1ra-218/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b, art. 266 CP

1ra-218/2020 — art. 264 alin. 3 lit. b, art. 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-218/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 09 iulie 2019, în cauza penală în privința lui

Niculiseanu Nicolai XXXXX, născut la

XXXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.07.2018 – 05.04.2019

instanța de apel: 24.04.2019 – 09.07.2019

instanța de recurs ordinar: 17.08.2019 – 24.03.2020

A C O N S T A T A T:

Niculiseanu Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată lui Niculiseanu Nicolai, fixându-i

stabilit un termen de probațiune de 5 ani.

La fel, Niculiseanu Nicolai a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu

amendă în cuantum de 600 unități convenționale, echivalentul sumei de 30

000 lei. Fiindu-i explicat inculpatului că, potrivit art. 64 alin. (31) Cod penal

este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel

mult trei zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie.

În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Niculiseanu Nicolai la data de XXXXXX, nedeținând permis de

conducere, a urcat la volanul autoturismului „BMW 316”, cu n/î XXXXXX.

Ulterior, în jurul orei XXXXXX, deplasându-se cu autoturismul

menționat, pe traseul dintre s. XXXXXX și s. XXXXXX, în direcția spre s.

XXXXXX, r. Cahul, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport,

prin urmare a tamponat pe pietonul Munteanu Vasile, care se afla pe

marginea acostamentului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de

traumă asociată, manifestată prin: traumă cranio-cerebrală închisă, plagă

contuzii pe frunte din stânga, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente,

traumă contuză a toracelui, fracturi costale 5, 6, 7 din dreapta, cu hemoragii

în țesuturile moi adiacente, traumă membrelor, plagă contuză a antebrațului

stâng, fractura claviculei drepte, amputarea traumatică a gambei drepte în

treimea superioară, fractură cominutivă a ambelor oase gambei stâng în

treimea medie, care se califică ca vătămare corporală gravă periculoasă

pentru viață, prin urmare la data de XXXXXX, victima Munteanu Vasile a

decedat în Spitalul raional Cahul, în rezultatul șocului septic, ca urmare a

dezvoltării procesului inflamativ - flegmonos la nivelul țesuturilor moi în

regiunea amputării traumatice a gambei drepte, la nivelul fracturii claviculei

drepte, la nivelul fracturilor costale din dreapta și fracturii cominutive

ambelor oase a gambei stângi.

Acțiunile date fiind încadrate de organul de urmărire penală în baza art.

264 alin. (3), lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi: ”(1) încălcarea

regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane”.

Tot el, Niculiseanu Nicolai, după ce a comis accidentul rutier sus-

menționat, din XXXXXX, soldat cu cauzarea leziunilor corporale Grave

victimei Munteanu Vasile, ignorând prevederile Regulamentului circulației

rutiere, în continuarea acțiunilor sale infracționale, a părăsit locul

accidentului rutier, deplasându-se cu mijlocul de transport într-o direcție

necunoscută.

Faptele acestuia fiind încadrate în baza art. 266 Cod penal, cu semnele

de calificare: ”părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care

conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a

provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) și(5)”.

Cauza penală în speță a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

raionului Cahul – Boghean Dumitru prin care a solicitat casarea sentinței

2

contestate și emiterea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate, cu stabilirea pedepsei minime

sub formă de 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis

și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani, cu încasarea din contul inculpatului Niculiseanu Nicolai în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 9561,24 lei.

