1ra-1674/2019 — art. 326 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 2, 6, 8, 12 CPP
1ra-1674/2019 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1674/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 noiembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Tatarciuc Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2019 și sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2018, în cauza penală
privindu-l pe
Șcarabnuța Dmitrii Xxxxx, născut la xxxxx, în r-nul
Xxxxx s. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 09.02.2017-10.12.2018
instanța de apel: 01.03.2019-25.04.2019
instanța de recurs: 16.07.2019 - 06.11.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2018,
Șcarabnuța Dmitrii Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326
alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 3000 unități convenționale, ceea ce
constituie 60.000 lei.
În conformitate cu prevederile art. 88 alin. (4) Cod penal raportat la prevederile
art. 64 alin. (5) Cod penal, cuantumul amenzii a fost micșorat cu 100 unități
convenționale, ceea ce constituie 2000 lei, definitiv stabilindu-i pedeapsă sub formă
de amendă în mărime de 2900 unități convenționale, ceea ce constituie 58.000 lei.
A fost respinsă cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui
Șcarabnuța D. în contul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 5053, 9 lei. Toate
aceste cheltuieli fiind trecute în contul statului, potrivit prevederilor art. 227 alin. (3)
Cod de procedură penală.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Șcarabnuța D., aproximativ la începutul
lunii iunie 2016, aflându-se în sectorul Ciocana, pe str. M. Sadoveanu, mun.
Chișinău, susținând că are influență asupra persoanelor publice ce activează în
subdiviziunile structurale ale Direcției înregistrare a Transportului și Calificarea
Conducătorilor Auto a ÎS „CRIS Registru”, în cadrul discuțiilor purtate cu Dumitru
Buruiană, a pretins de la ultimul bani în suma de 600 Euro, pentru a influența pe
membrii comisiei de examinare să faciliteze susținerea examenelor de stat de către
1
Anastasia Buruiană și Tatiana Crăciun în vederea obținerii permisului de conducere
categoria „B”.
Ulterior, în continuarea intenției sale criminale, urmărind scopul primirii
banilor ce nu i se cuvin, la 13.06.2016, Șcarabnuța Dmitrii, aflându-se în sectorul
Botanica, la poligonul de instruire auto din str. Pădurilor, mun. Chișinău, a acceptat
și a primit de la Dumitru Buruiană mijloacele bănești în suma de 550 Euro, care
conform cursului oficial al BNM de 22,3179 lei față de un euro, la ziua comiterii
infracțiunii, constituie 12274,845 lei, pentru a influența membrii comisiei să nu
îndeplinească acțiuni ce întră în atribuțiile sale de serviciu.
Faptele constatate de prima instanță sunt calificate în baza art. 326 alin. (l) Cod
penal, trafic de influență, caracterizată prin pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de
bani, pentru sine, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane
publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent
dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Tatarciuc V., în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea a unei noi sentințe de
achitare a lui Șcarabnuța D., cu încetarea procesului penal și urmăririi penale și
scoaterea acestuia de sub urmărirea penală, or acțiunile lui nu constituie elementele
constitutive ale infracțiunii.
În motivarea apelului invocă:
- sentința de condamnare este emisă cu încălcarea cerințelor art. 383 alin. (1),
alin. (3), art. 389 alin. (1), alin. (2), alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece este
bazată pe presupuneri, cu îngrădirea inculpatului la acces liber la justiție, la un
proces contradictoriu, echitabil, unde instanța de judecată fiind părtinitoare a negat
dreptul inculpatului la un proces contradictoriu, a negat dreptul la prezentarea
probelor, la egalitatea armelor, la un process echitabil și alte principii;
- instanța de judecată respingând demersurile cu privire la administrarea
probelor - la audierea în ședință de judecată a martorilor-Buruiană D., Creciun T. s-a
atârnat în mod arbitrar față de soarta cauzei penale și soarta lui Șcarabnuța D., fiind
judecat și condamnat numai în baza rechizitoriului, care nu corespunde art. 296, 297
Cod de procedură penală, unde nu a făcut nici o analiză a probelor, care deloc nu a
sesizat instanța cu privire la acțiunile comise sau nu de către Scarabnuța D., ceea ce
este inadmisibil;
