1ra-1900/2021 — art. 349 alin. 1 prim CP

1ra-1900/2021 — art. 349 alin. 1 prim CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1900/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Fugaru Gheorghe, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 octombrie 2020

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Fugaru Gheorghe, născut la

XXXX, originar din XXXX și domiciliat

XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 07.10.2020 − 15.10.2020;

Instanța de apel: 09.11.2020 − 29.06.2021;

Instanța de recurs: 02.09.2021 − 01.12.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

cauza fiind judecată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală,

inculpatul Fugaru Gheorghe, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 900 (nouă sute) unități convenționale, echivalentul a

45 000 (patruzeci și cinci mii) lei.

1

S-a încasat din contul lui Fugaru Gheorghe în beneficiul statului cheltuielile

judiciare suportate în legătură cu efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară și

anume: Raportul de expertiză nr. 202002P2891 din 22 septembrie 2020, Raportul de

expertiză nr. 202002P2892 din 22 septembrie 2020 și Raportul de expertiză nr.

202002P2923 din 29 septembrie 2020, în sumă totală de 1 216 lei (una mie două sute

șaisprezece) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că

la 21.09.2020, în jurul orei 16:40, Fugaru Gheorghe, aflându-se pe bd. Ștefan cel Mare

și Sfînt 8, mun. Chișinău, având intenția de a sista activitatea de serviciu a persoanei

cu funcție de răspundere, care se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu și eschivării

de la răspundere pentru încălcarea ordinii publice, intenționat a aplicat violența

nepericuloasă pentru viață sau sănătate față de colaboratorii Biroului de Poliție de

Reacționare Operativă al Direcției de Poliție mun. Chișinău - Mustețeanu Octavian și

Florență Pavel, manifestată prin aplicarea loviturilor peste diferite părți ale corpului

și mușcându-i pe diferite părți ale corpului, cauzându-i colaboratorului Biroului de

Poliție de Reacționare Operativă al Direcției de Poliție mun. Chișinău − Mustețeanu

Octavian, leziuni corporale sub formă de plagă contuză cu formarea de lambou

submandibular pe dreapta, escoriații multiple și echimoze la nivelul membrului

superior stâng, și escoriații multiple la nivelul membrului superior drept ce se califică

ca vătămare corporală ușoară, iar colaboratorului Biroului de Poliție de Reacționare

Operativă al Direcției de Poliție mun. Chișinău − Florență Pavel, leziuni corporale sub

formă de echimoză și escoriații la nivelul brațului drept ce se califică ca vătămare

corporală neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate juridic în prevederile art. 349 alin. (11) Cod penal, adică aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul

sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică

violența.

avocatul Frunze Alexei în numele inculpatului Fugaru Gheorghe, care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care, lui Fugaru Gheorghe să-i fie stabilită

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece

amenda în mărime de 45 000 lei stabilită de către prima instanță este o sumă

impunătoare pentru inculpat, reieșind din situația materială a celui din urmă.

2

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a constatat că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că

inculpatul a săvârșit anume infracțiunea prevăzută la art. 349 alin. (11) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu − din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, vinovăția inculpatului Fugaru Gheorghe s-a dovedit integral prin

întregul ansamblu de probe materiale, cât și prin declarațiile acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a stabilit că

prima instanță corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile

art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel că, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către

Fugaru Gheorghe, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave.

De asemenea, prima instanță a mai avut în vedere comportamentul inculpatului

în ședința de judecată, căința sinceră a acestuia în comiterea faptei incriminate și că

Fugaru Gheorghe se află pentru prima dată pe banca de acuzați. Aceste circumstanțe

just au fost apreciate în cumul de către prima instanță, care a ajuns la concluzia de a

stabili drept pedeapsă definitivă – amenda, iar mărimea acesteia satisface pe deplin

rigorile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Concomitent, în corespundere cu art. 64 alin. (7) Cod penal în colaborare cu art.

469 alin. (7) Cod de procedură penală, se reglementează că, în cazul în care

condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca pedeapsă principală sau

complementară, instanța de judecată poate, potrivit prevederilor art. 67, să înlocuiască

suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-

se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității pentru 100 unități

convenționale de amendă.

Totodată, art. 470 alin. (1) Cod de procedură penală stabilește că chestiunile

privind executarea hotărârilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1)-4), 6)-16), 171) și 18)

se soluționează de către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a

instituției care execută pedeapsa.

