1ra-714/20 — 264-1 alin. 4 CP

1ra-714/20 — 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-835/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința

lui

Sobolev Nicolae XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.08.2018 – 13.11.2018;

Instanța de apel: 04.12.2018 – 30.10.2019;

Instanța de recurs: 09.01.2020 – 19.02.2020;

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, Sobolev Nicolae XXXXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod Penal, și în temeiul acestui articol, potrivit

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i s-

a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

echivalentul a 25000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Corpul delict – plicul ce conține DVD-R cu înregistrarea video efectuată în privința

inculpatului – de păstrat la dosar.

2.1. Declarația personală a inculpatului, prin înscris autentic, că recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor

1

administrate în faza de urmărire penală, este admisibilă, ținând cont de recunoașterea totală

și necondiționată a vinei și că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt

stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana cestuia pentru a stabili o pedeapsă

penală.

2.2. În fapt, Sobolev Nicolae XXXXX știind despre faptul că nu deține permis de

conducere a mijlocului de transport, la 27.06.2018, aproximativ pe la orele 02:18, aflându-

se în stare de ebrietate și conștientizând caracterul social-periculos al acțiunilor de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și consecințele care pot surveni, a

urcat la volanul motocicletei de model ,,Zontes ZI 150-8A” fără numere de înmatriculare

și deplasându-se pe str. Ștefan cel Mare mun. Bălți, a fost stopat de către colaboratorii de

poliție fiind suspectat în întrebuințarea substanțelor alcoolice, iar ca urmare a propuneri de

a fi supus testării alcoolscopice, examinării medicale de constatare a faptului consumului

de alcool, stării de ebrietate și naturii ei, precum și recoltarea probelor biologice din cadrul

examenului medical, ultimul a refuzat, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 787 din

27.06.2018.

2.3. În drept, acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal – conducerea mijlocului de transport de către o persoană, care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere.

2.4. Vinovăția lui Sobolev Nicolae XXXXX și-a găsit confirmare prin declarațiile

incriminatoare ale inculpatului care coroborează și se completează prin: procesul-verbal de

constatare a săvârșirii infracțiunii; informația 902; procesul-verbal de testare alcoolică;

procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și natura ei; procesul-verbal de examinare a înregistrării video; procesul-

verbal de audiere a martorului Dumbravanu Roman, Rotari Vasile și Sobolev Eugeniu,

probe care sunt concludente, pertinente, utile, veridice și care în ansamblu înlătură dubiul

judiciar și prezumția de nevinovăție.

2.5. La individualizarea pedepsei se invocă prevederile art. 61, 75 și 79 Cod penal

cât și cele ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, apreciind că restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane, vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu

amendă în mărime de 500 unități convenționale, deoarece infracțiunea comisă face parte

din categoria celor ușoare; inculpatul se caracterizează cu calificativul „satisfăcător”, a

2

conștientizat fapta săvârșită, sincer se căiește și că el la momentul comiteri infracțiunii, era

minor; circumstanțe ce ar agrava răspunderea nu s-au stabilit.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de către

avocatul Rusu Lucia, în numele inculpatului, solicitându-se casarea sentinței în latura

aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Sobolev Nicolae XXXXX, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie condamnat la 150 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

În argumentarea apelului, apelantul a indicat că, instanța de fond a aplicat o pedeapsă

pe care inculpatul nu are posibilitate de a o executa, neexpunându-se în nici un mod asupra

cerinței acuzatorului de stat, avocatului și inculpatului de a stabili pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității de vreme ce: sancțiunea normei de la art. 2641

alin. (4) Cod penal prevede și această categorie de pedeapsă; inculpatul provine dintr-o

familie incompletă; el și mama nu sunt angajați în câmpul muncii și familia nu are surse

financiare care ar face posibilă achitarea amenzii.

2019, apelul avocatului Rusu Lucia, în numele inculpatului, a fost admis, cu casarea

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia lui

Sobolev Nicolae XXXXX, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 150 ore.

Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la soarta corpului delict.

Instanța de fond a judecat cauza, în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate în corespundere cu alin. (3)

a normei indicate de către inculpat, prin cererea depusă personal până la începerea

cercetării judecătorești pe caz.

Instanța de fond, chestionând-l pe Sobolev Nicolae XXXXX în ce privește

recunoașterea bazei probante administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu și în

corespundere cu art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, prin încheiere a admis cererea

inculpatului pe motiv că din probele administrate, rezultă că faptele sunt stabilite, iar în

cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea sa, ce ar permite stabilirea corectă a

3

pedepsei penale, după care a recurs la interogarea acestuia potrivit regulilor de audiere a

martorului, efectuând cercetarea nemijlocită a bazei probante administrate pe caz.

Inculpatul depunând în instanța de fond declarații consecvente referitor la fapta

comisă, a recunoscut pe deplin vinovăția adusă de comiterea infracțiunii imputate.

Făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma

bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, examinate și apreciate de

către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o verificare

multilaterală a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe caz, s-a conchis că prima

instanță întemeiat și legal a ajuns la concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu indicii de calificare: conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, care nu deține permis de conducere.

Totodată, sentința este pasibilă casării în latura pedepsei deoarece din conținutul

normei date pentru această faptă sunt prevăzute trei categorii de pedeapsă: amendă, muncă

neremunerată în folosul comunității și închisoare.

Prin sentința atacată, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă și

această pedeapsă este una dintre cele mai blânde pedepse prevăzute pentru această

infracțiune.

