1ra-1710/19 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1710/19 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1710/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai

2019, în cauza penală privindu-l pe

BUGA Ivan Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.05.2016 – 10.01.2019;

Instanța de apel: 08.02.2019 – 14.05.2019;

Instanța de recurs: 22.07.2019 – 02.10.2019.

c o n s t a t ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4000 lei.

Totodată, instanța a dispus încasarea din contul inculpatului Buga I. în beneficiul lui

Gavriliuc R. a sumei de 5000 lei, cu titlul de prejudiciu moral, în rest acțiunea civilă

depusă de partea vătămată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Cerința procurorului despre încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 57 lei, a fost admisă.

decembrie 2015, aproximativ la ora 14:00, din intenții huliganice, încălcând grosolan

ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, urmărind

manifestarea bravurii și a forței grosolane, cu scopul de a-i înjosi onoarea și demnitatea

lui Gavriliuc R., aflându-se pe teritoriul ÎI „Laser Lex Decor”, amplasată în sat.

Peresecina, r-nul Orhei, în prezența altor persoane, i-a aplicat lui Gavriliuc R. multiple

lovituri cu o bucată din lemn în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului,

pricinuindu-i victimei leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată

sub formă de plagă contuză în regiunea frontală pe dreapta, echimoze la nivelul

omoplatului drept, gambei stângi.

1

Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganism - încălcarea grosolană a ordinii

publice, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către partea vătămată

Gavriliuc R., care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea soluționării acțiunii

civile, cu dispunerea admiterii pretențiilor pecuniare materiale și morale în volum deplin.

În motivarea apelului declarat, partea a invocat că contestă sentința în latura civilă și

anume privitor la încasarea prejudiciului material și moral, menționând că Buga I. a

comis infracțiunea în privința lui, în mod intenționat, la momentul săvârșirii infracțiunii

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a cauzat părții vătămări

corporale, care i-au dereglat starea sănătății o perioadă, făcând imposibil să-și întrețină

familia.

admis parțial apelul părții vătămate și s-a dispus casarea parțială a sentinței, în partea

acordării prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu dispunerea încasării de la Buga I. în beneficiul

lui Gavriliuc R. a sumei de 15000 lei pentru prejudiciul moral cauzat. În rest, celelalte

dispoziții ale sentinței au fost menținute.

acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor reținute în sarcina inculpatului, însă critică hotărârea primei instanțe referitor la

soluționarea acțiunii civile.

Astfel, instanța a reținut că la 01.12.2016, partea vătămată Gavriliuc R. a depus

acțiune civilă prin care a solicitat încasarea din contul inculpatului a sumei de 451,00 lei

cu titlu de prejudiciu material; 66000,00 lei cu titlu de venit ratat pentru lipsa de la locul

de muncă, 5000,00 lei pentru compensarea valorii scurtei sale; 100000,00 lei cu titlu de

reparații pentru prejudiciul moral cauzat.

Fiind audiată în ședința instanței de apel, partea vătămată a solicitat încasarea

daunei materiale în mărime de 5000 lei și a daunei morale în mărime de 100000 mii lei,

prin urmare, sentința în partea venitului ratat nu a fost contestată din care motiv asupra

acestuia instanța nu se va expune.

Potrivit art. 220 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. Conform art. 225

Cod de procedură penală, judecarea acțiunii civile în procesul penal, indiferent de

valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de competența căreia este cauza penală.

La adoptarea sentinței de acuzare sau de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter

medical, instanța soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori

prin respingere. Odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să

soluționeze și acțiunea civilă.

2

La caz, partea vătămată pretinde că a suportat cheltuieli pentru serviciile medicale

451,00 lei, în argumentarea sumei de 451,00 lei a prezentat următoarele înscrisuri: contul

de plată nr. 66433 din 25.11.2016, pe suma de 24,00 lei; contul de plată nr. 35228 din

17.12.2014 pe suma de 56,00 lei; contul de plată nr. 35310 din 16.12.2015, pe suma de

33,00 lei; contul de plată nr. 033929 din 15.12.2015, pe suma de 129,00 lei; contul de

plată nr. 033916 din 15.12.2015 pe suma de 75,00 lei; contul de plată nr. 35225 din

16.12.2015 pe suma de 56,00 lei; contul de plată nr. 35980 (033922) din 15.12.2015 pe

suma de 75,00 lei. Totodată, a prezentat extrase din cartele medicale și fotografii cu

leziunile sale.

