1ra-1742/2019 — art.145 alin.2 lit. e, art. 187 alin.2 lit. e, f, art. 188 alin.2 lit. d, e, f CP

1ra-1742/2019 — art.145 alin.2 lit. e, art. 187 alin.2 lit. e, f, art. 188 alin.2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-129/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

24 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Lavric Denis XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.05.2015 – 04.11.2016

instanța de apel: 14.12.2016 – 24.04.2019

instanța de recurs ordinar: 25.07.2019 – 11.02.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. e), art. 187 alin. (2) lit. e), f) și art. 188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod

penal, aplicându-i-se pedepse după cum urmează:

- în baza art. 145 alin.(2) lit. e) Cod penal sub formă de închisoare pe

un termen de 17 (șaptesprezece) ani.

- în baza art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal sub formă de închisoare pe

un termen de 6 (șase) ani, fără aplicarea amenzii.

- în baza art. 188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal sub formă de închisoare

pe un termen de 9 (nouă) ani.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a fost stabilit lui Lavric Denis, pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 18 (optsprezece) ani, fără aplicarea

amenzii.

1

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite

prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei Bălți din 04 decembrie

2014, i-a fost stabilit lui Lavric Denis pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 19 (nouăsprezece) ani, fără aplicarea amenzii, cu

executarea amenzii în penitenciar de tip închis.

Termenul pedepsei a fost calculat de la data pronunțării sentinței -

04.11.2016, cu includerea în termenul închisorii perioada aflării lui Lavric

Denis în stare de arest preventiv din 26.02.2014 până la 22.08.2014 și

termenul ispășirii pedepsei de către Lavric Denis stabilit prin sentința

Judecătoriei Bălți din 04.12.2014, din data de 04.12.2014 până la 04.11.2016.

A fost aplicată față de Lavric Denis, măsura preventivă sub formă de

arest preventiv și a fost menținută până la intrarea sentinței în vigoare.

Au fost admise în principiu acțiunile civile înaintate de succesorul

legal al părții vătămate Pojicichevici Igor și partea vătămată Simbuhin

Vădim împotriva inculpatului Lavric Denis, în procesul penal respectiv,

urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța civilă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte

intenție și din interes material, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în una din zilele lunii februarie anul XXXXX,

aproximativ la orele 20.00-21.00, aflându-se la domiciliul cetățeanului

Simbuhin Vadim, amplasat pe strada XXXXX din mun. XXXXX, aplicând

violența fizică nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, i-a aplicat

ultimului o lovitură cu palma în regiunea capului, după care, în mod

deschis, i-a sustras de pe masă telefonul mobil de model „Sony Ericson K

220” de culoare albastră fără cartelă-sim la prețul de 400,00 lei, cauzându-i

astfel părții vătămate Simbuhin Vadim o daună în proporții considerabile

estimată la suma de 400,00 (patru sute) lei.

Tot el, acționând cu intenție și din interes material, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, la data de 26.02.2014 a pătruns în

locuința cetățenei Levcenco Maria, situat în mun. Bălți strada XXXXX, unde

în mod conștient, intenționat, a atacat-o pe ultima cu un cuțit folosit în

calitate de armă, aplicând violență periculoasă pentru viață și sănătate,

cauzându-i numitei Levcenco Maria vătămări corporale ale integrității

corporale, după care i-a sustras cânii în sumă totală de 10000,00 lei,

cauzându-i astfel părții vătămate Levcenco Maria daună materială în

proporții considerabile estimată la suma de 10 000 (zece mii) lei.

2

Tot el, acționând cu intenție, urmărind scopul obținerii bunurilor

străine, a pătruns în locuința cetățenei Levcenco Maria, situată în mun. Bălți

strada XXXXX, unde având scopul omorului intenționat al ultimei, dându-

și seama de acțiunile sale prejudiciabile și dorind survenirea consecințelor,

profitând de starea de neputință a victimei care se datorează vârstei

înaintate, bolii, i-a aplicat lui Levcenco Maria mai multe lovituri cu un cuțit,

precum și cu un alt corp bont în regiunea spatelui, a gâtului și a capului, prin

ce, în conformitate cu raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

XXXXX i-a cauzat leziuni corporale sub formă de: plagă tăiat-înțepată a

spinei nazale pe stânga cu lezarea raselor nazale și penetrare în cavitatea

nazală, complicată cu o hemoragie; plăgi contuze a regiunii parietale pe

centru, regiunii occipitale pe stânga, regiunii supraorbitale pe stânga,

degetului 1 a mâinii drepte; plăgi tăiate sub ochiul stâng unghi extern și

unghiul intern, regiunii supra-scapulare pe dreapta; echimoză la ochiul

stâng cu hemoragie vastă în conjunctivă; echimoze și excoriații mâinii și

umărului stâng; hemoragii în țesuturile moi ale capului, care după criteriul

dereglării sănătății sunt de scurtă durată, mai mult de 6 zile, dar nu mai mult

de 21 zile la persoanele vii, care se clasează la leziuni corporale ușoare și care

