1ra-322/20 — art. 264 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, pct. 10 CPP
1ra-322/20 — art. 264 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-322/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți - Lisnic Elena prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, în cauza
penală privindu-l pe
Niculeac Cristin XXX, născut XXX, originar
și domiciliat în XXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
21.01.19 – 22.03.2019 (prima instanță);
25.04.2019 – 24.07.2019 (instanța de apel);
02.10.2019 – 04.03.2020 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din
dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Sângerei) din 22 martie 2019, cauza
fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală, inculpatul Niculeac Cristin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar
de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 5 ani.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul
Niculeac Cristin a săvârșit infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a
circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane,
săvârșită în stare de ebrietate în următoarele circumstanțe.
La 01.05.2018, aproximativ la ora 19:45, aflându-se în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, conducând automobilul propriu de model „Opel Astra” cu
numărul de înmatriculare XXX, în care se aflau în calitate de pasageri Banari
Stanislav și Scofercea Ion, deplasîndu-se pe traseul R-6, spre mun. Chișinău,
încâlcind prevederile art. 10 al. 1 pct. a) și b) al Regulamentuui Circulației Rutiere,
care stabilește că: „persoana care conduce un vehicul, trebuie să fie aptă din punct
1
de vedere psihofiziologic și medical, să posede cunoștințe și să execute cerințele
prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în
siguranță vehiculul pe drum”, prevederile art. 14 al Regulamentului Circulației
Rutiere conform căruia: „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă
vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă
reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală
de natură să- i afecteze capacitatea de conducere”, prevederile art. 45 alin. (l) și
alin. (2) al aceluiași Regulament conform căruia „conducătorul trebuie să conducă
vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de
următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea
tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră; în cazul în
care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el
trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța
traficului”, în preajma satului Mîndrești raionul Sîngerei, la km 21+200 metri a
direcției de deplasare spre mun. Bălți, a pierdut controlul asupra volanului, a derapat
de pe traseu și a intrat în coliziune cu un copac situat pe marginea traseului. În cele
din urmă, pasagerul Scofercea Ion în urma vătămărilor corporale cauzate, a decedat
pe loc.
Starea de ebrietate a fost constatată prin testarea alcooscopică și potrivit
tichetului „Drager” concentrația vaporilor de alcool în aer expirat de către Niculeac
Cristin constituie 1.03 mg/1., iar în proba biologică (sînge) concentrația alcoolului
etilic reprezintă 1.12 g/1.
Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Niculeac
Cristin a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, „ încălcarea
regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de
către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din
imprudență decesul unei persoane, săvârșită de către o persoană în stare de
ebrietate”.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, aceasta a fost atacată cu apel de
către:
2.1. Avocatul Canter Serghei în numele inculpatului Niculeac Cristin care a
solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi
hotărâri cu aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.
Invocând faptul că:
- de către instanța de fond nu s-a luat în calcul că infracțiunea a fost comisă din
imprudență, a recunoscut integral vina, a solicitat examinarea cauzei în procedura
simplificată, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu are antecedente penale;
2
- nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului
narcolog sau psihiatru, a încheiat o tranzacție de împăcare conform căreia a restituit
suma de 50 000 lei urmând a fi restituită suma de 70 000 lei, prin urmare din motiv
că se află în detenție este în imposibilitate de a restitui suma;
- succesorul părții vătămate în ședința de judecată a declarat că la iertat pe
inculpat, nu are careva pretenții, inculpatul i-a ajutat și la înmormântare;
- au fost prezentate probe prin care se confirmă că tatăl inculpatului este invalid,
a suferit mai multe intervenții chirurgicale la cap, condamnarea acestuia având un
impact negativ asupra stării de sănătate al tatălui său;
- la aplicarea și stabilirea executării pedepsei instanța nu a dat deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, existând toate temeiurile de aplicare în privința
inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.
2.2. Avocatul Odobescu Ghenadie în numele succesorului părții-vătămate
Scofercea Cătălina, care a solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi decizii prin care față de inculpat să fie aplicate prevederile art.
90 Cod penal.
Invocând faptul că:
- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de existența circumstanțelor atenuante
și anume căința sinceră, recunoașterea vinei, solicitarea examinării cauzei în
procedură simplificată, are la întreținere părinții săi, recuperarea benevolă a
prejudiciului material și moral succesorului părții vătămate, angajamentul luat prin
încheierea tranzacției de împăcare de a ajuta material copilul minor al părții
vătămate, lipsa antecedentelor penale;
- la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 3641 Cod de
procedură penală, precum și de posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor
art. 90 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, s-au
admis apelurile declarate, s-a casat sentința în latura stabilirii pedepsei penale cu
pronunțarea în această parte a unei soluții noi prin care inculpatului Niculeac Cristin
în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal i s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune de 4
ani.
S-a respins ca nefondată solicitarea cu privire la confirmarea tranzacției de
împăcare, ceea ce nu împiedică soluționarea acesteia în ordinea procedurii civile.