Prin apelul declarat se solicită aplicarea unei alte pedepse, de o altă categorie sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocându-se starea financiară grea.

Potrivit practicii constante, munca neremunerată în folosul comunității, de regulă,

este pedeapsă de alternativă unei alte categorii de pedeapsă fie amenzii, fie arestului sau

închisorii și că la stabilirea pedepsei inculpatului instanța trebuie să țină cont de prevederile

art. 75 alin. (2) Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii respective, se stabilește numai în cazul

în care o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate în sancțiunea articolului

respectiv, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform declarațiilor date de inculpat în prima instanță, ultimul a explicat despre

starea financiară grea, imposibilitatea executării unei pedepse sub formă de amendă și la

fel a exprimat acordul de a executa o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

La fel, din materialele cauzei penale se mai stabilește că, inculpatul a recunoscut pe

deplin vina, anterior nu este condamnat, la momentul săvârșirii infracțiunii era minor, se

4

caracterizează pozitiv la locul de trai, a depus cerere de examinare a cauzei în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, se căiește sincer în cele comise, nu este angajat în

câmpul muncii și nici mama sa, neavând posibilitate de a achita amenda aplicată, iar

infracțiunea de care este învinuit face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Reieșind din cele expuse mai sus în instanța de apel a considerat că, inculpatul nu

poate fi corectat prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, deoarece în situația

lipsei de mijloace financiare, el va fi impus la comiterea unor alte fapte social periculoase

pentru a executa o astfel de pedeapsă și i-a aplicat pedeapsa cu muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 150 ore, cuantum stabilit prin aplicarea prevederilor

art. 61, 75 și 79 Cod penal cât și art. 3641 alin. (8) cod de procedură penală.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia și

rejudecarea cauzei, pe motiv că prin admiterea apelului a fost înrăutățită situația

inculpatului (munca neremunerată în folosul comunității reprezintă o pedeapsă mai aspra

decât amenda) și că acestuia i s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale (în situație de imposibilitatea executării pedepsei aplicate, condamnatului, în ordine

de executare, îi poate fi înlocuită pedeapsa cu una mai gravă).

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că procurorul invocă ca temei de recurs pct. 6), 10)

al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, textul recursului înaintat de procuror nu cuprinde o

motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) și 10) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei recurate, deoarece din textul

5

deciziei instanței de apel se observă, că instanța și-a motivat soluția adoptată și conținutul

deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Motivul procurorului, precum că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă mai aspra,

înrăutățindu-i-se situația prin apelul declarat în numele acestuia, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la

rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpaților, cît și a altor persoane, iar

executarea acesteia nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

La stabilirea pedepsei lui Sobolev Nicolae XXXXX, instanța de apel a ținut cont pe

deplin de prevederile art. 61, 75, Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale, criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, corect au ajuns la concluzia de a aplica

inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal cu muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore, or

inculpatul a recunoscut pe deplin vina, anterior nu este condamnat, la momentul săvârșirii

infracțiunii era minor, se caracterizează pozitiv la locul de trai, a depus cerere de examinare

a cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, se căiește sincer în cele

comise, el și mama nu sunt angajați în câmpul muncii, neavând posibilitate de a achita

amenda aplicată și a explicat despre starea financiară grea, imposibilitatea executării unei

pedepse sub formă de amendă și la fel a exprimat acordul de a executa o pedeapsă sub

6

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar infracțiunea de care este învinuit

face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Reieșind din cele menționate supra se conchide că, în speță, nu a avut loc o

înrăutățire a situației prin apelul declarat în numele inculpatului, fiind admise solicitările

apelantului și persoanei în numele căruia a fost declarat apelul, cu atât mai mult că pentru

o asemenea pedeapsă a pledat, de rând cu avocatul și inculpatul, și acuzatorul de stat, în

susținerile verbale, în fața instanței de fond, iar din lecturarea textului sentinței nu se

învederează o argumentare motivată la acest capitol.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile

părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia

(hotărârea CtEDO Achina versus Romania și Gheorghe versus România). Singura garanție

ca instanța a analizat susținerile părților, argumentele și probele administrate o reprezintă

motivarea hotărârii judecătorești. Hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei

trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere/considerentele și dispozitivul. Motivare

a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil

hotărârea luată, fapt ce presupune, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin

conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele

administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la

toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la soluția din

dispozitiv.

Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echitabil al

procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile/apărările părților. Considerentele hotărârii, reprezentând explicitarea soluției din

dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă

în autoritate de lucru judecat, raportat la părțile din dosar și obiectul cauzei.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 6 alin. (1) CoEDO.

În lumina jurisprudenței CtEDO (hotărârea Albina versus România), dreptul la un

proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 CoEDO, „include printre altele dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția

7

nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (hotărârea CtEDO Artico versus Italia), acest drept nu poate fi considerat efectiv

decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de

către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanței” obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă

ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (hotărârea Perez versus Franța).

Revenind la speță, se conchide că admițând apelul avocatului, în numele

inculpatului și desființând sentința, în partea individualizării pedepsei aplicate lui Sobolev

Nicolae XXXXX, instanța de apel a corectat viciul fundamental admis în cadrul procedurii

precedente, el afectând hotărârea pronunțată, răspunzând la argumentele părților, or

exigențele CoEDO obligă instanțele ierarhic superioare de a rectifica eroarea de procedură

comisă de instanța de fond, în caz contrar art. 6 este încălcat, or se afectează echitatea

procedurii (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

Deci, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de apel, decizia

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar

temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură

penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Sobolev Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 19 martie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8