1ra-2040/18 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2040/18 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-2040/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care

solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15

august 2018, în cauza penală privindu-l pe

Grișca Pavel XXX născut la XXX, originar și domiciliat

în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul Grișca Pavel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

lui Grișca Pavel în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare ca fiind neîntemeiate.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Grișca

Pavel la 28.09.2017 aproximativ la ora 13:00, fiind posesorul permisului de

conducere nr. 125700855 de categoria „B”, conducând automobilul de model „

Wolksvagen Transporter” cu numerele de înmatriculare YWI 464 și deplasându-se

1

pe drumul de ocolire R14 (str. Aerodromului) mun. Bălți în direcția str. Putna, mun.

Bălți, cu viteza de 36km/h, în apropierea de imobilul nr.107, amplasat pe strada

Cahul, mun. Bălți, având sine încrederea exagerată, ignorând prevederile

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009 și anume pct. 45 subpct 1) al RCR, conform căruia conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, de starea tehnică a

vehiculului, de situația rutieră; pct. 45 subpct 2) al RCR, conform căruia în cazul în

care limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, pct. 11 lit. f) al RCR, conform căruia la trecerile pentru pietoni cu

circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor care se află la marginea

carosabilului și intenționează să se angajeze în traversare, precum și celor care

traversează drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului, în

consecință a tamponat pietonul Bejenari Vitali a.n XXX, care în acel moment

traversa strada din dreapta spre stânga după direcția de deplasare a automobilului în

imediată apropiere de trecerea pentru pietoni nedirijată, prin ce lui Bejenari Vitali i-

au fost cauzate conform Raportului de expertiză judiciară nr. 629 din 28.10.2017

leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, iar la 02.10.2017 în legătură cu

leziunile primite, Bejenari Vitali a decedat în Spitalul Clinic municipal Bălți.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Grișca Pavel conform

prevederilor: art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, „ încălcarea regulilor de securitate

a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane”.

2.1. Procurorul în procuratura mun. Bălți, Păvăleanu Adrian, care a solicitat

casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Grișca Pavel să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în conformitate cu art.

3641 Cod de procedură penală, a-i stabili o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, cu încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3 588 lei, pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

Argumentând prin faptul că:

- la stabilirea pedepsei, de către instanță nu s-a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal, gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, circumstanțele cauzei,

2

motivul comiterii infracțiunii, personalitatea celui vinovat, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont că inculpatul Grișca Pavel a

săvârșit o infracțiune gravă, care după conținutul său și consecințele prejudiciabile

reprezintă un pericol sporit pentru societate, în rezultatul imprudenței sale a decedat

pietonul Bejenari Vitali;

- aplicarea art. 90 Cod penal, față de inculpatul Grișca Pavel este una prea

blândă și nu va asigura atingerea scopurilor generale ale pedepsei penale prevăzute

de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea a săvârșirii de noi infracțiuni;

- la respingerea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor, de către prima

instanță nu s-a ținut cont de prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, astfel

că legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați.

a respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, cauza penală a fost

examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate în cazul dat, cărora prima instanță le-a dat o apreciere obiectivă

în corespundere cu prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală, detaliat

expunându-se în conținutul sentinței starea de fapt reținută și de drept apreciată, care

coroborează cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, instanța de

fond încadrând just acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel, a menționat că, prima instanță la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei penale a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea faptei și urmările prejudiciabile survenite, caracterul

infracțional și persoana vinovată, de faptul că inculpatul a săvârșit pentru prima dată

o infracțiune din imprudență, este caracterizat pozitiv la locul de trai, fiind căsătorit,

având la întreținere un copil minor iar soția acestuia fiind însărcinată, recunoașterea

vinei, regretarea urmărilor prejudiciabile, a contribuit financiar la înmormântarea

părții vătămate, iar succesorul părții vătămate nu are careva pretenții față de inculpat,

prin urmare prima instanță corect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, față de

inculpat, deoarece personalitatea ultimului a creat o situație de încredere în fața

instanței, corectarea lui fiind posibilă și fără executarea reală a pedepsei.

Instanța de apel nu a admis argumentele acuzării invocate în cererea de apel,

deoarece ele vin în contradicție cu circumstanțele cauzei și în special cu poziția

succesorului legal al părții vătămate, care a suferit în urma acțiunilor comise de

inculpat, iar decesul unei persoane nu este o circumstanță obligatorie pentru

executarea reală a pedepsei închisorii în caz în care poziția succesorului legal al părții

vătămate este contrară poziției acuzării.

