1ra-1408/2019 — 361 alin. 2 lit. b

1ra-1408/2019 — 361 alin. 2 lit. b (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1408/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic

Cătălin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Rotaru Mariana XXXXX, născută la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 02.01.2019 – până la 05.03.2019

instanța de apel:

de la 25.03.2019 – până la 23.04.2019

instanța de recurs ordinar:

de la 04.06.2019 – până la 20.11.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2019, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641, Rotaru

Mariana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime 500 unități convenționale ceia ce constituie 25 000 lei.

A fost respinsă cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din

contul lui Rotaru Mariana în contul statului a prejudiciului cauzat în urma

efectuării raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-209 din XXXXX în sumă de

720 lei. Toate aceste cheltuieli judiciare fiind trecute în contul statului,

potrivit prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

perioada XXXXX, de comun cu alte persoane neidentificate până la

1

moment de către organul de urmărire penală, având intenția folosirii

documentelor oficiale false, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor si dorind în mod conștient

survenirea acestora, acționând cu intenție directă la atingerea scopului său,

în virtutea faptului că, acesta nu era angajată a SRL „Dixapro-Plus”, a

confecționat, deținut și folosit certificatul de salariu cu conținut fals,

eliberat pe numele său de către compania dată.

Ulterior, continuându-și acțiunile sale criminale, Rotaru Mariana, la

XXXXX, având intenția de a dobândi un credit de consum în mărime de 30

mii lei, precum și a demonstra faptul că, aceasta deține careva venituri care

ar face posibilă obținerea creditului dat, a prezentat la sediul ÎM „OMF

Microinvest” SRL, filiala Buiucani, amplasată pe str. XXXXX, acest

certificat, care însă pe motiv că nu avea indicat numărul și data eliberării, a

trezit suspiciuni.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-209 din

XXXXX, s-a stabilit că, semnăturile imprimate pe certificatul de salariu

eliberat de către „Dixapro-Plus” SRL, pe numele lui Rotaru Mariana, din

rubrica „conducătorul” și respectiv „contabilul-șef”, nu aparțin acestora.

mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Zamă Sergiu, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței, rejudecarea cauzei conform ordinii stabilite pentru

prima instanța, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat în

beneficiul statului de la Rotaru Mariana 1820 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate la întocmirea expertizelor nr. 34/12/1-R-209 din XXXXX.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea respingerii

cerinței acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare;

- pentru a fi întocmit și anexat la materialele cauzei penale a

raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-209 din XXXXX au fost efectuate

acțiuni procesuale cum ar fi numirea acesteia, la fel, aceasta a fost întocmită

de expert, fapte care cad expres sub incidența art. 227 alin. (2) din Codul de

procedură penală, din care considerent, aprecierea instanței precum

încasarea din contul inculpatei a cheltuielilor pentru efectuarea acestei

expertiză urmează a fi respinsă este una greșită și ilegală;

- aprecierile instanței sunt combătute și de prevederile art. 162 alin.

(2) din Codul de procedură penală, conform cărora, valoarea obiectelor

alterate, deteriorate sau pierdute în urma efectuării expertizei și a altor

acțiuni legale se atribuie la cheltuielile judiciare. Dacă aceste obiecte au

aparținut învinuitului, inculpatului sau persoanei civilmente responsabile,

2

contravaloarea acestora nu se restituie. Dacă aceste obiecte au aparținut

altor persoane, contravaloarea lor se restituie din bugetul de stat și poate fi

încasată de la condamnat sau de la partea civilmente responsabilă. Aceste

prevederi legale, privite în coroborare cu prevederile art. 227 alin. (2) din

Codul de procedură penală, indică expres că cheltuieli suportate la

efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi calificate ca cheltuieli

judiciare;

- ridicarea încrederii populației în instituțiile statului este unul din

obiectivele de bază ale Republicii Moldova la momentul actual, însă,

acțiunile comise de inculpată știrbește din acest obiectiv, din care

considerent dânsa urmează să suporte absolut toate consecințele unei

condamnări penale, inclusiv și suportarea cheltuielilor judiciare;

- urmare a acțiunilor lui Rotaru Mariana, a fost necesară implicarea

unui mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror,

care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a

investiga faptele acestuia, toate aceste acțiuni generând cheltuieli din

partea statului, care în mod normal ar urma de a fi recuperate, suma de

1820 lei constituind doar o mică parte din acele cheltuieli pe care Legea

permite de a o restitui;

- cu referire la prevederile art. art. 227, 229 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare suportate de către stat în cauza penală de învinuire a

lui Rotaru Mariana urmează a fi încasate din contul acesteia.

aprilie 2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima

instanță întemeiat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea

din contul lui Rotaru Mariana a cheltuielilor de judecată în legătură cu

efectuarea raportului de expertiză judiciară.

Instanța de apel a considerat nefondată solicitarea acuzatorului de

stat privind încasarea de la inculpată în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare legate de efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

R-209, în sumă de 720 lei, or, acestea cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt

trecute în contul statului.

Cheltuielile la care face referire procurorul au fost efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

3

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Raportul de expertiză judiciară, a fost ordonat de către organul de

urmărire penală în vederea stabilirii dacă inscripțiile manuscrise și

semnăturile de pe certificatul de salariu eliberat de SRL „Dixapro-Plus”, pe

numele lui Rotaru Mariana, au fost executate de persoanele responsabile

sau de către altcineva, în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpată,

fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

judiciare la caz, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru

acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în

contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste

acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ

în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea

și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea

cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în

necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un

infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest

principiu nu-și mai are valoarea.

