1ra-80/20 — art. 171 alin. 1 CP

1ra-80/20 — art. 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-80/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul

Rotaru Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Rotaru Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.02.2017 - 26.10.2018;

Instanța de apel: 26.12.2018 - 08.05.2019;

Instanța de recurs: 28.06.2019 – 10.03.2020.

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, la

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, iar în temeiul

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Canțer Mihaela, fiind dispusă încasarea de la inculpatul Rotaru Sergiu în beneficiul

acesteia a sumei de 16 651 (șaisprezece mii șase sute cincizeci și unu) lei, dintre

care 1 651 (una mie șase sute cincizeci și unu) lei cu titlu de prejudiciu material și

15 000 (cincisprezece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

inculpatul Rotaru Sergiu, la 28 iulie 2016, aproximativ la ora 17:00, aflându-se în

pădurea din apropierea xxxxx, intenționat, având scopul satisfacerii poftei sexuale

în formă normală, aplicând constrângerea fizică față de xxxxx, pentru a-i înfrânge

rezistența fizică și pentru a face astfel posibil raportul sexual, a apucat-o de spate

1

și mâini și a urcat-o forțat în automobilul personal de model Mercedes S420 cu n/î

xxxxx, după care, contrar voinței ei, a întreținut un raport sexual în formă normală.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (1) Cod penal -

„raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei”.

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului și emiterea

unei decizii în această parte, prin care inculpatului Rotaru Sergiu să i se aplice o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a calificat corect acțiunile

inculpatului, dar nu a respectat criteriile de individualizare a pedepsei, aceasta

fiind prea blândă, fiind astfel încălcate prevederile art. 61 alin. (2) și art. 75 Cod

penal, fapt care nu va asigura atingerea scopului legii penale or, inculpatul a fost

anterior condamnat pentru diferite infracțiuni, cu stabilirea unei perioade de

probațiune, dar pedeapsa nu și-a produs efectul de corectare, circumstanță care

urmează a fi considerată agravantă. La fel, inculpatul nu a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și nu a manifestat regret față de cele comise.

3.1. Avocatul Străisteanu Doina Ioana în numele părții vătămate xxxxx a

declarat apel, solicitând casarea sentinței și emiterea unei decizii, prin care

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 4 ani,

admiterea integrală a acțiunii civilă și încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei, a sumei de 11 651,61 lei cu titlu de

cheltuieli și suma de 4 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică în

instanța de apel.

În argumentarea cererii declarate, apelantul a invocat următoarele motive:

- constrângerea fizică și psihică a avut loc, fiind confirmată prin probele

anexate la dosar;

- leziunile corporale corespund declarațiilor pârții vătămate și ale

martorului Pleșca Cristina, care a auzit totul la telefon;

- deși nu a amenințat-o, inculpatul a dus partea vătămată în pădure, ca

aceasta să nu poată fugi, iar la telefon s-a înțeles cu alte două persoane să vină unde

se aflau ei doi, insuflându-i părții vătămate teama că, va fi violată în grup;

- instanța i-a suspendat condiționat executarea pedepsei, deși inculpatul a

fost anterior condamnat;

- inculpatul i-a lezat integritatea fizică și psihică a părții vătămate, motiv

pentru care, acțiunea civilă urmează a fi admisă integral.

3.2. Inculpatul Rotaru Sergiu a contestat sentința cu apel, solicitând

casarea acesteia cu emiterea unei decizii de achitare.

În motivarea apelului, inculpatul a invocat următoarele motive:

- sentința este neîntemeiată;

- declarațiile părții vătămate și ale martorilor Pleșca Cristina, Ciorici Victor

și procesele - verbale de cercetare la fața locului din 28.07.2016 și de confruntare

din 23.09.2016, nu demonstrează vinovăția inculpatului;

- instanța a constatat prezența constrângerii fizice, dar acest fapt este în

2

contradicție cu declarațiile părților la proces, or partea vătămată nu a declarat că,

ar fi fost aplicată constrângerea fizică prin dezgolirea sa violentă, motiv pentru

care, rezultă că partea vătămată avea posibilitatea să se apere, dar nu a opus

rezistență și deci inculpatul urmează să fie achitat.

3.3. Avocatul Brînză Alexei în numele inculpatului Rotaru Sergiu, de

asemenea a declarat apel în care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei noi

hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii.

