ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 20.12.2019

1ra-1265/2019 — art. 264/1 alin.4 CP

HOTĂRÂRE
20.12.2019
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264/1 alin.4 CP
Temei legal
art. 427 alin.1 pct.6,10 CPP
Citează această cauză
1ra-1265/2019 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1265/2019

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 februarie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Bostan Daniel xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.09.2017 – 07.11.2018;

Instanța de apel: 13.11.2018 – 26.02.2019;

Instanța de recurs: 21.05.2019– 20.11.2019.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

Daniel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa în formă de amendă în mărime de 1 100 unități convenționale, ce

constituie 55 000 lei.

S-a dispus încasarea de la Bostan Daniel în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

în mărime de 23, 24 lei, suportate de stat în cadrul urmăririi penale.

Solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru

hârtie și imprimantă a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la ora 03:30, Bostan Daniel, aflându-se în mun. Cahul, fiind sub influența

băuturilor alcoolice consumate, și neavând permis de conducere cu dreptul de a conduce

1

mijloace de transport, s-a urcat la volanul automobilului de model „Volkswagen Bora”, cu

numărul de înmatriculare xxxx, prin ce a încălcat interdicția prevederii pct.14 lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, potrivit căruia: „conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă

vehiculul în stare de ebrietate”, precum și interdicția prevederii pct.10 alin.(2) lit. a) al

Regulamentului enunțat, potrivit căruia „persoana care conduce un autovehicul trebuie

să posede și la cererea lucrătorului de poliție, este obligată să înmâneze pentru control

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria)

din care face parte autovehicul condus”, în timpul deplasării cu automobilul menționat

pe str. Ștefan cel Mare mun. Cahul, a fost stopat pentru verificare de un echipaj de poliție

din cadrul biroului de patrulare al Inspectoratului General de Poliție, unde cet. Bostan

Daniel, fiind bănuit de consum de alcool, a fost testat cu aparatul „Drager Alcotest” pentru

constatarea stării de ebrietate și naturii ei. După efectuarea expertizei nominalizate s-a

stabilit în aerul expirat de Bostan Daniel o concentrație a vaporilor de alcool de 0,47mg/l,

ceea ce potrivit prevederilor art.13412 Cod penal corespunde stării de ebrietate cu grad

avansat.

prin care lui Bostan Daniel, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Corpul delict

automobilul de model „Volkswagen Bora” cu nr/î xxxx, care se află la parcarea din mun.

Cahul în conformitate cu prevederile art.106 Cod penal, de confiscat în folosul statului.

În motivarea cerințelor sale a invocat că prima instanță a aplicat pedeapsa în alte limite

decât cele prevăzute de lege și greșit a individualizat-o în raport cu prevederile capitolului

VII din partea generală a Codului penal.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța nu a luat în considerație că, a fost stabilită

ca circumstanță agravantă: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, inclusiv și conform cazierului contravențional

inculpatul nu odată a fost tras la răspundere contravențională pentru comiterea

contravențiilor prevăzute de art.231 alin.(2), 354 Cod contravențional, și a fost sancționat

cu amendă, rezultând că inculpatul este predispus să comită infracțiuni, și după executarea

pedepsei va comite în continuare infracțiuni analogice, sau alte mult mai grave pe fonul

consumului băuturilor alcoolice. Nu s-a ținut cont de împrejurările în care a fost comisă

infracțiunea, de personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv,

însă s-a eschivat de a se prezenta în instanța de judecată, fapt ce nu exclude că dânsul va

avea astfel de comportament la executarea pedepsei.

Instanța de fond a ignorat prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, care reglementează că

„mărimea amenzii se stabilește în funcție de gravitatea infracțiunii săvârșite și de

situația materială a celui vinovat și a familiei sale”, și, judecând cauza în lipsa

inculpatului, nu a stabilit situația materială a inculpatului, dacă are posibilitate să achite

amenda, deoarece conform materialelor cauzei inculpatul Bostan Daniel nu este angajat

oficial în câmpul muncii și este plecat peste hotarele țării, unde se află și la moment, astfel

2

fiind peste hotarele țârii se va eschiva în continuare de la executarea pedepsei, ceea ce ar

duce cheltuieli suplimentare din contul statului.

Prima instanță eronat a respins cererea acuzatorului de stat, privind confiscarea

mijlocului de transport de model „Volkswagen Bora”, din considerentele în care bunul

mobil nu a fost utilizat la săvârșirea infracțiunii, ci a constituit un component obligatoriu

pentru a putea fi realizată latura obiectivă a infracțiunii. Însă instanța de judecată nu a luat

în considerație faptul că, inculpatul Bostan Daniel la stopare de către colaboratorii INP se

deplasa la volanul automobilului „Volkswagen Bora”, cu nr/î xxxx, deci a comis

infracțiunea fiind la volanul unui mijloc de transport, care nu este înregistrat oficial pe

teritoriul R. Moldova și fără acte ce ar confirma dreptul de proprietate, fără polița de

asigurare obligatorie, revizia tehnică, vinieta, deci a fost utilizat pentru comiterea

infracțiunii și în cazul dat sânt aplicabile prevederile art.106 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Instanța de judecată în dispozitivul sentinței nu s-a expus privitor la soarta corpului

delict automobilul de model „Volkswagen Bora”, cu nr/î xxxx. La etapa actuală mijloacele

de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar conducerea acestora de către persoanele

