1ra-322/20 — art. 264 al. 4 CP

1ra-322/20 — art. 264 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-322/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți - Lisnic Elena prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Niculeac Cristin XXX, născut XXX, originar

și domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul Niculeac Cristin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Niculeac Cristin a săvârșit infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane,

săvârșită în stare de ebrietate în următoarele circumstanțe.

La 01.05.2018, aproximativ la ora 19:45, aflându-se în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, conducând automobilul propriu de model „Opel Astra” cu

numărul de înmatriculare XXX, în care se aflau în calitate de pasageri Banari

Stanislav și Scofercea Ion, deplasîndu-se pe traseul R-6, spre mun. Chișinău,

încâlcind prevederile art. 10 al. 1 pct. a) și b) al Regulamentuui Circulației Rutiere,

care stabilește că: „persoana care conduce un vehicul, trebuie să fie aptă din punct

1

de vedere psihofiziologic și medical, să posede cunoștințe și să execute cerințele

prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum”, prevederile art. 14 al Regulamentului Circulației

Rutiere conform căruia: „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală

de natură să- i afecteze capacitatea de conducere”, prevederile art. 45 alin. (l) și

alin. (2) al aceluiași Regulament conform căruia „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră; în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, în preajma satului Mîndrești raionul Sîngerei, la km 21+200 metri a

direcției de deplasare spre mun. Bălți, a pierdut controlul asupra volanului, a derapat

de pe traseu și a intrat în coliziune cu un copac situat pe marginea traseului. În cele

din urmă, pasagerul Scofercea Ion în urma vătămărilor corporale cauzate, a decedat

pe loc.

Starea de ebrietate a fost constatată prin testarea alcooscopică și potrivit

tichetului „Drager” concentrația vaporilor de alcool în aer expirat de către Niculeac

Cristin constituie 1.03 mg/1., iar în proba biologică (sînge) concentrația alcoolului

etilic reprezintă 1.12 g/1.

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Niculeac

Cristin a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, „ încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane, săvârșită de către o persoană în stare de

ebrietate”.

către:

2.1. Avocatul Canter Serghei în numele inculpatului Niculeac Cristin care a

solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri cu aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.

Invocând faptul că:

- de către instanța de fond nu s-a luat în calcul că infracțiunea a fost comisă din

imprudență, a recunoscut integral vina, a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu are antecedente penale;

2

- nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, a încheiat o tranzacție de împăcare conform căreia a restituit

suma de 50 000 lei urmând a fi restituită suma de 70 000 lei, prin urmare din motiv

că se află în detenție este în imposibilitate de a restitui suma;

- succesorul părții vătămate în ședința de judecată a declarat că la iertat pe

inculpat, nu are careva pretenții, inculpatul i-a ajutat și la înmormântare;

- au fost prezentate probe prin care se confirmă că tatăl inculpatului este invalid,

a suferit mai multe intervenții chirurgicale la cap, condamnarea acestuia având un

impact negativ asupra stării de sănătate al tatălui său;

- la aplicarea și stabilirea executării pedepsei instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, existând toate temeiurile de aplicare în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.

2.2. Avocatul Odobescu Ghenadie în numele succesorului părții-vătămate

Scofercea Cătălina, care a solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi decizii prin care față de inculpat să fie aplicate prevederile art.

90 Cod penal.

Invocând faptul că:

- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de existența circumstanțelor atenuante

și anume căința sinceră, recunoașterea vinei, solicitarea examinării cauzei în

procedură simplificată, are la întreținere părinții săi, recuperarea benevolă a

prejudiciului material și moral succesorului părții vătămate, angajamentul luat prin

încheierea tranzacției de împăcare de a ajuta material copilul minor al părții

vătămate, lipsa antecedentelor penale;

- la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art. 61, 75, 3641 Cod de

procedură penală, precum și de posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor

art. 90 Cod penal.

admis apelurile declarate, s-a casat sentința în latura stabilirii pedepsei penale cu

pronunțarea în această parte a unei soluții noi prin care inculpatului Niculeac Cristin

în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal i s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o perioadă de probațiune de 4

ani.

S-a respins ca nefondată solicitarea cu privire la confirmarea tranzacției de

împăcare, ceea ce nu împiedică soluționarea acesteia în ordinea procedurii civile.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, prezenta cauză a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpatul

Niculeac Cristin în corespundere cu art. 3641 alin. (3) Cod de procedură penală, prin

cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești, ce a fost contrasemnată de

3

către partea apărării, potrivit cărora inculpatul a recunoscut în totalitate fapta indicată

în actul de sesizare a instanței de judecată.