21 mai 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, la 23 mai 2019,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de soluția

dispusă cu privire la cheltuielile judiciare, cu rejudecarea cauzei în această

parte, în instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- soluția instanței de apel, în partea ce ține de cheltuielile judiciare

suportate la efectuarea expertizei pretinse de la Rotaru Mariana este

neîntemeiată și contrară normelor procesuale, în mod incorect respingând

solicitarea acuzării de a fi încasate de la inculpat cheltuielile suportate;

- în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărâri, instanța de apel nu a

luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli în sumă de 1820 lei, urmare a expertizei dispuse și

petrecute în prezenta cauză penală, sumă ce urma a fi încasată de la

inculpată în beneficiul statului, conform prevederilor art. art. 227 - 229 Cod

4

de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1)

pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- soluția de a respinge solicitarea acuzatorului de stat referitor la

încasarea de la Rotaru Mariana a cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea infracțiunii, care impune desfășurarea urmăririi și

a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca

urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal

acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin

cererile lor, producerea unor cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta

cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare

pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță;

- instanța de apel a omis din vedere prevederile art. 4 alin. (1) Cod de

procedură penală, conform cărora „în desfășurarea procesului penale se aplică

legea care este în vigoare în timpul urmăriri penale sau al judecării cauzei în

instanța judecătorească”;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435

Cod de procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care

considerente decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel;

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică

5

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și/sau material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care

în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când

argumentele formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Potrivit textului recursului declarat de către procuror, acesta invocă

de drept temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul în esență

critică hotărârea instanței de apel în partea cheltuielilor judiciare, prin care

a fost respinsă solicitarea acuzatorului de a încasa aceste cheltuieli din

contul inculpatei, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-209 din XXXXX.

Așadar, se constată că aceste alegații au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat și

nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile efectuate de instanța de grad inferior, întrucât criticile

procurorului în partea ce se referă la dezacordul cu respingerea încasării

cheltuielilor judiciare din contul inculpatei, Colegiul penal consideră că,

acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanțele de fond corect au ajuns la

concluzia că aceste cheltuieli urmează a fi puse în sarcina statului deoarece

au fost suportate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatei în

comiterea infracțiunii incriminate.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că raportul de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-209 din XXXXX, a fost utilizat în sensul art. 93 alin.

(2) pct. 2) și 7) Cod de procedură penală în calitate de probă și care a fost

pus la baza acuzării inculpatei, respectiv aceste cheltuieli judiciare urmează

a fi suportate de ordonatorul expertizei din mijloacele alocate pentru

efectuarea acesteia din bugetul alocat.

Astfel, în situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a

fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, și nu din

contul inculpatei, după cum pretinde recurentul.

6

Atât normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227 -

229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016 din 14 aprilie 2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stabilesc că

responsabili pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor

abilitate cu efectuarea expertizelor judiciare, sunt ordonatorii unor atare

acțiuni procesuale.

Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile

judiciare suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi

acoperite din bugetul de stat și nu pot face obiectul unei rambursări din

partea inculpatei.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului cu privire la

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei, nu a ținut cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct.14) și art. 397 pct. 5) Cod de procedură

penală în coroborare cu prevederile art. 227 – 229 Cod de procedură

penală, or, instanța de apel a reținut corect circumstanțele suportării

cheltuielilor judiciare, care nu urmează a fi puse în sarcina inculpatei,

întrucât acestea sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de

resort care pornesc urmărirea penală și sunt cheltuieli evidente și necesare

în vederea constatării faptei infracționale, dar nu cheltuieli suplimentare

suportate de către organul de urmărire penală.

Atât timp cât statul are obligația, în sensul art. 6 CEDO, de a dovedi

vinovăția persoanei trasă la răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 24, 56 Cod de procedură penală, prin intermediul agenților

săi, care la rândul lor, conform art. 96, 97 Cod de procedură penală, au

sarcina probațiunii, legea penală îi garantează acuzatului dreptul la

prezumția nevinovăției prin prisma art. 8 Cod de procedură penală,

liberându-l de obligația de a-și demonstra nevinovăția, raționament care își

găsește aplicabilitate și în raport cu orice chestiune conexă, necesară pentru

demonstrarea vinovăției inculpatei, cum este efectuarea la caz a expertizei

judiciare.

Astfel, dispunerea de către organul de urmărire penală a efectuării

expertizei, a fost o acțiune indispensabilă procesului penal, or, la acea etapă

inculpata beneficia de prezumția nevinovăției, care o libera de obligația de

a-și demonstra nevinovăția, așadar ultima neavând careva îndatoriri

pecuniare față de dispozițiile și acțiunile organului de urmărire penală,

care în virtutea legii are obligația de a acumula probe pentru stabilirea

adevărului pe caz, iar punerea în sarcina persoanei recunoscute vinovate

de comiterea unei infracțiuni, a achitării cheltuielilor judiciare pentru

acțiunile organului de urmărire penală, nu poate fi reținută atât timp cât

7

legea procesual-penală reglementează clar și explicit acest aspect, având un

efect imperativ.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în

speță cazul de casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în

partea dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele

invocate de recurent sunt nefondate, ceea ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2019, în

cauza penală în privința lui Rotaru Mariana XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8