1ra-1149/2019 — art.186 alin.4 CP

1ra-1149/2019 — art.186 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1149/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, și de

către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2019,

în cauza penală în privința lui

Olari Marianna xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2018 – 29.11.2018;

Instanța de apel: 18.12.2018 – 04.03.2019;

Instanța de recurs: 26.04.2019 – 24.12.2019.

C O N S T A T Ă:

29 noiembrie 2018, Olari Marianna a fost recunoscută vinovată și condamnată

în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 4 (patru) ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui

Olari Marianna în beneficiul lui Tabuica Uliana suma de 99090 lei (nouăzeci și

nouă mii nouăzeci lei) cu titlu de prejudiciu material cauzat.

Olari Marianna, în perioada cuprinsă între data de 15 decembrie 2017 și

24 februarie 2018, data exact nu a fost posibil de stabilit, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane în proporții mari și însușirii

acestora, conștientizând caracterul ilegal și prejudiciabil al faptelor sale,

acționând în vederea realizării intenției infracționale, profitând de faptul că

activa în calitate de menajeră și avea acces liber în casa părții vătămate

1

Tabuica Uliana, situată în xxxxx, a sustras pe ascuns din dormitorul casei

menționate, bani în sumă de 6000 euro, care conform ratei oficiale medii de

schimb pentru perioada 15.12.2017 - 24.02.2018 stabilită de Banca Națională

a Moldovei constituie 123394 lei, și 3000 dolari SUA, care conform ratei

oficiale medii de schimb pentru perioada 15.12.2017 - 24.02.2018 stabilită de

Banca Națională a Moldovei constituie 50740 lei, după care cu banii sustrași a

părăsit locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzând părții vătămate Tabuica

Uliana, un prejudiciu în proporții mari, în sumă totală de 174134 lei.

Astfel, Olari Marianna, prin acțiunile sale intenționate a comis fapta

prevăzută la art. 186 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi „furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit în proporții mari”

Doroftei Roman în numele inculpatei.

3.1. Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în

partea individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei penale conform ordinii

stabilite pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului acuzatorul a menționat că, la individualizarea

și stabilirea mărimii pedepsei inculpatei Olari Marianna, instanța de judecată

nu a motivat prin argumente convingătoare care ar justifica individualizarea

și stabilirea mărimii pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

cu suspendarea condiționată pentru perioada de probațiune de 4 ani, fapt care

vine în contradicție cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

Consideră acuzarea că, în cazul dat pedeapsa cu suspendarea

condiționată, nu va asigura realizarea scopului procesului penal de protejare a

societății și persoanei, astfel ca orice persoană, care a săvârșit o infracțiune să

fie pedepsită potrivit vinovăției sale, precum și nu va asigura realizarea

scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului cât și a altor persoane.

3.2. Avocatul Doroftei Roman în numele inculpatei a solicitat casarea

sentinței, anularea tuturor încheierilor protocolare prin care s-au respins

demersurile apărării înaintate în instanța de fond privind administrarea

probelor, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri privind

recalificarea faptei imputate inculpatei Olari Marianna din art. 186 alin. (4)

Cod penal în art. 186 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea în privința inculpatei a

unei pedepse sub forma unei amendă.

În susținerea apelului apărarea a menționat că, învinuirea adusă în baza

art. 186 alin. (4) Cod penal nu este prezentă la caz și este constatată

neîntemeiat de instanța de fond.

În acest sens apărarea a remarcat că, din materialele cauzei penale nu

poate fi stabilită cu certitudine suma sustrasă, existând dubii și divergențe

esențiale referitor la mijloacele bănești aflate în cutia părții vătămate.

2

Totodată, există presupuneri rezonabile că în cutie se aflau alte sume

decât cele pe care le indică partea vătămată, fapt care rezultă din coroborarea

probelor prezentate de acuzare.

În opinia apărării este contradictorie axarea la caz pe declarațiile părții

vătămate și martorului, în contextul în care relatările acestora, nu arată clar

suma care se afla în cutie, cu atât mai mult că declarațiile martorului sunt

diametral opuse cu a părții vătămate, în pofida faptului că sunt foști soți

(divorțați), dar în continuare duc o viață în comun.

