1ra-1463/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1463/2018 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1463/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte GORDILĂ Nicolae

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea

vătămată Miguș Anna, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 01 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

BUGA Vadim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2015 – 11.10.2017;

Instanța de apel: 08.11.2017 – 01.03.2018;

Instanța de recurs: 22.06.2018 – 18.07.2018.

Asupra recursului ordinar declarat de partea vătămată, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, Buga V. a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal de la Miguș A., pe motiv că fapta nu a

fost comisă de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Supciuc M. a fost admisă, cu încasarea

din contul inculpatului, în beneficiul părții, a prejudiciului material în sumă de 12 645 lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Miguș A. a fost respinsă, din motivul

achitării inculpatului pe acest episod.

august 2015, în intervalul de timp 07:00-17:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a pătruns prin geam în apartamentul XXXXX, care aparține cet. Supciuc

M., de unde pe ascuns a sustras 200 de dolari, care conform ratei de schimb valutar

constituie echivalentul sumei de 3800 lei; un lănțișor cu o cruciuliță din aur cu masa de 3

gr. în valoare de 1550 lei; o brățară bărbătească din argint cu masa de 3 gr. în valoare de

1

490 lei; un lănțișor cu pandantiv din argint de forma „zodiei fecioara” cu masa de 2 gr. în

valoare de 400 lei; un lănțișor din aur la masa de 1 gr. în valoare de 600 lei; un cercel din

aur masa de 1,5 gr. în valoare de 500 lei; un ceas bărbătesc în valoare de 150 lei; un ceas

de damă în valoare de 100 lei; un telefon mobil de model „Nokia C3” cu IMEI

358275045657091 de culoare neagră-gri cu husă de culoare roșie în valoare de 2500 lei;

un telefon mobil de model ”Philips Xenium” în valoare de 400 lei; un inel bărbătesc din

metal neprețios în valoare de 100 lei; o pereche de butoni pentru cămașă bărbătească în

valoare de 150 lei; o lanternă de culoare neagră în valoare de 250 lei; o pereche de

foarfece metalice în valoare de 100 lei; un portmoneu din piele de culoare cafenie cu

inscripția „BOSS” în valoare de 250 lei, în care se aflau bani în sumă de 200 dolari SUA,

care conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 3800 lei; un ceas

pentru bărbați de model „TIMEX” în valoare de 1200 lei; o brichetă metalică în valoare

de 25 lei; o brichetă în valoare de 150 lei; o pereche de cercei din metal în valoare de 100

lei; un lanț din argint cu masa de 1 gr. în valoare de 70 lei; o brățară din aur cu masa de

2,2 gr. în valoare de 900 lei; o bucată de inel din argint cu forma „inimii” fără valoare

materială; 12 bancnote-suvenire în formă de 200 euro, fără valoare materială; o cutie din

masă plastic de culoare albă, fără valoare materială; bani în sumă de 6,60 EURO, care

conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 138,60 lei; bani în sumă

de 2,75 dolari canadieni, care conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul

sumei de 40,56 lei; bani în sumă de 21,10 ruble rusești, care conform ratei de schimb

valutar constituie echivalentul sumei de 6,3 lei; bani în sumă de 0,10 dolari SUA, care

conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 1,9 lei; o monedă de 15

copeici de fabricație a URSS, fără valoare materială, ce aparțin cet. Supciuc M., iar în

total bunuri materiale în valoare de 17757,36 lei, cauzându-i părții vătămate daune în

proporții considerabile, iar cu bunurile sustrase de la locul comiterii infracțiunii s-a

eschivat.

Buga V. a mai fost învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, în noaptea

de 26 iulie 2015 spre 27 iulie 2015, aflîndu-se pe str. Putna din mun. Bălți, folosindu-se

de aceea că nu este observat de nimeni, forțînd printr-o metodă neidentificată fereastra de

la casa nr. XXXXX, ce aparține cet. Miguș A., a pătruns în interiorul casei date, de unde

din diferite locuri, a sustras pe ascuns bani în sumă de 1000 Euro, care conform ratei de

schimb valutar constituie echivalentul sumei de 21000 lei; bani în valoare de 4000 lei; o

pereche de cercei din aur cu piatră la prețul de 1200 lei; un lănțișor din aur cu pandantiv

în valoare de 2400 lei; un lănțișor din aur cu pandantiv în formă de „chipul Maicii

