1ra-1776/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,8 CPP
1ra-1776/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1776/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Levinschi Dionis, prin care solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală
privindu-l pe
Levinschi Dionis XXX, născut la XXX, originar
din or. XXX, domiciliat în XXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
24.09.2018 – 11.03.2019 (prima instanță);
04.04.2019 – 27.05.2019 (instanța de apel);
02.08.2019 – 04.12.2019 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 11 martie 2019, cauza
fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Levinschi Dionis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186
alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe
un termen de 1 an 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Prin aceeași sentință s-a încetat procesul penal în privința lui Cravcenco Iurie și
Chițu Sandu.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Levinschi
Dionis împreună cu alte persoane și după o înțelegere prealabilă în noaptea spre 19 iulie
2019, aproximativ la ora 03:30, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,
prin metoda deteriorării lacătului ușii hangarului care îi aparține lui Chirilov Vasile, situat
în extravilanul XXX, au pătruns pe ascuns în acesta, de unde au sustras următoarele bunuri
materiale: 100 litri de motorină, cu prețul a 1 litru de 16, 70 lei, în total suma de 1670 lei,
30 sticle de țuică, cu volumul sticlei de 0,5 litri, cu prețul fiecărei sticle de 20 lei, în total
în sumă de 600 lei, un polizor unghiular cu prețul de 1200 lei, un aparat de sudat cu prețul
de 1700 lei, un aparat electric de găurit cu prețul de 700 lei, o cutie de electrozi cu prețul
de 200 lei, un set de chei pentru reparația tehnicii cu prețul de 1000 lei. În total cauzând o
daună materială în proporții considerabile, în sumă de 7 070 lei.
Acțiunile inculpatului Levinschi Dionis fiind încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.
b), c) și d) Cod penal – furtul „ sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoanei comisă
1
de mai multe persoane, prin pătrundere în loc de depozitare, cu cauzare de daune în
proporții considerabile”.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, aceasta a fost atacată cu apel de către:
2.1 Avocata Gurduz Olesea în numele inculpatului Levinschi Dionis, care a solicitat,
admiterea apelului, casarea sentinței cu aplicarea unei pedepse mai blânde în privința
inculpatului Levinschi Dionis și anume de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de un an.
În susținerea apelului, a invocat că:
- la aplicarea pedepsei nu s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 76 Cod penal,
luând în considerare doar circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 Cod penal săvârșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a mai fost condamnată pentru infracțiuni
similare, stabilindu-i o pedeapsă mai gravă;
- instanța urma să-i aplice o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an
și 3 luni cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;
- instanța nu a ținut cont de stabilirea categoriei și termenului pedepsei, de motivul
acesteia, că inculpatul anterior a comis infracțiune similară fiind minor, el s-a căit sincer,
având și un copil minor la întreținere, a conștientizat gravitatea acțiunilor;
- există temeiul de aplicare a art. 90 Cod penal, inculpatul s-a căit sincer, este unicul
întreținător al familiei, partea vătămată nu s-a expus poziția că inculpatul urmează a fi
pedepsit cu închisoare.
2.2. Inculpatul Levinschi Dionis care a solicitat casarea sentinței cu aplicarea unei
pedepse în privința sa non privative de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, s-au
respins ca nefondate apelurile declarate, s-a menținut sentința fără modificări.
3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de fond
este în corespundere cu starea de fapt și de drept, fiind întemeiată din punct de vedere al
principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale.
Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de
prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este mai puțin
gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care este supus răspunderii penale,
de faptul că anterior a fost condamnat, a recunoscut vina, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Analizând solicitarea apărării referitor la aplicarea în privința inculpatului Levinschi
Dionis a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a remarcat faptul că, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează ai fi aplicată o pedeapsă
echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Instanța de apel a considerat că prima instanță a respectat cerințele de motivare
referitor la procedura de executare a pedepsei de către inculpat, precum și a luat în
considerare atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de gravitatea
acesteia, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de faptul că inculpatul anterior a
2
mai fost condamnat de 3 ori la pedepse non privative de libertate pentru comiterea unor
infracțiuni de furt, însă acesta nu s-a corijat și nu a îndreptățit încrederea care i-a fost
acordată.
Instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale privind
corectarea și reeducarea inculpatului Levinschi Dionis va fi pe deplin atins doar prin
menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni închisoare cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînschis.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar avocatul
Croitor Alexei în numele inculpatului Levinschi Dionis, invocând temeiuri pentru
declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei penale la rejudecare. Invocând faptul
că:
- instanța a aplicat o pedeapsă aspră pentru fapta comisă de inculpat, nu a luat în
considerare circumstanțele atenuante și anume aflarea la întreținere a inculpatului a soției
și copilului minor, căința sinceră, solicitarea examinării cauzei în procedura simplificată
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală;
- nu s-a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 65, 75, 76 Cod de procedură
penală;
- instanțele nu au examinat posibilitatea aplicării alternativelor de pedeapsă
prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, iar pedeapsa cu închisoarea are un caracter
excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului
fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu
și-ar atinge scopul;
- caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea urmează a fi argumentat
de către instanțele de judecată.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.
11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, menționând faptul că instanța de
apel s-a expus asupra tuturor circumstanțelor și motivelor invocate în apel, just a constatat
circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, încadrând corect acțiunile făptuitorului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
3
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declarare a
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală,
în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă autorul
recursului nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar
servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Astfel, analizând textul deciziei atacate ( f.d. 214-221) în coraport cu motivele
invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și
motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea
corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt
ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza
Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele
să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat
pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Argumentul recurentului precum că „ la aplicarea pedepsei, de către instanța de
apel nu s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea,
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului”, Colegiul penal
îl apreciază critic deoarece din textul deciziei contestate urmează că instanța de apel la
aplicarea și individualizarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal,
precum și de faptul că inculpatul Levinschi Dionis a solicitat examinarea cauzei în
procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiind în acest
sens de o reducere din limitele pedepselor stabilite pentru infracțiunea comisă, la fel
instanța de apel a ținut cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de
scopul pedepsei penale, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului,
de condițiile de viață ale familiei acestuia, concluzionând corect asupra pedepsei aplicate
în privința ultimului.
Cu referire la alegațiile recurentului precum că „ instanțele nu au examinat
posibilitatea aplicării alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită,
iar pedeapsa cu închisoarea are un caracter excepțional și se aplică atunci cînd
gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu
închisoarea, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul” Colegiul penal
le consideră declarative or, după cum urmează din materialele cauzei inculpatul Levinschi
4
Dionis anterior a mai fost condamnat de 3 ori la pedepse non privative de libertate pentru
comiterea unor infracțiuni de furt, totodată la 28.06.2018 de către Judecătoria Căușeni
(sediul Ștefan Vodă) a fost încetat procesul penal pornit în privința lui Levinschi Dionis
în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal în legătură cu împăcarea părților, mai mult
prin ordonanța procurorului în privința inculpatului Levinschi Dionis a fost încetat
procesul penal în legătură cu neatingerea vârstei de tragere la răspundere penală, iar pe alt
caz de sustragere în legătură cu împăcarea cu partea vătămată (f.d. 53-55, 61-62, 88-91),
având în vedere cele reținute, instanța de recurs conchide că aplicarea unei pedepse non
privative de libertate nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale, rezumând cele
constatate este evident faptul că inculpatul nu a apucat calea corijării și nu a îndreptățit
încrederea acordată anterior.
Prin urmare împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel
nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată
cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite
elementele infracțiunii și că recursul ordinar declarat este inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în
numele inculpatului Levinschi Dionis împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Levinschi Dionis XXX,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
5