în timp scurt după provocare au dus la decesul numitei Levcenco M.,

moartea căreia a survenit în rezultatul unei asfixii mecanice prin aspirație de

sânge produsă între plaga nasului, cauza decesului având o legătură de

cauzalitate directă cu leziunile pricinuite.

către avocatul Iftodi Elvira în numele inculpatului prin care au solicitat

casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Lavric Denis să fie

achitat în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală – pe art. 145

alim.(2) lit. e) Cod penal, art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal; să fie achitat

în baza art. 390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală – pe art. 187 alin.(2)

lit. e), f) Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Iftodi Elvira în numele

inculpatului a menționat că:

- vinovăția lui Lavric Denis, în săvârșirea infracțiunilor imputate, nu a

fost dovedită cu probe pertinente, concludente, utile și veridice. Or, instanța

nu a dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului care coroborează cu

declarațiile martorilor Josanu Denis, Lavric Eugenia, Htema Dmitrii,

Derevleanschii Vladimir, Mihaiescu Victor;

3

- în partea descriptivă a sentinței se face trimitere doar la declarațiile

martorilor, concluziile rapoartelor de expertiză rupte din context, în așa fel,

examinându-se cauza unilateral, ci nu în mod echitabil, fără fi examinate

toate probele în ansamblu;

- la baza sentinței au stat doar cele care, o consideră instanța, dovedesc

vinovăția inculpatului dar cele care îl dezvinovățesc nu au fost analizate

minuțios,

- fiind audiat în cadrul ședinței de judecată Lavric Denis a dat

declarații care demonstrează, de fapt, nevinovăția lui în săvârșirea acestei

infracțiuni, iar partea vătămată Simbuhin Vadim a declarat în instanța de

judecată că, îl cunoaște pe Lavric Denis din copilărie. Nu cunoaște pentru ce

a fost chemat în instanță deoarece nu are pretenții. Nu cunoaște când a avut

loc fapta, bănuiește că toamna, dar dacă-i scris februarie atunci probabil în

februarie XXXXX. Nu ține minte de ce l-a lovit inculpatul. Nu ține minte

câte sticle de rachiu au servit împreună în acea seară. Nu ține minte toate

cele petrecute atunci. Nu lucra bateria din telefon. Pentru el nu este

considerabilă dauna. Telefonul i-a fost restituit de către fratele lui Lavric

Denis;

- instanța nu a luat în considerație, că cele relatate de Lavric Denis sunt

întru-tot confirmate prin declarațiile martorilor Derevleanschi Vladimir,

Htema Dmitri care l-au dus cu taxiul în ziua săvârșirii infracțiunii în satul

Sverdiac, la lucru, în satul Pălăria fapt care exclude prezența inculpatului la

locul săvârșirii infracțiunii. Mai mult ca atât ambii au declarat că ultimul

avea bani și hainele lui Lavric D. nu erau pătate de sânge, banii cu care s-a

achitat la fel. Totodată, declarațiile inculpatului coroborează cu declarațiile

martorului Mihaescu Victor care activa în calitate de paznic la firma –

„Tremscom” unde lucra inculpatul și în ziua ceea pe la orele 6.00 l-a văzut

la boxele menționate unde s-a aflat vreo 10 minute,

- nu au fost apreciate critic declarațiile succesorului legal al părții

vătămate Pojicichevici Igor care sunt contradictorii cu cele date de către

fratele său Levcenco Valerii. Fiind audiați în instanța de judecată

Pojicichevici Igor a menționat, printre altele, că banii erau destinați pentru

reparația acoperișului însă Levcenco Valerii declară că mama sa i-a zis că

sunt pentru cheltuieli de înmormântare. Totodată, ultimul a susținut că sunt

în relații bune cu fratele, pe când Pojicichevici Igor declară că nu comunică

cu fratele. A mai declarat în instanța de judecată Pojicichevici Igor că nu avea

probleme financiare în perioada februarie XXXXX, nu avea probleme cu

familia pur și simplu dormea la lucru deoarece avea de lucru. Declarații

4

neconfirmate cu careva probe. Din declarațiile date în cadrul urmăririi

penale însă rezultă că el este dator lui Sîciov Serghei cu 350 euro și vecinului

Vladimir cu 100 euro și cunoștea despre locul aflării banilor deoarece a

indicat în bancnote de care valoare nominală sunt banii;

- instanța de judecată nu a luat în considerație, că relațiile dintre

victimă și inculpat erau bune, inculpatul nu ducea lipsă de bani, fapte

demonstrate în instanța de judecată. Deci, motiv pentru săvârșirea acestor

infracțiuni Lavric Denis nu avea. Pe când, Pojicichevici Igor avea nevoie de

bani având datorii, se certa des cu Levcenco Măria, cu familia, dormea prin

boxe în mijlocul iernii,

- nu au fost puse la baza sentinței rapoartele de expertize care au fost

cercetate în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată și care

demonstrează nevinovăția inculpatului, or, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din XXXXX s-au depistat leziuni corporale la

inculpat sub formă de echimoză la unghiul extern al ochiului stâng, care

puteau apărea cu 1-2 zile până la momentul examinării, în urma acțiunii

unui corp contondent, inclusiv și în timpul opunerii rezistenței de către

victimă și se califică ca vătămări corporale neînsemnate;

