1ra-1310/2019 — art. 155 CP

1ra-1310/2019 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1310/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 5 martie

2019, în cauza penală privindu-l pe

BORDIAN Vadim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.11.2018 – 19.12.2018;

Instanța de apel: 16.01.2019 – 05.03.2019;

Instanța de recurs: 24.05.2019 –26.06.2019.

c o n s t a t ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Bordian V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 155

Cod penal la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 420 unități convenționale,

ceea ce constituie 21000 lei.

Totodată, instanța a dispus încasarea din contul inculpatului Bordian V. în

beneficiul lui Bojic V. suma de 5000 lei, cu titlul de prejudiciu moral.

Cerința procurorului despre încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

septembrie 2018, în jurul orelor 22.00-23.00, aflându-se în fața blocului de locuit situat în

s. Colicăuți r-nul Briceni, în urma unui conflict apărut între el și Bojic V., i-a aplicat

ultimului cu pumnul în diferite regiuni ale capului câteva lovituri, în rezultatul cărora

ambii au căzut jos la pământ, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

201819D0135 din 25.09.2018, echimoze la urechea stingă și față, excoriație la gamba

dreaptă, care se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglare a sănătății de scurtă

durată.

În timpul când au căzut jos la pământ Bordian V. 1-a apucat cu ambele mâni pe

1

Bojic V. de gât și-i spunea că-1 omoară. După aceasta Bordian V. a plecat acasă și a luat

un cuțit de bucătărie și întorcându-se peste puțin timp, amenințîndu-1 cu omor pe Bojic

V. intenționa să-i aplice o lovitură cu cuțitul, însă nu i-a reușit, deoarece au intervenit cet.

Ciumac V., Ciumac N. și Druc D., care i-au curmat acțiunile, iar cet. Pascari E. și

Cojocari E. l-au condus pe Bordian V. acasă. Peste aproximativ 10 min., Bordian V. s-a

întors și având în mână o seceră (unealtă agricolă) 1-a amenințat din nou pe Bojic V. cu

moartea, existând pericolul real al realizării amenințării. În timpul când intenționa să-1

lovească cu secera Bojic V. a intervenit Pascari E., căreia Bordian V. i-a aplicat o lovitură

cu secera la mâna stingă, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

201819D0136 din 25.09.2018, plagă la degetul unu a mânii stingi, care se califică ca

vătămări corporale ușoare cu dereglare a sănătății de scurtă durată.

Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, amenințarea cu omor sau cu vătămarea corporală

gravă, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

În ședința de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul, fiind

asistat de avocat, a înaintat cerere privind recunoașterea în totalitate a vinovăției și a

faptei indicate în rechizitoriu, nu a solicitat administrarea probelor noi, dar examinarea

cauzei pe baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de partea vătămată Bojic

V., care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea soluționării acțiunii civile, cu

dispunerea încasării din contul inculpatului a prejudiciului moral în cuantum de 40000 lei

și a cheltuielilor de asistență juridică, potrivit bonurilor de plată anexate.

În motivarea apelului declarat, partea a invocat că contestă sentința în latura civilă și

anume privitor la încasarea prejudiciului moral, menționând că Bordian V. a comis

infracțiunea în privința lui, în mod intenționat cu rea-credință, la momentul săvârșirii

infracțiunii își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut

urmările ei, le-a admis și a dorit în mod conștient survenirea acestor urmări. Potrivit

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea comisă de inculpat se consideră mai

puțin gravă.

Prima instanță în cadrul procesului penal a constatat că inculpatul a atentat la

integritatea corporală, la sănătatea și la viața lui în calitate de victimă, acțiunile căruia s-

au soldat cu leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, dar nu au

fost mai grave din motivul că Bordian V. nu și-a dus intențiile infracționale până la capăt.

În cadrul ședinței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște vina pe deplin și se

căiește sincer în cele întâmplate, urmărind scopul de a obține o pedeapsă cât mai ușoară,

fără a cere iertare de la dânsul și a-i recupera prejudiciul cauzat prin fracțiunea comisă.

Tot în cadrul ședinței de judecată Bordian V. a declarat că suma de 40000 lei pentru

cauzarea leziunilor corporale lui și atentarea la viața acestuia este mare și nu este acord

de a o achita.