- organul de urmărire penală ne avînd careva probe pertinente, careva
înscrisuri, recipise, în susținerea acestor afirmații goale lui Buruiană D., care fiind în
relații civile cu Șcarabnuța D. (având o rudă în departamentul cu combaterea
corupției), la indicația căruia s-a adresat oficial către CNA anterior, nu la 12.09.2016,
deoarece OUP a eliberat ilegal utilajul respectiv lui Buruiană D. cu privire la
interceptarea audio, anterior, el fiind ilegal înzestrat cu dictofonul respectiv, care nu
figurează ca utilaj din cadrul tehnicii speciale de înzestrare din luna august 2016 (la
22.08.2018) - când urmărirea penală încă nu era pornită;
- nu a fost efectuată examinarea telefonului mobil a lui Buruiană D., de model
Samsung, cu ridicarea de informații și acces la această probă. OUP deloc nu a
2
investigat aceste intrebări - au fost deja examenele date sau nu, s-a adresat către
cineva învinuitul s-au nu în sensul de a trafica pe cineva, a primit în genere banii în
sensul de a trafica pe cineva, au fost stabilite și cercetate persoanele care au primit
examenul, cunosc sau nu ei pe condamnatul Șcarabnuța D., care a luat cu titlu de
împrumut banii cum a afirmat și Buruiană D., la confruntarea din 29.11.2016 sau nu;
- dosarul penal în cauza a fost pornit la 12 septembrie 2016, de către CNA, în
temeiul sesizării lui Buruiană D. În sesizarea depusă la 12.09.2016, Buruiană D. a
declarat, că Șcarabnuța D. a pretins și a primit de la dinsul, la 13 iunie 2016 suma de
550 euro pentru a influența membrii comisiei de examinare, ce activează în
subdiviziunile structurale ale Direcției înmatriculare Transport și Calificarea
Conducătorilor Auto să faciliteze susținerea examenelor de stat pentru primirea
permisului de conducere categoria „B” pe numele Buruiană Anastasia și Tatianei
Crăciun, acțiuni care nu au fost finalizate pînă la moment (la 12.09.2016). Fiind la
depunerea plângerii în incinta CNA și audiat la 12 septembrie 2016 în calitate de
martor, Buruiană D. a declarat, că în luna iunie 2016, cumnata lui - Buruiană
Anastasia și verisoara acesteia- Crăciun Tatiana, trebuiau să susțină proba practica și
examenul la școala AUTO din mun. Chișinău, a Direcției înmatriculare a mijloacelor
de transport și calificarea conducătorilor auto, dar rezultatul pozitiv poate fi numai,
dacă să fie achitate ceva banii membrilor comisiei, deoarece intenționat îngreunează
trecerea examenelor, și ca să dea examene este necesar de achitat acolo banii;
- martorii nu erau audiați în fața instanței de judecată, confruntări dintre
Șcarabnuța D. și Buruiană Anastasia, sau Creciun Tatiana nu sunt efectuate asupra
afirmațiilor lui Șcarabnuța D. Careva plângeri de la aceste persoane înaintate
organelor de resort, cu privire la acțiunile ilegale lui Șcarabnuța D. și atragerea
acestuia la răspunderea penală nu sunt înregistrate, mai mult ca atât, nu sunt audiate
persoanele de la Comisia de examinare, care au primit examenul de la Buruiană
Anastasia și Creciun Tatiana, și faptul primirii banilor de către Șcarabnuța D. de la
Buruiană D. în scopurile declarate de către Buruină D. nu este confirmat prin probe
pertinente, verosimile și concludente. Însă este confirmat faptul, relațiilor tensionate
dintre Buruiană D. și Șcarabnuța D., în vara anului 2016 - cu privire la promisiuni
reciproce cu privire la procurarea-vânzarea automobilului, repararea automobilului,
folosirea acestui automobil de către Șcarabnuța D., automobil - adică faptul răcirii
relațiilor dintre 2 prietenii foști - este dovedit, adică este dovedit motivul din care
Buruiană D. s-a adresat către OUP;
- este dovedit, însă nu este cercetat pe deplin faptul, că Buruiană D. are o rudă,
care activează la MAI RM, și are influență asupra factorilor de decizie de la CNA
RM, fapt care s-a confirmat prin darea sfaturilor lui Buruiană D. privind depunerea
plângerii în sensul traficului de influență, acțiuni chipurile comise de către
Șcarabnuța D. ceea ce este o răfuială din partea lui Buruiană D., și deloc nu
reprezintă adevărul, deoarece ar fi fost să fie întradevăr comise astfel de acțiuni de
către Șcarabnuța D.- plingerea lui Buruiană Dumitru trebuia să fie înaintată pînă la
darea banilor lui Șcarabnuța D., și atunci întradevăr era posibil de vorbit despre
trafic de influență, cu respectarea cerințelor Codului de procedură penală cu privire
3
la numirea și efectuarea măsurilor speciale de investigații, interceptarea audio,
înregistrarea de imagini video, marcarea banilor, și alte acțiuni, prevăzute de Codul
de procedură penală;