- nici un martor nu a indicat că Lavric Denis avea careva leziuni

corporale la data de 25-26.02.2014. Apare concluzia că aceste leziuni au

apărut după ce Lavric Denis a fost reținut, conform raportului de expertiză

din 12.03 2014, în conținutul subunghial, recoltat de la Lavric Denis sânge și

celule epiteliale nu s-au depistat (f.d.82-83);

- conform concluziilor din raportul de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 23.05.2014 pe ambele perechi de pantaloni ridicate de la Lavric

Denis, pete de sânge nu au fost depistate. Pe fragmentele de piele la fel nu

au fost depistate urme de sânge (f.d.119-120);

- conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

15.04.2014, pe pantofii lui Lavric Denis nu s-au depistat urme de sânge

(f.d.124);

- conform raportului de constatare de oderologie judiciară nr.7377 din

14.08.2014, pe bancnotele ridicate de la Lavric Denis au fost depistate urme

de miros existente pe basmaua victimei Levcenco Maria, însă este specificat

că, determinarea poate avea o marjă de eroare din cauza ambalării celor

două probe în plicuri separate și apoi introduse împreună în alt plic, fiind

posibilă inter-contaminarea cu miros a probelor, (f.d.147-157, vol. I). Dubii

care conform al.(3) art.8 Cod de procedură penală nu pot fi înlăturate și

trebuiau să fie interpretate de către instanță în favoare inculpatului;

5

- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil (art.6

CEDO), accesul liber la justiție prevăzut de art. 19 Cod de procedură penală,

precum și principiul contradictorialității în procesul penal (art. 24 Cod de

procedură penală) prin refuzul neîntemeiat de a prezenta martori în instanța

de judecată. Mai mult ca atât el fiind condamnat nu are posibilitate să

asigure prezența martorilor în instanța de judecată. Apărătorul nu a avut

posibilitate să-i prezinte, neavând pârghii de care dispune acuzatorul și

instanța, solicitând, de fapt, să fie ajutată de către instanță pentru a-i cita,

fiind nevoită într-un termen restrâns de 4 zile de a le asigura prezența,

respingându-i cererea de a amâna ședința și de a-i oferi un termen

suplimentar pentru prezentarea martorilor apărării;

- examinarea cauzei a durat mai mult de 2 ani din cauză, că acuzatorul

nu prezenta la timp martorii acuzării, necătând la faptul, că infracțiunile

imputate au fost săvârșite în luna februarie 2014, audiați martorii acuzării în

instanța de judecată au fost în anul 2016. Martorii nu țineau minte și nu

puteau reproduce cu precizie circumstanțele importante ale cauzei date, în

special ora, ziua, anul, iar martorul Șchiopu Stanislav, în genere, s-a dezis de

declarațiile date în cadrul urmăririi penale, după citirea lor în instanță

deoarece nu corespund adevărului și nu a depus așa declarații, or, conform

art.8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei

infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi

dovedită în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public,

în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și

nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare

definitivă. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Tote dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului;

- în conformitate cu pct.1,2 al HPCSJ nr.11 din 24.12.12 „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin

omor”, sentința poate fi bazată doar pe probele care au fost cercetate direct,

multilateral, complet și obiectiv în cadrul ședinței de judecată, instanțele

judecătorești trebuie să cerceteze minuțios toate circumstanțele infracțiunii

săvârșite prin omor. Concluziile instanțelor judecătorești cu privire la

vinovăția sau nevinovăția inculpatului, încadrarea infracțiunii săvârșite și

aplicarea pedepsei urmează să fie motivate în sentință, indicându-se probele

cercetate, instanța de judecată soluționând chestiunea de vinovăție în cazul

6

infracțiunilor săvârșite prin omor, urmează să rezulte din cumulul tuturor

circumstanțelor infracțiunii săvârșite, să țină cont, în special, de anturajul,

modul, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor

leziuni corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei,

relațiile dintre ei;

3.2. În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că:

- au fost încălcate un șir de prevederi și articole în privința lui,

consideră că hotărârea instanței a fost preconcepută, nu este vinovat în

comiterea infracțiunii de care este învinuit;

- conform art. 10 Cod de procedură penală se indică la al.(2), limitarea

temporară a drepturilor și libertăților persoanei și aplicarea de către organele

competente a măsurilor de constrângere față de ea se admit numai în

cazurile și în modul strict prevăzute de prezentul cod. (3) în desfășurarea

procesului penal, nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente cu

cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi deținut în condiții

umilitoare, nu poate fi silit să participe la acțiuni procesuale care lezează

demnitatea umană;

- a fost arestat și adus la comisariatul de poliție, unde a fost bătut de

către colaboratorii de poliție, fiind supus torturilor, era impus să recunoască

ceea ce el nu a comis, a fost bătut, au chemat medicul, care totul a înregistrat

și a stabilit leziunile corporale. De asemenea a chemat procurorul, căruia el

i-a depus o cerere despre maltratarea lui, iar la sfârșit au întors totul că adică

lui i-au fost pricinuite leziuni corporale în rezultatul reținerii, și adică i-a

pricinuit leziuni corporale partea vătămată. Sunt martori, care vor confirmă

că atunci când a fost reținut de colaboratorii de poliție, el nu s-a opus, de

asemenea nici un fel de vânătăi și leziuni nu a avut pe față.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat și de

către avocatul Iftodi Elvira în numele inculpatului, cu menținerea sentinței

fără modificări.