Din înscrisurile probatorii anexate la dosar, unul dintre conturile de plată prezentate

datează cu 17.12.2014 - până la producerea cazului, iar altul cu 25.11.2016, adică peste

un an de la producerea cazului. În afară de aceasta, instanța a notat că nu i-au fost

prezentate și bonurile de plată pe suma de 451,00 lei, or conturile de plată, prin sine, nu

servesc ca dovadă de plată a sumelor indicate în acestea, ele fiind documente de circuit

intern, nu sunt documente de strictă evidență, servind doar ca temei de plată a sumei la

casă, și în lipsa bonurilor de plată nu au nici o valoare probatorie.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a stabilit că partea vătămată nu a probat

achitarea acestei. De asemenea, Colegiul a considerat nejustificată încasarea sumei de

5000,00 lei, pentru scurta pretinsă a-i fi fost deteriorată prin infracțiune, or această cerință

nu a fost probată. Mai mult, scurta nominalizată nici nu a fost recunoscută și/sau anexată

ca corp delict la dosar, lipsind vreun raport de expertiză, care ar proba faptul că aceasta a

fost deteriorată prin infracțiune, nefiind probată nici valoarea acesteia.

Consecvent, conform art. 1398 Cod civil, în vigoare la momentul comiterii faptei,

cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune. La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin

defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În acest sens, partea vătămată a pretins adjudecarea sumei de 100000,00 lei cu titlu

de reparații pentru prejudiciul moral care i-ar fi fost cauzat, sumă care în opinia instanței

de apel nu este proporțională, în raport cu suferințele psihice pe care Gavriliuc R. le-a

suferit de pe urma faptelor infracționale ale inculpatului, în special ținând seama de aceea

că anume partea vătămată a inițiat conflictul și l-a agresat pe Buga I., iar ultimul a

reacționat mult prea agresiv, ce s-a soldat cu faptele infracționale comise de acesta.

Prin urmare, instanța a considerat că acțiunea civilă în partea reparării prejudiciului

moral urmează a fi admisă parțial, urmând a se încasa din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate suma de 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, or Colegiul

atestând că ca rezultat al acțiunilor prejudiciabile partea vătămată a suferit atât fizic, cât și

psihic, pe parcursul tratamentului a avut nevoie de îngrijire din partea unor alte persoane,

a lipsit de la serviciu.

3

recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței.

În cererea de recurs, recurentul menționează că, instanța de apel neîntemeiat a

intervenit în sentință, prin casarea parțială a acesteia, și acordarea sumei de 15000 lei

părții vătămate, ca recompensă a prejudiciului moral cauzat. Recurentul consideră că un

atare prejudiciu este prea exagerat, întrucât inițiator de fapt al situației litigioase create a

fost însuși Gavriliuc R.

Partea vătămată a depus acțiunea civilă, prin care a solicitat încasarea din contul

inculpatului a prejudiciului material în sumă de 451 lei , 660000 lei cu titlu de venit ratat

de la locul de muncă, 5000 lei prejudiciu pentru compensarea deteriorării scurtei sale,

1000000 lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral cauzat. Ulterior în ședința

instanței de apel partea vătămată deja a solicitai cu titlu de prejudiciu material suma de

5000 lei și dauna morală în sumă de 100000 lei, astfel sentința instanței de fond în partea

venitului ratat nu a fost contestată.

Astfel, recurentul consideră că partea vătămată nu probat cuantumul prejudiciului

material suportat, legat de tratament în sumă de 451 lei, la fel nejustificată și neprobată a

fost și cerința părții vătămate de a-i fi încasat prejudiciul legat de scurta deteriorată în

sumă de 5000 lei, acestea corect fiind respinse.

În temeiul art. 1398 și art. 1423 Cod Civil, suma prejudiciului moral urmează a fi

proporțională satisfacerii morale a suferințelor pătimitului, este cea justificativ admisă de

către instanța de fond și nu cea expusă de către instanța de apel de 15000 lei, care este

prea exagerată, ori inițiatorul și provocatorul situației de fapt a fost însăși partea

vătămată.

părților, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs,

din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată de efectuarea verificării temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că

actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să

genereze desființarea acestuia.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul nu face trimitere la vreun

temei de casare din cele stipulate expres de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

pledând pentru desființarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a

sentinței. În esență, criticele inculpatului se rezumă la dezacordul acestuia cu majorarea

cuantumului prejudiciului moral acordat de instanța de apel părții vătămate.

Verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului în partea ce ține de

soluționarea acțiunii civile, Colegiul Penal reține că decizia instanței de apel este corectă,

legală și întemeiată, iar criticele avansate în această parte de inculpat sunt vădit

4

nefondate. Pentru a statua asupra acestei soluții, s-au avut în vedere următoarele

raționamente.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la

răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul

produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de

partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și a celui moral.

