspră în raport cu infracțiunea săvârșită”, Colegiul penal

reține faptul că, în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel (f.d. 140-145 ), se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-

a motivat soluția de menținere a sentinței în privința vinovăției inculpatei și la

aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, art. 70 alin.

(31), art. 81 alin. (3) Cod penal, de criteriile de individualizare a pedepsei penale,

prevăzute de art. 75 Cod penal, precum și de faptul că cauza a fost examinată în

procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect

pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol, iar conform art.

90 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată Colegiul penal consideră necesar de a specifica faptul că deși recurentul

critică pedeapsa aplicată menținută de către instanța de apel, ultima a motivat soluția

luând în calcul toate circumstanțele importante prezente în speța dată, aplicând o

pedeapsă echitabilă, în limitele legii, care va asigura corectarea și reeducarea inculpatei

Cravciuc Leydi XXX.

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatei Cravciuc Leydi XXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 septembrie 2019, în cauza penală privind-o pe Cravciuc Leydi

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6