- au rămas neinvestigate afirmațiile lui Buruină D., care a declarat, că el, dorind
să ajute pe rudele lui să obțină permisul și să dea examenul la școala auto, căuta și a
găsit chipurile un intermediar-cet. Scarabnuța D., care de parcă se ocupa cu
rezolvarea acestor intrebări- de parcă lua banii de la oameni, transmitea membrilor
comisiei de examinare și astfel ajuta oamenii, însă nu s-a investigat de către organul
de urmărire penală dacă sunt aceste afirmații a lui Buruină D. veridice sau nu și care
este sursa, de unde cunoștea Buruină D., că Scarabnuța D., că să ocupă cu astfel de
activitate- intermediar dintre comisia de examinare și cetățenii, care vor să primească
permisul nu au fost cercetate, dovedite;
- afirmațiile și concluziile ponigritoare în privința lui Șcarabnuța D. în acest
sens, că este un intermediar, se bazează numai pe spusele lui Buruiană D., care deja
era în relații ostile cu Șcarabnuța D. la momentul depunerii plângerii din 12.09.2016,
și nu corespund adevărului, deoarece vroia să returneze lui banii, chipurile dați lui
Șcaranbuța D. - în mărime de 550 euro - dar probele veridice, înscrisuri (careva
recipise cu privire la darea-primirea banilor) în acest sens nu sunt administrate;
- prima instanța nu în deplină măsura a respectat cerințele art. 317 alin.(2) Cod
de procedură penală, unde instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile
prevăzute de prezentul Cod pentru asigurarea egalitătii în drepturi a părților,
păstrind obiectivitatea și imparțialitatea, creând condiții necesare pentru examinarea
sub toate aspectele, completă și obiectivă, a tuturor probelor prezentate de către
părți, sau administrate la cererea acestora. Consideră, că lipsa documentelor
procedurale cu privire la examinarea conținutului telefonului mobil de model
SAMSUNG, care aparținea lui Buruiană D., lipsa proceselor verbale cu privire la
ascultarea și scoaterea informației cu privire la interceptarea și înregistrarea audio și
de imagini video de pe acest mijloc de probă, lipsa procesului-verbal cu privire la
recunoașterea acestui telefon în calitate de probă, și lipsa CD-R-lui cu privire la
întocmirea procesului-verbal și recunoașterea acestui telefon în calitate de probă,
servesc drept temei pentru cerințele cu privire la recunoașterea acestei stenogramme
a convorbirilor dintre Șcarabnuța D. și Buruiană D. și acestor probe, sus indicate
unde instanței de judecată au fost prezentate mijloace de probă în starea deteriorată-
să afirme, că ca aceste probe sunt inadmisibille, administrate nu în modul prevăzut
de Codul de procedură penală, sunt contrare art. 93 alin. (1), alin. (2) alin. (3), alin.
(4), art. 94 alin. (1), pct. 1), pct. 2), pct. 4), pct. 5), pct. 8), pct. 11), alin. (2) Cod de
procedură penală și urmează a fi excluse din lista probelor, or în conformitate cu art.
95 alin.(1) nu sunt admisibile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2019, a
fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că în ședința de
judecată în apel au fost verificate declarațiile și probele materiale examinate în
ședința de judecată în primă instanță: declarațiile martorilor Creciun Tatiana
4
(volumul II, f. d. 40-42); Creciun Dmitri (volumul II, f. d. 43-44); Guțu Veaceslav
(volumul II, f. d. 101-102); Chirtoacă Simion (volumul II, f. d. 105-106); Anghel Victor
(volumul II, f. d. 107-108); Buruiană Dumitru prezentate la urmărirea penală
(volumul I, f.d. 11); declarațiile martorului Buruiană Anastasia, prezentate la
urmărirea penală (volumul I, f.d. 20); procesul-verbal de cercetare din 22.09.2016
(volumul I, f.d. 15); procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de
investigații din 25.10.2016 cu stenograma anexată a comunicărilor (volumul I, f.d.
37); procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigații din
08.11.2016 cu stenograma anexată a comunicărilor (volumul I, f.d. 42); procesul-
verbal de ridicare din 19.01.2017 (volumul I, f.d. 53); procesul-verbal de cercetare din
19.01.2017 a procesului-verbal de examinare în vederea obținerii dreptului de
conducere din 14.06.2016 nr.54160136 (volumul I, f.d. 63); procesul-verbal din
15.12.2016 privind ridicarea de la SA „Orange Moldova” a informației (volumul I,
f.d. 71); procesul-verbal de ridicare din 15.12.2016 de la SA „Orange Moldova” a
descifrărilor convorbirilor telefonice (volumul I f.d.78); procesul-verbal de cercetare
din 10.01.2017 (volumul I f.d.80); documente recunoscute în calitate de mijloc
material de probă și anexate la prezenta cauză prin ordonanță din 19.01.2017.