Astfel, acuzarea de stat nu a prezentat careva probe certe și clare în

vederea demonstrării elementului constitutiv al infracțiunii de proporții mari,

de vreme ce nu s-a adeverit nemijlocit faptul că inculpata ar fi sustras suma de

9000 euro/USD.

Referitor la individualizarea pedepsei, menționează că în privința

inculpatei Olari Mariana sunt relevate doar circumstanțe atenuante și anume:

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, a restituit și reparat benevol părții vătămate prejudiciile

materiale, inclusiv este de acord să achite diferența de 1000 USD, a săvârșit

infracțiunea ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal

sau familial, și anume pentru efectuarea unui tratament medical, din motiv că

nu poate avea copii, este angajată oficial având un loc de muncă stabil,

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni și lipsa antecedentelor penale.

În pofida acestui fapt, instanța greșit a indicat în sentință că lipsesc

careva circumstanțe atenuante în privința inculpatei.

04 martie 2019 au fost respinse ca nefondate apelurile cu menținerea

hotărârii atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că analizând

materialele cauzei prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală,

consideră că vina inculpatei Olari Marianna în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, a fost demonstrată de către instanța

de fond, aceste concluzii fiind regăsite și de instanța de apel.

În opinia instanței de apel, fapta ilegală de sustragere se confirmă prin

declarațiile părții vătămate Tabuica Uliana care a sesizat colaboratorii poliției,

cât și martorii Tabuica Oleg care a sesizat lipsa mijloacelor bănești în luna

februarie și Ispas Ion care este concubinul inculpatei, care confirmă că a găsit

bani în buzunarul paltonului inculpatei.

Mai mult, faptul sustragerii mijloacelor bănești este confirmat nemijlocit

de inculpata Olari Marianna care recunoaște că a sustras banii care se aflau în

cutia de încălțăminte în timp ce făcea menaj al casei părții vătămate

Tabuica Uliana, însă nu recunoaște întreaga sumă pretinsă de partea

vătămată, și anume recunoaște că a sustras suma de 4000 euro și 1000 dolari.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei prin care nu

recunoaște suma sustrasă, menționând că din declarațiile martorului Ispas Ion

rezultă cert că aceasta nu a depistat întreaga sumă de bani, ci numai suma de

2000 euro, iar în momentul procurării automobilului inculpata i-a dat o sumă

3

mai mare decât cea solicitată de el pentru procurarea automobilului, sumă

despre care nu cunoștea, deși invocă că duceau un buget comun.

Astfel, reieșind din probatoriul analizat, instanța de apel a conchis că

cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate Tabuica Uliana este de 6000

euro și 3000 dolari care constituie (la data comiterii faptei) suma de 174134

lei, și nicidecum suma recunoscută de inculpată.

Cu referire la solicitările apărării privind recalificarea faptei imputate

inculpatei Olari Marianna din art. 186 alin. (4) Cod penal în art. 186 alin. (2)

Cod penal, cu aplicarea în privința acesteia a unei pedepse sub formă de

amendă, precum și referitor la argumentele procurorului prin care invocă

dezacordul cu individualizarea pedepsei penale instanța de apel a notat

următoarele.

Din materialele dosarului este cert stabilit că părții vătămate

Tabuica Uliana i-au fost sustrase mijloace financiare în cuantum de 6000 euro

și 3000 dolari SUA ce constituie suma de 174134 lei în perioada

15 decembrie 2017-24 februarie 2018 de către Olari Marianna, care activa în

calitate de menajeră.

Astfel, din analiza coroborată a prevederilor art. 126 alin. (1) coroborat

cu dispozițiile alin. 11) și 2) Cod penal în redacția Legii nr. 207 din

29 iulie 2016, în raport cu prevederile hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 1233 din 09 noiembrie 2016 privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017, care este în

mărime de 5600 lei, și a hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 54 din

17 ianuarie 2018 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2018, potrivit cărora cuantumul salariului

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2018, este în mărime de

6150 lei, se deduce că prejudiciul în sumă totală de 174134 lei, reprezintă o

daună în proporții mari.