3

Astfel, instanța de apel a trasat concluzia că apelantul urmează să se adreseze

într-o altă procedură, către organul de executare a pedepsei, care reglementează

procedura de înlocuire a amenzii, și din acest considerent, motivul invocat de apelant

nu constituie temei de drept pentru a declara apel.

ordinar de către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Fugaru Gheorghe,

care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Fugaru Gheorghe să fie achitat,

pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin urmare, recurenta manifestă convingerea că pentru a fi întrunite toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 349 Cod penal, partea

vătămată are calitatea specială de persoană cu funcție de răspundere. În prezenta

cauză penală partea vătămată nu este persoană cu funcție de răspundere. Or, potrivit

probelor din dosar, acest polițist nu are în atribuțiile sale funcții de administrare a unei

instituții și nici nu îndeplinește atribuțiile de conducere a unei instituții. Cu alte

cuvinte, partea vătămată este un polițist într-o funcție de excutare și nu este un polițist

cu funcție de răspundere. Astfel, nici procurorul, nici instanțele de judecată nu au

verificat calitatea specială a părții vătămate. Mai mult de atât, nu au fost administrate

careva probe materiale care să confirme atribuțiile de serviciu ale părții vătămate, ce

ar permite să stabilească calitatea de persoană cu funcție de răspundere. Dar, ținând

cont de declarațiile acestuia, se constată cu certitudine că partea vătămată este un

polițist care a venit la chemarea 112 și nu este o persoană cu funcție de răspundere (de

conducere).

Conform Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliției și activitatea

polițistului, art. 31 este stipulat expres că (2) În limitele competențelor stabilite de legislație,

polițistul este învestit cu împuterniciri pe timpul și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de

serviciu, prevăzute de prezenta lege. (3) Polițistul este funcționar public cu statut special.

În concluzie, partea apărării a menționat că hotărârile pronunțate pe caz sânt

nemotivate, dat fiind faptul că instanțele de judecată doar au făcut referire la mai

multe norme juridice și jurisprudență CtEDO, fără a verifica și cerceta detaliat probele.

Versiunea acuzării a fost preluată fără nicio reverză, ceea ce a declanșat emiterea unor

acte judecătorești nemotivate.

4.1. Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul de nivelul Curții

Supreme de Justiție, care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

4

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Drept temeiuri pentru recurs avocatul în numele inculpatului invocă

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că motivele invocate de recurentă nu sunt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, deoarece din decizia instanței de apel

rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a oferit răspuns la toate

motivele expuse în apel.

După cum rezultă din conținutul recursului părții apărării, acesta este bazat pe

dezacordul cu condamnarea lui Fugaru Gheorghe în baza art. 349 alin. (11) Cod penal,

considerând că părțile vătămate nu dețin calitatea specială de persoană cu funcție de

răspundere, adică lipsește obiectul material, ca semn obligatoriu al faptei

prejudiciabile incriminate prin actul de învinuire.

Însă, la capitolul dat, atât din materialele cauzei, cât și din fapta criminală

constatată de instanțele de fond, rezultă că Mustețeanu Octavian și Florență Pavel sunt

colaboratori ai Biroului de Poliție de Reacționare Operativă al Direcției de Poliție mun.

Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1) Cod penal, prin „persoană cu

funcție de răspundere” se înțelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituție,

organizație de stat sau a administrației publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se

5

acordă, permanent au provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în

virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor

autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-

economice.

Potrivit alin. (2) art. 25 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27.12.2012, cerințele

legale ale polițistului, înaintate în procesul exercitării atribuțiilor de serviciu, sunt

obligatorii pentru executare de către toate persoanele fizice și juridice.

Astfel, în condițiile descrise în actul legislativ menționat mai sus, persoana care

are statut de polițist și își desfășoara activitatea în cadrul unei autorități publice, are

calitatea de persoană cu funcție de răspundere, important este ca, de fiecare dată, să

existe prevederi normative din care să rezulte că persoanelor respective, într-o

autoritate publică centrală sau locală, li se acordă, permanent sau provizoriu, prin

stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi

și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice. În lipsa unor astfel de

prevederi normative, făptuitorul nu poate avea calitatea de persoană cu funcție de

răspundere care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorități publice.

Referitor la critica recurentei precum că, potrivit legii nominalizate este

prevăzut că polițistul este o persoană publică, Colegiul penal ține să elucideze că

coraportul dintre noțiunea „persoană cu funcție de răspundere”, definită în art. 123 alin.

(1) din Codul penal, și noțiunea „persoană publică”, definită în art. 123 alin. (2) din

Codul penal, este de tip parte-întreg; or, conținutul noțiunii „persoană publică” este

atotcuprinzător. Astfel, orice persoană cu funcție de răspundere este, implicit, o

persoană publică, însă nu orice persoană publică este neapărat o persoană cu funcție

de răspundere.

Cât privește neargumentarea hotărârilor pronunțate de către instanțele de fond

prin prisma presupusei greșite încadrări juridice, Colegiul penal respinge ca fiind

eronată critica dată, or, obiectul apelului declarat de către apărător în numele

inculpatului l-a constituit substituirea pedepsei cu amenda, pe motiv că inculpatul

este în incapacitate materială de a executa mărimea amenzii stabilită de către prima

instanță, iar asupra chestiunii în cauză, instanța de apel justificat și detaliat s-a expus

în decizia adoptată (a se vedea pct. 3.1. din prezenta decizie).

Prin urmare, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul inculpatului nu există și, potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tampei Tatiana

în numele inculpatului Fugaru Gheorghe împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Fugaru Gheorghe,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7