Procesul verbal de examinare în vederea obținerii dreptului de a conducere nr.
54160136 din 14.06.2016, întocmit de SCCA Chișinău (volumul I f.d.87); ordonanță
din 19.01.2017 de recunoaștere drept corp delict și de anexare la dosar (volumul I
f.d.88).
Instanța de apel a reținut că apelantul invocă motive, în principiu, similare
după conținut, prin care susține nevinovăția inculpatului, din motivul că probatoriul
administrat nu dovedește vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.
Starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și
apreciate de prima instanță.
În atare situație, instanța de apel a reținut că este corectă concluzia primei
instanțe privind calificarea infracțiunii prin determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și
semnele componenței de infracțiune prevăzute la articolul 326 alin. (1) Cod penal:
trafic de influență, caracterizată prin pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani,
pentru sine, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice,
pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă
asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.
În opinia instanței de apel, declarațiile inculpatului Șcarabnuța Dmitrii precum
că nu a participat la săvârșirea infracțiunii constatate se combat prin declarațiile
prezentate în instanța de judecată de martorul Creciun Tatiana, la fel și prin
declarațiile martorului Buruian Dumitru. Motivele invocate de apelant cu privire la
pornirea cauzei penale și cu privire la reluarea judecării fondului cauzei, sub
aspectul că a existat provocare la comiterea infracțiunii și în cauză există raporturi de
natură juridică civilă între inculpat și martorul Buruiană Dumitru, sunt nefondate, or
sunt declarative și lipsite de suport probațional.
5
Instanța de apel a reținut că, pornirea urmăririi penale este efectuată în
condițiile articolului 274 Cod de procedură penală. Din ordonanța privind începerea
urmăririi penale rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune si nu
există vreo una din circumstanțele care exclud urmărirea penală. În context, nu
există vreun temei privind reluarea rejudecării fondului cauzei, or judecarea cauzei
în apel reprezintă judecarea fondului cauzei, cu particularitățile prevăzute de lege.
Instanța de apel a remarcat că în ședința instanței de apel, partea apărării nu a
cerut cercetarea probelor noi, inclusiv și n-a înaintat cerere privind numirea
expertizei judiciare, la care se referă în apel.
În cadrul cercetării judecătorești, nu s-a constatat provocare la comiterea
infracțiunii de către inculpat, or probele administrate în cauză servesc la constatarea
existenței infracțiunii și, respectiv, la constatarea vinovăției inculpatului.
În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea
probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere
probelor respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în
sentință, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul
administrat în cadrul procesului penal.
În viziunea instanței de apel, se consideră corectă soluționată chestiunea
privind pedeapsa aplicată inculpatului, deoarece la soluționarea chestiunii
respective, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și
75 Cod penal, astfel pedeapsa penală este în limitele legii. În sentință se cuprind
datele privind persoana inculpatului și circumstanțele care influențează asupra
pedepsei, fiind luate în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit
articolului 16 alin. (3) Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave, cât și
faptul că Șcarabnuța Dmitrii este la prima abatere penală, ne având antecedente
penale.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de judecată motivat a stabilit
categoria și măsura de pedeapsă și, în așa mod, corect a concluzionat că scopul
pedepsei se va obține prin aplicarea amenzii, cu confiscarea forțată în conformitate
cu prevederile art. 106 Cod penal în proprietatea statului a sumei de 550 euro,
rezultate din infracțiune, care conform cursului oficial al BNM de 22,3179 față de
euro, la ziua comiterii infracțiunii, a constituit 12274, 845 lei.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar
declarat de către avocatul Tatarciuc V. în numele inculpatului, care solicită casarea
acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei, deoarece eroare judicară nu poate fi
corectată de instanța de recurs.
În motivarea recursului ordinar invocă:
- decizia este bazată pe presupuneri, neîntemeiată, nefiind dat apreciere
faptului că după înaintarea recuzării primei instanțe, această instanță de sinestătător
a respins cererea de recuzare și a emis sentința de condamnare, instanța nefiind
constituită potrivit legii, a efectuat acțiuni care sunt contrare prevederilor art. 25 alin.