Termenul de executare a pedepsei fiind calculat din 24 aprilie 2019, cu

includerea în termenul de pedeapsă perioada aflării lui Lavric Denis în stare

de arest preventiv din 26 februarie 2014 până la 22 august 2014 și termenul

ispășirii pedepsei stabilit prin sentința Judecătoriei Bălți din 04 decembrie

2014, din 04.12.2014 până la 24.04.2019.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, probele

administrate pe cauză, cercetate în ședința instanței de fond, precum și

verificate suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor

7

stipulate de art.101 Cod de procedură penală, adică sânt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin

vinovăția lui Lavric Denis în baza art.145 alin. (2) lit. e), art.188 alin. (2) lit.

d), e), f) și art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal după cum a stabilit instanța de

fond, în deplină măsură.

Instanța de apel luând în considerație probele cercetate în ansamblu, a

ajuns la concluzia că nu există dubii rezonabile în ce privește existența

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e), art.188 alin.(2)

lit. d), e), f) Cod penal, art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, în acțiunile

inculpatului, vinovăția lui Lavric Denis fiind dovedită incontestabil prin

ansamblul de probe administrat în materialele cauzei penale, iar faptul că

inculpatul nu recunoaște vinovăția sa în faptele incriminate se apreciază ca

o metodă de apărare a inculpatului, care se combate prin cumulul de probe

cercetat și care demonstrează vina inculpatului deplin.

La fel, instanța de apel a considerat justă soluția instanței de fond de

condamnare, totodată prima instanța motivând că versiunea inculpatului

precum că el nu a comis infracțiunile prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e) și

art.188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal și poziția inculpatului de

nerecunoaștere a vinovăției instanța de fond le-a considerat declarative și

contradictorii, or, inculpatul inițial în ședința de judecată a declarat că s-a

întâlnit cu prietena sa Drăgălina pe strada B. Glavan, unde lucra, după care

împreună au mers la ziua fratelui Grigore, iar ulterior a declarat că s-a

întâlnit cu Drăgălina în centru, buba care împreună au mers la „Terminal”

și au procurat cadou. Totodată, martorul Htema Dmitri a declarat instanței,

că inițial 1-a dus pe inculpatul Lavric Denis și pe un prieten al său, care

locuiește pe strada B. Glavan, în vârsta aproximativ de 40 ani, apoi s-au

deplasat în satul Sverdiac, după care revenind în oraș au mers la magazinul

„Terminal” la solicitarea inculpatului Lavric Denis pentru a face

cumpărături, iar când acesta a ieșit din magazin deja era îmbrăcat în blugi

noi.

Astfel, prima instanță a considerat declarațiile respective ca o încercare

a inculpatului de a se eschiva de la răspunderea penală, versiunea respectivă

fiind combătută integral prin probele pertinente și concludente prezentate și

cercetate în cadrul ședințelor de judecată de către acuzatorul de stat.

Prima instanță prin ansamblul de probe cercetate în cadrul ședinței de

judecată, just a considerat că vinovăția lui Lavric Denis a fost dovedită

integral, iar acțiunile inculpatului Lavric Denis corect au fost încadrate:

8

conform prevederilor art.145 alin.(2) lit. e) Cod penal - omorul intenționat al

unei persoane, săvârșit cu profitarea de starea de neputință cunoscută sau

evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii; conform

prevederilor art.188 alin.2 lit. d), e), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul

săvârșit asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor, săvârșit prin

pătrundere în locuință, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața

și sănătatea persoanei, cu folosirea unui obiect în calitate de armă, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile; conform prevederilor art.187

alin.(2) lit. e), f) Cod penal - jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșit cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața seu

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La calificarea acțiunilor inculpatului Lavric Denis potrivit art.187

alin.(2) lit. e), f) Cod penal, prima instanță a luat în considerație prevederile

pct.5 al Hotărârii Plenului CSJ nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” - violență

nepericuloasă pentru viața și sănătatea victimei (art.187 al.2 lit. e, art.189 al.2

lit.e Cod penal) se consideră cauzarea unei vătămări ușoare a integrității

corporale sau a sănătății, precum și aplicarea intenționată a loviturilor sau

altor acțiuni violente care au cauzat numai dureri fizice. (Regulamentul de

apreciere medico-legală a gravității vătămărilor corporale, aprobat prin

Ordinul Ministerului Sănătății nr.99 din 27.06.2003, M.O. nr. 170-172/224 din

08.08.2003). Pentru calificarea acțiunilor nu contează când a fost aplicată

violența nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei ori amenințarea

cu o astfel de violență - până la deposedarea de bunuri, concomitent cu

aceasta sau nemijlocit după deposedare (dar până la consumarea

sustragerii).