Respectiv, în baza probelor administrate pe caz și în limita procedurii în care

acesta s-a soluționat, instanța de apel a conchis constatarea obiectivă de către

instanța de fond a tuturor împrejurărilor de fapt și aspectelor de drept ce au

importanță pentru justa soluționare a cauzei.

Or, atât la faza urmăririi penale, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare în

instanța de fond și cea de apel, inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită ce a

fost constatată prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce privește

circumstanțele comiterii ei. Împrejurările expuse de el coroborând întru-tot cu

ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanța de fond li-a dat o

apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce,

cu expunerea lor nemijlocită în conținutul procesului verbal al ședinței de judecată

și sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de apel a acceptat-o și pentru

a evita repetarea ei inutilă a însușit-o, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, instanța

de apel a ținut cont în primul rând de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite de inculpatul Niculeac Cristin ce prin prisma art. 16 alin. (4) Cod penal

face parte din categoria celor grave, comisă din imprudență cu cauzarea urmărilor

prejudiciabile survenite ca urmare a decesului părții vătămate; la fel ca și

recunoașterea de către el a vinovăției ce a determinat judecarea cauzei în procedura

specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, ca unică circumstanță

atenuantă reținută de instanță, care însă nu a influențat la reducerea pedepsei penale,

fiindu-i stabilită limita minimă prevăzută de legea penală.

Instanța de apel a remarcat faptul că în speța dată sunt prezente și alte

circumstanțe ce atenuează răspunderea penală a făptuitorului pe care instanța de fond

nu li-a luat în considerare și anume: vârsta tânără; atragerea pentru prima data la

răspunderea penală; implicarea în munca social-utilă; îngrijirea părinților în etate ce

au grad de dezabilitate; caracteristica satisfăcătoare de la locul de muncă și cea

pozitivă de la locul de trai, din conținutul cărei rezultă lipsa a careva încălcări sau

abateri de la normele morale și de conduită în societate.

4

Totuși instanța de apel a apreciat ca decisiv pentru aplicarea la caz a prevederilor

art. 90 Cod penal recuperarea benevolă a daunei materiale în mărime de 70 mii lei

și angajamentul asumat de acordare a ajutorului material copilului minor până la

atingerea vârstei majoratului, fapt confirmat prin actele prezentate și cererea depusă

în acest sens de către succesorul părții vătămate Scofercea Cătălina, ceea ce-i

confirmă conștientizarea pericolului social a faptei comise și căința sinceră pentru

urmările survenite. Nu în ultimul rând s-a ținut cont și de solicitarea succesorului

victimei, referitor la stabilirea inculpatului a unei pedepse non-privative de libertate,

pentru a-i acorda posibilitatea executării angajamentelor asumate de recuperare a

daunei materiale.

Respectiv, criteriile enunțate au servit ca temei pentru instanța de apel pentru

atenuarea pedepsei aplicate în privința inculpatului Niculeac Cristin, instanța de fond

neîntemeiat reținând, că corectarea și reeducarea lui ar fi imposibilă în cadrul

societății. Or, ajungând la această concluzie, instanța de apel a menționat, că

prevederile art. 90 Cod penal, se aplică ținându-se cont de persoana celui vinovat,

prezumând recunoașterea de către el a faptei penale și manifestarea dorinței de a se

corecta, dând dovadă de un comportament regretabil pentru cele săvârșite și dorința

de a recupera prejudiciul cauzat prin infracțiune, împrejurări ce sunt prezente în

cauza lui Niculeac Cristin și care fac posibilă aplicarea în privința lui a dispozițiilor

respectivei norme penale.

Instanța de apel a ținut cont și de faptul, că inculpatul a comis accidentul rutier

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ca agravantă prevăzută la alin.

(4) art. 264 Cod penal și care determină aplicarea față de el a pedepsei

complimentare privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport.

Cu referire la confirmarea tranzacției încheiate între inculpat și succesorul părții

vătămate, instanța de apel a ținut să specifice faptul că potriviit prevederilor art. art.