În argumentarea cererii de apel apărarea a invocat următoarele motive:

- prima instanță nu a apreciat corect circumstanțele cauzei;

- declarațiile martorilor Pleșca Cristina și Ciorici Victor urmează a fi

apreciate critic, deoarece sunt probe indirecte;

- raportul sexual forțat nu poate exista fără leziuni, iar rapoartele medicale

nu atestă prezența acestora;

- instanța nu a dat apreciere raportului de expertiză medico - legală din

20.09.2016, care a fost prezentat de către partea apărării, care confirmă că, pe

corpul inculpatului nu au fost depistate leziuni, ceea ce combate versiunea părții

vătămate că s-a apărat.

au fost respinse ca nefondate cererile de apel declarate de către inculpatul

Rotaru Sergiu și avocatul Brînză Alexei în numele acestuia, admise cererile de apel

declarate de către procuror și de către avocatul Străisteanu Doina Ioana în numele

părții vătămate xxxxx, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și în

latura civilă cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

lui Rotaru Sergiu, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen

de 3 (trei) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Rotaru Sergiu în beneficiul părții vătămate

Canțer Mihaela a sumei de 10 500 (zece mii cinci sute) lei, cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică și suma de 1 780 (una mie șapte sute optzeci) lei, cu titlu

de cheltuieli pentru examinarea medicală repetată.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că

deși inculpatul Rotaru Sergiu nu și-a recunoscut vina în privința comiterii

infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia este constatată prin totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, după cum urmează: declarațiile părții vătămate xxxxx (f.d. 182-

183); declarațiile martorilor Pleșca Cristina (f.d. 182-183); Ciorici Victor (f.d. 175-

176); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.07.2016 (f.d. 9-12);

procesul-verbal de confruntare din 23.09.2016 efectuat între bănuitul Rotaru

Sergiu și partea vătămată xxxxx (f.d. 78-79).

3

Astfel, reieșind din circumstanțele cercetate, instanța de apel a considerat

că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul Rotaru Sergiu este

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal, adică

violul, după semnele calificative „raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a

persoanei”.

Declarațiile inculpatului Rotaru Sergiu precum că, nu a săvârșit infracțiunea

imputată și că, raportul sexual a fost benevol, au fost apreciate critic de către

instanța de apel, deoarece vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare după

cercetarea declarațiilor părții vătămate xxxxx și ale martorilor Ciorici Victor și

Pleșca Cristina.

Cu referire la declarațiile inculpatului privind înscenarea pusă la cale de

către partea vătămată xxxxx, instanța de apel a menționat că aceasta reprezintă

versiunea inculpatului, însă instanței nu i-au fost prezentate probe care să

confirme alegațiile inculpatului.

La fel, instanța de apel a menționat că alegațiile părții apărării precum că,

inculpatul nu a aplicat constrângerea fizică în privința părții vătămate, sunt

combătute prin declarațiile părții vătămate și ale martorilor Ciorici Victor și

Pleșca Cristina, declarațiile cărora au fost apreciate corect, coroborează între ele

și sunt consecvente, iar partea apărării nu a demonstrat în ce anume constă lipsa

de apreciere a acestora.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis corect în privința

excluderii raportului de expertiză medico-legală nr. 243 D din 20.09.2016 ca probă

în vederea constatării aplicării constrângerii prin aplicarea violenței fizice, or

raportul în cauză a stabilit că vătămările neînsemnate depistate la partea vătămată

nu sânt specifice acțiunilor de viol. La fel, partea vătămată nu a declarat despre

aplicarea violenței de către inculpat sau aplicarea de către acesta a violenței

psihice.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a

constatat că, prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61 și art. 75 Cod

penal, menționând că inculpatul Rotaru Sergiu anterior a fost judecat,

antecedentele penale fiind stinse.

Astfel, prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău nr. 1a-1300/13

din 01.07.2013, a fost casată parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 16.05.2013 în partea stabilirii pedepsei și lui Rotaru Sergiu i s-a stabilit

definitiv pedeapsa cu amendă în mărime de 700 de unități convenționale, cu

privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activități în

domeniul administrării publice și private pe un termen de 1 an (f.d. 63 - 77).

Instanța de apel a reținut că inculpatul se caracterizează pozitiv, nu se află la

evidența medicului psihiatru și narcolog (f.d. 31, 61-62). Circumstanțe atenuante

sau agravante nu s-au stabilit, la fel cum nu sunt nici temeiuri de liberare a

inculpatului de răspundere penală. Infracțiunea comisă se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 5 ani, astfel încât este una mai puțin gravă.