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că a fost încadrat greșit

faptul cauzării din imprudență a decesului unei persoane, deoarece victima

a decedat ulterior în rezultatul dezvoltării procesului inflamativ flegmonos

la nivelul țesuturilor moi în regiunea amputării traumatice, această opinie a

instanței, se combate prin înseși conținutul sentinței, în care este stipulat că

judecătorul conchide că învinuirea adusă inculpatului Niculiseanu Nicolai

este întemeiată, și și-a găsit confirmarea, însă în continuarea textului

aceleiași sentințe, judecătorul deja formulează o altă concluzie, precum că

acțiunile inculpatului au fost încadrate greșit;

- la pronunțarea sentinței în procedură simplificată, prima instanță a

reținut o altă încadrare juridică decât cea constatată în rechizitoriu, în baza

prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța de fond în mod eronat a recalificat acțiunile inculpatului în

baza lit. a) alin. (3) art. 264 Cod penal, încălcând astfel dispoziția art. 364 1

alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede expres că judecata nu poate

avea loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, decât dacă

inculpatul își recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, și deși

Niculiseanu Nicolai a îndeplinit toate criteriile date, în procesul penal s-au

acumulat dovezi suficiente, care confirmă că infracțiunea se încadrează în

art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, iar dacă judecătorul ajunge la o concluzie

întemeiată că a fost calificată greșit infracțiune, atunci urmează a fi reluată

judecarea cauzei în procedură generală;

- instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea blândă, stabilindu-i

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal<

- pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu privire la mijloacele de

transport 3 ani cu privarea dreptului de a conduce, și suspendând

condiționat în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei – pe un termen

de probațiune de 5 ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod

penal – 600 unități contravenționale amendă. Astfel, conform art. 75 alin. (1)

Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și de condițiile

de viață a familiei acestuia;

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a condus fără

permis de conducere mijlocul de transport, fapt ce a servit la producerea

3

accidentului rutier soldat ulterior cu decesul persoanei, nu s-a autodenunțat,

a ascuns automobilul, s-a ascuns singur de organele de poliție până a fost

depistat, a consumat băuturi alcoolice după comiterea accidentului rutier,

ceea ce contravine Regulamentului circulației rutiere. Nu a colaborat cu

organul de urmărire penală, a înaintat versiuni diferite a celor întâmplate,

lucru ce a determinat organele de poliție să recurgă la acțiuni procesuale

suplimentare, ceea ce a dus la recunoașterea vinovăției în ședința de judecată

a inculpatului Niculiseanu Nicolai, după ce a făcut cunoștință cu materialele

cauzei și probele acumulate, fapt ce denotă că inculpatul a încercat prin

diferite metode să evite răspunderea penală;

- instanța de judecată a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea în contul statului de la inculpatul Niculiseanu Nicolai a

cheltuielilor de judecată suportate în cadrul urmăririi penale, deoarece

cheltuielile suportate au fost necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, și aceste cheltuieli se plătesc din sumele alocate de stat;

- refuzul instanței de a recupera cheltuielile judiciare din contul

inculpatului ca fiind neîntemeiate, deoarece inculpatul a fost eliberat total

de la plata acestora, neavând la întreținere careva persoane, în același timp

fiind angajat în câmpul muncii, la fel nefiind prezentate careva dovezi că

ultimul nu ar avea alte venituri sau că nu dispune de proprietăți.

2019, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura r. Cahul

– Boghean Dumitru.

A fost casată total sentința Judecătoriei Cahul, sediul central din 05

aprilie 2019, pronunțată în cauza penală de învinuire a lui Niculiseanu

Nicolai de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) și art.

266 Cod penal.

A fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

Niculiseanu Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal și a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis.

Niculiseanu Nicolai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 266 Cod penal și a fost stabilită o pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite lui Niculiseanu Nicolai,

4

a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 (trei) ani 2 (două) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Niculiseanu Nicolai s-a calculat de la

09 iulie 2019.

Niculiseanu Nicolai s-a luat sub strajă din în sala ședinței de judecată.

