1ra-1753/2019 — Art. 187 alin. 2 lit. f CP

Prima instanță: 01.09.2017 – 17.04.2019;

Instanța de apel: 16.05.2019 – 03.07.2019;

Instanța de recurs ordinar: 30.07.2019 – 03.12.2019. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 aprilie 2019, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul Ciloci Dorel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, fiindu-i numită pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 4 (patru) ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, inculpatul Ciloci Dorel la data de 12.03.2017, aproximativ pe la orele 17:00, acționând intenționat cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe strada V. Lupu din or. Orhei, în centrul orașului, a sustras în mod deschis un telefon mobil „Xxxxx” de la cet. Gurițescu Nicolai, care i-a solicitat lui Ciloci Dorel, să-i întoarcă bunul sustras, însă acesta a ignorat cerințele victimei, părăsind locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i cet. Gurițescu Nicolai, o pagubă materială în proporții considerabile, cu valoarea totală de 4678 lei. Astfel, inculpatul Ciloci Dorel a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal după indicii calificativi „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.” 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Ciloci Dorel, prin care a solicitat 1 casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 aprilie 2019, cu achitarea sa. În motivarea apelului declarat apelantul a invocat că, consideră sentința instanței de fond ilegală și cere să fie casată. Or, la data de 12 martie 2017 fiind la autogara din mun. Orhei împreună cu cunoscutul său Vatamaniuc Cristian l-a văzut pe cet. Gurițescu N. și i-au propus un schimb un inel de aur cu un telefon pe care îl avea ultimul. Gurițescu N. a căzut de acord, dar a dorit verificarea inelului la faptul dacă este de aur sau este contrafăcut. Au ajuns la un lombard de pe str. V. Lupu, dar așa și nu au verificat inelul la veridicitatea lui, deoarece el știa că este fals, și în lombard s-a dus cu Gurițescu N., cet. Vatamaniuc Cristian, și inelul nu era din aur confecționat, dar de un alt metal care nu era prețios. Au intrat pe câteva minute în lombard și au ieșit afară în stradă, fără ca să verifice inelul. S-au pornit de acolo și Gurițescu N. i-a dat telefonul lui Vatamaniuc C., ultimul a pus telefonul în buzunar, a traversat strada și a plecat într-o direcție necunoscută, iar el a plecat în altă parte. Astfel, cet Gurițescu N. a rămas fără telefon și cu inelul lui fals la el. El a comunicat în ședința de judecată că i-ar fi sustras lui Gurițescu N. în mod deschis și a depus declarație autentică, deoarece a crezut vorbelor procurorului pe caz, că nu va fi lipsit de libertate, dar a ajuns la închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o. El l-a mințit pe cet. Gurițescu Nicolae referitor la inel că este din aur, dar nu a sustras telefonul în mod deschis. Telefonul i-a fost dat de către cet. Gurițescu N. lui Vatamaniuc. Adevărul nu i l-a comunicat domnului avocat, deoarece acesta era categoric împotriva procedurii simplificate, dar el i-a dat numărul de telefon cet. Gurițescu N. și aceasta dovedește încă odată că nu a sustras telefonul în mod deschis, ci l-a schimbat pe inelul fals. El nu a fugit de la fața locului și nu s-a dus de acolo cu telefonul lui Gurițescu Nicolae, dar acesta a rămas cu inelul său. A considerat că, în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2), lit. f) Cod penal și a solicitat achitarea sa. 3.1. La fel, a depus apel și avocatul Cojocari Oleg în interesele inculpatului Ciloci Dorel, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 aprilie 2019, în partea stabilirii pedepsei și în această parte de pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. În motivarea apelului avocatul a invocat că, consideră pedeapsa aplicată inculpatului prea aspră și cere casarea sentinței în partea individualizării pedepsei și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. A invocat că, aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor omului protejate de Convenția Europeană. Soluționînd cauza penală în privința lui Ciloci Dorel, instanța de judecata i-a stabilit lui Ciloci Dorel pedeapsa închisorii conform limitelor fixate în articolul 187 alin.(2) lit. f) Cod penal și în baza regulilor instituite de art.3641 Cod de procedură 2 penală. Totodată, instanța de judecată deși i-a aplicat lui Ciloci Dorel pedeapsa care- i putea fi aplicată în rezultatul efectelor examinării cauzei penale în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, totuși a considerat ca motivarea instanței privind executarea efectivă în penitenciar a pedepsei și respingerea posibilității suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art.90 Cod penal a fost una insuficientă. Apelantul a menționat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de judecată trebuia să de-a o motivare suplimentară din care considerente a concluzionat ca este rațional că inculpatul să execute real termenul pedepsei stabilite. Instanța de judecată motivînd respingerea solicitării acuzatorului de stat și apărării privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, a invocat că este rațional și oportun de a aplica inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare cu executare. A considerat că, în speță erau întrunite toate condițiile stabilite de legiuitor pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și anume a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen numai de 4 ani, infracțiunea comisă de către Ciloci Dorel nu face parte din categoria infracțiunilor pentru care nu poate fi aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei, la fel nu s-a stabilit starea de recidivă. Deci, careva restricții pentru aplicarea art.90 Cod penal nu au fost identificate, prin urmare concluzia instanței de judecată precum că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru aplicarea art.90 Cod penal, este eronată. În ipoteza în care în speță nu existau interdicțiile impuse de legiuitor pentru aplicarea art.90 Cod penal, acordarea suspendării executării pedepsei devine o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde și nu este subordonată de întrunirea a cărorva condiții. În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, apărarea a constatat că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului Ciloci Dorel, instanța de fond nu a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și art. 