1re-72/2019 — art. 264-1 al. 1 CP

1re-72/2019 — art. 264-1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1re-72/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Ion Guzun,

Judecători – Anatolie Țurcan și Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționarul Buga Eugeniu XXX, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal la Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2019,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 02.07.2019 până la 20.11.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat Buga Eugeniu de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal fiindu-I stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 750 unități convenționale, ce constituie 37 500,00 lei.

Conform prevederilor art. 79 Cod penal, nu a fost aplicată pedeapsa

complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

A fost respinsă cerința procurorului privind încasarea din contul inculpatului

Buga Eugeniu a cheltuielilor judiciare suportate de stat, în sumă de 316,00 lei, ca

fiind neîntemeiată.

învinuit pentru faptul că la 24.11.2017, cunoscând cu certitudine despre faptul că în

temeiul prevederilor pct. 14 al Regulamentului Circulației Rutiere al Republicii

Moldova conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă unitatea de transport în

stare de ebrietate, fiind deținător al permisului de conducere de categoria „A, B, C”,

după ce a consumat în circumstanțe necunoscute alcool, fiind în stare de ebrietate

produsă de alcool, a urcat la volanul automobilului de model „Chevrolet” cu

numerele de înmatriculare „CPP 617”, după care a pornit deplasarea, conducând

vehiculul în cauză pe drumurile publice ale mun. Chișinău, str. Trandafirilor, până

când la aceeași dată, în jurul orelor 20:00, în apropierea imobilului sub nr. 11/3, a

tamponat automobilul de model „Mercedes”, cu numerele de înmatriculare „CMX

757”, care era parcat.

La sosirea colaboratorilor de poliție, fiind suspectat pe temeiuri rezonabile de

conducere a unității de transport în stare de ebrietate, Buga Eugeniu a fost supus

examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, astfel,

conform procesului-verbal nr. 7316 din 24.11.2017, s-a constatat că în probele

biologice de la ultimul, există o concentrație de alcool în mărime de 2,11 g/l, iar

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituia 1,07 mg/l, care, conform

art. 13412 Cod penal, se califică ca stare de ebrietate cu grad avansat.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Buga Eugeniu a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641, alin. (1) Cod penal.

prin care a solicitat, casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care: a) la

pedeapsa principală stabilită de prima instanță de amendă în mărime de 750 unități

convenționale, să fie aplicată lui Buga Eugeniu pedeapsa complimentară - privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani; b) să fie admisă

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare cu dispunerea

încasării din contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare

pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei în mărime de 316 lei.

În motivarea recursului declarat, acuzatorul de stat menționează că, instanța de

fond a stabilit just circumstanțele cauzei și a constatat ca dovedită vinovăția lui Buga

Eugeniu în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, însă i-a

aplicat o pedeapsă prea blândă. în această ordine de idei, consideră că instanța nu a

ținut cont în deplină măsură de instituția individualizării pedepsei prin care se

înțelege operațiunea de adnotare a pedepsei și a executării ei la cazul concret și la

persoana infractorului astfel încît să se asigure scopul ei și să se realizeze finalitatea

răspunderii penale.

Atrage atenția la faptul că, starea de ebrietate la Buga E. nu s-a produs prin

consumarea involuntară sau forțată a alcoolului în cantități mari sau considerabile,

fără ca acesta să fie conștient de efectul lor. Buga Eugeniu își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și și-a dorit să conducă mijlocul de transport,

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Mai mult de atît, acesta a tamponat o

mașină și datorită gradului avansat de alcoolemie nu a realizat acest lucru. Acest fapt

indică la un pericol major și anume acesta în egală măsură putea să treacă efectiv cu

mașina peste un copil sau un chiar și un adult.

Instanța de judecată urma să țină cont de impactul social negativ pe care îl

reprezintă infracțiunea în sine, de tentativele legiuitorului și a altor puteri în stat de a

combate acest fenomen de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate,

prin adoptarea unei sentințe de condamnare cu aplicarea pedepselor principale și

complimentare, fără de excepții.

De asemenea, în baza aceleiași sentințe a fost respinsă neîntemeiat cererea

procurorului privind încasarea de la condamnat a cheltuielilor judiciare în mărime de

316 lei, suportate la efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei.

fost admis recursul procurorului, casată sentința primei instanțe, în partea

individualizării pedepsei, și pronunță o nouă hotărâre în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, potrivit cărei:

lui Buga Eugeniu XXX, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264/1 alin. (1) Cod penal, a aplica pedeapsa complementară și a-l priva de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Buga Eugeniu a săvârșit infracțiunea imputată lui.

2

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală.

Subsecvent, în ședința instanței de fond inculpatul Buga Eugeniu, fiind audiat în

cadrul ședinței de judecată, a recunoscut vina în cele comise.