3

Instanța de apel a respins argumentele acuzării privind necesitatea executării

pedepsei reale pentru restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului, precum

și prevenirea de săvârșire de noi infracțiuni, pe motiv că prima instanță corect a

menționat despre comportamentul inculpatului, care a întreprins toate acțiunile de a

restabili echitatea socială.

Referitor la solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare de la

inculpatul Grișca Pavel în sumă de 3588 lei, în beneficiul statului, instanța de apel a

respins-o ca neîntemeiată, specificând faptul că expertiza medico-legală a fost

ordonată de către organul de urmărire penală în vederea constatării circumstanțelor

cauzei, care a dus la încadrarea corectă a acțiunilor inculpatului, acțiuni procesuale

ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții

acuzări, astfel instanța de apel a considerat întemeiată soluția judiciară cu privire la

neîncasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei, în temeiul art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală.

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina,

indicând temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a sentinței și a deciziei, în partea

condamnării lui Grișca Pavel, cu emiterea unei noi hotărâri conform modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Grișca Pavel să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse

sun formă de 4 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Invocând următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea

de apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- incorect au fost aplicate față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, în speță

lipsesc circumstanțele ce ar permite instanței aplicarea prevederilor față de inculpat;

- aplicarea față de inculpatul Grișca Pavel a prevederilor art. 90 Cod penal, are

ca efect formarea unei practici vicioase, de sine încredere în rândul persoanelor

condamnate pentru așa gen de infracțiuni și face posibilă conducerea din nou a

mijlocului de transport cu încălcarea prevederilor RCR, expunând pericolului

participanții la traficul rutier;

- la stabilirea și individualizarea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art.

61 și art. 75 Cod penal;

- la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanțele de fond nu au indicat în

hotărârile sale motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

4

pedepsei, iar termenul de probă stabilit de 3 ani, este unul prea mic în raport cu

circumstanțele stabilite;

- instanțele de fond nu au clarificat obiectiv circumstanțele cauzei examinate,

adoptând decizii ilegale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, procurorul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de procedură

penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu s-a individualizat corect pedeapsa aplicată.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile și motivele invocate de procuror nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor, or, la judecarea apelului declarat, instanța de recurs a

constatat că, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui

Grișca Pavel în limitele sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În privința criticilor aduse de către recurent precum că „ instanța de apel la

stabilirea și individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal”, Colegiul penal reține că acestea nu sunt incidente cauzei, or, analizând textul

deciziei contestate ( f. d. 148-154) se atestă indubitabil, că de către instanța de apel

la stabilirea pedepsei s-a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, comportamentul său în viața socială, precum și cel din înaintea și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit pentru prima oară o

5

infracțiune gravă din imprudență, s-a ținut cont de opinia succesorului părții

vătămate și de faptul că pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a

contribui la corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de

condamnat cât și de alte persoane, ajungând corect la concluzia că corijarea și

reeducarea inculpatului Grișca Pavel va fi posibilă și fără izolarea acestuia de

societate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la argumentul recurentului precum că „aplicarea față de inculpatul

Grișca Pavel a prevederilor art. 90 Cod penal, are ca efect formarea unei practici

vicioase de sine încredere în rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de

infracțiuni și face posibilă conducerea din nou a mijlocului de transport cu

încălcarea prevederilor RCR, expunând pericolului participanții la traficul rutier”,

instanța de recurs îl consideră neîntemeiat or, suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor condiții,

expres și limitativ prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată

și natura infracțiunii- condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana

infractorului-condiții subiective.

Totodată se mai invocă faptul că inculpatul a fost privat de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani așa după cum a solicitat procurorul (f.d.

116).

Astfel, în cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează

sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate

corecta fără executarea pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o

analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa

în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată instanța de recurs menționeză că, Curtea Europeană în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga

și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,

6

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În această ordine de indei, Colegiul penal consideră că inculpatul Grișca Pavel

întrunește toate condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința

sa, constatând că infracțiunea comisă de el este un incident în viața acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale în partea

stabilirii pedepsei lui Grișca Pavel, nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii

lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc

Valentina, este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 august 2018, în cauza penală privindu-l pe Grișca Pavel

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7