2

Astfel, în opinia apelantului inculpatul pur formal a recunoscut vina pentru a obține

pedeapsă penală cât mai ușoară, dar nu pentru a se corecta.

admis apelul părții vătămate și s-a dispus casarea parțială a sentinței, în latura civilă, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care acțiunea civilă înaintată de Bojic V. a fost admisă parțial, cu

dispunerea încasării de la Bordian V. în beneficiul acesteia a sumei de 15000 lei pentru

prejudiciul moral cauzat și a sumei de 1300 lei pentru recompensarea cheltuielilor de

asistență juridică.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

acord cu starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor reținute în sarcina inculpatului, însă critică hotărârea primei instanțe referitor la

soluționarea acțiunii civile.

Conform art. 1398 alin. (l) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit,

cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de

lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Potrivit art. 1422 alin. (1) – (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personal-nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea

prejudiciului material.

Totodată, conform art. 1423 alin. (1) – (2) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată,

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum statutul

social al persoanei vătămate.

Raportând normele legale vizate la caz, instanța de apel ținând cont de caracterul și

intensitatea suferințelor fizice și psihice în legătură cu vătămările corporale cauzate lui

Bojic V., care a devenit victima unei violențe nejustificate din partea consăteanului său,

fiindu-i dereglată sănătatea pe o perioadă de timp, de gradul de vinovăție a inculpatului,

precum și de faptul că condamnarea inculpatului în sine constituie la fel o satisfacție

echitabilă pentru partea vătămată, s-a conchis că suma de 5000 lei încasată de instanța de

fond ca fiind una insuficientă, urmând a încasa cu titlu de prejudiciu moral suma de

15000 lei, aceasta fiind o sumă reală ce corespunde faptelor comise, care va compensa

consecințele negative ale prejudiciului suportat de aceasta, iar suma solicitată în mărime

de 40000 lei fiind una excesiv de mare comparativ cu prejudiciul cauzat prin infracțiune,

urmările survenite și suferințele psihice trăite de apelant.

3

De asemenea, instanța de apel a ajuns la concluzia că urmează a fi încasate de la

inculpat în beneficiul părții vătămate și cheltuielile de asistență juridică, confirmate prin

bonul de plată anexat la materialele cauzei penale în sumă de 1300 lei.

recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței.

În cererea de recurs, recurentul menționează că, instanța de apel a admis o eroare de

fapt care a afectat soluția instanței în limitele apelului depus (art. 427 alin. (l) pct. 6) Cod

de procedură penală).

În cererea sa de apel, partea vătămată a solicitat încasarea prejudiciului moral în

mărime de 40000 lei. Instanța și-a întemeiat soluția pe baza art. 1422, 1423 Cod civil,

însă aceste norme materiale nu acordă împuterniciri instanței de a mări prejudiciul moral

cu scopul de a acoperi o sumă presupusă a prejudiciului material. Atât în instanță cât și în

apelul său, partea vătămată invocă cauzarea de dureri fizice, prin cauzarea leziunilor

corporale, în urma cărora a fost internat în spital, unde s-a tratat 10 zile, apoi a urmat o

perioadă de reabilitare, unde a cheltuit mulți bani.

Suma solicitată de partea vătămată nu are drept scop compensarea suferințelor dar

de a acoperi un oarecare prejudiciu material nedemonstrat. Eroarea de fapt și de drept, a

instanței referitor la motivele invocate mai sus, au dus la o soluție greșită fiind afectată de

aplicarea incorectă a normelor de drept. Prejudiciul moral în mărime de 15000 lei, încasat

de instanța de apel, este una disproporționată, nefiind echitabilă în comparație cu

suferințele fizice ale victimei.