(1), (3), (6) Cod de procedură penală;
6
- instanțele de judecată nu au rezolvat fondul cauzei; au ocolit intenționat toate
motivele invocate în apel, care sunt esențiale;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor recurenților înaintate cu
privire la anularea încheierilor emise de prima instanță;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția, deoarece
contrar cerințelor art. 414 alin. (5), (6) Cod de procedură penală, instanțele și-au
întemeiat concluziile pe probele ce nu au fost cercetate;
- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;
- instanța de apel, nu s-a expus în ședință de judecată din 25.04.2019 asupra
demersului cu privire la rejudecarea cauzei potrivit modului pentru prima instanța,
nu s-a expus asupra admiterii sau respingerii demersului cu privire la reluarea
cercetării judecătorești, și contrar cerințelor stipulate în art. 413 alin.(1), alin.(2),
alin.(3), art. 414 alin.(6), art. 417 alin.(1) pct. (9-1) Cod de procedură penală - a preluat
examinarea apelului, fără de a indica in procesul-verbal al ședinței de judecată
despre depunerea acestui demers sus indicat, cu privire la reluarea cercetării
judecătorești, sau despre emiterea incheierii privind admiterea sau respingerea lui;
- nu au indicat in procesul-verbal al ședinței de judecată, în decizia Curții de
apel din 25.04.2019 încheierea cu privire la „mențiune cu privire la ultimul act
procedural rămas valabil de la care procesul trebuie să-și reia cursul, în caz contrar
toate actele procedurale sunt desființate de drept;
- au fost încalcate prevederile art. 6 & 1, 6 & 2 CtEDO;
- decizia instanței de apel este contrară materialului faptic, realității și
probatoriului administrat în cadrul procesului penal;
- toate observațiile asupra sentinței sunt aplicabile și în cazul deciziei, or
instanța de apel nu a făcut nici o analiză a probelor, din punct de vedere a respectării
cerințelor art. 93, 94, 95, 100 Cod de procedură penală;
- instanța de apel nu a făcut analiza probelor, ilegal administrate de martorul
Buruiană D., neautorizat, iar afirmațiile instanței de apel în acest sens sunt
neîntemeiate;
- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor cu referire la prevederile
Plenului CSJ, explicate în Hotărârea nr. 11 din 22 decembrie 2014 „Cu privire la
aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de
corupție”, unde la pct. 41.1, sunt explicații concrete ce înseamnă trafic de influență,
iar organul de urmărire penală a pornit acest dosar penal în baza art. 326 alin. (1)
Cod penal, ilegal, deoarece aceste acțiuni, infracțiunea de trafic de influență nu poate
fi dovedită și calificată ca trafic de influență, în condițiile stabilite, dacă au fost sau
nu efectuate în trecut;
- procurorul, organul de urmărire penală, văzând că nu sunt probe pentru
calificare ca escrochrie, au pornit ilegal dosar pe trafic de influență, însă instanța de
apel nu s-a expus asupra acestor motive invocate în apel;
- decizia este neîntemeiată, contrară prevederilor art. 409 alin. (2), 417 alin. (1)
pct. 8), 9) Cod de procedură penală, nefiind examinate toate aspectele de fapt și de
7
drept, nefiind indicate toate motivele adoptării soluției date, instanța de apel nu s-a
expus asupra tututor motivelor invocate în apel.
În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8),
12) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
argumentele asupra cărora indică recurentul, au constituit deja obiect de examinare
în instanța de apel, fiind oferite răsunsuri la toate argumentele invocate de apelant,
specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată la caz, iar o altă opinie
asupra circumstanțelor stabilite, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs pct. 2), 6), 8) și 12) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30,
31 și 33; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau
instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care
condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor
lui în baza unei legi mai blînde; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Referitor la temeinicia invocării de către recurent a cazului de casare prevăzut la
pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța nu a fost
compusă potrivit legii, deoarece fiind înaintată cerere de recuzare, prima instanță a
respins cererea de recuzare și a efectuat acțiuni ce sunt contrare legii, Colegiul penal,
le consideră nefondate. În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs
menționează că, potrivit alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile
menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate
în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Deci, rezultând din materialele
cauzei și anume din apelul declarat de către avocatul Tatarciuc V. împotriva
sentinței, se constată că critici privind ilegalitatea formării completului de judecată în
prima instanță de examinare a cererii de recuzare, nu au fost invocate de către
ultimul, pentru a constitui obiect de studiu și discuție în procedura de apel, fiind
8
invocate astfel de alegații abia în procedura recursului ordinar, ceea ce contravine
prevederilor procesual-penale citate mai sus.
În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, autorul recursului a indicat, că instanțele de judecată nu
au rezolvat fondul cauzei și au ocolit toate motivele invocate în apel care sunt
esențiale, hotîrârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat
de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu
și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța
de apel, la adoptarea soluției de respingere a apelului avocatului Tatarciuc V. în
numele inculpatului, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și
întemeiată. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care
instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare
conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.