Stabilind vinovăția inculpatului Lavric Denis Ivan în săvârșirea

infracțiunilor imputate, calificând acțiunile acestuia, instanța de fond la

determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul

restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii

de reeducare a făptuitorului, a ținut cont de prevederile art.art.7, 75-88 ale

Codului penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

săvârșirii acesteia, de personalitatea inculpatului, precum și de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea.

Deasemenea, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei prima

instanță a luat în considerație faptul că, inculpatul Lavric Denis a comis mai

multe infracțiuni, care fac parte din categoria celor grave și excepțional de

grave, anterior a fost judecat de mai multe ori (f.d.87 vol. II), inclusiv și

9

pentru comiterea unor infracțiuni similare, nu a tras concluziile necesare, nu

a mers pe calea corijării și din nou a comis mai multe infracțiuni, nu este

angajat în câmpul muncii, nu are o ocupație permanentă ce i-ar asigura

inculpatului o sursă stabilă de venit pentru existență, fapt ce permite de a

presupune continuitatea activității criminale, duce un mod de viață amoral,

face abuz de băuturi alcoolice, lipsind circumstanțe atenuante. În aceste

condiții prima instanță a constatat, că pericolul social concret al activității

infracționale a inculpatului este unul ridicat, acțiunile inculpatului fiind

stopate numai prin descoperirea lor și intervenția organelor de drept, iar la

determinarea formei și mărimii de pedeapsă instanța de fond a luat în

considerație circumstanța agravantă, și anume: prevederile lit. a) alin.(l)

art.77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară.

Cât privește aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă

prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, prima instanță, având în

vedere situația financiară a inculpatului, luând în considerație că nu este

angajat în câmpul muncii, nu are ocupație utilă și nu dispune de careva

venituri stabile, just a considerat de a nu aplica în privința inculpatului

Lavric Denis pedeapsa complementară amenda.

Instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă faptelor infracționale săvârșite, pedeapsa fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, iar, probele cercetate în cumul

confirmă deplin vina inculpatului în faptele stabilite de instanța de fond și

temeiuri de intervenire a instanței de apel în aspectul propus nu sunt, în

același timp, apelurile declarate sunt contradictorii circumstanțelor stabilite

pe cauză, de fapt fiind o relatare a celor întâmplate în versiunea autorilor,

care se contrazice total cu probele cercetate pe caz.

Instanța de apel nu a luat în considerație alegațiile și afirmațiile

recurenților, respingându-le, deoarece nu și-au găsit confirmare, or, vina

inculpatului se bazează pe totalitatea probelor cercetate, la care s-a făcut

referire și la cercetarea căror inculpatul și apărarea au avut acces deplin,

totodată cointeresarea martorilor audiați în soluția adoptată pe caz nu s-a

stabilit.

Instanța de apel a menționat că soluția primei instanțe rezultă din

totalitatea probelor cercetate, printre care concluziile rapoartelor de

expertiză petrecute pe caz, precum și rezultatele acțiunilor procesuale

efectuate, instanța de fond bazându-se pe totalitatea probelor cercetate în

10

cadrul ședinței instanței de fond, probe care în cumul dovedesc vina

inculpatului, aceste probe fiind cercetate suplimentar și în instanța de apel,

apărarea nefiind îngrădită în careva mod.

Deși se invocă prevederile art.8 Cod de procedură penală și

nevinovăția inculpatului, instanța de apel a menționat, că concluziile despre

vinovăția inculpatului și sentința de condamnare nu sunt bazate pe

presupuneri, ci pe probele cercetate, iar faptul că inculpatul nu recunoaște

vinovăția sa nu poate fi luat în considerație în detrimentul persoanei, fiind

un drept al persoanei inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o

obligație. Vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită deplin

prin probe incontestabile și nu prin îndoieli, după cum invocă apărarea,

careva dubii în probarea vinovăției inculpatului, după cum se susține,

nefiind constatate.

Prima instanță printr-o apreciere justă a probelor, corect a concluzionat

asupra condamnării inculpatului, luând în considerație totalitatea probelor

întru susținerea învinuirii inculpatului, care, în ansamblu, resping motivele

apelanților, deoarece materialul probator al cauzei penale dovedește

legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

sentinței de condamnare în privința inculpatului.

Constatarea vinovăției inculpatului este justă, la fel pedeapsa numită

inculpatului este adecvată și corespunde cerințelor legale, fiind just

individualizată, astfel instanța de apel a concluzionat netemeinicia

argumentelor invocate de către apelanți în apeluri în susținerea opiniei

privind achitarea inculpatului, or, sentința instanței de fond fiind legală și

întemeiată.

Instanța de apel a menționat și faptul, că potrivit materialelor cauzei

penal la prezentarea învinuitului și avocatului a materialelor cauzei,

inculpatul și avocatul nu au înaintat cereri sau demersuri referitor la

încălcări procedurale sau obiecta la probele prezente la materialele cauzei.

