1ra-2119/19 — art. 201/1 alin. 4 CP

Juc dispozitiv 4-1re

v.n.docx Dosarul nr. 1ra-2119/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mihalachi Cristina în numele inculpatei Cușnir Elena, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019, în cauza penală

privind-o pe

Cușnir Elena XXX născută la XXX, originară din XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Cușnir Elena a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (4) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, i-a fost stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar pentru femei.

Prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata Cușnir Elena

la 13 octombrie 2016 aproximativ ora 17.30 aflându-se în locuința proprie amplasată în r-

nul XXX, satul XXX, în timpul uneia din cerți frecvente, ce apărea între ea și soțul ei

Cușnir Igor, care se afla în stare de ebrietate alcoolică, Cușnir Elena, i-a aplicat acestuia

intenționat trei lovituri cu cuțit de bucătărie în regiunea cutiei toracelui din partea stîngă.

În rezultatul vătămărilor corporale cauzate Cușnir Igor a decedat la fața locului.

Acțiunile inculpatei Cușnir Elena au fost calificate în baza art. 2011 alin. (4) Cod

penal – violența în familie adică „acțiunea intenționată comisă de un membru de familie

asupra unui alt membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au cauzat

vătămarea gravă a integrității corporale soldate cu decesul victimei”.

1

2.1 Avocatul Drăguțan Ivan împreună cu inculpata Cușnir Elena, care au solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încetat

procesul penal din motiv că există cauze care înlătură răspunderea penală.

Invocând faptul că:

- de către instanța de fond nu a fost luat în calcul concluzia expertului din care

rezultă că la momentul săvârșirii infracțiunii și după consumarea evenimentelor cu

conținut infracțional, inculpata s-a afla într-o stare de excitate psiho-emoțională moderată,

care i-a modificat comportamentul ordinar al acesteia. Această stare a apărut în urma stării

tensionate de durată, pe fondalul relațiilor ostile cu victima, care un timp îndelungat o

agresa fizic și verbal, o înjosea. Expertizata timp îndelungat consuma și acumula

frustrarea majoră, prin interiorizarea protestului intern, inhibiția atitudinală, și epuizarea

resurselor personale. Această trăire a ajuns la apogeu și a avut tendință declanșatoare

maximă, cînd expertizata a simțit un pericol real pentru sine și pentru copilul său. Acestea

au survenit la provocare agresivă din partea soțului. Astfel, evenimentul a fost consumat

timp îndelungat, în care avalanșa frustrării și revoltei era interiorizată și comprimată.

Lezarea demnității sale de ultimă oră, pericolul real, resimțit pentru ea i-au generat o

încărcătură afectivă majoră, provocând învinuitei emoții negative, reacție de protest la

situația stresantă de durată, aceasta fiind percepută ca: „ ceva care nu are sfârșit.” Această

situație, actualmente și în etapa premergătoare a crimei, a generat la învinuită un sentiment

de disconfort intra psihic, de frustrare, confuzie, declanșând o reacție afectivă care nu a

diminuat capacitatea de conștientizare a acțiunilor și prevederea consecințelor acestora;

- expertiza medico legală-psihiatrică confirmă faptul că la momentul cînd inculpata

a fost atacată de soț ea era într-o stare de legitimă apărare a sa și a copilului ei. Acest atac

a fost de un caracter direct, imediat și real îndreptat împotriva sa și copilului ei și a fost

declanșat din intenții și în scopul de a-și bate joc de inculpată, era îndreptat împotriva

vieții și punea în pericol grav drepturile și integritatea fizică a inculpatei și copilului ei.

respins apelul declarat cu menținerea sentinței în vigoare fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata Cușnir

Elena a săvîrșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor.

La caz, ținând cont de circumstanțele specifice în care a fost comisă infracțiunea și

specificul infracțiunii, instanța de apel a reținut că probele decisive sunt declarațiile

martorilor Cușnir Eudochia și minora Cușnir Iulia care au fost prezente în domiciliu.

Argumentele prin care se justifică aceste probe pentru a fundamenta o sentință de

2

condamnare au fost expuse de către prima instanță, fiind preluate și de către instanța de

apel.

Instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu

privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatei, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de prima instanță.

Cu referire la argumentele apărării referitor la faptul că inculpata s-a aflat în

legitimă apărare, instanța de apel a ținut să menționeze că localizarea anatomică și aspectul

morfologic al vătămărilor victimei indică la neveridicitatea versiunii inculpatei, deoarece

asemenea leziuni nu puteau fi provocate în condițiile descrise de către inculpată.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, instanța de apel a menționat că de către

prima instanță la acest capitol întru totul au fost respectate prevederile art. 6, 7, 61, 75, 79

Cod penal, precum și s-a ținut cont de scopul pedepsei penale, care urmărește restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acesteia.

4.1. Avocatul Mihalachi Cristina în numele inculpatei Cușnir Elena, care a invocat

temei de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală a deciziei, cu achitarea inculpatei.