225 alin. (2) și 387 alin. (1) Cod de procedură penală, „o dată cu sentința de

condamnare, instanța de jdecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă în tot sau în parte,

sau o respinge”, la caz nefiind solicitată soluționarea acțiunii civile în limita

normelor de procedură penală coraborată cu procedura civilă, ci confirmarea

tranzacției de împăcare, referitor la care se poate expune doar instanța de drept

comun în ordinea proceduri civile, fapt pentru care respectiva solicitare a fost

respinsă ca fiind nefondată.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care a

invocat drept temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

Invocând faptul că:

5

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale;

- la aplicarea și stabilirea executării pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. 61, 75, art. 90 Cod penal;

- la examinarea cauzei penale în instanța de apel nu s-a dispus examinarea

cărorva probe noi ce ar justifica stabilirea pedepsei inculpatului în conformitate cu

art. 90 Cod penal;

- instanța de fond a remarcat, că inculpatul din anul 2010 activează în cadrul

organelor afacerilor interne, iar din anul 2016 activează in calitate subofițer-șofer al

Batalionului de Reacționare Operativă a Direcției de Poliție, mun. Chișinău, iar

potrivit caracteristicii eliberate de către comandantul BPRO al DP mun. Chișinău

(f.d.140) inculpatul Niculeac Cristin s-a recomandat ca un colaborator cu un nivel

scăzut de disciplină cu o competență onestitate mediocră, care nu își asumă

răspundere în raport cu cetățenii, manifestă un comportament arogant și puțin tact;

- inculpatul fiind colaborator al organelor afacerilor interne, instituție care luptă

cu contracararea faptelor social periculoase, din anul 2016 activând în calitate de

subofițer-șofer al BPRO al DP mun. Chișinău cu siguranță este în cunoștință de

cauza de interdicțiile stipulate de către Regulamentul Circulației Rutiere. Instanța de

apel a mai stabilit faptul că într-adevăr fapta comisă de către inculpat este din

imprudentă în partea ce ține de urmările prejudiciabile în speță, decesul părții

vătămate, însă a manifestat intenție în cazul în care conștientizând că a consumat

băuturi alcoolice a urcat la volan deși, cunoaște cu certitudine că o asemenea

interdicție este sancționată dur;

- circumstanțele atenuate la care s-a referit instanța de apel au fost luate în calcul

și de către instanța de fond, fapt ce a generat reducerea pedepsei penale, dar nu pot

servi ca temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

6

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile și motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a constatat că, instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă în partea individualizării executării pedepsei în privința lui Niculeac Cristin,

pedeapsa este în limitele sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu

respectarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În privința criticilor aduse de către recurent precum că „ instanța de apel în

mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, iar

la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Niculeac Cristin nu a ținut cont de

circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele survenite”, Colegiul penal

reține că acestea nu sunt incidente cauzei, or, analizând textul deciziei contestate

(f.d. 242-248, vol. I) se atestă indubitabil, că de către instanța de apel la stabilirea

pedepsei s-a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului,

comportamentul său în viața socială, precum și cel din înaintea și după săvârșirea

infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit pentru prima oară o infracțiune

gravă din imprudență, vârsta tânără a acestuia, implicarea în munca social utilă,

îngrijirea părinților în etate cu grad de dezabilitate, caracteristica satisfăcătoare de la

locul de muncă și cea pozitivă de la locul de trai din conținutul căreia rezultă lipsa a

cărorva încălcări sau abateri de la normele morale și de conduită, s-a ținut cont de

faptul că pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la

corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de condamnat

cât și de alte persoane, ajungând corect la concluzia că corijarea și reeducarea

inculpatului Niculeac Cristin va fi posibilă și fără izolarea acestuia de societate, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, iar fapta comisă constituie cu incident în

viața lui.

Referitor la argumentul recurentului precum că „circumstanțele atenuante la

care s-a referit instanța de apel au fost luate în calcul și de către instanța de fond,

fapt ce a generat reducerea pedepsei penale, dar nu pot servi ca temei de aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, or, de către

instanța de apel s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, decizia acesteia fiind

7

pe deplin motivată în partea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoarea, conform art. 90 Cod penal, or legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la

caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele

susmenționate, a considerat irațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită,

decisiv fiind indicat că inculpatul a recuperat benevol dauna materială în mărime de

70 de mii lei și și-a luat angajamentul asumat de acordare a ajutorului material

copilului minor până la atingerea vârstei majoratului, poziția succesorului părții

vătămate privind aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate, motivare ce este

susținută și de instanța de recurs ordinar.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de

întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege,

care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii- condiții obiective,

iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului-condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează sub

raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din împrejurările

în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care

trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără

executarea pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o

analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa

în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală, un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată instanța de recurs menționeză că, Curtea Europeană în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga

și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în partea

8

stabilirii modului de executare a pedepsei lui Niculeac Cristin, nu se identifică,

motivare pe care în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat de către recurent este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți - Lisnic Elena împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 24 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Niculeac Cristin XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

9