în stare de ebrietate reprezintă un pericol, astfel prin aplicarea pedepsei mai blânde decât

cea solicitată de acuzatorul de stat nu vor fi realizate scopurile legii penale.

declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva modificări.

constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relevate în cuprinsul sentinței. Concluzia primei instanței privind calificarea infracțiunii

este corectă, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut că sentința se

contestă în partea stabilirii pedepsei, însă temei pentru a interveni în această parte în

hotărârea apelată, instanța nu a stabilit relevând în acest sens următoarele.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța

de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se califică ca infracțiune ușoară, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost atras la răspundere penală pentru

infracțiune similară, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului psihiatru

sau narcolog, de comportamentul acestuia până și după săvârșirea infracțiunii, de existența

circumstanței agravante - anterior a fost supus răspunderii contravenționale pentru

conducerea mijlocului de transport fără a deține permis de conducere, circumstanței

atenuante - recunoașterea vinovăției, exprimată prin cerere scrisă, a ținut cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.

Instanța de apel a notat că, nu se constată vre-un temei pentru aplicarea unei pedepse

mai aspre în privința inculpatului Bostan Daniel, care nu prezintă pericol social în măsura

în care ar urma să fie izolat de societate, iar pedeapsa pentru fapta comisă în formă de

amendă, stabilită aproape de limita maximă a sancțiunii normei penale prevăzută de

3

art.2641 alin.(4) Cod penal, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut de art.61 Cod penal de restabilire a echității sociale. Or, pedeapsa și modalitatea

de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și de evitarea pe viitor a săvârșirii unor noi fapte

infracționale.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a considerat că pedeapsa

în formă de amendă, o să convingă inculpatul de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Argumentele procurorului privind confiscarea corpului delict - automobilul de model

„Volkswagen Bora” cu numărul de înmatriculare xxxx, este nejustificată dat fiind că

inculpatul a comis infracțiunea la volanul unui mijloc de transport, care nu este înregistrat

oficial pe teritoriul R. Moldova, fără acte ce ar confirma dreptul de proprietate, fără polița

de asigurare obligatorie, revizia tehnică, vinieta, astfel în concepția procurorului a fost

utilizat pentru comiterea infracțiunii, fiind aplicabile prevederile art.106 alin.(2) lit. a) Cod

penal.

Instanța de apel a menționat că, mijlocul de transport de model „Volkswagen Bora”

cu nr/î xxxx nu poate fi tratat ca un bun destinat pentru săvârșirea infracțiunii, deoarece

acest obiect nu este pregătit pentru a fi folosit sub orice mod, în tot sau în parte, în comiterea

infracțiunii. Destinația obiectului (bunului) pentru comiterea infracțiunii se evidențiază

obiectiv, când obiectul a fost anume produs sau adaptat pentru a servi ca mijloc sau

instrument la săvârșirea infracțiunii, și subiectiv, când făptuitorul și-a procurat un anumit

obiect care i-ar fi putut fi util la săvârșirea infracțiunii, dar la comiterea ei nu a apărut

necesitatea de a-l folosi.

Colegiul penal a stabilit faptul că inculpatul a utilizat un mijloc de transport, care nu

este înregistrat oficial pe teritoriul R. Moldova, fără acte ce ar confirma dreptul de

proprietate, fără polița de asigurare obligatorie, revizia tehnică, vinietă, nu constituie temei

pentru aplicarea art.106 alin.(2) lit. a) Cod penal, or aceste evenimente nu au nici o

relevanță cu fapta pentru care Bostan Daniel a fost recunoscut vinovat și condamnat, iar

circumstanțele invocate de procuror referitor la utilizarea automobilului în scopul comiterii

infracțiunii nu au fost probate. Instanța de fond corect a constatat, că acest mijloc de

transport nu a fost utilizat la săvârșirea infracțiunii, ci constituie un component obligatoriu

pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că o eventuală soluție de confiscare a

automobilului „Volkswagen Bora” n/î xxxx nu este posibil de adoptat și grație faptului, că

pe tot parcursul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei organul de urmărire penală nu

a identificat persoana care este proprietarul acestui automobil, și procurorul nu a prezentat

nici o probă în acest sens. La materialele dosarului lipsește vre-un document ce atestă

dreptul cărei va persoane asupra automobilului „Volkswagen Bora” n/î xxxx.