Domnului” în valoare de 800 lei, un lănțișor din aur cu pandantiv în formă de cap în

valoare de 2800 lei, un lănțișor din aur la preț de 800 lei, o pereche de cercei din aur în

valoare de 1200 lei; o pereche de cercei din aur în forma unui smochin de viță de vie în

valoare de 2000 lei, un inel de cununie din aur în valoare de 2000 lei, două cruci din aur

în valoare de 1200 lei, un set compus dintr-o pereche de cercei din aur și pandantiv din

aur în valoare de 2000 lei, un pandantiv din aur în valoare de 1200 lei; un lănțișor din

metal neprețios în valoare de 200 lei; un set compus dintr-un lănțișor din bronz cu

pandantiv și o pereche de cercei în valoare de 380 lei; o monedă de colecția din aur în

2

valoare de 6000 lei; ce aparțin cet. Miguș A., iar în total bunuri materiale în valoare de

49180 lei, pricinuindu-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile și cu

bunurile sustrase de la locul comiterii infracțiunii s-a eschivat.

402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apeluri de către procuror și inculpatul

Buga V.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Buga V. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe faptul furtului de la cet. Supciuc M. și să-i fie stabilită

sancțiunea pe un termen de 2 ani închisoare; - de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe faptul furtului de la cet. Miguș A. cu stabilirea

pedepsei de 2 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, s-a solicitat stabilirea pedepsei

definitive sub formă de 4 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța corect a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

urmează a fi reîncadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe motiv că în

conformitate cu modificările Codului penal din 28.07.2016 - se consideră proporții mari,

valoarea bunurilor sustrase, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

Prin Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 974 din 04.12.2014 a fost aprobat cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de 4500 lei.

Astfel, constituie proporții mari suma de 90000 lei, iar valoarea bunurilor sustrase de

către Buga V. este de 66937,36 lei, ceea ce nu constituie proporții mari.

Însă, exceptând aceasta, instanța eronat a făcut trimitere la declarațiile lui Buga V.,

precum că monedele de colecție i-au fost dăruite de către Babucea O., în realitate

inculpatul a declarat că această colecție i-a fost transmisă pentru a găsi cumpărător. În

aceste circumstanțe, declarațiile inculpatului și a prietenului său Babucea O., urmau a fi

apreciate critic de către instanța de judecată, deoarece ultimul, la întrebările procurorului,

nu a putut descrie în detalii moneda din aur, care la părerea lor avea o însemnătate

istorică, și desconsiderând faptul că este foarte prețioasă, Buga V. a permis persoanei de

la amanet să facă tăieturi pe ea, or în asemenea situație ea își pierde din valoare.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Miguș A., care

în ședința de judecată a descris destul de amănunțit moneda din aur care i-a fost sustrasă

și a descris un semn caracteristic esențial, că moneda respectivă are pe ea semne de la

lovituri cu ciocanul, semne caracteristice care nu au fost descrise nici de inculpat și nici

de Babucea O., care pretinde că este proprietarul monedei. Miguș A. a mai declarat că

moneda respectivă i-a fost donată de către o doamnă din Grecia la care a lucrat, doamna

comunicându-i că moneda este valoroasă.

Prin urmare, procurorul a evidențiat că, prima instanță nu a ținut cont de faptul că,

în cadrul urmăririi penale Miguș A. a comunicat ferm organului de urmărire penală că

moneda prezentată de rînd cu altele, îi aparține ei, iar ulterior, în timpul ședințelor de

3

judecată, fiind insistent convinsă atît de către inculpat, cît și de martorul Babucea O., care

a fost prezent la mai multe ședințe de judecată, ultima deja a declarat că nu este încrezută

că aceasta este moneda ei.