La caz, inculpatul, prin acțiunile sale infracționale și intenționate i-a cauzat părții

vătămate Gavriliuc R. atât suferințe fizice, cât și psihice, gravitatea primelor a fost

constatată prin raportul de expertiză medico-legală nr. 90/D din 13.01.2018, părții fiindu-

i cauzate mai multe leziuni corporale, care se califică ca vătămări corporale medii cu

dereglarea sănătății de lungă durată. Având în vedere că părții vătămate i-a fost pricinuită

dereglarea sănătății pe o anumită perioadă, aceasta a condiționat efectuarea unui anumit

tratament și o perioadă de reabilitare. Drept urmare, just instanța de apel a statuat asupra

admiterii parțiale a pretențiilor de ordin civil înaintate de partea vătămată față de inculpat,

vinovăția căruia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) din Codul de procedură penală, odată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii parțiale a acțiunii civile înaintată

de partea vătămată Gavriliuc R. dispunând încasarea din contul inculpatului Buga I. în

beneficiul părții - suma de 5000 lei, cu titlul de prejudiciu moral, în rest celelalte pretenții

pecuniare fiind respinse.

Instanța de apel, rejudecând cauza în latura civilă la apelul părții vătămate Gavriliuc

R., a statuat asupra altei soluții vizavi de acțiunea civilă înaintată și anume a majorat

cuantumul prejudiciului moral acordat acesteia de prima instanță până la 15000 lei pentru

prejudiciul moral cauzat. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Pentru

a ajunge la această concluzie instanța de apel a explicat următoarele:

„67. […] partea vătămată a pretins adjudecarea sumei de 100000,00 lei cu titlu de

reparații pentru prejudiciul moral care i-ar fi fost cauzat, sumă care în opinia instanței

de apel nu este proporțională, în raport cu suferințele psihice pe care Gavriliuc R. le-a

suferit de pe urma faptelor infracționale ale inculpatului, în special ținând seama de

aceea că anume partea vătămată a inițiat conflictul și l-a agresat pe Buga I., iar ultimul

a reacționat mult prea agresiv, ce s-a soldat cu faptele infracționale comise de acesta.

reparării prejudiciului moral urmează a fi admisă parțial, urmând a se încasa din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate suma de 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral,

or Colegiul atestă că ca rezultat al acțiunilor prejudiciabile partea vătămată a suferit

atât fizic, cât și psihic, pe parcursul tratamentului a avut nevoie de îngrijire din partea

unor alte persoane, a lipsit de la serviciu.”

5

Colegiul Penal se raliază statuărilor instanței de mai sus reiterând că, potrivit art.

220 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în

conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele procedurii civile și normele

procesului de mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor

procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

În conformitate cu art. 219 alin. (3) Cod procedură penală prejudiciul material se

consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă în

cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2) înmormântarea

părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor; 4) executarea

contractului de depozit al bunurilor.

Reieșind din prevederile art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu,

cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le

suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul

ratat). Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate repararea

prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura răspunderii

reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust cauzat.

Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului moral, care ar aduce o satisfacție

echitabilă părții vătămate pentru suferințele cauzate acesteia prin infracțiunea comisă de

inculpat, instanța de recurs apreciază că, despăgubirea în valoare de 15000 lei este una

compensatorie.

De altfel, în practica judiciară pe acest segment corect a fost notat că întinderea

prejudiciului moral nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau

economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în

echitate, instanța de judecată urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o

satisfacție echitabilă.

În același sens, se menționează că, în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil coroborat

cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului

prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei

vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, atunci când partea solicită repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, instanța este obligată să soluționeze acțiunea

în cadrul procesului penal, or nu există careva impedimente la stabilirea cuantumului

acestuia, întrucât reieșind din circumstanțele cauzei, partea urmează a fi despăgubită

proporțional suferințelor suportate.

La caz, instanța de apel, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, a luat în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării

suferințelor psihice sau fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, precum și

celelalte circumstanțe subsidiare pertinente cauzei.

6

Totodată, se relevă că la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de

compensare a suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 1398, 1422 Cod civil, precum și celor conținute în art. 1423

Cod Civil, care prevăd că: „mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină

de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate.”

Pe de altă parte, instanța de recurs menționează că, criticele inculpatului referitoare

la prejudiciul material, sunt irelevante cauzei, deoarece soluția instanțelor de fond pe

acest segment este în favoarea inculpatului.

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că soluția instanței de apel urmează a

se menține integral, iar argumentele inculpatului a se respinge, ca nefondate. Din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele părților ce vizau soluționarea acțiunii civile.

Tot în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din

motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte

succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza

Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Pe cale de consecință, instanța de recurs se va limita de a formula răspunsuri

detaliate cu privire la criticele ce țin de pretinsele încălcări admise la soluționarea acțiunii

civile, întrucât în conținutul hotărârii contestate a instanței de apel se regăsesc deja

răspunsuri argumentate vizavi de chestiunile ridicate de inculpat în recursul declarat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Buga Ivan Xxxxx,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 octombrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

7