23 mai 2019, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- inculpatul Lavric Denis, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie recunoscut

nevinovat;

- avocatul Ciuru Igor în numele inculpatei, prin care, invocând ca

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Lavric Denis să fie achitat pe toate capetele de acuzare.

11

5.1. În motivarea recursului ordinar, inculpatul a menționat că:

- nu este de acord cu decizia instanței de apel, o consideră neîntemeiată

și ilegală, deoarece vinovăția sa în comiterea infracțiunii nu a fost dovedită

cu probe pertinente, concludente utile și veridice;

- instanța de apel nu a dat apreciere corectă declarațiilor sale care

coroborează cu declarațiile martorilor, nu s-a luat în considerație acest fapt

nici în prima instanță și nici în instanța de apel;

- în partea descriptivă a deciziei se face trimitere doar la declarațiile

martorilor, concluziile rapoartelor de expertiză, în așa fel analizând cauza

unilateral, ci nu în mod echitabil, fără a fi examinate toate probele în

ansamblu;

- au fost cercetate doar declarațiile martorilor care ar dovedi vinovăția,

dar cele care î-l dezvinovățesc nu au fost minuțios analizate;

- pe episodul privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin.(2) Cod penal, parțial recunoaște vina, deoarece într-adevăr a luat

telefonul de model Sony Ericcson pentru a schimba bateria , fapt certificat

conform declarațiilor lui Simbuhin V.;

- referitor la episodul privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) Cod penal și art. 145 alin.(2) Cod penal, nu recunoaște vina din

simplul motiv că nu a fost la locul săvârșirii infracțiunii și nu a comis-o,

deoarece a explicat că se face referire la două zile diferite;

- în acea perioadă presta servicii de reparare a automobilelor, avea de

lucru, era plătit și nu avea necesitate de bani pentru a jefui pe cineva;

- la locul infracțiunii nu s-au depistat urme dactiloscopice, amprente,

pe motiv că el nu a fost acolo;

- nu au fost apreciate critic declarațiile lui Pojichevici I. care sunt

contradictorii cu cele declarate de fratele Levcenco V., unul spune că banii

mamei erau destinați pentru acoperiș, iar altul spune că pentru

înmormântare;

- Levcenco M. l-a caracterizat ca pe o persoană bună, receptivă și ajuta

mulți vecini, ceea ce instanța de apel nu a luat în considerație;

- nici un martor nu indică că a avut careva leziuni corporale la data de

25.02.-26.02, aceste leziuni au apărut după ce a fost reținut de colaboratorii

de poliție;

- conform raportului de expertiză medico-legală nr. 329 din 15.04.2014

nici pe pantaloni, nici pe geacă, nici pe pantofi, nu au fost depistate urme de

sânge;

12

- conform raportului de constatare de oderologie judiciară nr. XXXXX

din 14.08.2014, pe bancnotele ridicate de la el, au fost depistate urme de

miros de pe basmaua lui Levcenco M., însă fiind posibilă intercontaminarea

cu miros a probelor introduse împreună într-un plic.

5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului a menționat că:

- Cernei Lilian a fost printre primele persoane cu rare Lavric Denis s-a

întâlnit după ora morții Mariei Levcenco. Anume Cemei Lilian urma sa

relateze instanței în ce stare a venit Lavric Denis, în ce haine era îmbrăcat,

dacă hainele au fost murdare sa nu;

- la solicitarea apărării, audierea martorului Cernei Lilian a fost

refuzată și de instanța de apel;

- vinovăția lui Lavric Denis, în săvîrșirea infracțiunilor imputate, nu a

fost dovedită cu probe pertinente, concludente, utile și veridice. Or, instanța

nu a dat o apreciere corectă declarațiilor inculpatului care coroborează cu

declarațiile martorilor Josanu Denis, Lavric Eugenia, Htema Dmitrii,

Derevleanschii Vladimir, Mihaiescu Victor;

- în cadrul instanței de apel, Șchiopu Stanislav a declarat că l-a văzut

într-o dimineață pe Lavric Denis, reiterând că era în stare normala, fără

semne de stare de ebrietate. La întrebarea apărării pe ce dată concretă l-a

văzut pe Lavric Denis, Șchiopu a declarat că nu î-și aduce aminte exact data,

dar tine minte că după ce dimineața l-a văzut pe Lavric Denis, în aceeași zi,

doar că seara/noaptea a fost dus la poliție unde a făcut declarații. Fiind

întrebat, Șchiopu Stanislav a răspuns că la poliție a fost doar o singură dată

pe cazul dat. La materialele cauzei exista doar un înscris de la urmărirea

penală și anume explicația lui Șchiopu Stanislav datată cu data de 28.02.2014,

ora 9.15-10:00 (f.d.6-7 vol. II);

- nu este clar când Șchiopu Stanislav l-a văzut pe Lavric Denis, în care

dimineață și în care zi. Or seara/noaptea zilei în care Șchiopu declara că a

fost dus la poliție după ce dimineața la văzut pe Lavric este seara zilei de

26.02.2014 sau noaptea spre 27.02.2014. Or, declarația făcută de Șchiopu

Stanislav este datată cu ziua de 28.02.2014;