3.2. Inculpatul și-a exprimat dezacordul cu sentința, solicitând rejudecarea cauzei și

emiterea unei hotărîri de achitare în privința sa, deoarece nu are nici o legătură cu furtul

săvârșit de la Supciuc M., iar bunurile ridicate de la domiciliul lui, pe care partea

vătămată le-a recunoscut, îi aparțin inculpatului. Privitor la lănțișorul din argint indică, că

partea vătămată nu a putut demonstra că a fost procurat de ea, iar așa obiecte ca lanternă,

foarfece, 15 copeici sovietice pot fi găsite în orice casă. De asemenea, inculpatul a

evidențiat că raportul de expertiză a confirmat că dînsul nu s-a aflat în apartament, nu

sunt amprente digitale sau urme, partea vătămată Supciuc M. în instanța de judecată a

declarat că ușa apartamentului a fost descuiată cu propria cheie, printre obiectele ridicate

de la el nu se regăsește foarfecele, nici cutiile care se pretinde că au fost recunoscute de

partea vătămată, inculpatul nu cunoaște de unde acestea puteau să apară.

declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, iar apelul procurorului admis, cu casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Buga V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, (pe furtul de la Supciuc M.) la 2 ani

închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, (pe furtul de la Miguș A.) la 2 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, lui Buga V. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Buga V. a prejudiciului material în sumă de

43180 lei în folosul lui Miguș A.

În rest, în latura acțiunii civile înaintate de Supciuc M. și în latura corpurilor delicte

dispozițiile sentinței au fost menținute.

a acordat eficiență prevederilor din art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, nu a

cercetat cauza din toate aspectele, nu a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenții, coroborării lor și în consecință nu a reținut just starea de fapt pe

episodul furtului de la partea vătămată Miguș A.

La demersul părții acuzării, a fost reluată cercetarea judecătorească în scopul

audierii părții vătămate, a martorilor și cercetarea suplimentară a probelor administrate

conform regulilor generale prevăzute pentru prima instanță. Partea apărării a solicitat

audierea martorului Bulbucea O., solicitare care la fel a fost admisă.

S-a apreciat că soluția instanței privitor la aceea că n-au fost acumulate probe

pertinente și concludente despre faptul că anume Buga V. în noaptea de 26.07.2015 spre

27.07.2015 a pătruns în domiciliu cet. Miguș A., de unde a sustras o monedă de colecție

din aur și alte bunuri în valoare de 49180 lei, este neîntemeiată și contravine bazei

probante existente pe cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții acuzării, care

4

nu a fost apreciată la justa valoare.

Vinovăția inculpatului Buga V. în săvîrșirea furtului de la Miguș A. se confirmă

prin declarațiile martorilor Delogramatic C. și Matiescu V., care au declarat, că în cadrul

efectuării percheziției la domiciliul inculpatului, a fost depistată și ridicată o monedă din

aur veche cu marginea puțin turtită. În urma investigațiilor această monedă a fost

recunoscută de partea vătămată Miguș A. Martorul Matiescu V. a mai indicat, că inițial

inculpatul a spus că moneda din aur este a lui, apoi a comunicat că i-a fost dată de către

un prieten. Astfel, faptul că inculpatul în cadrul efectuării percheziției s-a contrazis,

denotă odată în plus că acesta a sustras moneda de aur de la Miguș A. Totodată, martorii

au indicat, că în cadrul percheziției au fost ridicate dispozitive speciale pentru a deschide

lacătele, proveniența cărora Buga V. nu a explicat-o, ceea ce indică, că aceste instrumente

au fost folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

Totodată, instanța de apel a consemnat că urmează a fi luat în considerație procesul-

verbal de recunoaștere a obiectului din 23.03.2015 (v.1, f.d. 156-163), prin care se atestă

că părții vătămate Miguș A. i-au fost prezentate spre recunoaștere trei monede, dintre

care partea vătămată a recunoscut moneda nr. 3, pe care a recunoscut-o ca fiind moneda

ce-i aparține, după culoare, după forma turtită, după inscripții. Adică, la urmărirea penală

partea vătămată fără a avea dubii a indicat, că moneda care a fost ridicată în cadrul

percheziției la domiciliul inculpatului îi aparține ei, din care considerente au fost

apreciate critic declarațiile părții vătămate din instanța de fond și cele din apel, unde

Miguș A. a declarat că nu-i sigură că moneda care i-a fost restituită îi aparține.

Mai mult, deși partea vătămată în instanța de fond și de apel a negat că moneda din

aur este a ei, totuși aceasta a descris detaliat moneda care a fost furată de la ea, indicând

detalii cunoscute numai ei, și care coincid cu moneda care a fost restituită părții vătămate.

Astfel, Miguș A. a indicat, că moneda ce i-a fost furată are pe ea semne de la lovituri cu

ciocanul, semne caracteristice care nu au fost descrise nici de inculpat și nici de Bulbucea

O., care pretinde că este proprietarul monedei. Moneda restituită la fel este lovită.