Consecvent, din materialele cauzei, Colegiul penal a stabilit că, la materialele

dosarului se regăsește ordonanța ofițerului de urmărire penală din 28.08.2017, prin care

automobilul de model „Volkswagen Bora” n/î xxxx a fost recunoscut în calitate de corp

delict, și s-a dispus păstrarea lui la parcarea cu plată a S.A. ”Butu” (f.d.17), însă în ședința

4

instanței de apel apărătorul inculpatului, a declarat că proprietarul deja și-a luat

automobilul. Instanța de apel nu are nici un motiv să nu creadă afirmațiilor părții apărării,

care mai degrabă este dezinteresată în reținerea automobilului „Volkswagen Bora” n/î

xxxx, și constată, că organul de urmărire penală deja a decis asupra acestui corp delict până

la adoptarea de către instanță a hotărârii definitive. Instanța de apel nu mai este abilitată de

a decide restituirea proprietarului a automobilului „Volkswagen Bora” n/î xxxx, în situația

în care acest obiect nu mai are statut de bun ridicat și deja nu se mai află la locul păstrării

indicat în ordonanța din 28.08.2017.

ordinar solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând ca temei de

casare prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, concretizând că

decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului și neaplicarea confiscării speciale, astfel încât s-a aplicat

pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, fapt ce denotă că soluția adoptată este

una vădit neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de către acuzatorul de stat în apelul declarat.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului nu

va duce la atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept și nici nu va

constitui o avertizare publică pentru alte persoane predispuse de a-și însuși comportamente

similare celui manifestat de către inculpat.

Prin urmare, procurorul consideră că concluziile instanțelor de fond, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

penale și principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Totodată, soluția instanței de apel de a respinge solicitarea acuzatorului de stat

referitor la confiscarea mijlocului de transport de model „Volkswagen Bora” este una vădit

neîntemeiată, deoarece a fost utilizat pentru comiterea infracțiunii și în cazul dat sânt

aplicabile prevederile art.106 alin.(2) lit. a) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, se constată că, procurorul critică decizia instanței

de apel sub aspectul pct. 6), 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

Reieșind din sumarul recursului examinat, Colegiul penal atestă, că de fapt partea

acuzării este de acord cu starea de fapt reținută de către instanțele de judecată, precum și

cu încadrarea juridică a acțiunilor imputate, însă dezacordul acestuia cu decizia instanței

de apel se focusează pe motivarea insuficientă a individualizării pedepsei penale,

considerând că instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea blândă, fără o argumentare justificată,

cât și în partea neadmiterii aplicării prevederilor art.106 Cod penal, privind confiscarea

mijlocului de transport de model „Volkswagen Bora”.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent, instanța de recurs

notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluțiile adoptate pe marginea acestei

spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, sunt legale, întemeiate și urmează

a fi menținute integral.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de art.427 alin.(2) pct.6) Cod de procedură penală, recurentul menționează

despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă afirmațiile

aduse în recurs sânt de ordin general și declarative, fără a-și argumenta motivul invocat,

ceea ce duce și la respingerea acestui argument.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs mai specifică că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată sa

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, cuprinzând și motivele

pe care se întemeiază soluția adoptată.

Instanța de recurs reține că, nu și-a găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs

semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal.

La soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, nu sau

admis careva erori, iar o pedeapsă orientată spre o limită aproape de cea minimă este aptă

să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, pedeapsă pe care instanța o găsește

proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunilor comise.

Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să tina cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

6

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Cu referire la argumentul recurentului prin care se invocă dezacordul cu blândețea

pedepsei inculpatului cât și în partea neadmiterii aplicării prevederilor art.106 Cod penal,

privind confiscarea mijlocului de transport de model „Volkswagen Bora”, Colegiul penal

remarcă, că în decizia recurată au fost amplu argumentate motivele pentru care instanța de

apel a ajuns la concluzia menținerii soluției primei instanței, soluția dată fiind asimilată pe

deplin și de către instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs

România din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În acest sens, Colegiul penal reține că, poziția instanței de apel în mod prioritar se

întemeiază pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la

evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Prin urmare, instanța precizează, că pentru fapta comisă, lui Bostan Daniel ia fost

aplicată o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la

reeducarea lui, la formarea unei atitudini corespunzătoare a acestuia față de ordinea de

drept și principiile morale.

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia că, instituția confiscării

speciale urmează a fi aplicată proporțional încălcării admise sau comise de către individ,

fără a se urmări exproprierea acestuia decât dacă această necesitate este dictată imperativ

de circumstanțele cauzei coroborate cu normele legale aplicabile. Or, sancțiunea aplicată

persoanei vinovate trebuie să aibă întâi de toate caracter educativ și nu aplicată în scopul

lipsirii arbitrare de proprietate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419 Cod

de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror se declară inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 26 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Bostan Daniel xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-03-14
0,95
1ra-49/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
Dosarul nr. 1ra-49/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 12 februarie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurc
CSJ 2019-07-25
0,95
1ra-934/2019 — art. 192 alin.1 CP
Dosarul nr. 1ra-934/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 iunie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac
CSJ 2020-05-14
0,95
1ra-752/2020 — art. 264/1 alin.4 CP
Dosarul nr. 1ra-752/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 martie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte - Nadejda Toma, Judecători - Anatolie Ţurcan și Elena C
CSJ 2019-07-18
0,95
1ra-696/2019 — art. 174 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-696/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 20 iunie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac
CSJ 2020-12-24
0,95
1ra-1863/20 — art.186 al.2 lit b,c CP
Dosarul nr.1ra-1863/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 25 noiembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Cobzac E
Sursă