Având în vedere practica judiciară, instanța de apel a reținut că din

analiza probatoriului administrat rezultă cert intenția directă a inculpatei

Olari Marianna de a sustrage mijloacele bănești ce aparțin cu drept de

proprietate lui Tabuica Uliana. Nemijlocit inculpata confirmă intenția sa de a

sustrage banii din imobilul în care activa în calitate de menajeră.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei Olari Marianna

care indică că scopul său era de a sustrage banii pentru a face tratament

medical în România, în condițiile în care din analiza declarațiilor părții

vătămate Tabuica Uliana și a martorului Ispas Ion denotă o altă realitate.

Astfel, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării

privind recalificarea acțiunilor inculpatei Olari Marianna de la art. 186

alin. (4) Cod penal la art. 186 alin. (2) Cod penal, în condițiile în care

cuantumul prejudiciului este dovedit prin probele cercetate în ședința de

judecată, fiind excluse oricare dubii că inculpata ar fi sustras o sumă mai mică

decât cea revendicată de Tabuică Uliana.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a

remarcat că concluzia instanței de fond este corespunzătoare stării de drept și

4

întemeiată din punct de vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei

penale.

Astfel, instanța de fond a ținut cont pe deplin de prevederile art. art. 6, 7,

61, 75-77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea și a motivat hotărârea pronunțată invocând motive clare din care

considerente a ajuns la concluzia stabilirii pedepsei sub formă de închisoare.

Cu referire la prevederile art. art. 76, 77 Cod penal, instanța de apel a

menționat că în privința lui Olari Marianna nu au fost reținute nici

circumstanțe atenuante, nici circumstanțe agravante.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu poate fi reținută

circumstanța agravantă - „săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii

acordate”, or, la caz lipsesc raporturi juridice certe între partea vătămată

Tabuica Uliana și inculpata Olari Marianna, între acestea fiind instituite niște

raporturi de muncă verbale, circumstanță ce nu permite constatatoarea stării

juridice de „încredere acordată”.

În opinia instanței de apel, prima instanță întemeiat a dispus și

aplicarea prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatei Olari Marianna,

suspendând condiționat pedeapsa principală sub formă de închisoare pe o

perioadă de probațiune de 4 ani, ținând cont de personalitatea acesteia, și

anume faptul că este pentru prima dată în conflict cu legea, a recunoscut

parțial vina, este disponibilă de a recupera prejudiciul părților vătămate,

potrivit informației eliberată de Instituția medico-sanitară publică Spitalul

raional Florești, Olari Marianna la evidența medicului narcolog nu se află

(f.d. 57, 110), iar reieșind din informația eliberată de Instituția

medico-sanitară publică Centrul medicilor de familie xxxxx, Olari Marianna la

evidența medicului psihiatru nu se află (f.d. 56), totodată reieșind din

caracteristicile eliberate de șeful de post OSS IP xxxxx, Ig. Murea și Primarul

comunei xxxxx, xxxxx, inculpata Olari Marianna se caracterizează pozitiv (f.d.

125, 126).

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului acuzarea menționează că, la stabilirea

pedepsei în privința inculpatei Olari Marianna, în vederea corectării,

reeducării ultimei, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă,

aplicând prevederile art. 90 Cod penal.

Având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, acuzatorul de

stat indică, că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei

Olari Marianna instanța de apel nu au ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând eronat că

îndreptarea și corectarea lui Olari Marianna este posibilă fără izolare de

5

societate, în conformitate cu cerințele art. art. 75-78 Cod penal.

În opinia acuzării, argumentele invocate de către instanța de apel

precum că inculpata Olari Marianna se poate corecta fără executarea

pedepsei, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, urmează a fi

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, este absolut

nefondată, deoarece inculpata nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

imputate și nu a manifestat căință sinceră.