În conformitate cu art. 90 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea parțială a

executării pedepsei aplicate inculpatului Niculiseanu Nicolai, urmând ca în

termenul de 1 (un) an și 7 (șapte) luni din pedeapsa definitivă să-l execute în

penitenciar de tip semiînchis, după care executarea termenului rămas al

pedepsei 1 (un) an 7 (șapte) luni va fi suspendată condiționat, cu stabilirea

lui Niculiseanu Nicolai un termen de probațiune cu durata de 1 (un) an.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a respins cererea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 9 561 (nouă mii cinci

sute șaizeci și unu) lei, 24 bani, ca fiind neîntemeiată.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, însă eronat a conchis

necesitatea încadrării acțiunilor inculpatului Niculiseanu Nicolai ca

constituind o faptă penală prevăzută de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal și

nu art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, cum i s-a înaintat învinuirea.

Instanța de apel a considerat că la judecarea cauzei, instanța de fond

corect a examinat și acceptat cererea inculpatului privind judecarea cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că din

probele administrate rezultă că, fapta inculpatului este stabilită și există

suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea

unei pedepse, după cum o cer prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de procedură

penală. Just a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale

rezultă că, fapta a avut loc și a fost săvârșită de către inculpatul Niculiseanu

Nicolai. Însă, eronat instanța de fond a încadrat acțiunile acestuia art. 264

alin. (3), lit. a) Cod penal și nu art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, cum i s-a

înaintat învinuirea.

Instanța de apel a notat ca fiind întemeiat argumentul procurorului,

precum că instanța de fond greșit făcut o altă încadrare juridică decât cea

constatată în rechizitoriu, eronat a recalificat acțiunile inculpatului în baza

lit. a), alin. (3) art. 264 Cod penal, încălcând astfel dispoziția art. 3641 alin. (2)

Cod de procedură penală, care prevede expres că judecata nu poate avea loc

în baza probelor administrate la urmărirea penală, decât dacă inculpatul își

recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, și deși Niculiseanu

Nicolai a îndeplinit toate criteriile date, în procesul penal s-au acumulat

dovezi suficiente, care confirmă că infracțiunea se încadrează în art. 264 alin.

5

(3), lit. b) Cod penal, iar dacă judecătorul ajunge la o concluzie întemeiată că

a fost calificată greșit infracțiune, atunci urmează a fi reluată judecarea

cauzei în procedură generală. Dar, la caz, chiar de instanța de fond conchide

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, admite

cererea privind examinarea cauzei în procedură specială, chiar dacă

învinuirea este adusă în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal și nu art. art.

264 alin. (3), lit. a) Cod penal.

Instanța de apel, a constatat că Niculiseanu Nicolai la XXXXXX,

nedeținând permis de conducere, a urcat la volanul autoturismului „BMW

316”, cu numărul de înmatriculare XXXXXX. Ulterior, în jurul orei

XXXXXX, deplasându-se cu autoturismul menționat, pe traseul dintre s.

XXXXXX și s. Giurgiulești, în direcția spre s. XXXXXX, r. Cahul, nu s-a

isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, prin urmare a tamponat pe

pietonul Munteanu Vasile, care se afla pe marginea acostamentului,

cauzându-i leziuni corporale sub formă de traumă asociată, manifestată

prin: traumă cranio-cerebrală închisă, plagă contuzii pe frunte din stânga,

cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, traumă contuză a toracelui,

fracturi costale 5, 6, 7 din dreapta, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente,

traumă membrelor, plagă contuză a antebrațului stâng, fractura claviculei

drepte, amputarea traumatică a gambei drepte în treimea superioară,

fractură cominutivă a ambelor oase gambei stâng în treimea medie, care se

califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, prin urmare

la data de XXXXXX victima Munteanu Vasile a decedat în Spitalul raional

Cahul, în rezultatul șocului septic, ca urmare a dezvoltării procesului

inflamativ - flegmonos la nivelul țesuturilor moi în regiunea amputării

traumatice a gambei drepte, la nivelul fracturii claviculei drepte, la nivelul

fracturilor costale din dreapta și fracturii cominutive ambelor oase a gambei

stângi.

Acțiunile date urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod

penal, conform indicilor calificativi: ”(1) încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

unei persoane”.

