1ra-1710/20 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 18 ianuarie 2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Revenco Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în sumă de 800 (opt sute) unități convenționale, echivalentul a 40 000 (patruzeci mii) lei.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Revenco Leonid, acționând în comun și prin înțelegere prealabilă cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, la data de 09 decembrie 2016, aproximativ ora 00:47, fiind mascați au deteriorat lacătul de la geamul garajului nr. 4, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx, și au pătruns în interior de unde au sustras mai multe bunuri, astfel cauzându-i părții vătămate Mihno Andrei un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 85 900 lei. Acțiunile lui Revenco Leonid, au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 1

Avocatul Mocanu Victor în numele părții vătămate Mihno Andrei, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Revenco Leonid, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră. Partea vătămată Mihno Andrei, să fie recunoscută în calitate de parte civilă, cu dispunerea încasării din contul lui Revenco Leonid în beneficiul lui Mihno Andrei, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 85 900 lei. 3.1. În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate, întrucât cauza a fost examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, și astfel partea vătămată Mihno Andrei a fost privat de dreptul de a fi recunoscut în calitate de parte civilă. A susținut, că sentința primei instanțe nu este una echitabilă, și astfel nu va fi restabilită echitatea socială, în contextul în care prejudiciul material nu a fost recuperat. A mai indicat, că prima instanță a ignorat prevederile art. 7 alin. (1), 61 alin. (2), 75 alin. (1), (2) Cod penal.

Avocatul Ponici Ivan în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Revenco Leonid, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. 4.1. În motivarea apelului a invocat, că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, în contextul în care Revenco Leonid a recunoscut vinovăția de la faza urmăririi penale, s-a căit sincer de cele săvârșite, a conștientizat gradul prejudiciabil al faptelor săvârșite, antecedente penale nu are, și se caracterizează ca fiind o persoană liniștită și amabilă. Or, în opinia apărării, prima instanță eronat a preciat circumstanțele cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Ponici Ivan în numele inculpatului, admis apelul avocatului Mocanu Victor în numele părții vătămate, casată parțial sentința primei instanțe, în latura civilă, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost admisă integral acțiunea civilă, cu dispunerea încasării din contul lui Revenco Leonid în beneficiul lui Mihno Andrei, prejudiciul material în sumă de 85 900 lei. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări. 5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că referitor la latura penală, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de 2 art. 186 alin. (2), lit. b), c) și d) Cod penal, împrejurări constatate prin totalitatea probelor administrate, care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Cu referire la acțiunea civilă privind dispunerea încasării prejudiciului material din contul inculpatului Revenco Leonid în beneficiul părții vătămate Mihno Andrei, reținând prevederile art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit, că prima instanță eronat a conchis că partea vătămată Mihno Andrei nu a înaintat acțiune civilă la faza urmăririi penale, nu a fost recunoscut în calitate de parte civilă, iar în ședința de judecată la examinarea cauzei penale nu s-a prezentat, pentru a i se explica dreptul de a înainta acțiune civilă în procedură generală, când se va determina asupra cuantumului prejudiciului material și moral cauzat de către inculpatul Revenco Leonid. Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul susține faptul că a recuperat părții vătămate o parte din prejudiciul material cauzat prin infracțiune, în sumă de 1 500 euro, la materialele cauzei nu este anexată o careva recipisă în acest sens, care să confirme declarațiile inculpatului, or, partea vătămată Mihno Andrei, în cadrul ședinței instanței de apel a confirmat, că inculpatul Revenco Leonid nu i-a restituit careva sume din prejudiciul cauzat prin infracțiune. Astfel, instanța de apel a conchis în privința admiterii integrale, a acțiunii civile, cu dispunerea încasării din contul lui Revenco Leonid în beneficiul lui Mihno Andrei, prejudiciu material în sumă de 85 900 lei, în contextul în care potrivit rechizitoriului, Revenco Leonid a cauzat părții vătămate Mihno Andrei un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 85 900 lei.