Reținând circumstanțele enumerate, dar și având în vedere că inculpatul nu

și-a recunoscut vina, că anterior a fost condamnat, dar nu și-a corectat

4

comportamentul, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis eronat

că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința lui Rotaru Sergiu

poate fi atins prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Drept urmare, instanța de apel a exclus prevederile art. 90 Cod penal,

considerând că izolarea inculpatului de societate va duce la corectarea și

reeducarea lui, pedeapsa fiind justificată, echitabilă și rațională și în măsură să

atingă scopul legii penale de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii

de alte infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane.

4.3. Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată xxxxx

împotriva lui Rotaru Sergiu, instanța de apel a reținut că prima instanță a conchis

corect că, părții vătămate cu certitudine i-a fost pricinuită o traumă psihologică

profundă generată de acțiunile infracționale ale inculpatului, considerente pentru

care, acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată a fost admisă, cu încasarea

de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 15 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral și a sumei de 1 651 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a ajuns la

concluzia de a încasa de la Rotaru Sergiu în beneficiul părții vătămate xxxxx a

sumei de 10 500 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 1 780

lei, cu titlu de cheltuieli pentru examinarea medicală repetată.

4.4. Cu referire la cerința procurorului privind încasarea de la inculpatul

Rotaru Sergiu în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei medico-legale în sumă de 57,12 lei, instanța de apel a considerat că,

prima instanță a conchis corect de a o respinge ca neîntemeiată or, organul de

urmărire penală a dispus efectuarea expertizelor în conformitate cu art. 143 Cod

de procedură penală, astfel încât efectuarea expertizei s-a efectuat pentru

stabilirea circumstanțelor cauzei în cadrul urmăririi penale și pentru a stabili

gradul de vinovăție al inculpatului, cheltuielile respective urmând a fi trecute în

contul statului.

deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare sau cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10), 12) Cod de procedură penală, recurentul menționează că probele indicate în

rechizitoriu nu demonstrează vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate,

iar analiza probelor efectuată de către instanțele inferioare nu explică elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate.

Susține că la caz lipsește latura obiectivă a infracțiunii de viol, deoarece nu a

fost dovedită constrângerea fizică și psihică a părții vătămate, raportul sexual

având loc cu acordul părții vătămate.

În acest sens evidențiază că instanța de apel a motivat contradictoriu, pe de

o parte prezența constrângerii fizice aplicată asupra părții vătămate, iar pe de altă

parte respinge calificativul de imposibilitate a victimei de a se apăra, deoarece nu

5

au fost constatate asemenea circumstanțe.

Consideră că vinovăția sa nu a fost dovedită în afară oricăror dubii

rezonabile.

5.1. Ulterior, în interiorul termenului prevăzut de lege, inculpatul a mai

depus un recurs ordinar în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

În argumentarea recursului inculpatul menționează, că instanța de apel nu a

făcut o descriere completă a faptei ca fiind dovedită, inclusiv și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 243D din 20.09.2016, prin care s-au constatat

extorcații..., însă aceste leziuni nu sunt caracteristice actului sexual forțat.

Consideră că instanțele de fond au evitat să se pronunțe asupra faptului, că

partea vătămată nu a opus rezistență.

Relevă că probele pe care instanțele inferioare și-au întemeiat concluzia cu

privire la vinovăția sa, sunt probe indirecte, iar raportul de expertiză

medico-legală, procesele-verbale de cercetare la fața locului și audierea

persoanelor în cadrul acestui proces penal, nu-i demonstrează vinovăția.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În susținerea poziției sale procurorul relevă că argumentele recursului se

întemeiază doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele

cauzei, însă din conținutul deciziei atacate rezultă că instanța de apel nu a comis

erori de drept.

constată că, recursurile ordinare declarate în speță urmează a fi admise din

considerentele ce urmează.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

parțial hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Potrivit deciziei instanței de apel din 08 mai 2019, au fost respinse ca

nefondate cererile de apel declarate de către inculpatul Rotaru Sergiu și avocatul

Brînză Alexei în numele acestuia, admise cererile de apel declarate de către

6

procuror și de către avocatul Străisteanu Doina Ioana în numele părții vătămate

xxxxx, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care lui Rotaru Sergiu, recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Rotaru Sergiu în beneficiul părții

vătămate xxxxx a sumei de 10 500 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică

și suma de 1 780 lei, cu titlu de cheltuieli pentru examinarea medicală repetată. În

rest, sentința a fost menținută.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de inculpat, acesta

critică decizia instanței de apel din punctul de vedere al temeiurilor de casare

conținute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când 6) instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; când 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii ori 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

precum și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, inculpatul critică decizia instanței de apel atât sub aspectul

constatării vinovăției sale, sub aspectul încadrării juridice a faptelor, cât și sub

aspectul individualizării greșite a pedepsei penale.