În continuare, instanța de apel, a reținut că Niculiseanu Nicolai, după ce

a comis accidentul rutier din 04 august 2017, soldat cu cauzarea leziunilor

corporale grave victimei Munteanu Vasile, ignorând prevederile

Regulamentului circulației rutiere, în continuarea acțiunilor sale

infracționale, a părăsit locul accidentului rutier, deplasându-se cu mijlocul

de transport într-o direcție necunoscută.

6

Instanța de apel a concluzionat că, faptele date corect fiind încadrate de

prima instanță în baza art. 266 Cod penal, cu semnele de calificare:

”părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea

mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației sau

de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările

indicate la art.264 alin.(3) și(5)”.

Instanța de apel, analizând împrejurările cauzei a constatat din

totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de fond

menționând că acestea au fost apreciate prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, potrivit

căruia, „fiecare probă necesită să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicitățiilor, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborăriilor”.

Instanța de apel a notat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond nu

a ținut cont în totalmente la emiterea sentinței și stabilirea faptului că

acțiunile săvârșite de Niculiseanu Nicolai se încadrează în prevederile art.

264 alin. (3), lit. a) Cod penal și nu în cele prevăzute de art. 264 alin. (3), lit.

b) Cod penal. Or, conform art. 3 alin. (1) Cod penal „nimeni nu poate fi

declarat vinovat de săvîrșirea unei infracțiuni nici supus unei pedepse

penale, decît în baza unei hotărîri a instanței de judecată și în strictă

conformitate cu legea penală”. Iar, art. 6 CEDO, prevede că ”orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale. Dreptul la un proces

echitabil vizează respectarea principiului egalității armelor, adică că fiecare

parte trebuie să obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în

condiții care să nu o plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu

adversul”.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru inculpatului, prima

instanță nu a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei, și nu a

ținut întru totul cont de prevederile art. 364 1Cod de procedură penală,

inclusiv și de cele stipulate în art. 61, art. 75 Cod penal.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond la emiterea sentinței

incorect a stabilit pedeapsa inculpatului, nefiind respectate în acest sens și

prevederile art. 61 Cod penal, ”(1) pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor”.

Instanța de apel stabilit că prima instanță stabilindu-i inculpatului

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea acesteia în

7

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani. Iar, în conformitate cu art. 90 Cod penal,

a fost suspendată condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată lui

Niculiseanu Nicolai, fixându-i stabilit un termen de probațiune de 5 ani. Și

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa cu amendă în cuantum de 600 unități convenționale,

echivalentul sumei de 30 000 lei, nu a ținut cont nici de faptul că instanța de

judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate cu principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei înserate la art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, s-a constatat că instanța de judecată nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, art. 61, art. 75-78 Cod penal, nu s-a ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de circumstanțele în care a

fost comisă fapta, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestuia.

Instanța de apel ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii săvârșite

de inculpat, punând accent pe personalitatea inculpatului, atitudinea

acestuia față de infracțiunea comisă, a considerat necesar de a stabili în

privința acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3),

lit. b) Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe un terme de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Iar, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În

baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, fiind necesar

de a stabili pedeapsa definitivă 3 ani și 2 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 72 Cod penal, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de a stabili inculpatului anume

pedeapsa cu izolarea acestuia de societate, fără aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal. Or, anume această pedeapsă va duce la realizarea scopului

pedepsei, inculpatul fiind posibil de corectat doar prin stabilirea pedepsei

date, care va atinge scopul prevăzut de art. 61 Cod penal.