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, permiteau instanței de judecată stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia. În acest sens, apărarea a considerat că modalitatea de executare aleasă de prima instanță și stabilită inculpatului nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familială a acestuia. Deși, instanța de judecată a reținut ca circumstanță atenuantă repararea benevolă de către Ciloci Dorel a pagubei pricinuite, dar și existența poziției exprese și neechivoce a părții vătămate expuse cu privire la lipsa cărorva pretenții față de Ciloci Dorel, dar ulterior, nu a apreciat argumentul apărării privind lipsa carorva pretenții 3 din partea părții vătămate. În asemenea circumstanțe apărarea a considerat că motivarea instanței nu corespunde Recomandărilor avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), privind calitatea hotărârilor judecătorești, potrivit căruia „o motivație și o analiză clară sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil. În acest context, apărarea a considerat că Ciloci Dorel nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lui de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă, ținându-se cont și de faptul că - o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2019, a fost admis apelul declarat de inculpatul Ciloci Dorel și apelul suplimentar declarat de avocatul Cojocari Oleg în interesele inculpatului Ciloci Dorel, s-a casat parțial sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 aprilie 2019, în partea executării pedepsei și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Lui Ciloci Dorel recunoscut vinovat și condamnat pe art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, fără amendă s-a suspendat condiționat executarea pedepsei conform art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. În rest sentința a fost menținută fără modificări. 4.1. În motivarea soluției date Colegiul a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a stabilit vinovăția inculpatului Ciloci Dorel în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal potrivit elementelor constitutive: „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.” Instanța de apel a menționat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual- penale privind administrarea probelor prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, Colegiul penal a constatat că instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. 4 Astfel, sentința în cauză a fost atacată de inculpatul Ciloci Dorel, care a solicitat achitarea sa și avocatul Cojocari Oleg în interesele inculpatului Ciloci Dorel doar în partea executării pedepsei. În ședința de judecată inculpatul Ciloci Dorel a depus o cerere în scris în care a indicat că recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penal (f.d.236). Analizând întreg materialul probator, Colegiul penal a menționat că vinovăția inculpatului, este pe deplin dovedită prin recunoașterea vinovăției atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță, recunoaștere care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de acesta prin declarația dată în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, argumentul inculpatului din apelul declarat privind achitarea sa, deoarece nu a comis fapta ce i se impută nu a fost reținut, deoarece în cadrul ședinței în instanța de apel inculpatul Ciloci Dorel a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd că privarea sa de libertate pe o perioadă de 9 luni i-a fost o lecție pe întreaga viață. Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel, Colegiul penal a considerat că, vinovăția inculpatului deplin este dovedită și acțiunile lui Ciloci Dorel corect au fost încadrate în temeiul art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal. Totodată, Colegiul penal a reținut că la aprecierea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Ciloci Dorel, instanța de fond n-a luat în considerare în deplină măsură caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de circumstanțele săvârșirii acesteia, de circumstanțele atenuante. Din cele reținute s-a concluzionat că, pedeapsa care necesită a fi numită inculpatului nu urmează să cauzeze suferințe fizice, precum că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului cît și altor persoane. Mai mult, Colegiul penal verificînd legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului, Ciloci Dorel a constatat că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În corespundere cu prevederile art. 7 alin.(l) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Subsecvent, la stabilirea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei 5 infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată la fel ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul penal a menționat că din materialele cauzei penale rezultă că, infracțiunea comisă de inculpatul Ciloci Dorel, prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal este atribuită, conform art. 16 Cod penal, la categoria infracțiunilor grave. La stabilirea pedepsei și a modului de executare a pedepsei numite lui Ciloci Dorel, Colegiul penal a ținut cont de cumulul circumstanțelor atenuante și anume căința sinceră, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune, lipsa pretențiilor materiale cît și morale din partea părții vătămate, caracteristica pozitivă din partea administrației publice locale. Astfel, la stabilirea limitei pedepsei instanța de fond just a determinat pedeapsa în limitele sancțiunii prevăzute în dispoziția art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, care stabilește pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de 850 la 1350 unități convenționale și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal, din care reiese că inculpatului i se va aplica o pedeapsă sub formă de închisoare de la 3 ani 4 luni până la 4 ani 8 luni, cu (sau fără) amendă în mărime de 850 la 1350 unități convenționale și (noile limite minime și maxime aplicabile). Din argumentele expuse supra, instanța just i-a stabilit inculpatului Ciloci Dorel o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal sub formă de 4 (patru) ani închisoare, fără amendă. În