În speță, instanțele de fond și apel superficial au evaluat caracterul

prejudiciabil al faptei săvârșite de către Olari Marianna, ori prin acțiunile sale

criminale, manifestate prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane

în proporții mari și însușirii acestora, profitând de faptul că activa în calitate

de menajeră și accesul liber pe care-l avea în casa părții vătămate, inculpata a

pus în pericol un grup de relații sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile.

La fel, periculozitatea faptei infracționale se reține prin modul de

comitere, și anume „cu folosirea încrederii acordate”, or, inculpata a săvârșit

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, profitând de faptul că activa

în calitate de menajeră și avea acces în casa victimei Tabuica Uliana, prin

urmare agravanta prevăzută la lit. (n) alin. (1) art. 77 Cod penal, urma să fie

luată în calcul la individualizarea și stabilirea mărimii pedepsei.

În concluzie, acuzarea consideră că instanța de apel greșit și-a motivat

soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatei și nu a

pătruns în esența problemei de drept, pripit ajungând la concluzia că scopul

pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea față de inculpată a dispoziției

art. 90 Cod penal.

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia, anularea încheierilor protocolare prin care s-au

respins demersurile apărării privind administrarea probelor, rejudecarea în

fond a cauzei și adoptarea unei decizii noi privind recalificarea faptei imputate

inculpatei Olari Marianna din art. 186 alin. (4) Cod penal, în baza art. 186

alin. (2) Cod penal, cu aplicarea în privința inculpatei a unei pedepse, sub

forma de amendă, iar acțiunea civilă să fie lăsată pentru soluționare în ordine

civilă.

În argumentarea recursului apărarea critică decizia recurată,

considerând-o nemotivată, soluția de condamnare fiind bazată pe declarațiile

părții vătămate.

Invocă că contrar prevederilor art. 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel specificând că inculpata „a fost recunoscută vinovată”, nu a

constatat și descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Totodată invocă că din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu

certitudine suma sustrasă, din motiv că există dubii și divergențe esențiale

referitor la mijloacele bănești aflate în cutia părții vătămate, argumente

6

invocate de apărare în cererea de apel asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat superficial.

Deci, rechizitoriul și ordonanța de învinuire din 30.03.2018 este neclară,

neconcretă și neprevizibilă.

Remarcă apărarea, că reieșind din declarațiile părții vătămate și a

martorilor, nu se poate constata starea reală a lucrurilor și cuantumul sumei

sustrase, or, organul de urmărire penală nu a prezentat probe clare care să

confirme în cadrul examinării cauzei în fond această supoziție.

Mai mult, apreciază drept contradictorie axarea la caz pe declarațiile

părții vătămate și martorului, în contextul în care relatările acestora, nu arată

clar suma care se afla în cutie, cu atât mai mult că declarațiile martorului sunt

diametral opuse cu a părții vătămate, în pofida faptului că sunt foști soți

(divorțați), dar în continuare duc o viață în comun.

Susține că de către organul de urmărire penală nu au fost administrate

suficiente probe care să demonstreze cu certitudine și indubitabil că fapta

incriminată inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

art. 186 alin. (4) Cod penal, sentința axându-se în cea mai mare parte pe

declarațiile părții vătămate, care însă nu coroborează cu celelalte probe

administrate în cursul urmăririi penale, însă în cadrul cercetării judecătorești

nu au fost identificate probe pertinente, admisibile, concludente, veridice și

utile prin care s-ar confirma cuantumul sumei imputate de procuror prin

rechizitoriu, acest fapt constituind temei de reîncadrare a faptelor inculpatei

în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, deoarece suma sustrasă de 4000 euro și

1000 dolari nu constituie proporții mari, ci constituie daune în proporții

considerabile.