Diametrul monedei furate este același ca la moneda care i-a fost restituită.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că sunt întemeiate argumentele procurorului,

că instanța de fond neîntemeiat a pus la baza sentinței de achitare declarațiile părții

vătămate Miguș A. date în ședința de judecată și nu cele date în cadrul urmăririi penale,

unde Miguș A. a comunicat ferm organului de urmărire penală că moneda prezentată îi

aparține. Au fost apreciate critic declarațiile pătimitei date în ședințele judiciare inclusiv

din motiv că, aceasta fiind de vîrstă înaintată, avînd vedere slabă și fără a vedea moneda

zeci de ani, doar în ședințele judiciare și-a adus aminte că pe monedă erau imprimate

trompete și nu cheițe, fapt ce indică la dorința acesteia de a-i atenua situația inculpatului,

pentru a nu fi pedepsit, după cum a indicat și procurorul în apelul declarat.

Circumstanțele enunțate cu certitudine indică la aceea că moneda ridicată din

domiciliul inculpatului aparține și a fost sustrasă din casa părții vătămate. În așa mod

urmează a fi apreciate critic declarațiile inculpatului, precum și a martorului Bulbucea O.,

că moneda din aur îi aparține ultimului și acesta i-a dat-o lui Buga V. să-i găsească

cumpărător.

5

Or, în cadrul audierii în instanța de fond și de apel martorul nu a putut descrie cu

exactitate datele caracteristice ale monedei, în timp ce partea vătămată a indicat detalii

care coincid întru-totul cu moneda ridicată în cadrul percheziției. Cu atât mai mult, în

cadrul ședinței instanței de apel, martorul Bulbucea Oleg a precizat, că la f.d. 59 vol.1, îi

este greu să recunoască care e moneda, deși în aceste poze moneda de aur în genere

lipsește, iar la f.d. 155-163 vol.1, unde este fotografiată moneda din aur, a indicat că

aceste monede nu le poate recunoaște, ceea ce pune la îndoială declarațiile lui privind

faptul că este proprietar al monedei.

De aceea, probele sus-indicate formează un ansamblu probator al vinovăției

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și

combat argumentele instanței de fond precum că nu au fost prezentate probe ce confirmă

vinovăția inculpatului de comiterea furtului de la partea vătămată Miguș A. Apreciind

probele pe cauză, declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor, materialele din

dosar din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate

în ansamblu din punct de vedere al colaborării lor și luând în considerație cele menționate

mai sus, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului următoarele:

„Buga V. în noaptea de 26 iulie 2015 spre 27 iulie 2015, aflîndu-se pe str. Putna din

mun. Bălți, folosindu-se de faptul, că nu este observat de nimeni, forțînd printr-o metodă

neidentificată fereastra de la casa XXXXX, ce aparține cet. Miguș A., a pătruns în

interiorul casei date, de unde din diferite locuri, a sustras pe ascuns bani în sumă de

1000 Euro, care conform ratei de schimb valutar constituie echivalentul sumei de 21000

lei; bani în valoare de 4000 lei; o pereche de cercei din aur cu piatră la prețul de 1200

lei; un lănțișor din aur cu pandantiv în valoare de 2400 lei; un lănțișor din aur cu

pandantiv în formă de „chipul Maicii Domnului” în valoare de 800 lei, un lănțișor din

aur cu pandantiv în formă de cap în valoare de 2800 lei, un lănțișor din aur la preț de

800 lei, o pereche de cercei din aur în valoare de 1200 lei; o pereche de cercei din aur în

forma unui smochin de viță de vie în valoare de 2000 lei, un inel de cununie din aur în

valoare de 2000 lei, două cruci din aur în valoare de 1200 lei, un set compus dintr-o

pereche de cercei din aur și pandantiv din aur în valoare de 2000 lei, un pandantiv din

aur în valoare de 1200 lei; un lănțișor din metal neprețios în valoare de 200 lei; un set

compus dintr-un lănțișor din bronz cu pandantiv și o pereche de cercei în valoare de 380

lei; o monedă de colecția din aur în valoare de 6000 lei; ce aparțin cet. Miguș A., iar în

total bunuri materiale în valoare de 49180 lei, pricinuindu-i părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile și cu bunurile sustrase de la locul comiterii

infracțiunii s-a eschivat.”