8

Instanța de apel constatat că, chiar dacă inculpatul a recunoscut fapta și

s-a căit sincer de cele comise, toate acestea nu denotă faptul că acestuia îi pot

fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Iar, instanța de fond nu a pus accent

și pe aceste circumstanțe la stabilirea pedepsei, și fără a ține cont de scopul

și motivele faptei, de personalitatea inculpatului, de comportamentul

acestuia în timpul și după săvârșirea faptelor. În consecință, la caz, chiar

dacă se desprinde inaplicabilitatea prevederilor art. 90 Cod penal, prima

instanță incorect a considerat că inculpatul poate fi corectat și prin aplicarea

pedepsei cu stabilirea unui termen de probațiune. În speță fiind aplicabile

prevederile art. 90 1și nu cele ale art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a considerat necesară suspendarea parțială a executării

pedepsei aplicate inculpatului Niculiseanu Nicolai, urmând ca termenul de

1 an 7 luni din pedeapsa definitivă să-l execute în penitenciar de tip

semiînchis, după care executarea termenului rămas al pedepsei de 1 an și 7

luni va fi suspendată condiționat, cu stabilirea lui Niculiseanu Nicolai un

termen de probațiune cu durata de 1 an.

Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond cu

privire la respingerea cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

în sumă de 9 561,24 lei, considerând că în cadrul urmăririi penale nu au fost

suportate careva cheltuieli judiciare care ar putea fi încasate din contul

inculpatului. Or, solicitantul efectuării expertizei este statul, în persona

organului de urmărire penală, motiv pentru care obligația de suportare a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei îi revine statului.

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin

care invocând temeiurile prevăzute la pct. 6), 10) și 16), alin. (1), art. 427 Cod

de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei contestate în latura

penală, în partea stabilirii pedepsei în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod Penal,

în partea stabilirii pedepsei definitive, conform art.84 Cod penal și a

executării pedepsei în baza art.901 Cod penal și a soluției privind cheltuielile

judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către instanța

de apel.

5.1. În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este

o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, restabilirea echității sociale precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni;

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă și nu corespunde

principiului individualizării pedepsei penale, deoarece inculpatul a condus

9

mijlocul de transport neposedând permis de conducere, iar accidentul rutier

s-a soldat cu decesul persoanei;

- inculpatul nu s-a autodenunțat de bună voie, după producerea

accidentului rutier a ascuns automobilul și singur s-a ascuns de organele de

poliție până a fost depistat;

- inculpatul a consumat băuturi alcoolice, fapt care contravine

Regulamentului circulației rutiere;

- inculpatul pe parcursul urmăririi penale nu a colaborat cu organul de

urmărire penală, înaintând diferite versiuni al celor întâmplate;

- inculpatul a recunoscut vina tocmai în instanța de judecată, după

luarea de cunoștință cu materialele dosarului;

- inculpatul deja a beneficiat de faptul că a recunoscut vinovăția, astfel

cauza în privința lui a fost examinată în baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale, conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală.

Respectiv, unor și acelorași circumstanțe la individualizarea pedepsei

penale și la dispunerea executării pedepsei penale, instanțele de judecată le-

au acordat o dublă valență juridică;

- doar prin executarea reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza

gravitatea acțiunilor, precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a

echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane;

- inculpatul se prezintă a fi o persoană social-periculoasă, astfel doar

privarea de libertate ar putea îngrădi societatea de la manifestarea unor

acțiuni de acest gen;

- în dispozitivul deciziei lipsește soluția cu privire la pedeapsa

complementară sub formă de privarea de drept de a conduce mijloace de

transport, dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare pe contul

statului.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială

a hotărârii instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, din

următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

10

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Reieșind din sumarul recursului declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, se constată că

acesta este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 16), Cod de

procedură penală, invocând următoarele cazuri de casare: hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă

de fapt care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale precum și norma de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Verificând criticele expuse de autorul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate,

deoarece instanța de al doilea grad de jurisdicție judecând cauza în ordine

de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție care conține concluzii contradictorii în raport cu

circumstanțele de fapt stabilite la caz. În cele din urmă, de către instanța de

apel au fost formulate unele concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia,

nu a fost respectată întocmai cerința de motivare a hotărârii judecătorești,

care face parte din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt

prin care s-a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de

apel se deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi

clare și întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării

11

sentinței contestate de apelant, în raport cu motivele invocate de părți și

circumstanțele reale ale acestei cauze.