Mai relevă apărarea, că instanța de apel nu s-a expus asupra criticilor

din cererea de apel, și anume:

- de pe cutia în care se aflau banii nu au fost luate amprente care să

ateste că acestea aparțin învinuitei Olari Marianna;

- perioada în care au fost sustrase mijloacele bănești nu corespunde,

deoarece suma sustrasă de 4000 euro și 1000 dolari au fost sustrase în

perioada septembrie-noiembrie, pe când partea vătămată indică că după

15 decembrie 2017, or în perioada indicată învinuita a activat o singură dată;

- instanța a omis faptul că acces la cutie aveau și alte persoane, iar

această versiune nu a fost verificată;

- soții-părțile vătămate se află în divorț și există conflicte între ei, deci

există posibilitatea ca aceștia și fi luat banii din cutie fără știrea altuia, motiv

pentru care, există temei rezonabil pentru a pune la dubii credibilitatea

declarațiilor părții vătămate și a martorului date în ședința instanței de fond.

Totodată, reliefează că instanța de fond nu s-a expus asupra cererilor și

demersurilor înaintate de apărare în instanța de judecată și care au fost

redirecționate de la procuratură, lăsând în umbră poziția apărării, și

nesoluționate chestiunile invocate de partea apărării vizând legalitatea

acțiunilor organelor de urmărire penală. Instanța nejustificat a respins

demersurile privind audierea martorilor oculari și demersul de reclamare a

probelor de Serviciul Fiscal și Ministerul Sănătății.

7

Referitor la individualizarea pedepsei, apărarea a subliniat, că în

privința inculpatei Olari Marianna sunt relevante doar circumstanțe

atenuante și anume:

- a recunoscut vina în comiterea infracțiunii și a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii;

- a restituit și reparat benevol părții vătămate prejudiciile materiale,

inclusiv este de acord să achite diferența de 1000 USD;

- a săvârșit infracțiunea ca urmare a unui concurs de împrejurări grele

de ordin personal sau familial, și anume pentru efectuarea unui tratament

medical, din motiv că nu poate avea copii;

- este angajată oficial având un loc de muncă stabil;

- săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni și lipsa antecedentelor

penale.

Contrar acestor argumente susține că instanța de apel greșit a indicat în

decizie că lipsesc careva circumstanțe atenuante în privința inculpatei.

Potrivit materialului caracteristic, inculpata Olari Marianna se

caracterizează pozitiv din toate punctele de vedere, nu are conflicte cu

cetățenii, este fără antecedente penale, la moment are un loc de muncă stabil

și câștigă banii în mod cinstit.

Toate aceste circumstanțe atenuante, în opinia apărării, formează

convingerea că corectarea inculpatei se poate face prin aplicarea unei amenzi

penale în limitele prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal.

Reiterează apărarea că instanța de apel nu s-a expus nici asupra

criticilor formulate de apărare în privința acțiunii civile. Banii sustrași au fost

restituiți părții vătămate, iar bunuri/cheltuieli care să confirme că învinuita ar

fi cheltuit alte sume decât cele declarate nu sunt.

Consideră, că instanța de apel a comis erori de drept prin încălcarea

prevederilor art. art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală, iar

aceste abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

recursul procurorului, pledând pentru respingerea acestuia, ca inadmisibil.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul procurorului urmează a fi admis, iar cel declarat de

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatei urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

8.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Doroftei Roman în

numele inculpatei Olari Marianna.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța respinge recursul ca inadmisibil.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

8

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal atestă, că partea apărării a indicat drept temei pentru

declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția precum și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Având în vedere argumentele invocate în recurs, Colegiul penal

apreciază ca declarativă afirmația apărării, prin care se susține că contrar

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, instanța de apel nu a constatat

și descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, or, din conținutul deciziei recurate (pct. 2) se atestă

că în acord cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

instanța de apel ajungând la concluzia menținerii sentinței, a descris în

conținutul deciziei fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței.

Totodată, cu referire la obiecțiile apărării prin care se invocă faptul că

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor din apel, instanța

9

de recurs menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat în speță.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului prin care se invocă că

instanța de apel a examinat selectiv probele, fiind puse la baza soluției

adoptate declarațiile contradictorii ale părții vătămate Tabuica Uliana,

deoarece din conținutul deciziei atacate rezultă, că instanța de apel a respectat

inclusiv și prevederile art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este

stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită pentru instanță.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat

toate probele din dosar, le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect

ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație

penală în privința inculpatei.