Acțiunile inculpatului pe acest capăt de acuzare au fost încadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Pe de altă parte, instanța de apel a respins apelul declarat de inculpat, prin care

acesta solicită achitarea pe epizodul de furt de la partea vătămată Supciuc M., întrucât

vinovăția lui în această parte a fost indubitabil stabilită prin probele din dosar. Martorii

6

Matiescu V. și Delogramatic C., care au efectuat percheziția la domiciliul lui Buga V., au

indicat că bunurile depistate și ridicate de la inculpat au fost ulterior recunoscute de

partea vătămată. Deci, faptul că o mare parte din bunurile ce au fost sustrase de la

Supciuc M. au fost găsite la domiciliul inculpatului, denotă în mod cert că anume ultimul

a pătruns în domiciliul părții vătămate și a sustras bunurile respective.

În acest sens, au fost apreciate ca nefondate argumentele inculpatului, precum că

bunurile ridicate din domiciliul său îi aparțin lui și au fost procurate de el la piață, fiind

de mâna a doua. Or, în afară de bunuri sub formă de diverse obiecte, de la domiciliul

inculpatului au mai fost ridicate și sume bănești, și anume: 6.6 Euro, 2.75 dolari

canadieni, 21,1 ruble rusești, 0,10 dolari SUA, adică în același cuantum în care au fost

sustrase de la partea vătămată, ceea ce indică că atât bunurile materiale, cât și sumele

bănești au fost sustrase de inculpat. Multitudinea de bunuri și obiecte depistate la inculpat

care aparțin părții vătămate Supciuc M., nu poate fi interpretată ca o coincidență, și indică

cu certitudine la vinovăția inculpatului de sustragerea acestora.

Cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că se va

conduce de prevederile art. 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, ținând seama de gravitatea și gradul de

pericol social a infracțiunilor săvârșite de inculpat, precum și de personalitatea acestuia.

În prezenta cauză, instanța de apel, a conchis că este întemeiată solicitarea din

apelul procurorului în partea numirii în privința inculpatului a pedepsei închisorii cu

executarea acesteia în penitenciar. Această concluzie fiind dictată atît de sancțiunea

normei penale, cît și de personalitatea inculpatului, care nu se atrage la răspundere penală

pentru prima dată, fiind anterior condamnat, la moment fiind condamnat pe altă cauză

penală inclusiv pentru infracțiuni similare, pedeapsa închisorii fiind echitabilă faptelor

săvîrșite de inculpat, care-și va atinge scopul.

Totodată, instanța a menționat că consideră necesar de a admite acțiunea civilă a

părții vătămate Miguș A. și a încasa de la inculpat în beneficiul acesteia prejudiciul

material în sumă de 43180 lei, care constituie suma bunurilor sustrase de inculpat.

Încasarea prejudiciului material urmează a fi înfăptuită în limitele învinuirii

formulate și reieșind din suma prejudiciului cauzat, adică cea care a fost stabilită în latura

penală a cauzei. Or, suma prejudiciilor materiale cauzate prin săvârșirea infracțiunii au

fost cu certitudine stabilite prin rechizitoriul formulat de acuzatorul de stat, suma dată

fiind ulterior reținută de instanța de apel în prezenta decizie.

recurs ordinar și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul Buga V. să fie achitat din motiv că fapta infracțională de furt nu a fost comisă

de acesta.

În esență, în recurs partea vătămată menționează că nu este de acord cu

condamnarea inculpatului în baza art. 186 Cod penal pe epizodul în care este vizată,

deoarece analizând minuțios moneda care i-a fost restituită la urmărirea penală, a

constatat că nu este a ei. Prin urmare, inculpatul nu se face vinovat de comiterea furtului

incriminat pe acest epizod.

7

Instanța de apel nu a luat în considerare afirmațiile părții vătămate dispunând

eronat, neîntemeiat și nemotivat asupra condamnării inculpatului, pentru o faptă pe care

acesta nu a comis-o. La fel, partea susține că instanța a admis încălcări procedurale la

judecarea apelurilor, prin faptul că după o sentință de achitare, fără a administra probe

noi, reinterpretând aceleași probe, a dispus condamnarea lui Buga V. în baza art. 186 alin.

(2) Cod penal, încălcând astfel prevederile art. 414 Cod de procedură penală.