Prezenta cauză a fost judecată în prima instanță în procedura

simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, procedură

care în opina instanței de apel a fost corect aplicată la caz, în pofida criticilor

invocate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Calendari Dumitru.

Fiind contestată sentința, inclusiv în partea individualizării pedepsei de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, instanța de apel a ajuns la concluzia că, inculpatului pentru

infracțiunile săvârșite urmează a-i fi stabilită pedeapsă cu închisoare pe un

termen de 3 ani și 2 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 1 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicînd în hotărîre perioada de executare a pedepsei în

închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și

motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a

pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

Deci, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzia de a-i

stabili făptuitorului infracțiunii suspendarea parțială a executării pedepsei,

aceasta urmează să-și motiveze concluziile făcute în acest sens.

Instanța de apel la motivarea soluției adoptate în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, la caz, sub formă de închisoare, a reținut acel fapt că,

inculpatul poate fi corectat prin aplicarea pedepsei cu stabilirea unui termen de

probațiune, fiind aplicabile prevederile art. 90 1 Cod penal (Vol. I, f.d. 231), însă, la

stabilirea față de inculpatul Niculiseanu Nicolai a pedepsei nu a acordat

deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei conform art. 61

alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei potrivit prevederilor art. 75 Cod penal.

Colegiul penal lărgit, menționează că chestiunea de individualizare a

executării pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea atât a unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal în

baza căruia este condamnat inculpatul cât și a modului de executare a

acesteia, instanța de judecată fiind singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

12

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli,

principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă legală, adică în limitele sancțiunii

legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă este stabilit în dependență

de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-77 Cod penal,

precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal stabilesc că, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare

a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum

ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

13

Totodată, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, nu a

ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod Penal, urmând ca acestea să fie

aplicate cu referință la cazul concret, aplicabilitatea acestora în raport cu

circumstanțele stabilite, personalitatea făptașului, consecințele survenite, ne

limitându-se doar la descrierea și redarea generală a conținutului normelor

citate sub concluzia neargumentată privind corectitudinea sau

incorectitudinea aplicării normelor legale la numirea pedepsei definitive.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru

justa soluționare a cauzei, în special în partea neaplicării prevederilor art. 90

Cod penal.

Pe cale de consecință, erorile admise de către instanța ierarhic

inferioară nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite

recursul ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi

casată parțial cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt

complet de judecată, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu

respectarea prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel a reținut corect

circumstanțele suportării cheltuielilor judiciare, s-a expus argumentat și

motivat asupra cerinței părții acuzării cu privire la încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare solicitare, bazându-și soluția privind

respingerea apelului procurorului în această parte, pe prevederile alin. (1),

(2) și (3), art. 227; alin. (1), pct. 6), art. 143 Cod de procedură penală, și art. 2

al Legii nr. 68 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

din 14 aprilie 2016, în vigoare din 10 iunie 2016, cu modificările ulterioare,

iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența constantă a CtEDO.

14

Totodată, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă

de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra motivelor esențiale invocate în apelul declarat în prezenta speță în

raport cu argumentele expuse în sentință, să verifice și să aprecieze în parte

toate circumstanțele ce au importanță la stabilirea felului și mărimii

pedepsei ce urmează a fi aplicată, să le dea o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității acestor circumstanțe

argumentarea impactului acestor circumstanțe la determinarea unei

pedepse echitabile faptei comise, și să pronunțe o hotărâre întemeiată, în

corespundere cu revederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, casează parțial decizia

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 09 iulie 2019, în cauza penală

în privința lui Niculiseanu Nicolai XXXXX, în partea stabilirii pedepsei, și

dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Niculiseanu Nicolai XXXXX se eliberează imediat din penitenciar

dacă nu execută arest preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor

hotărâri judecătorești.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de

a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

15

Cobzac Elena

16