3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, prezenta cauză a fost
judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în
baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpatul
Niculeac Cristin în corespundere cu art. 3641 alin. (3) Cod de procedură penală, prin
cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești, ce a fost contrasemnată de
3
către partea apărării, potrivit cărora inculpatul a recunoscut în totalitate fapta indicată
în actul de sesizare a instanței de judecată.
Respectiv, în baza probelor administrate pe caz și în limita procedurii în care
acesta s-a soluționat, instanța de apel a conchis constatarea obiectivă de către
instanța de fond a tuturor împrejurărilor de fapt și aspectelor de drept ce au
importanță pentru justa soluționare a cauzei.
Or, atât la faza urmăririi penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în
instanța de fond și cea de apel, inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită ce a
fost constatată prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce privește
circumstanțele comiterii ei. Împrejurările expuse de el coroborând întru-tot cu
ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond li-a dat o
apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct
de vedere al concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce,
cu expunerea lor nemijlocită în conținutul procesului verbal al ședinței de judecată
și sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de apel a acceptat-o și pentru
a evita repetarea ei inutilă a însușit-o, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența
CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,
statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest
fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van
de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, instanța
de apel a ținut cont în primul rând de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite de inculpatul Niculeac Cristin ce prin prisma art. 16 alin. (4) Cod penal
face parte din categoria celor grave, comisă din imprudență cu cauzarea urmărilor
prejudiciabile survenite ca urmare a decesului părții vătămate; la fel ca și
recunoașterea de către el a vinovăției ce a determinat judecarea cauzei în procedura
specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, ca unică circumstanță
atenuantă reținută de instanță, care însă nu a influențat la reducerea pedepsei penale,
fiindu-i stabilită limita minimă prevăzută de legea penală.
Instanța de apel a remarcat faptul că în speța dată sunt prezente și alte
circumstanțe ce atenuează răspunderea penală a făptuitorului pe care instanța de fond
nu li-a luat în considerare și anume: vârsta tânără; atragerea pentru prima data la
răspunderea penală; implicarea în munca social-utilă; îngrijirea părinților în etate ce
au grad de dezabilitate; caracteristica satisfăcătoare de la locul de muncă și cea
pozitivă de la locul de trai, din conținutul cărei rezultă lipsa a careva încălcări sau
abateri de la normele morale și de conduită în societate.
4
Totuși instanța de apel a apreciat ca decisiv pentru aplicarea la caz a prevederilor
art. 90 Cod penal recuperarea benevolă a daunei materiale în mărime de 70 mii lei
și angajamentul asumat de acordare a ajutorului material copilului minor până la
atingerea vârstei majoratului, fapt confirmat prin actele prezentate și cererea depusă
în acest sens de către succesorul părții vătămate Scofercea Cătălina, ceea ce-i
confirmă conștientizarea pericolului social a faptei comise și căința sinceră pentru
urmările survenite. Nu în ultimul rând s-a ținut cont și de solicitarea succesorului
victimei, referitor la stabilirea inculpatului a unei pedepse non-privative de libertate,
pentru a-i acorda posibilitatea executării angajamentelor asumate de recuperare a
daunei materiale.
Respectiv, criteriile enunțate au servit ca temei pentru instanța de apel pentru
atenuarea pedepsei aplicate în privința inculpatului Niculeac Cristin, instanța de fond
neîntemeiat reținând, că corectarea și reeducarea lui ar fi imposibilă în cadrul
societății. Or, ajungând la această concluzie, instanța de apel a menționat, că
prevederile art. 90 Cod penal, se aplică ținându-se cont de persoana celui vinovat,
prezumând recunoașterea de către el a faptei penale și manifestarea dorinței de a se
corecta, dând dovadă de un comportament regretabil pentru cele săvârșite și dorința
de a recupera prejudiciul cauzat prin infracțiune, împrejurări ce sunt prezente în
cauza lui Niculeac Cristin și care fac posibilă aplicarea în privința lui a dispozițiilor
respectivei norme penale.
Instanța de apel a ținut cont și de faptul, că inculpatul a comis accidentul rutier
fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ca agravantă prevăzută la alin.
(4) art. 264 Cod penal și care determină aplicarea față de el a pedepsei
complimentare privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport.
Cu referire la confirmarea tranzacției încheiate între inculpat și succesorul părții
vătămate, instanța de apel a ținut să specifice faptul că potriviit prevederilor art. art.
225 alin. (2) și 387 alin. (1) Cod de procedură penală, „o dată cu sentința de
condamnare, instanța de jdecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și
mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă în tot sau în parte,
sau o respinge”, la caz nefiind solicitată soluționarea acțiunii civile în limita
normelor de procedură penală coraborată cu procedura civilă, ci confirmarea
tranzacției de împăcare, referitor la care se poate expune doar instanța de drept
comun în ordinea proceduri civile, fapt pentru care respectiva solicitare a fost
respinsă ca fiind nefondată.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar:
4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care a
invocat drept temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10)
Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.