acest sens, Colegiul penal a menționat că reieșind din gravitatea infracțiunii incriminate care face parte din categoria infracțiunilor grave, gradul prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana inculpatului Ciloci Dorel, atitudinea acestuia după comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față de fapta comisă, absența antecedentelor penale, recunoașterea vinovăției în ședință judiciară, caracteristica pozitivă a făptuitorului, promiterea unui comportament decent fără a comite infracțiuni în viitor, instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră față de inculpat, considerând neîntemeiat că în cazul de față este rațional să aplice pedeapsa cu închisoarea cu executare. Instanța de apel a considerat că, prima instanță neîntemeiat i-a numit lui Ciloci Dorel o pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, or, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, a concluzionat că, nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită cu închisoare real, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. În acest sens, Colegiul penal a menționat că, inculpatul a conștientizat urmările faptei sale, și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale, acesta nu are antecedente 6 penale, infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor grave. Instanța a apreciat, că inculpatul Ciloci Dorel fiind privat efectiv de libertate la o vârstă atât de tânără, în condițiile în care are loc formarea personalității sale, acesta neavînd antecedente penale, este apreciată de către instanță ca o circumstanță care cu precădere va deforma personalitatea inculpatului. Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului, străduința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul procesului. Prin urmare, reieșind din aceste împrejurări, având în vedere atât principiul prevăzut în art. 4 Cod penal - umanismul legii penale, cât și prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal, instanța de apel a concluzionat că nu este rațional ca Ciloci Dorel să execute pedeapsa închisorii stabilită și a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, cu dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probațiune, or careva interdicții la aplicarea art. 90 Cod penal, în speță nu au fost stabilite. Instanța a considerat admisibil la caz de a-i acorda, în limitele legii o șansă inculpatului de a se reabilita față de societate pentru fapta comisă și de a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse de realizare. Prin urmare, Colegiul a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 90 alin.(l) Cod penală, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că, nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea inculpatului Ciloci Dorel, luînd în considerare în special politica penală a statelor europene ce derivă din recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei potrivit căreia instanțele de judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii cînd este cazul, Colegiul penal a concluzionat aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate. Totodată, Colegiul penal a reținut că, aplicând condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de judecată îl poate obliga pe condamnat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțămîntul Biroului de Probațiune Orhei potrivit prevederilor art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal. Prin urmare, cercetând materialele cauzei, reiterând circumstanțele cauzei și apreciind normele legale menționate supra, instanța de apel a obligat pe inculpatul 7 Ciloci Dorel să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțămîntul Biroului de Probațiune Orhei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, în termen la data de 19 iulie 2019, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări, deoarece apelul inculpatului și apelul suplimentar al avocatului declarat în interesele inculpatului Ciloci Dorel greșit au fost admise. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive : - temei pentru declararea recursului ordinar, constituie prevederile art.427 alin.(l) pct.6), 10) Cod de procedură penală, deoarece decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, or această soluție este vădit neîntemeiată inculpatului fiindu-i aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - acuzarea consideră că, instanța de apel verificînd cauza sub aspectul legalității pedepsei penale, urma să dea răspuns dacă aceasta a fost aplicată, în limitele prevăzute de lege avîndu-se în vedere nu numai sancțiunea normei penale speciale, ci să țină cont de toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea pedepsei, precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal; - la aplicarea pedepsei inculpatului Ciloci Dorel, pentru infracțiunea comisă (jaf cu cauzarea de daune în proporții considerabile) instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, în speță, incorect a ajuns la concluzia stabilirii unei pedepse nonprivative de libertate aplicînd eronat institul suspendării condiționate a executării pedepsei, conform prevederilor art. 90 Cod penal; - raportînd la aspectele de individualizare a pedepsei, reieșind din cerințele legislației penale, apreciind circumstanțele cauzei penale și a faptei imputate inculpatului recurentul consideră, că instanța de apel a omis faptul că, Ciloci Dorel anterior fiind în conflict cu Legea și legiuitorul oferindu-i șansa de-a se corija, totuși se constată că inculpatul nu a îndreptățit încrederea ce i-a fost acordată, fapt ce denotă că în privința acestuia deja nu mai pot fi folosite alte măsuri de constrîngere mai blînde, ca închisoarea; - aceste circumstanțe relevă faptul că, unica și indiscutabila metodă de reeducare și corijare, este condamnarea inculpatului, la pedeapsa reală or, argumentele invocate la adoptarea soluției prin care colegiul penal s-a mizat pe personalitatea inculpatului, căința sinceră a acestuia și faptul că acesta este la o vîrstă tînără nu pot substitui rezonanța acestor categorii de infracțiuni pentru care inculpatul a fost diferit justiției și impactul acesteia asupra societății, or fenomenul infracțiunilor contra patrimoniului zilnic înregistrează o creștere semnificativă, în deosebi în rîndurile generației tinere; - acuzarea remarcă că deși inculpatul a acceptat