- declarația lui Șchiopu Stanislav că dimineața l-a văzut pe Lavric iar

seara a mers la poliție pentru a da explicații, nu este clară, nu coroborează

cu probele din dosar (cu explicația dată de Șchiopu pe data de 28.02.2014

f.d.6-7 vol. II), altfel spus, „nu se leagă”;

- nici-o probă materială nu demonstrează vinovăția inculpatului, în

special toate rapoartele de expertiză care au fost făcute în cadrul urmăririi

13

penale și prezente la materialele cauzei care nu confirmă în nici-un fel

vinovăția lui Lavric Denis;

- instanța de apel și-a motivat respingerea apelurilor și a argumentelor

invocate de partea apărării în pledoaria de final, bazându-și sentința de

condamnare pe o presupunere că dacă Lavric Denis nu avea bani și

împrumutând 20 lei, iar în rezultatul reținerea acestuia depistându-se

asupra lui Lavric Denis o sumă mai mare de bani, atunci cu siguranță el este

criminalul;

- instanța de apel a considerat ca și demonstrat faptul că banii ridicați

de la Lavric Denis sunt de la victima Levcenco Maria, făcând trimitere la o

probă care în opinia instanței este una pertinentă și concludentă, și anume

raportul de constatare de odorologie judiciară nr. XXXXX din 14.08.2014;

- proba apreciată de instanță că ar dovedi vina lui Lavric Denis în

comiterea omorului lui Levcenco Maria este una îndoielnică, lasă loc de

interpretare și nu a fost analizată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar în ansamblu cu toate probele –

din punct de vedere al coroborării ei;

- nu există nicio probă materială care să demonstreze vinovăția

inculpatului. Toate rapoartele de expertiză judiciară făcute în cadrul

urmăririi penale, atât în țară cât și peste hotarele ei, prezente la materialele

cauzei nu confirmă în niciun fel vinovăția lui Lavric Denis în comiterea

omorului Mariei Levcenco;

- instanța de apel nu justificat că a întreprins toate măsurile cu privite

la asigurarea prezenței succesorului victimei Pojicichevici Igor în ședința de

judecată pentru a fi audiat, în acest fel lipsind partea apărării de dreptul de

a adresa întrebări și de a înlătura neconcordanțele dintre declarațiile acestuia

și fratele Levcenco Valerii;

- instanța de apel nu a susținut demersul apărării pentru a fi asigurată

prezența martorului Opoliscaia Drăgălina, care figurează și ca martor a

acuzării, și a lăsat în seama inculpatului Lavric Denis să asigure prezența

acestui martor, în condițiile în care inculpatul se află în stare de arest;

- instanța de apel constată că Simbuhin Vadim și Lavric Denis erau în

stare de ebrietate, redarea declarațiilor este dificilă, însă a dat preferință

declarațiilor părții vătămate precum că telefonul i-a fost luat fără voia sa și a

fost lovit anume pentru a-i fi luat telefonul.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Ghervas I. prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității recursului

14

declarat de către inculpatul Lavric Denis, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsit

de temeiuri legale, și inadmisibilității recursului declarat de către avocatul

Ciuru Igor în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit

atestă, că titularii acestora invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că în cauza supusă judecării

este aplicabil temeiul pentru recurs invocat de către recurenți prin prisma

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, atunci când instanța de apel

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-a motivat

întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărârea

pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile

recurenților în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

15

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiului invocat de

recurenți, Colegiul penal lărgit, în urma cercetării materialelor cauzei reține că

acesta nu este incident speței, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414, 415 alin. (21 ), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul declarat, motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar, instanța de apel nu a admis nici

o eroare gravă de drept.

Colegiul penal lărgit constată că temeiul dat la care sau referit autorii

recursurilor nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă

că probele administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate

argumentele expuse în apel.

Argumentele esențiale a apărătorului expuse în apelul declarat, au primit

aprecierea instanței care le-a respins și a menționat că dezacordul cu sentința

primei instanțe nu echivalează cu achitarea inculpatului, din moment ce

constatarea vinovăției inculpatului este bazată pe probele cercetate

nominalizate, apreciate obiectiv și sub toate aspectele, care coroborează între

ele și demonstrează deplin vina inculpatului în faptele incriminate, nefiind

stabilită ilegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

De asemenea a primit apreciere în instanța de apel și faptul invocării de

către partea apărării a prevederilor art. 8 Cod de procedură penală și

nevinovăția inculpatului, menționând că concluziile despre vinovăția

inculpatului și sentința de condamnare nu sunt bazate pe presupuneri, ci pe

probe cercetate, iar faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția sa nu poate fi

luată în considerație în detrimentul persoanei, fiind un drept al persoanei

inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o obligație, iar vinovăția

inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită pe deplin prin probe

incontestabile și nu prin îndoieli, după cum invocă apărarea, careva dubii în

probarea vinovăției inculpatului, după cum se susține, nefiind constatate.