În drept, partea își fundamentează cererea de recurs declarată pe temeiurile de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului depus de partea vătămată

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din motiv că este vădit

neîntemeiat.

vătămată Miguș A., în raport cu materialele din dosarul deferit judecății, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține

că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de

titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului ordinar declarat se învederează că partea, invocând

temeiurile de casare prevăzute de pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, pledează pentru desființarea decizie instanței de apel și dispunerea

achitării în privința inculpatului pe capătul de acuzare incriminat acestuia în baza art. 186

alin. (2) lit. c) și d) Cod penal pentru sustragerea bunurilor de la domiciliul lui Miguș A.,

din motiv că fapta infracțională nu a fost comisă de Buga V. În particular, partea

vătămată menționează că nu este de acord cu condamnarea inculpatului, deoarece

analizând minuțios moneda care i-a fost restituită la etapa urmăririi penale, a constatat că

aceasta nu-i aparține, ceea ce denotă că inculpatul nu se face vinovat de comiterea

furtului incriminat pe acest epizod.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele punctate de recurentă în

cererea de recurs, Colegiul penal conchide asupra netemeiniciei acestora, întrucât la

judecarea apelurilor declarate, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de casare parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Buga V. a fost recunoscut vinovat și condamnat pe ambele epizoade de

furt la cîte 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Buga V. i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

8

semiînchis. Totodată, se apreciază că corect s-a dispus încasarea de la Buga V. a

prejudiciului material în sumă de 49180 lei în folosul lui Miguș A, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței.

În opinia Colegiului penal soluția instanței de apel expusă supra este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept constatate din actele dosarului, iar

careva temeiuri de a interveni în aceasta, nici din oficiu, nu s-au stabilit.

Or, invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6), recurenta semnalează despre

faptul că instanța de apel nu s-a expus argumentat și nu a luat în considerare afirmațiile

sale vizavi de aceea că moneda ce i-a fost restituită nu-i aparține, iar inculpatul nu se face

vinovat de comiterea furtului de la domiciliul său.

În primul rând, Colegiul consideră declarative și vădit nefondate alegațiile părții

reieșind din faptul că, partea descriptivă a deciziei recurate cuprinde o amplă motivare,

atît în fapt, cît și în drept, referitor anume la poziția contradictorie a părții vătămate

Miguș A. adoptată de aceasta pe parcursul procesului penal. Motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel precum și raționamentele pe care instanța le-a expus

în decizie echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6

CEDO și art. 417 Cod de procedură penală.

În acest sens, se vor aduce în vizor cîteva pasaje din decizia recurată, în vederea

accentuării netemeiniciei criticii disputate: „ … deși partea vătămată în instanța de fond

și de apel a negat că moneda din aur este a ei, totuși aceasta a descris detaliat moneda

care a fost furată de la ea, indicând detalii cunoscute numai ei, și care coincid cu

moneda care a fost restituită părții vătămate. Astfel, Miguș A. a indicat, că moneda ce i-a

fost furată are pe ea semne de la lovituri cu ciocanul, semne caracteristice care nu au

fost descrise nici de inculpat și nici de Bulbucea O., care pretinde că este proprietarul

monedei. Moneda restituită la fel este lovită. Diametrul monedei furate este același ca la

moneda care i-a fost restituită. Sunt întemeiate argumentele procurorului, că instanța de

fond neîntemeiat a pus la baza sentinței de achitare declarațiile părții vătămate Miguș A.

date în ședința de judecată și nu cele date în cadrul urmăririi penale, unde Miguș A. a

comunicat ferm organului de urmărire penală că moneda prezentată îi aparține ei. Au

fost apreciate critic declarațiile pătimitei date în ședințele judiciare inclusiv din motiv că,

aceasta fiind de vîrstă înaintată, avînd vedere slabă și fără a vedea moneda zeci de ani,

doar în ședințele judiciare și-a adus aminte că pe monedă erau imprimate trompete și nu

cheițe, fapt ce indică la dorința acesteia de a-i atenua situația inculpatului, pentru a nu fi

pedepsit, după cum a indicat și procurorul în apelul declarat.

Circumstanțele date cu certitudine indică la aceea că moneda ridicată din

domiciliul inculpatului aparține și a fost sustrasă din casa părții vătămate. În așa mod

urmează a fi apreciate critic declarațiile inculpatului, precum și a martorului Bulbucea

O., precum că moneda din aur îi aparține ultimului și acesta i-a dat-o lui Buga V. să-i

găsească cumpărător la ea.