Instanța de apel eronat a aplicat legea materială și procesuală art. 219 alin. (4) Cod

de procedură penală, art. 1423 Cod civil, fapt ce a dus la o soluție greșită privitor la

volumul prejudiciului moral încasat. Partea vătămată nu a invocat un alt prejudiciu

nepatrimonial decât suferința fizică pentru o perioadă de 10 zile de tratament în spital și o

perioadă neclară de reabilitare unde precum că a cheltuit mulți bani. Practic, instanța de

apel majorează prejudiciul moral cu scopul de a acoperi anumite cheltuieli materiale

presupuse a părții vătămate.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

procurorul și avocatul Boubătrîn T., care acționează în interesele părții vătămate, au

depus referințe prin care menționează că recursul inculpatului urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

părților, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă

că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs,

4

din motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată de efectuarea verificării temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că

actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să

genereze desființarea acestuia.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul face trimitere la temeiurile

de casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă nu aduce

careva argumente temeinice ce le-ar fonda, pledând pentru desființarea deciziei instanței

de apel, cu menținerea în vigoare a sentinței. În esență, criticele inculpatului se rezumă la

dezacordul acestuia cu majorarea cuantumului prejudiciului moral acordat de instanța de

apel și cu acordarea cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată.

Verificând actele cauzei, raportate la alegațiile recurentului în partea ce ține de

soluționarea acțiunii civile, Colegiul Penal reține că decizia instanței de apel este corectă,

legală și întemeiată, iar criticele avansate în această parte de inculpat sunt vădit

nefondate. Pentru a statua asupra acestei soluții, s-au avut în vedere următoarele

raționamente.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la

răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul

produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de

partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.

La caz, inculpatul, prin acțiunile sale infracționale și intenționate i-a cauzat părții

vătămate Bojic V. atât suferințe fizice, cât și psihice, gravitatea primelor a fost constatată

prin raportul de expertiză judiciară nr. 201819D0135 din 25.09.2018, părții fiindu-i

cauzate echimoze la urechea stingă și față, excoriație la gamba dreaptă, care se califică ca

vătămări corporale ușoare cu dereglare a sănătății de scurtă durată. Chiar dacă dereglarea

sănătății a fost de scurtă durată, totuși aceasta a condiționat efectuarea unui anumit

tratament și o perioadă de reabilitare. Drept urmare, just instanța de apel a statuat asupra

admiterii parțiale a pretențiilor de ordin civil înaintate de partea vătămată față de inculpat,

vinovăția căruia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Mai mult, cauza penală privindu-l pe Bordian V. a fost judecată în procedura

simplificată reglementată de art. 3641 din Codul de procedură penală. La originea inițierii

unei atare proceduri, de fiecare dată, se află înscrisul autentic al inculpatului, care

manifestă dorința de a beneficia de judecarea abreviată a cauzei în privința sa și de

redozarea pedepsei, recunoscând în totalitate faptele indicate în rechizitoriu.

Colegiul Penal relevă faptul că în cadrul procedurilor judiciare simplificate minimul

de garanții care pot fi acordat părții vătămate se rezumă la: 1) dreptul de a fi informat

referitor la condițiile procedurii simplificate, data, locul și ora ședinței de judecată în

care se va examina cauza; 2) dreptul de a fi prezent în cadrul ședinței de judecată în care

se va judeca cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; și factorul

esențial 3) dreptul de a deveni parte civilă cu posibilitatea de a propune administrarea

probelor.

5

Prin urmare, este de reținut faptul că examinarea acestei cauze în procedură

simplificată nu exclude asigurarea unor garanții părții vătămate, una dintre acestea fiind

recuperarea prejudiciilor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Prin alte cuvinte, judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu îl scutește pe

inculpat de răspunderea civilă. În acest sens, prevederile alin. (5) al art. 3641 din Codul

de procedură penală stabilesc, în mod expres, că în caz de admitere a cererii, judecătorul

explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă și întreabă partea civilă, partea

civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanța

procedează la dezbateri judiciare.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) din Codul de procedură penală, odată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii parțiale a acțiunii civile înaintată

de partea vătămată Bojic V. dispunând încasarea din contul inculpatului Bordian V. în

beneficiul părții suma de 5000 lei, cu titlul de prejudiciu moral.