opțiunea de a fi examinată cauza în procedură simplificată potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură 8 penală, totuși această circumstanță relevantă la stabilirea pedepsei nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară, ce ar condiționa aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, dat fiind că inculpatul deja a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de sancțiunea normei de care a fost acuzat; - subsidiar celor invocate supra, acuzarea remarcă că, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării se admite numai luînd în considerație personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea acesteia. În acest caz instanța este obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal; - acuzarea consideră concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Ciloci Dorel greșite și neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, fapt ce denotă că decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepsei contravine normelor enunțate supra, astfel încît inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, eroare de drept care poate fi reparată, doar prin casarea parțială a deciziei; - cele expuse supra, relevă că instanța de apel, n-a indicat temeiurile care au dus la admiterea apelului declarat de către inculpat și respectiv apelul suplimentar al avocatului în interesele inculpatului, iar acestea constituie temei de drept pentru recurs ordinar prevăzut în art.427 alin.(l) pct.6), 10) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea ce ține de individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, acestea constituind erori care pot fi înlăturate, doar prin casarea parțială a deciziei.

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate din următoarele motive. În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Drept temeiuri pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, adică cazurile cînd decizia atacată 9 nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar declarat. Referitor la temeiurile pentru recursul declarat prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în acest sens următoarele. Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a admis apelul declarat de inculpatul Ciloci Dorel și apelul suplimentar declarat de avocatul Cojocari Oleg în numele inculpatului Ciloci Dorel, fiind casată sentința parțial, în partea executării pedepsei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru primă instanță, după cum urmează: conform art.90 Cod penal executarea pedepsei stabilite lui Ciloci Dorel a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani. Se reține că vinovăția inculpatului nu se contestă, acțiunile lui Ciloci Dorel fiind încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, careva erori de drept la acest capitol nu se contată în speța dată. Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportînd temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei în partea criticată de procurorul Devder Djulieta, deoarece argumentele expuse în recursul depus sunt nefondate, decizia instanței de apel conținînd toate motivele pe care se bazează soluția. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. La fel, drept temei pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, adică cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale - temei care nu și-a găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele. În esență, recurentul critică decizia contestată referitor la aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendare condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului Ciloci Dorel. Analizând temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului penal lărgit consideră, că în prezenta speța nu este incident cazurilor de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la 10 soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum sunt gravitatea și caracterul prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite și urmările survenite în aspectul recunoașterii vinei. Nu în ultimul rând, instanța de apel a notificat și datele referitor la personalitatea inculpatului Ciloci Dorel, caracteristica pozitivă din partea administrației publice locale, ținînd cont de faptul că infracțiunea imputată a fost comisă la o vîrstă tînără a inculpatului, totodată s-a ținut cont de cumulul circumstanțelor atenuante și anume căința sinceră, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin infracțiune, lipsa pretențiilor materiale cît și morale din partea părții vătămate și a considerat justificat că scopul pedepsei aplicate în privința lui Ciloci Dorel, poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa fiind suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani. Astfel, Colegiul penal lărgit atenționează asupra faptului că, careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal nu au fost constatate, instanța de apel întemeiat a ținut cont de faptul că, inculpatul Ciloci Dorel a comis o infracțiune gravă, conform prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, de limitele pedepsei prevăzute de art.187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și de faptul că, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, nu are antecedente penale. Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a aplica în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în decizia sa (f. d. 43-44, vol. II) corect a indicat prevederile art. 61, 75, Cod penal, și ținînd cont de personalitatea inculpatului, a aplicat pedeapsă echitabilă și întemeiat a aplicat în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani, argumente ce sunt acceptate și însușite de către instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. 11 Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că eroarea de drept invocată de recurent prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs. În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de către procurorul Devder Djulieta, nu sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz. În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei atacate, deoarece temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs ordinar.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe Ciloci Dorel Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Toma Nadejda Țurcan Anatolie Boico Victor 12