Invocând faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- preluarea de către instanța de apel a motivării instanței de fond și acceptarea

acesteia contravine esenței de legitimă apărare;

- de către instanțele de fond incorect au fost apreciate declarațiile martorilor Cușnir

Iulia și Cușnir Eudochia, precum și a inculpatei Cușnir Elena, declarații care confirmă că

inculpata s-a aflat în legitima apărare;

- nu au fost luate în calcul declarațiile celorlalți martori Cernobrovin Irina, Grafova

Ludmila, Roșca Ludmila, Covalenco Lucia, Cușnir Alexandru care au confirmat că

inculpata avea des conflicte cu victima și că ultima deseori îi aplica lovituri;

3

- nu s-a dat o apreciere concluziei din raportul de expertiză judiciară psihiatrico-

psihologică nr. 78 din 06 iunie 2017 din care urmează că inculpata a reacționat din motive

de autoapărare și apărarea copilului său;

- faptul că inculpata a lovit de 3 ori a fost explicat prin concluzia expertului la pct.

2.2 din raportul de expertiză și anume că inculpata are crize epileptice de frecvență joasă

care duce la diminuarea semnificativă a aptitudinii de prognoză și autocontrol, acționând

în condiții de discernământ diminuat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, invocând ca

temei de recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că, motivele invocate de recurent în susținerea recursului nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 19-23, Vol. II) în coraport

cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just

soluția privind aplicarea pedepsei în privința inculpatei Cușnir Elena, iar instanța de

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile,

o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6

4

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal apreciază critic poziția recurentului precum că „de către

instanțele de fond incorect au fost apreciate declarațiile martorilor Cușnir Iulia,

Cușnir Eudochia precum și a inculpatei Cușnir Elena, declarații care confirmă că

inculpata s-a aflat în legitima apărare” or declarațiile la care face referire recurentul

nu confirmă în nici un fel că inculpata se afla în legitimă apărare, după cum urmează

atât din declarațiile lui Cușnir Eudochia cât și din declarațiile lui Cușnir Iulia acestea

nu au văzut nemijlocit altercația care a avut loc dintre inculpată și partea vătămată

deoarece când s-a început cearta Cușnir Iulia s-a ascuns după sobă (f.d. 188, Vol.I) iar

Cușnir Eudochia se afla pe canapea (f.d 167 vol.I), iar declarațiile date că către

inculpată nu pot servi ca temei de achitare a ultimei deoarece acestea au fost făcute cu

scopul de a evita răspunderea penală pentru infracțiunea comisă. Mai mult declarațiile

inculpatei Cușnir Iulia se află în contradicție cu celelalte probe puse la baza

condamnării ultimei.

Totodată instanța de recurs apreciază ca fiind nefondate alegațiile recurentului

precum că „ nu s-a dat o apreciere concluziei raportului de expertiză judiciară

psihiatrico-psihologică nr. 78 din 06.06.2017, precum și faptul că inculpata a lovit de

3 ori deoarece aceasta avea crize epileptice de frecvență joasă care duce la

diminuarea semnificativă a aptitudinii de prognoză și autocontrol, acționând în

condiții de discernământ diminuat” or, din însăși raportul de expertiză judiciară nr. 78

din 06.06.2017 la care face referire recurentul urmează că „ în momentul comiterii

faptei de careva maladii psihice cronice inculpata nu suferea dar prezenta

diagnosticul „Tulburare organică de personalitate în cadrul epilepsiei cu crize

epileptice de frecvență joasă” la momentul comiterii faptei ce i se impută careva

tulburări psihice de intensitate psihotică nu manifesta... a acționat în condiții de

discernământ diminuat, având capacitatea de a prevedea și în deosebi de deliberare a

acțiunilor sale limitată, incompletă, având responsabilitate redusă. Acțiunile violente

a cet. Cușnir Igor aplicate la data de 13.10.2016 (în cumulul cu acțiunile violente

sistematice anterioare) în privința inculpatei Cușnir Elena, în timpul conflictului nu ia

provocat ultimei starea de afect patologic (f.d 74-78 verso, Vol. I).

La caz instanța de recurs ordinar ține să menționeze faptul că conform prevederilor

art. 231 alin. (2) Cod penal „instanța de judecată, la stabilirea pedepsei sau a măsurilor

de siguranță, ține cont de tulburarea psihică existentă, care însă nu exclude răspunderea

penală.” Prin urmare atât instanța de fond cât și cea de apel corect au dispus condamnarea

lui Cușnir Elena în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, ținându-se cont de faptul că

5

infracțiunea a fost comisă de o persoană cu responsabilitate redusă, dar care la momentul

comiterii infracțiunii avea discernământ, fiind corect aplicate prevederile art. 79 Cod penal

în speța dată.

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar

recursul declarat urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihalachi Cristina în

numele inculpatei Cușnir Elena împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 iunie 2019, în cauza penală privind-o pe Cușnir Elena XXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

6