Invocând faptul că:
5
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale;
- la aplicarea și stabilirea executării pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de
prevederile art. 61, 75, art. 90 Cod penal;
- la examinarea cauzei penale în instanța de apel nu s-a dispus examinarea
cărorva probe noi ce ar justifica stabilirea pedepsei inculpatului în conformitate cu
art. 90 Cod penal;
- instanța de fond a remarcat, că inculpatul din anul 2010 activează în cadrul
organelor afacerilor interne, iar din anul 2016 activează in calitate subofițer-șofer al
Batalionului de Reacționare Operativă a Direcției de Poliție, mun. Chișinău, iar
potrivit caracteristicii eliberate de către comandantul BPRO al DP mun. Chișinău
(f.d.140) inculpatul Niculeac Cristin s-a recomandat ca un colaborator cu un nivel
scăzut de disciplină cu o competență onestitate mediocră, care nu își asumă
răspundere în raport cu cetățenii, manifestă un comportament arogant și puțin tact;
- inculpatul fiind colaborator al organelor afacerilor interne, instituție care luptă
cu contracararea faptelor social periculoase, din anul 2016 activând în calitate de
subofițer-șofer al BPRO al DP mun. Chișinău cu siguranță este în cunoștință de
cauza de interdicțiile stipulate de către Regulamentul Circulației Rutiere. Instanța de
apel a mai stabilit faptul că într-adevăr fapta comisă de către inculpat este din
imprudentă în partea ce ține de urmările prejudiciabile în speță, decesul părții
vătămate, însă a manifestat intenție în cazul în care conștientizând că a consumat
băuturi alcoolice a urcat la volan deși, cunoaște cu certitudine că o asemenea
interdicție este sancționată dur;
- circumstanțele atenuate la care s-a referit instanța de apel au fost luate în calcul
și de către instanța de fond, fapt ce a generat reducerea pedepsei penale, dar nu pot
servi ca temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
6
atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temeiuri pentru
declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de
procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a constatat că, instanța
de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție
corectă în partea individualizării executării pedepsei în privința lui Niculeac Cristin,
pedeapsa este în limitele sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu
respectarea prevederilor art. 90 Cod penal.
În privința criticilor aduse de către recurent precum că „ instanța de apel în
mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, iar
la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Niculeac Cristin nu a ținut cont de
circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele survenite”, Colegiul penal
reține că acestea nu sunt incidente cauzei, or, analizând textul deciziei contestate
(f.d. 242-248, vol. I) se atestă indubitabil, că de către instanța de apel la stabilirea
pedepsei s-a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a
pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului,
comportamentul său în viața socială, precum și cel din înaintea și după săvârșirea
infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit pentru prima oară o infracțiune
gravă din imprudență, vârsta tânără a acestuia, implicarea în munca social utilă,
îngrijirea părinților în etate cu grad de dezabilitate, caracteristica satisfăcătoare de la
locul de muncă și cea pozitivă de la locul de trai din conținutul căreia rezultă lipsa a
cărorva încălcări sau abateri de la normele morale și de conduită, s-a ținut cont de
faptul că pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la
corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de condamnat
cât și de alte persoane, ajungând corect la concluzia că corijarea și reeducarea
inculpatului Niculeac Cristin va fi posibilă și fără izolarea acestuia de societate, cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, iar fapta comisă constituie cu incident în
viața lui.
Referitor la argumentul recurentului precum că „circumstanțele atenuante la
care s-a referit instanța de apel au fost luate în calcul și de către instanța de fond,
fapt ce a generat reducerea pedepsei penale, dar nu pot servi ca temei de aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, or, de către
instanța de apel s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, decizia acesteia fiind
7
pe deplin motivată în partea suspendării condiționate a executării pedepsei cu
închisoarea, conform art. 90 Cod penal, or legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la
caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a
executării ei. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele
susmenționate, a considerat irațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită,
decisiv fiind indicat că inculpatul a recuperat benevol dauna materială în mărime de
70 de mii lei și și-a luat angajamentul asumat de acordare a ajutorului material
copilului minor până la atingerea vârstei majoratului, poziția succesorului părții
vătămate privind aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate, motivare ce este
susținută și de instanța de recurs ordinar.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de
întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege,
care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii- condiții obiective,
iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului-condiții subiective.
În cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează sub
raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din împrejurările
în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care
trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără
executarea pedepsei.
Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o
analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa
în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul
judecății etc.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură
de constrângere statală, un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și
respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnatului, cât și a altor persoane.
Totodată instanța de recurs menționeză că, Curtea Europeană în jurisprudența
sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga
și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v.
Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în
considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei
închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,
o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în partea
8
stabilirii modului de executare a pedepsei lui Niculeac Cristin, nu se identifică,
motivare pe care în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, o
acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în
pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.
6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate
fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele
contestate, deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat de către recurent este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți - Lisnic Elena împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe
Niculeac Cristin XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
9