Culpa lui Buga Eugeniu în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată și

prin: declarațiile martorului Poalelungi Dorin, procesul-verbal privind consemnarea

celor constatate din 15.12.2017 (f.d. 4-5), Procesul-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.

7316 din 24.11.2017 (f.d. 10), Informația din baza de date „Acces" din 17.12.2017

(f.d. 24-25).

Astfel, instanța de recurs, audiind participanții la proces, a constatat că instanța

de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Buga

Eugeniu a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Totodată, s-a reținut că, autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

însă nu este de acord cu pedeapsa aplicată și anume că la pedeapsa principală nu a

fost aplicată pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijlocul de

transport pe un termen de trei ani, cît și în privința cheltuielilor de judecată.

Instanța de recurs a menționat că, norma penală de la art. 264/1 , alin. (1) Cod

penal, la data comiterii infracțiunii (24.11.2017), prevedea următorul regim

sancționator: „amendă în mărime de la 750 la 850 unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani”.

Actualmente, sancțiunea art. 264/1 alin. (1) Cod penal prevede: „muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport”.

Conform art. 8 Codul penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Așadar, potrivit art. 10, alin. (2) Cod penal. „Legea penală care înăsprește

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu

are efect retroactiv”.

În acest context, restrângerea alternativei pedepsei cu munca neremunerată în

folosul comunității reprezintă o situație de înrăutățire a situației inculpatului Buga

Eugeniu, iar pe cale de consecință, legea penală nouă nu are efect retroactiv și nu este

oportună de aplicat asupra situației anterioare.

Prin urmare, instanța de recurs a menționat că, în cazul stabilirii pedepsei

complementare obligatorii, instanța de judecată nu va aplica această pedeapsă, cu

condiția că, sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal pentru infracțiunea

respectivă, prevede o asemenea pedeapsă și au fost constatate circumstanțe

excepționale ale cauzei.

În speța respectivă nu există careva circumstanțe excepționale care ar justifica

neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport față de Buga Eugeniu.

Potrivit art. 79 Cod penal, se înțelege că, trebuie să existe ori în împrejurările în

care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

3

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, împrejurările

obișnuite sânt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi

considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța a stabilit astfel de împrejurări care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea

făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate),

merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

Astfel, la nivel legislativ nu este dată noțiunea de „circumstanțe excepționale ale

cauzei”. Însă, reieșind din textul normei prevăzute la alin. (1) art. 79 Cod penal,

rezultă că la ele se atribuie așa circumstanță sau un cumul de circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, gradul sau pericolul social

al persoanei vinovatului.”

Reieșind din cele relatate instanța de recurs a constatat că, instanța de fond

eronat nu a aplicat față de inculpatul Buga Eugeniu pedeapsa complimentară-

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Vis-a-vis de solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de

judecată în sumă de 316 lei, instanța de recurs a considerat că aceasta urmează a fi

respinsă ori, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

declară recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței

primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei de către instanța

de recurs, ori nu s-a ținut cont de toate circumstanțele din materialele cauzei. De

asemenea se invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei complimentare în privința sa.

declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2)

și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Analizând materialele dosarului Colegiul penal constată că, infracțiunea în

baza căreia a fost condamnat Buga Eugeniu (art.2641 alin.(1) Cod penal)

potrivit art.16 Cod penal, este o infracțiune ușoară, astfel că, decizia instanței

ierarhic inferioare a fost adoptată în procedura pentru care nu este prevăzută

calea de atac apelul art.437-449 Cod de procedură penală și respectiv - a devenit

irevocabilă de la data pronunțării.

Potrivit prevederilor art. 452 coroborat cu art. 453, 454 Cod de procedură

penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401

4

alin.(1) pct.2) și 3) Cod de procedură penală, precum și în numele acestor

persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă

de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, în

cazul când există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că,

instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii

și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în

conformitate cu prevederile art. art. 431 și 432 Cod de procedură penală, care se

aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art. 6 pct. 44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal atestă că, una

din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare, este motivarea

acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept comise la judecarea

cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea atacată.

Raportând argumentele invocate în recurs la prevederile legale a actelor

internaționale și naționale, Colegiul penal reține că motivele invocate de

recurent nu pot fi acceptate pentru confirmarea unui viciu fundamental, care ar

fi afectat decizia atacată.

Astfel se constată, că argumentele instanței de recurs ordinar sunt

întemeiate și pentru a evita repetări inutile se însușesc de instanța de recurs în

anulare, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanța

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către

Buga Eugeniu, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de conținut.

5

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de petiționarul Buga Eugeniu

XXX, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 20 mai

2019, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, publicarea integrală la 19 decembrie 2019.

Președinte: Ion Guzun

Judecători: Anatolie Țurcan

Victor Boico

6