Opozant criticilor recurenților cu privire la aprecierea eronată a probelor

de către instanța de apel, instanța de recurs consideră oportun de a reitera

suplimentar unele constatări esențiale ale instanței de apel care a stabilit cert

că vina inculpatului a fost stabilită prin totalitatea probelor cercetate, la care s-

a făcut referire și la cercetarea cărora inculpatul și apărarea au avut acces

deplin, totodată cointeresarea martorilor audiați în soluția adoptată pe caz nu

16

s-a stabilit, iar temei de a pune la îndoială declarațiile martorilor audiați

depuse în cadrul ședinței judiciare nu s-au stabilit, aceste declarații fiind date

sub jurământ, precum și fiind preîntâmpinați de răspunderea penală pentru

darea de mărturii false, la fel sunt sprijinite de probele scrise cercetate, printre

care procesele-verbale ale acțiunilor procesuale efectuate pe caz, concluziile

rapoartelor de expertiză, care în cumul demonstrează vinovăția inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

părții apărării, precum că instanța de apel nu a justificat că a întreprins toate

măsurile cu privire la asigurarea prezenței succesorului victimei

Pojicichevici Igor în ședința de judecată pentru a fi audiat, în acest sens

lipsind partea apărării de dreptul de a adresa întrebări și a înlătura

neconcordanțele acestuia și fratele său Levcenco Valerii, or, instanța de apel

a întreprins măsuri pentru citarea legală a succesorului victimei, a dispus și

aducerea lui silită, însă toate aceste măsuri fiind soldate cu informația

precum că Pojicichevici Igor nu se află la locul de trai(f.d.10, 52, 57, 59, 61,

66, vol. IV).

Colegiul penal lărgit respinge și critica apărătorului precum că

instanța de apel nu a susținut demersul apărării pentru a fi asigurată

prezența martorului Opoliscaia Drăgălina, care figurează și ca martor al

acuzării și a lăsat în seama inculpatului Lavric Denis să asigure prezența

acestui martor, în condițiile în care inculpatul se află în stare de arest, or,

instanța de apel a reținut că, de către prima instanță a fost admisă solicitarea

inculpatului Lavric Denis de a audiere a unor martori și acordând

posibilitatea inculpatului și apărării să asigure prezența martorului

Opoliscaia Drăgălina, care de altfel este martorul acuzării, de fapt nefiind

asigurată prezența martorului, ulterior, apărarea refuzând audierea

martorului respectiv.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile

recurenților, reține că aceștia se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursurilor

ordinare declarate, se constată că autorii fac o proprie evaluare a materialului

probator, considerând că acesta nu confirmă vinovăția inculpatului Lavric

Denis în comiterea infracțiunilor imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a

17

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă

se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în

ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la

etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanța de apel în privința inculpatului Lavric Denis, nefiind identificată de

instanța de recurs ordinar prezența cărorva erori, ce ar putea servi drept temei

de casare a hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiului de casare

invocat de către recurenți și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că criticile recurenților în această

parte sunt neîntemeiate și declarative.

Prin urmare, se relevă că potrivit art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin.

(1), 417 alin. (1) pct. 8) și 419 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelurile a îndeplinit obligația legală de a supune verificării

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, drept urmare decizia instanței de

apel cuprinde raționamente, care au dus la respingerea apelurilor declarate de

inculpat și de către apărătorul său cu menținerea sentinței prin care inculpatul

Lavric Denis a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 145 alin.(2) lit. e), art. 187 alin.(2) lit. e), f) și art. 188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod

penal.

Astfel, cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat

o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului Lavric

Denis.

Instanța de recurs invocă că, de către instanța de apel just a fost reținut

că prima instanță printr-o apreciere veridică a probelor, corect a concluzionat

asupra condamnării inculpatului, luând în considerație totalitatea probelor

18

întru susținerea învinuirii inculpatului, care în ansamblu au dus la emiterea

unei sentințe legale, întemeiate și motivate.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține și faptul că, potrivit procesului-

verbal din 26.05.2015 de prezentare învinuitului și avocatului a materialelor de

urmărire penală, după luarea de cunoștință de materialele urmăririi penale,

ultimii nu au avut careva cereri sau obiecții asupra probelor conținute în

materialele cauzei penale și nici încălcarea prevederilor procedurale nefiind

invocate.

Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia

atacată, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către

instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt

fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate,

constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile

și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la

baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influenta

autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Respectiv, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că,

potrivit statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a

evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și

motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs.

Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este

invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă

refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale

pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.

6 din Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010).

Instanța de apel a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le

în mod unitar și evidențiind aspectele concordante, motivându-și concluziile

privind vinovăția inculpatului Lavric Denis în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, art. 188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod

penal, art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, constată lipsa erorilor

de drept, ce ar justifica necesitatea intervenirii în hotărârea instanței de apel, în

sensul casării acesteia, recursurile declarate de către inculpat și de către

19

apărătorul inculpatului urmând a fi respinse ca inadmisibile, deoarece sunt

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie

2019, în cauza penală în privința lui Lavric Denis XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

20