Colegiul penal respinge argumentele recursului prin care se susține că

instanțele de judecată nu s-au expus asupra cererilor și demersurilor înaintate

de apărare în instanța de judecată și care au fost redirecționate de la

procuratură, întrucât menținând sentința primei instanțe, la rândul său

instanța de apel corect a reținut că aceste argumente au constituit obiect de

examinare în prima instanță, care au primit apreciere și o nouă reexaminare

nu este necesară.

Referitor la obiecțiile apărării privind legalitatea acțiunilor de urmărire

penală, instanța de recurs reține că din materialele cauzei nu rezultă că

apărătorul și inculpata ar fi avut careva obiecții asupra acțiunilor organului de

urmărire penală la etapa de prezentare a acestor materiale, iar invocarea

nulității actului procedural la etapa examinării recursului ordinar, contravine

prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă faptul, că

instanța nejustificat a respins demersurile privind audierea martorilor oculari

și demersul de reclamare a probelor de Serviciul Fiscal de Stat și Ministerul

Sănătății, Colegiul penal atestă că aceste demersuri au fost înaintate în fața

primei instanțe, care la rândul său, consultând opinia părților în proces a

stabilit că aceste probe nu au relevanță la speța judecată, iar potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel rezultă că

instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate în ședința de

judecată a instanței de apel, acestea fiind date citirii în ședința de judecată și

reflectate în procesul-verbal, iar la finisarea cercetării judecătorești avocatul

Doroftei Roman și inculpata Olari Marianna, nu au avut obiecții, nu au solicitat

audierea suplimentară a martorilor, totodată careva obiecții nemijlocit la

procesul-verbal al ședinței de judecată, ulterior, nu a fost depuse de către

părți în ordinea prevăzută de legislația procesuală.

Cu referire la temeiul invocat de recurent și prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, instanța de recurs atestă, că argumentele

aduse de apărare în dezacord cu încadrarea juridică a faptelor imputate

10

inculpatei se axează preponderent pe dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, însă în acest sens, Colegiul precizează că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării,

ca fiind ilegală a hotărârilor contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatei conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, apărarea în recursul dedus judecății prezintă versiunea potrivit

căreia acțiunile inculpatei ar urma să fie reîncadrate în baza art. 186 alin. (2)

Cod penal, susținând că probele prezentate de către organul de urmărire

penală și cercetate de către instanțele judecătorești nu ar dovedi cu

certitudine că fapta incriminată inculpatei întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal.

Raportând însă aceste argumente la conținutul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției

pronunțate, apreciind just că probatoriul administrat dovedește săvârșirea de

către Olari Marianna a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal

- furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit în

proporții mari, această concluzie fiind bazată pe analiza obiectivă a întregului

cumul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării prin care se subliniază

că din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine suma sustrasă,

precum și că învinuirea este neclară și neconcretă, or, analizând decizia

atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la judecarea apelului, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1

din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea

Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

11

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal ajunge la concluzia că

argumentele invocate de către avocatul Doroftei Roman în numele inculpatei

sunt neîntemeiate, iar din acest considerent recursul urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Totodată, Colegiul precizează că se va expune în privința argumentelor

apărării pe marginea legalității individualizării pedepsei în contextul

examinării recursului procurorului.

8.2. Cu referire la recursul declarat de către procuror.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului declarat de către acuzatorul de stat, se atestă

că acesta a indicat drept temeiuri pentru declararea recursului art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit recursului declarat se atestă că, partea acuzării este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatei, însă critică decizia instanței de apel în partea

individualizării pedepsei penale, și anume în partea suspendării condiționate

a executării pedepsei stabilite inculpatei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului declarat

de către procuror, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, temeiurile invocate de procuror și-au găsit confirmare în

cauza dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

latura penală, în partea stabilirii pedepsei, deoarece eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Așadar, după cum s-a constatat din materialele cauzei, prin sentința

primei instanțe, Olari Marianna a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

