1ra-1776/2019 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 11 martie 2019, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Levinschi Dionis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentință s-a încetat procesul penal în privința lui Cravcenco Iurie și Chițu Sandu. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Levinschi Dionis împreună cu alte persoane și după o înțelegere prealabilă în noaptea spre 19 iulie 2019, aproximativ la ora 03:30, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin metoda deteriorării lacătului ușii hangarului care îi aparține lui Chirilov Vasile, situat în extravilanul XXX, au pătruns pe ascuns în acesta, de unde au sustras următoarele bunuri materiale: 100 litri de motorină, cu prețul a 1 litru de 16, 70 lei, în total suma de 1670 lei, 30 sticle de țuică, cu volumul sticlei de 0,5 litri, cu prețul fiecărei sticle de 20 lei, în total în sumă de 600 lei, un polizor unghiular cu prețul de 1200 lei, un aparat de sudat cu prețul de 1700 lei, un aparat electric de găurit cu prețul de 700 lei, o cutie de electrozi cu prețul de 200 lei, un set de chei pentru reparația tehnicii cu prețul de 1000 lei. În total cauzând o daună materială în proporții considerabile, în sumă de 7 070 lei. Acțiunile inculpatului Levinschi Dionis fiind încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal – furtul „ sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoanei comisă 1 de mai multe persoane, prin pătrundere în loc de depozitare, cu cauzare de daune în proporții considerabile”.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, aceasta a fost atacată cu apel de către: 2.1 Avocata Gurduz Olesea în numele inculpatului Levinschi Dionis, care a solicitat, admiterea apelului, casarea sentinței cu aplicarea unei pedepse mai blânde în privința inculpatului Levinschi Dionis și anume de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de un an. În susținerea apelului, a invocat că: - la aplicarea pedepsei nu s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 76 Cod penal, luând în considerare doar circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 Cod penal săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai fost condamnată pentru infracțiuni similare, stabilindu-i o pedeapsă mai gravă; - instanța urma să-i aplice o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 3 luni cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal; - instanța nu a ținut cont de stabilirea categoriei și termenului pedepsei, de motivul acesteia, că inculpatul anterior a comis infracțiune similară fiind minor, el s-a căit sincer, având și un copil minor la întreținere, a conștientizat gravitatea acțiunilor; - există temeiul de aplicare a art. 90 Cod penal, inculpatul s-a căit sincer, este unicul întreținător al familiei, partea vătămată nu s-a expus poziția că inculpatul urmează a fi pedepsit cu închisoare. 2.2. Inculpatul Levinschi Dionis care a solicitat casarea sentinței cu aplicarea unei pedepse în privința sa non privative de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, s-au respins ca nefondate apelurile declarate, s-a menținut sentința fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de fond este în corespundere cu starea de fapt și de drept, fiind întemeiată din punct de vedere al principiilor și criteriilor stabilirii pedepsei penale. Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care este supus răspunderii penale, de faptul că anterior a fost condamnat, a recunoscut vina, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Analizând solicitarea apărării referitor la aplicarea în privința inculpatului Levinschi Dionis a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a remarcat faptul că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează ai fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Instanța de apel a considerat că prima instanță a respectat cerințele de motivare referitor la procedura de executare a pedepsei de către inculpat, precum și a luat în considerare atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de faptul că inculpatul anterior a 2 mai fost condamnat de 3 ori la pedepse non privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni de furt, însă acesta nu s-a corijat și nu a îndreptățit încrederea care i-a fost acordată. Instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Levinschi Dionis va fi pe deplin atins doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînschis.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Levinschi Dionis, invocând temeiuri pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei penale la rejudecare. Invocând faptul că: - instanța a aplicat o pedeapsă aspră pentru fapta comisă de inculpat, nu a luat în considerare circumstanțele atenuante și anume aflarea la întreținere a inculpatului a soției și copilului minor, căința sinceră, solicitarea examinării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală; - nu s-a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 65, 75, 76 Cod de procedură penală; - instanțele nu au examinat posibilitatea aplicării alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, iar pedeapsa cu închisoarea are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul; - caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoarea urmează a fi argumentat de către instanțele de judecată.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, menționând faptul că instanța de apel s-a expus asupra tuturor circumstanțelor și motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, încadrând corect acțiunile făptuitorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de 3 procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declarare a recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Astfel, analizând textul deciziei atacate ( f.d. 214-221) în coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Argumentul recurentului precum că „ la aplicarea pedepsei, de către instanța de apel nu s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului”, Colegiul penal îl apreciază critic deoarece din textul deciziei contestate urmează că instanța de apel la aplicarea și individualizarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, precum și de faptul că inculpatul Levinschi Dionis a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiind în acest sens de o reducere din limitele pedepselor stabilite pentru infracțiunea comisă, la fel instanța de apel a ținut cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de scopul pedepsei penale, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului, de condițiile de viață ale familiei acestuia, concluzionând corect asupra pedepsei aplicate în privința ultimului. Cu referire la alegațiile recurentului precum că „ instanțele nu au examinat posibilitatea aplicării alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, iar pedeapsa cu închisoarea are un caracter excepțional și se aplică atunci cînd gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul” Colegiul penal le consideră declarative or, după cum urmează din materialele cauzei inculpatul Levinschi 4 Dionis anterior a mai fost condamnat de 3 ori la pedepse non privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni de furt, totodată la 28.06.2018 de către Judecătoria Căușeni (sediul Ștefan Vodă) a fost încetat procesul penal pornit în privința lui Levinschi Dionis în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal în legătură cu împăcarea părților, mai mult prin ordonanța procurorului în privința inculpatului Levinschi Dionis a fost încetat procesul penal în legătură cu neatingerea vârstei de tragere la răspundere penală, iar pe alt caz de sustragere în legătură cu împăcarea cu partea vătămată (f.d. 53-55, 61-62, 88-91), având în vedere cele reținute, instanța de recurs conchide că aplicarea unei pedepse non privative de libertate nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale, rezumând cele constatate este evident faptul că inculpatul nu a apucat calea corijării și nu a îndreptățit încrederea acordată anterior.

Prin urmare împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii și că recursul ordinar declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în numele inculpatului Levinschi Dionis împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Levinschi Dionis XXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 5