Verificând argumentele recursurilor prin prisma temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și invocate de

recurent, Colegiul penal atestă că aceste erori de drept nu și-au găsit confirmare la

judecarea recursurilor declarate.

Aici urmează a fi menționat că criticile recurentului sub aspectele

temeiurilor de casare nominalizate se axează pe o proprie evaluare a materialului

probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate nu confirmă

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii

7

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul

recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o

altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

recunoașterea vinovăției inculpatului Rotaru Sergiu în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul, că de către

organul de urmărire penală și instanțele de judecată nu au fost administrate probe

suficiente pentru o condamnare penală, Colegiul penal conchide, că instanța de

apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea

condamnării inculpatului Rotaru Sergiu, însă le-a analizat în ansamblul lor prin

coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a

fundamenta o acuzație penală în privința inculpatului.

Prin urmare, analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța

de apel la judecarea apelurilor apărării, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția cu privire la recunoașterea vinovăției

inculpatului Rotaru Sergiu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor calificativi „raportul sexual săvârșit prin constrângere

fizică a persoanei”.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, instanța de recurs menționează că inculpatul nu au

motivat recursurile sub aspectul temeiului de casare invocat, nefiind specificate

care ar fi acele prevederi legale în care urmau a fi încadrate juridic faptele greșit

calificate în opinia inculpatului de către instanța de apel.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea

modificării încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului de către

instanțele de fond, deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care

l-ar justifica.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

8

Distinct de considerentele enunțate mai sus, Colegiul penal atestă că

argumentele recursurilor invocate sub aspectul temeiului de casare prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății.

Astfel, analizând textul deciziei recurate, instanța de recurs constată, că în

viziunea instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu corespunde cerințelor art. 61 Cod

penal.

Raportând decizia atacată, la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

consideră că, soluția instanței de apel în această parte este neîntemeiată, la

adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75 Cod

penal, care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile

generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de

Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a

acesteia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza

căreia persoana a fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt

careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților,

cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul statuează că pedeapsa

este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de

alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

9

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele

de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru

a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de

apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în măsură deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei.

Pe când din conținutul părții descriptive a sentinței, Colegiul penal lărgit

atestă că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave. De faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența

medicului psihiatru și narcolog (f.d. 31, 61-62). Circumstanțe atenuante sau

agravante nu s-au stabilit, la fel cum nu sunt nici temeiuri de liberare a inculpatului

de răspundere penală.

Totodată, prima instanță întemeiat a reținut, că deși inculpatul anterior a

fost condamnat, antecedentele penale ale acestuia au fost stinse (f.d. 63, 64-77).

Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, prima instanță

întemeiat a conchis că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei

pentru perioada de probațiune de 1 an.

În acest context, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

10

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Colegiul penal relevă că prima instanță a efectuat o analiză amplă a

personalității inculpatului, ținând cont și de conduita lui înaintea săvârșirii faptei,

după săvârșirea acesteia și în timpul judecății.

În acest mod, în viziunea instanței de recurs, prima instanță corect a apreciat

că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din

circumstanțele speței rezultă că corectarea inculpatului poate fi realizată și fără

izolarea acestuia de societate.

Instanța de recurs consideră, că concluzia instanței de apel, precum că

pedeapsa stabilită de către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, este prea blândă, nu expune și desfășoară opera de individualizare a

pedepsei inculpatului în raport cu soluția adoptată, iar alte circumstanțe care ar

demonstra că inculpatul nu poate fi corectat prin aplicarea art. 90 alin. (1) Cod

penal, în speță nu au fost stabilite.

Colegiul penal lărgit, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că

pedeapsa stabilită inculpatului, de către prima instanță corespunde prevederilor

art. art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele

prevăzute de lege, hotărârea dată fiind legală și întemeiată, iar scopul pedepsei

penale va fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiul la care se referă

recurentul, este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt

ce determină admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

latura penală în partea stabilirii pedepsei cu menținerea în această parte a

sentinței primei instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpatul Rotaru Sergiu, se

casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2019,

în cauza penală în privința lui Rotaru Sergiu xxxxx, în latura penală în partea

stabilirii pedepsei cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Criuleni

din 26 octombrie 2018, prin care:

Rotaru Sergiu xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171

alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 1 (unu) an.

În rest, dispozițiile deciziei contestate se mențin.

Rotaru Sergiu xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința

11

lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută pedeapsa

penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 15 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

12