Totodată, instanțele de fond corect au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii, inclusiv vinovăția lui Șcarabnuța D., analizând și verificând cumulul de
probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel întemeiat
considerând că situația de fapt, împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunii
comise de către inculpat, au fost corect reținute de către prima instanță, nefiind
încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală. Deși,
instanța de apel nu s-a pronunțat minuțios asupra fiecărui motiv invocat în apel,
temeiul de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu
este incident în prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului invocate,
precum că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția de condamnare
adoptată în privința lui Șcarabnuța D. și nu a dat răspuns la toate argumentele
invocate în apelul declarat, instanța de recurs remarcă considerentele rezultate din
jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit cărora motivarea hotărârii este
un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune în
mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât sunt
valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt
menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, precum și
faptul posibilității preluării de către o curte de apel în principiu a motivelor primei
instanțe în cazul în care această instanță și-a motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările ce confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, așa cum s-a
procedat, în cauza dată. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca
urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt reținută și corect a
concluzionat că probele puse la baza sentinței nu conțin erori procesuale ce ar putea
influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil vinovăția inculpatului de
cele incriminate.
În același timp, instanța de recurs atestă, că din conținutul recursului declarat
rezultă, că recurentul repetă textul apelului declarat de partea apărării și
9
argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel
pe deplin le-a examinat și a apreciat toate probele în ansamblu, s-a expus
argumentat asupra lor.
Cu referire la faptul că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția, deoarece contrar cerințelor art. 414 alin. (5), (6) Cod de procedură
penală, instanțele și-au întemeiat concluziile pe probele ce nu au fost cercetate. La
acest capitol, instanța de recurs menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie
înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și
anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în
considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.
Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.
Subsidiar, Colegiul precizează că, eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din
situația dosarului, privită ca o stare de fapt.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de
o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,
neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci
discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin
ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții
decât cea pe care materialul probator o susține.
Verificând lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, în sensul că a fost
admisă o gravă eroare de fapt, prin aceea că instanța de apel a încălcat procedura -
nu a cercetat probele, Colegiul penal lărgit consideră, că această situație nu
reprezintă în sine o eroare gravă de fapt.
Prin urmare, contrar celor invocate de către avocat, Colegiul penal, verificând
suplimentar lucrările dosarului, remarcă că judecând apelul instanța a examinat
cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, audiind suplimentar inculpatul și a
cercetat materialele dosarului (f.d. 101-102 v. III), adoptând în consecință o soluție
corectă de menținere a sentinței, prin care Șcarabnuța D. a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, fiind respectate prevederile art. 414
Cod de procedură penală, invocate de avocat în recursul declarat.
Relevante în susținerea ipotezelor supra menționate sânt și prevederile art. 27,
414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, care stipulează că, judecătorul apreciază
probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de
apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor
de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens
decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a
acestor instanțe și care nu este temei de drept, separat din numărul celor incluse în
art. 427 Cod de procedură penală. Deci, invocarea acestei chestiuni în recursul
ordinar, este lipsită de orice suport legal. Prin urmare, Colegiul statuează că, temeiul
10
pentru recurs invocat și prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, nu este incident în prezenta speță.
Tot la acest capitol, Colegiul apreciază ca nefondate argumentele recurentului
referitoare la faptul că, instanța de apel nu s-a expus în ședință de judecată din
25.04.2019 asupra demersului cu privire la rejudecarea cauzei potrivit modului
pentru prima instanța, nu s-a expus asupra admiterii sau respingerii demersului cu
privire la reluarea cercetării judecătorești. Contrar celor afirmate mai sus de către
recurent, Colegiul penal relevă că în ședința de judecată a instanței de apel din 02
aprilie 2019 (f.d.99 v. III), la etapa verificării dacă părțile au careva cereri și
demersuri, în conformitate cu prevederie art. 413 alin. (2) Cod de procedură penală,
avocatul Tatarciuc V. a solicitat să fie reluată cercetarea judecătorească și să fie
reexaminate probele acuzării, de a verifica declarațiile martorilor Crăciun și
Buruiană, iar instanța de apel a dispus de a continua examinarea cauzei, deoarece
există secțiunea în care se cercetează probele administrate în prima instanță, în
conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală. Astfel, în cadrul
aceleiași ședințe de judecată, la etapa respectivă, președintele ședinței a oferit
posibilitate participanților la proces, de a prezenta probele în susținerea acuzării și
apărării, fiind date citire declarațiile martorilor, inclusiv Creciun T. și Buruiană D., și
materialele cauzei (f.d.101 v. III), însă atât inculpatul, cât și avocatul acestuia
Tatarciuc V., nu au solicitat audierea acestora în instanța de apel conform regulilor
generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, în conformitate cu
prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, ședința de
judecată din data de 02 aprilie 2019 a fost întreruptă pentru data de 25 aprilie 2019,
pentru acordarea ultimului cuvânt inculpatului, deliberare și pronunțarea deciziei,
în acestă ședință atât inculpatul cât și avocatul acestuia nu au înaintat careva cereri
sau demersuri.
Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță
temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul penal atestă, că se invocă
faptul că decizia instanței de apel este contrară materialului faptic, realității și
probatoriului administrat în cadrul procesului penal, nefiind analizate probele.
Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o
solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării
cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se
pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural
sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de
judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de
recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică
legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma
prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de
procedură penală.
Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele
recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context, Colegiul
11
penal constată că temeiurile pentru recurs sunt invocate nemijlocit întru susținerea
criticii privind aprecierea probelor, cu mențiunea asupra faptului că instanța de apel
nu a apreciat în mod corespunzător probele.
Sub acest aspect, Colegiul penal constată că judecând apelul declarat, instanța
de apel, judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat
detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a
probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei,
expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a lui
Șcarabnuța D. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal.
Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat
concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere
justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere
al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind
cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Reieșind din cele expuse, instanța
de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile recurenului, precum că instanța
de apel a dat o apreciere injustă probelor.
La acest aspect, instanța de recurs mai menționează că hotărârile contestate,
cuprind răspunsuri, cu referire la argumentul inculpatului precum că, nu a
participat la săvârșirea infracțiunii contestate, fiind menționate declarațiile
martorului Creciun M., care a relatat că verișoara sa Buruian A., i-a comunicat că are un
cunoscut care poate să le ajute cu susținerea examenului practic, astfel a transmis suma de
300 euro, totodată a indicat anume la inculpat ca fiind persoana care urma să se ocupe de
examenul său; declarațiile martorului Buruian D., care, la fel a indicat la Șcarabnuța D.,
ca fiind persoana căruia s-a adresat și care i-a comunicat că le va ajuta pe Buruiană A. și
Crăciun T., la susținerea examenului practic la Secția pentru calificarea conducătorilor auto
din cadrul Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor, că cunoaște membrii
comisiei și îi va influența să asigure susținerea cu succes a examenului, personal solicitând
suma de 600 euro, adică câte 300 euro pentru fiecare persoană; procesul-verbal de
cercetare din 22.09.2016, potrivit căruia, a fost cercetat conținutul informației de pe
DVD+R de model „Verbatim”, anexat de către martorul Buruiană Dumitru la
procesul-verbal de audiere din 22.09.2016, prin comunicările examinate, se stabilește
faptul că Șcarabnuța Dmitrii a primit de la Buruiană Dumitru mijloace bănești, pe care a
invocat că, i-a transmis unei persoane din cadrul Direcției înmatriculare Transport Auto și
Calificarea Conducătorilor Auto, care s-a obligat să faciliteze susținerea examenelor de stat
auto de către Anastasia Buruiană și Tatiana Crăciun în vederea primirii permisului de
conducere; procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigații
din 25.10.2016 cu stenograma anexată a comunicărilor, în cadrul realizării măsurii
speciale de investigație, Buruiană Dumitru a fost înzestrat cu tehnică specială de
înregistrare audio dictafon de model „Edic Tini S78”. Astfel, la 24.10.2016, între
Buruiană Dumitru și Șcarabnuța Dmitrii a avut loc o întâlnire în mun.Chișinău, lângă
sediul Inspectoratului Național de Investigații din str.Bucuriei 14A. În urma măsurii
speciale de investigație se stabilește faptul că Șcarabnuța Dmitrii a primit de la Buruiană
Dumitru mijloace bănești, pe care, invocă că i-a transmis unei persoane din cadrul Direcției
12
înmatriculare Transport Auto și Calificarea Conducătorilor Auto, care s-a obligat să
faciliteze susținerea examenelor de stat auto de către Anastasia Buruiană și Tatiana Crăciun
în vederea primirii permisului de conducere. Rezultatele măsurii speciale de investigații
au fost recunoscute ca fiind pertinente pentru cauza penală, iar legalitatea acesteia a
fost confirmată prin încheierea judecătorului de instrucție (volumul I f.d.37);
procesul-verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigații din
08.11.2016 cu stenograma anexată a comunicărilor, în cadrul realizării măsurii
speciale de investigație, Buruiană Dumitru a fost înzestrat cu tehnică specială de
înregistrare audio dictafon de model „Edic Tini S64”. Astfel, la 07.11.2016, între
Buruiană Dumitru și Șcarabnuța Dmitrii a avut loc o întâlnire în mun.Chișinău,
lângă sediul Inspectoratului Național de Investigații din str.Bucuriei 14A. Discuția a
fost înregistrată cu mijloacele tehnice speciale de înregistrare video-audio, în urma
măsurii speciale de investigație se stabilește faptul că Șcarabnuța Dmitrii a primit de la
Buruiană Dumitru mijloace bănești pe care invocă că i-a transmis unei persoane din cadrul
Direcției înmatriculare Transport Auto și Calificarea Conducătorilor Auto, care s-a obligat
să faciliteze susținerea examenelor de stat auto de către Anastasia Buruiană și Tatiana
Crăciun în vederea primirii permisului de conducere. Rezultatele măsurii speciale de
investigații au fost recunoscute ca fiind pertinente pentru cauza penală, iar
legalitatea acesteia a fost confirmată prin încheierea judecătorului de instrucție
(volumul I f.d.42).