Instanța de apel, rejudecând cauza în latura civilă la apelul părții vătămate Bojic V.,

a statuat asupra altei soluții vizavi de acțiunea civilă înaintată și anume a majorat

cuantumul prejudiciului moral acordat acesteia de prima instanță până la 15000 lei pentru

prejudiciul moral cauzat și a sumei de 1300 lei pentru recompensarea cheltuielilor de

asistență juridică. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Pentru a

ajunge la această concluzie instanța de apel a explicat următoarele:

„Raportând normele legale vizate la caz, instanța de apel ținând cont de caracterul

și intensitatea suferințelor fizice și psihice în legătură cu vătămările corporale cauzate

lui Bojic V., care a devenit victima unei violențe nejustificate din partea consăteanului

său, fiindu-i dereglată sănătatea pe o perioadă de timp, de gradul de vinovăție a

inculpatului, precum și de faptul că condamnarea inculpatului în sine constituie la fel o

satisfacție echitabilă pentru partea vătămată, s-a conchis că suma de 5000 lei încasată

de instanța de fond ca fiind una insuficientă, urmând a se încasa cu titlu de prejudiciu

moral suma de 15000 lei, aceasta fiind o sumă reală ce corespunde faptelor comise, care

va compensa consecințele negative ale prejudiciului suportat de aceasta, iar suma

solicitată în mărime de 40000 lei fiind una excesiv de mare comparativ cu prejudiciul

cauzat prin infracțiune, urmările survenite și suferințele psihice trăite de apelant.

La fel, Colegiul penal va încasa de la inculpat în beneficiul părții vătămate și

cheltuielile de asistență juridică, confirmate prin bonul de plată anexat la materialele

cauzei penale în sumă de 1300 lei.”

Colegiul Penal se raliază statuărilor instanței de mai sus reiterând că, potrivit art.

220 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în

conformitate cu prevederile prezentului cod. Normele procedurii civile și normele

procesului de mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor

procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

În conformitate cu art. 219 alin. (3) Cod procedură penală prejudiciul material se

6

consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se exprimă în

cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2) înmormântarea

părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor; 4) executarea

contractului de depozit al bunurilor.

Reieșind din prevederile art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate

cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu,

cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le

suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul

ratat). Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate repararea

prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura răspunderii

reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust cauzat.

Vizavi de aprecierea cuantumului prejudiciului moral, care ar aduce o satisfacție

echitabilă părții vătămate pentru suferințele cauzate acesteia prin infracțiunea comisă de

inculpat, instanța de recurs apreciază că, despăgubirea în valoare de 15000 lei și respectiv

1300 lei pentru cheltuielile de asistență juridică, este una compensatorie.

De altfel, în practica judiciară pe acest segment corect a fost notat că întinderea

prejudiciului moral nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau

economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în

echitate, instanța de judecată urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o

satisfacție echitabilă.

În același sens, se menționează că, în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil coroborat

cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului

prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea persoanei

vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, atunci când partea solicită repararea

prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, instanța este obligată să soluționeze acțiunea

în cadrul procesului penal, or nu există careva impedimente la stabilirea cuantumului

acestuia, întrucât reieșind din circumstanțele cauzei, partea urmează a fi despăgubită

proporțional suferințelor suportate.

La caz, instanța de apel, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, a luat în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării

suferințelor psihice sau fizice, cât și datele obiective care certifică acest fapt, precum și

alte circumstanțe subsidiare, cum sunt situația materială și familială a persoanei care

poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Totodată, se relevă că la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, în calitate de

compensare a suferințelor cauzate prin infracțiune, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 1398, 1422 Cod civil, precum și celor conținute în art. 1423

Cod Civil, care prevăd că: „mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină

de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

7

sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate.”

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că soluția instanței de apel urmează a

se menține integral, iar argumentele inculpatului a se respinge, ca nefondate. Din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a dezbătut prin mai multe

argumente criticele părților ce vizau soluționarea acțiunii civile.

Tot în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din

motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte

succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza

Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Pe cale de consecință, instanța de recurs se va limita de a formula răspunsuri

detaliate cu privire la criticele ce țin de pretinsa încălcare a pct. 6) din alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, întrucât în conținutul hotărârii contestate a instanței de apel se

regăsesc deja răspunsuri argumentate vizavi de chestiunile ridicate de inculpat în recursul

declarat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bordian Vadim XXXXX,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 5 martie 2019, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8