Avocatul Enachi Alexandru în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea laturii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunea civilă să fie respinsă. 6.1. În argumentarea recursului menționează, că chiar dacă partea vătămată Mihno Andrei nu а înaintat acțiune civilă și nu а solicitat să fie recunoscut în calitate de раrtе civilă, instanța de apel а admis acțiunea civilă, dispunând încasarea prejudiciului material în sumă de 85 900 lei. Susține, că potrivit materialelor cauzei penale, se atestă că Revenco Leonid, a acționat în comun și prin înțelegere prealabilă сu o persoană în privința căreia а fost disjungată cauza penală și alte реrsоаnе nestabilite de către оrgаnul de urmărire penală, și astfel rezultă că infracțiunea a fost săvârșită de mai multe persoane. Indică apărarea, că automobilul sustras a fost restituit, astfel că prejudiciul material real, cauzat părții vătămate, constituie suma de 85 900 lei, care deja a fost dispus spre încasare din contul persoanei în privința căreia а 3 fost disjungată cauza penală, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, și prin urmare rezultă că prejudiciul material în sumă de 85 900 lei, a fost dispus dublu spre încasare, din contul ambilor inculpați, Revenco Leonid și persoana în privința căreia а fost disjungată cauza penală. Or, în caz contrar, răspunderea pentru prejudiciul material trebuie să fie solidară. Prin urmare, consideră apărarea, că acțiunea civilă urma a fi admisă parțial, cu dispunerea încasării prejudiciului material din contul lui Revenco Leonid, în sumă de 42 950 lei, și anume ½ din suma totală a prejudiciului care constituie 85 900 lei. Precizează că instanța de apel nu a luat în considerație argumentele expuse referitor la acțiunea civilă. De asemenea, invocă apărarea că în cadrul ședinței instanței de apel, inculpatul Revenco Leonid a menționat despre câteva înregistrări audio în care se conțin convorbirile purtate cu partea vătămată Mihno Andrei, din care rezultă că inculpatul a transmis o parte din suma prejudiciului material, părții vătămate, iar ultimul nu infirmă acest fapt.

Examinând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice 4 dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că partea apărării invocă în principiu dezacordul cu soluția instanței de apel în partea admiterii acțiunii civile cu privire la încasarea din contul lui Revenco Leonid în beneficiul lui Mihno Andrei a prejudiciului material în sumă de 85 900 lei, însă Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului în acest sens, întrucât instanța de apel judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia respingerii apelului declarat de avocatul Ponici Ivan în numele inculpatului Revenco Leonid, și admiterii apelului declarat de avocatul Mocanu Victor în numele părții vătămate Mihno Andrei, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și dispunerea încasării din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 85 900 lei. Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele pentru care a fost admisă acțiunea civilă cu privire la încasarea din contul lui Revenco Leonid în beneficiul lui Mihno Andrei a prejudiciului material în sumă de 85 900 lei, în acest sens instanța de apel respectând și prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Colegiul penal verificând materialele cauzei în raport cu motivele invocate de apărare referitor la respingerea acțiunii civile, constată că instanța de apel prin admiterea acțiunii civile cu privire la încasarea prejudiciului material din contul inculpatului Revenco Leonid în beneficiul părții vătămate Mihno Andrei, în sumă de 85 900 lei, a verificat totalitatea probelor prezentate la dosar, și astfel corect a concluzionat că la dosar nu au fost anexate careva înscrisuri ce ar confirma alegațiile recurentului potrivit cărora inculpatul a restituit parțial suma prejudiciului material, părții vătămate. Prin urmare, în materialele cauzei lipsesc careva probe incontestabile ce ar confirma faptul că inculpatul Revenco Leonid a transmis părții vătămate Mihno Andrei, suma de 1 500 euro, cu scopul reparării prejudiciului material cauzat. De asemenea, nu pot fi reținute nici argumentele apărării cu privire la încasarea solidară a prejudiciului material în sumă de 85 900 lei, din contul lui 5 Revenco Leonid precum și din contul persoanei în privința căreia а fost disjungată cauza penală. Or, potrivit practicii judiciare, dispunerea încasării în mod solidar, are loc dacă instanța judecă cauza în privința mai multor inculpați, prin acțiunile cărora a fost cauzat un prejudiciu material, însă în speță, a fost examinată cauza penală privind învinuirea lui Revenco Leonid. Cu referire la celelalte argumente invocate în recurs, prin care se susține că, prejudiciul material real, cauzat părții vătămate, constituie suma de 85 900 lei, care deja a fost dispus spre încasare prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din contul persoanei în privința căreia а fost disjungată cauza penală, și prin urmare rezultă că prejudiciul material în sumă de 85 900 lei, a fost dispus dublu spre încasare, din contul ambilor inculpați, Revenco Leonid și persoana în privința căreia а fost disjungată cauza penală, Colegiul penal menționează, că argumentele respective sunt eronate și lipsite de suport probatoriu, în consecință fiind pasibile respingerii de către instanța de recurs, or, apărarea invocând circumstanțele expuse supra, nu a prezentat careva dovezi în acest sens. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că recursul ordinar depus de către avocatul Enachi Alexandru în numele inculpatului, urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 7. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Enachi Alexandru în numele inculpatului Revenco Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, în cauza penală în privința lui Revenco Leonid xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată, pronunțată la 29 ianuarie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 6