12

perioada de probațiune de 4 ani.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror sub

aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel, fără a pătrunde în esența

argumentelor invocate, le-a respins prin câteva fraze de ordin general,

statuând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

Astfel, deși infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal,

potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor

grave, sancțiunea acestei norme prevăzând pedeapsa cu închisoare de la 5 la

10 ani, instanțele de fond stabilindu-i pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani,

au conchis și asupra aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, deși potrivit rechizitoriului în privința inculpatei nu au fost

identificate circumstanțe atenuante, fiind stabilită circumstanța agravantă –

săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate, instanța de apel cu

referire la prevederile art. art. 76, 77 Cod penal, a menționat că în privința lui

Olari Marianna nu au fost reținute nici circumstanțe atenuante, nici

circumstanțe agravante.

Colegiul penal consideră că instanța de apel pripit a menționat că nu

poate fi reținută circumstanța agravantă - „săvârșirea infracțiunii cu folosirea

încrederii acordate”, or, potrivit practicii judiciare „încredea acordată” poate

surveni și în baza raporturilor contractuale, la caz între partea vătămată

Tabuica Uliana și inculpata Olari Marianna, fiind instituite raporturi de muncă

în baza acordului de voință manifestat în mod verbal.

Astfel, Colegiul penal consideră că argumentele recursului apărării

privind individualizarea incorectă a pedepsei inculpatei în sensul aplicării

unei pedepse mai blânde sunt neîntemeiate.

Mai mult, Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare

constante suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a

executării pedepsei stabilită de către instanța de judecată prin hotărârea de

condamnare de a se suspenda pentru o anumită perioadă de timp executarea

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Deși la prima vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile

necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei, pentru acordarea suspendării executării pedepsei este necesar ca

instanța de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia.

Instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-se pe

materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod

obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei și termenul de probă.

Aceste raționamente rezultă din însăși prevederile art. 90 Cod penal,

potrivit cărora în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzia

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei, aceasta

urmează să indice numaidecât în hotărâre motivele care au stat la baza unei

asemenea concluzii.

La fel, necesitatea motivării unei hotărâri judecătorești, rezidă și din

conținutul art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

13

În cazul când vinovatul nu manifestă părere de rău față de urmările

produse în urma acțiunilor sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să

execute real pedeapsa închisorii, nu are temei.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă expuse mai

sus la circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității

inculpatei, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și

după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în care se dovedește că

săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că,

pentru îndreptarea sa, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei.

Astfel, în sensul vizat, prezintă relevanță argumentele acuzatorului de

stat cu referire la faptul că instanța de apel nu a ținut cont de caracterul

prejudiciabil al faptei săvârșite de către Olari Marianna, care prin acțiunile

sale, manifestate în sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane în

proporții mari și însușirii acestora, profitând de faptul că activa în calitate de

menajeră și având astfel accesul liber în casa părții vătămate, aceasta a atentat

la relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Respectiv, dispunând aplicarea instituției suspendării condiționate în

privința inculpatei, instanța de apel nu a indicat în conținutul deciziei

pronunțate care ar fi raționamentele care au fost stat la baza soluției

respective, omițând să țină cont de atitudinea inculpatei față de fapta

infracțională comisă, care nu a recunoscut vinovăția și nu s-a căit sincer în cele

comise.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal consideră

pripite concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei

stabilite inculpatei Olari Marianna, care a reținut oportunitatea aplicării

instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prin simpla

mențiune că inculpata se caracterizează pozitiv și că este disponibilă să

recupereze prejudiciul cauzat.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6), 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și, ținând cont de faptul, că

erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate în instanța de

recurs, decizia atacată urmează a fi casată parțial, în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei cu remiterea cauzei în această parte pentru rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în rest, celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate urmând a fi menținute.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

14

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Doroftei Roman în numele inculpatei Olari Marianna.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2019, în cauza penală

în privința lui Olari Marianna xxxxx, în latura penală în partea stabilirii

pedepsei cu remiterea cauzei în această parte la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest

este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

15