Asupra celor menționate, Colegiul penal conchide că instanța de apel just a
statuat că probele menționate, indică asupra vinovăției nemijlocite a lui Șcarabnuța
D. anume în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, trafic de
influență, caracterizată prin pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru
sine, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-
l face să nu îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea
acțiuni au fost sau nu săvârșite, fapta fiind încadrată juridic corect ca trafic de
influență, în acțiunile inculpatului fiind întrunite elementele infracțiunii în cauză.
De asemenea, instanțele de fond just s-au expus și asupra argumentelor apărării
privind pornirea ilegală a cauzei penale, prezența unei provocări de comitere a
infracțiunii și prezența relațiilor civile între inculpat și martorul Buruiană D.,
indicând că partea apărării nu a contestat în careva mod legalitatea ordonanței de
pornire a urmăririi penale din 12.09.2016 și nu a invocat careva temeiuri legale care
ar putea atrage nulitatea sau ilegalitatea acesteia. Referitor la intenția de procurare a
unui careva automobil, la efectuarea reparației acestuia și suportarea altor cheltuieli,
careva probe nu au fost invocate, declarațiile în acest sens fiind pur declarative. Ce
ține de afirmația provocării infracțiunii, aceasta de asemenea nu este confirmată în
careva mod și nu pot fi reținute careva circumstanțe în susținerea afirmației reieșind
din analiza dacă organele de drept au avut sau nu un comportament pasiv la
investigarea cazului (cauza Texeira de Castro contra Portugaliei din 09.06.1988 și
Edwards și Lewis contra Regatului Unit din 27.10.2004), rolul ofițerilor de investigații în
cauză s-a referit nu la instigarea inculpatului de a comite infracțiunea, ci la
efectuarea măsurilor speciale de investigații prevăzute în mod legal de către normele
13
procesual penale, rolul organului de investigație a fost de a acumula informații în
limitele autorizației eliberate în mod legal. Măsurile speciale de investigații efectuate
în prezenta cauză penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege, rezultatele
acestora, ulterior fiind verificate și legalizate prin încheierea devenită irevocabilă a
judecătorului de instrucție, mai mult ca atât pretinderea banilor a avut loc anterior
implicării autorităților oficiale ale statului în investigarea cazului dat, adică anterior
adresării lui Buruiană Dumitru la CNA. Nu s-a stabilit dacă a existat sau nu o
presiune a unor agenți sub acoperire, reprezentanți ai organelor de drept sau a
persoanelor care au acționat la instrucțiunea acestora asupra lui Buruiană Dumitru,
precum și la efectuarea de către acesta a înregistrării convorbirilor sale cu Șcarabnuța
D.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține că corect au fost calificate
acțiunile inculpatului Șcarabnuța D. în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, iar din
ansamblu de probele administrate, nu se constată prezența a careva dubii privind
vinovăția inculpaților, în săvârșirea infracțiunii imputate și în cele din urmă
temeiurile pentru recurs invocate și stipulate la pct. 2), 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea.
Totodată, instanța de recurs reține, că hotărârea instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și motivată, fiind evaluat
just probatoriul administrat și indicate motivele pe care și-a întemeiat hotărârea
adoptată,nefiind încălcate careva drepturi ale inculpatului, din care considerente se
dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tatarciuc Victor
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 25 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Șcarabnuța Dmitrii
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 28 noiembrie 2019.
Președinte Timofti Vadimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
14