1ra-1474/21 — Art. 151 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul (sediul Central) din 24 noiembrie 2020, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Pancu Gheorghe a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, s-a dispus încasarea de la Pancu Gheorghe în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 320 lei, fiind soluționată și soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Pancu Gheorghe, la data de 20 ianuarie 2018, aproximativ la ora 19:00, aflându-se la domiciliu său, amplasat în s. xxxx, com. xxxxx, r-nul xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unei cerți apărute între el și Pancu Alexandru, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu un cuțit în regiunea stângă a toracelui, cauzându-i lui Pancu Alexandru plagă a toracelui de stânga penetrantă în cavitatea toracală, confirmată prin intervenție chirurgicală cu prezența sângelui, aerului în cavitatea toracală pe stânga, plagă în regiunea supra-claviculară pe stânga, produse 1 cu obiect tăietor, posibil cuțit, care în ansamblu se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață. Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Pancu Gheorghe în baza art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către: 2.1. Partea vătămată Pancu Alexandru, prin care a indicat că nu este de acord cu sentința primei instanțe și a solicitat să-i fie soluționată cererea sa de încasare de la inculpat a prejudiciului în mărime de 200 euro, suportat în legătură cu tratamentul său, chestiune ce a fost omisă de prima instanță. 2.2. Avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Pancu Gheorghe, care a solicitat casarea acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pancu Gheorghe să-i fie aplicată o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an. În argumentarea apelului, apelantul a invocat că: - prima instanță vădit incorect a considerat neîntemeiate motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, or nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, nu a luat în considerare circumstanțele atenuante - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, acțiunile ilegale și imorale ale victimei care au provocat infracțiunea; - nu a fost luată în considerare personalitatea inculpatului, acesta dispune de loc permanent de trai, este angajat în câmpul muncii, se află în relații de concubinaj, are la întreținere 2 copii minori, antecedentele penale sunt stinse, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, partea vătămată nu are careva pretenții materiale sau morale; - nu pot fi acceptate concluziile primei instanțe, concomitent indicând că, în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (1), (2), art.82 Cod penal, la caz interpretarea existenței recidivei în fapta comisă de inculpat, nu este o concluzie corectă. În speță, antecedentele penale a lui Pancu Gheorghe sunt stinse (f.d. 29); - nu este rațional ca inculpatul Pancu Gheorghe să execute pedeapsa stabilită cu închisoare, fiind necesară suspendarea condiționată a executării acesteia, cu stabilirea termenului de probă pe 1 an, termen care este îndelungat, astfel că în perioada de probațiune inculpatul v-a putea fi reabilitat social, concomitent fiind diminuat riscul de săvârșire a unor noi infracțiuni și menținerea siguranței comunității, totodată fiind reduse costurile sociale ale executării sancțiunilor penale, prin diminuarea populației din unitățile penitenciare.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 martie 2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat l-a recunoscut pe Pancu 2 Gheorghe vinovat de comiterea faptei imputate, infracțiune prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, conform indicilor „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață”. În acest sens, instanța de apel a indicat că prima instanță la judecarea cauzei a respectat prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și corect a examinat și acceptat cererea inculpatului Pancu Gheorghe privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și corect a constatat circumstanțele cauzei și corect a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, în baza probelor administrate și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima instanță și instanța de apel, care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală. Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a menționat că prima instanță la individualizarea acesteia, a luat în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, personalitatea celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, instanța de apel a notat că contrar argumentelor apelantului în speță este prezentă recidiva periculoasă și prima instanță corect a stabilit pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 34 și art. 82 Cod penal. Cu certitudine s-a constatat că, anterior, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2011 (f.d. 191-193) a fost recunoscută hotărârea judecătorească străină - sentința Judecătoriei r-l Reni, reg. Odessa, Ucraina din 21.05.2009 – și Pancu Gheorghe a fost considerat ca condamnat conform art. 151 al. (4) Cod penal, la 7 ani și 3 luni închisoare, astfel anterior inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, iar infracțiunea nouă a fost săvârșită până la expirarea termenului de stingere a antecedentului penal. Ce ține de apelul declarat de partea vătămată, instanța de apel a notat că aceasta nu a depus careva cerere sau acțiune civilă pentru a solicita cheltuielile suportate, demonstrate prin probe, pentru a fi supuse analizei de către prima instanță, însă acest fapt nu-l lipsește de dreptul de a se adresa separat cu acțiune civilă în instanța civilă.

Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către inculpatul Pancu Gheorghe, care fără a indica vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod penal, solicită aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, din motiv că instanța de judecată nu i-a aplicat prevederile art. 88 alin. (3) Cod penal. 3

La recursul ordinar declarat în speță, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului Pancu Gheorghe corespunde prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78, 85 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind argumentată suficient prin prisma principiilor și criteriilor de individualizare a pedepsei, ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, în final stabilindu-i lui Pancu Gheorghe o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs nu invocă vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, dar își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că alegațiile invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente. Cu referire la criticile recurentului precum că pedeapsa aplicată este prea aspră și că în privința acestuia urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blândă prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că nu pot fi acceptate, or din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert că instanța de apel a luat în considerare circumstanțele relevante cauzei la individualizarea pedepsei de 5 ani închisoare, care a fost stabilită inculpatului Pancu Gheorghe în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea în deplină 4 măsură a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, cu reducerea cu o treime a limitelor pedepsei cu închisoarea prevăzute în sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal, precum și a criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, fiind ținut cont și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Pancu Gheorghe, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul penal atestă că aceste prevederi legale au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale și la personalitatea inculpatului Pancu Gheorghe, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, motivul comiterii infracțiunii, gravitatea infracțiunii care este una gravă, prezența stării de recidivă periculoasă la momentul comiterii infrațciunii, or, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2011 (f.d. 191-193) a fost recunoscută hotărârea judecătorească străină - sentința Judecătoriei r-l Reni, reg. Odessa, Ucraina din 21.05.2009 – și Pancu Gheorghe a fost considerat ca condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 7 ani și 3 luni închisoare, astfel anterior inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, iar infracțiunea nouă a fost săvârșită până la expirarea termenului de stingere a antecedentului penal. În aceste condiții, Colegiul penal atestă că lui Pancu Gheorghe i-a fost corect stabilită o pedeapsă redusă în baza art. 151 alin. (1) Cod penal de 5 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, or sancțiunea infracțiunii incriminate prevede o pedeapsă de la 5 la 10 ani închisoare, iar noile limite de pedeapsă reduse cu 1/3 sunt de la 3 ani 4 luni la 6 ani 8 luni închisoare. În aceste condiții, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanțelor de judecată că inculpatul Pancu Gheorghe nu a conștientizat gravitatea acțiunilor sale și nu s-a corectat, continuându-și activitatea criminală prin comiterea unei fapte cu un pericol social-sporit, iar efectul preventiv a legii penale în speță va fi atins doar prin executarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 5 ani, cu executare, or astfel va fi realizat scopul legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. De asemenea, ce ține de argumentul recurentului, că în privința lui urmau a fi aplicate prevederile art. 88 alin. (3) Cod penal, Colegiul penal constatată că este invocat declarativ, or un asemenea motiv nu a fost invocat pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel, mai mult că din materialele cauzei rezultă că Pancu Gheorghe pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei nu s-a aflat sub arest preventiv și astfel în privința lui nu pot fi aplicate prevederile art. 88 alin. (3) Cod penal, or potrivit acestora "Timpul aflării persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculându-se o zi pentru o zi, 5 iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunității – calculându-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității". Subsidiar, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că instanța de apel s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor invocate de partea apărării în apel și în ședința de judecată, a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor esențiale ce țin de individualizarea pedepsei în prezenta speță, fără a comite vreo eroare de fapt sau de drept ce i-ar afecta legalitatea soluției. Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea argumentelor instanțelor ierarhic inferioare în motivarea soluției în partea pedepsei stabilite, și în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Pancu Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Pancu Gheorghe Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 11 noiembrie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Țurcan Anatolie 6