Or, în cadrul audierii în instanța de fond și de apel martorul nu a putut descrie cu

exactitate datele caracteristice ale monedei, în timp ce partea vătămată a indicat detalii

care coincid întru-totul cu moneda ridicată în cadrul percheziției. Cu atât mai mult, în

9

cadrul ședinței instanței de apel, martorul Bulbucea Oleg a precizat, că la f.d. 59 vol.1, îi

este greu să recunoască care e moneda, deși în aceste poze moneda de aur în genere

lipsește, iar la f.d. 155-163 vol.1, unde este fotografiată moneda din aur, a indicat că

aceste monede nu le poate recunoaște, ceea ce pune la îndoială declarațiile lui privind

faptul că este proprietar al monedei.”

Cele consemnate supra, evidențiază o dată în plus că instanța de apel a acordat o

atenție sporită contradicțiilor existente între declarațiile părții vătămate, înlăturând

justificat versiunea acesteia, de la etapa judecării cauzei pe fond, de negare a faptului că

moneda ridicată de la inculpat și restituită părții îi aparținea cu drept de proprietate.

Din alt punct de vedere, Colegiul invocând doctrina juridică națională și prevederile

din art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală remarcă faptul că,

verificarea probelor este atributul exclusiv al activității desfășurate de instanțe privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Nemijlocit, operațiunea verificării constă în analiza

probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor, înlăturarea contradicțiilor existente. Probele se verifică atât prin efectuarea

acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Totodată, cu titlu de principiu, Colegiul penal reamintește că aprecierea probelor, ca

operațiune finală a activității de probațiune, permite judecătorului să determine măsura în

care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în

ansamblul lor, judecătorul își formează convingerea cu privire la temeinicia sau

netemeinicia acuzației, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu

înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului

pentru faptele deduse judecății.

Legea de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe, dar din

contra reglementează expres că valoarea acestora trebuie să fie rezultatul aprecierii

concrete de către instanță a probelor administrate în desfășurarea procesului penal prin

coroborare, avînd în vedere că de evaluarea judiciară a probelor depinzând soluționarea

justă a speței.

Indubitabil că, pentru stabilirea existenței sau inexistenței faptei ori a vinovăției sau

nevinovăției unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă - excepție fac

declarațiile inculpatului, precum și declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale

părții responsabile civilmente, care nu pot face dovadă prin ele însele, ci numai prin

coroborare cu alte probe ale dosarului.

Față de cele ce preced, se concluzionează asupra faptului că, corect instanța de apel

a apreciat critic versiunea părții vătămate Miguș A. formulată la etapa judecării cauzei de

prima instanță și expusă inclusiv și la etapa judecării apelurilor, întrucât coroborând

declarațiile acesteia cu celelalte probe din dosar, s-a stabilit cu certitudine că moneda

restituită părții vătămate a fost anume acea monedă sustrasă de Buga V. la data de 26

iulie 2015 spre 27 iulie 2015, din casa de pe str. Putna 12, mun. Bălți, ce aparține cet.

Miguș A.

10

Concomitent, Colegiul nu poate ralia la argumentele recurentei precum că instanța

de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței în baza tuturor probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauză și în baza oricăror probe noi prezentate în

instanța de apel.

De altfel, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul

cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

În acest aspect, lecturând actele dosarului, se constată că la demersul părții acuzării,

Curtea de Apel a reluat cercetarea judecătorească în scopul audierii părții vătămate, a

martorilor și pentru cercetarea suplimentară a probelor administrate conform regulilor

generale prevăzute pentru prima instanță, partea apărării a solicitat audierea suplimentară

a martorului Bulbucea O., demersul fiind admis. Prin urmare, procedural, instanța de apel

corect a purces la examinarea probatoriului din dosar. Careva probe noi nu au fost

prezentate de părți.

Pe lîngă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială, și anume

că, procedura de examinare a apelului, după pronunțarea unei hotărîri de achitare a primei

instanțe, prezintă unele particularități aparte. În acest sens, trebuie avute în vedere

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale

ale Omului, așa cum acestea au fost interpretate și aplicate de Curtea Europeană în

jurisprudența sa, și prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, potrivit cărora

după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate

dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată a instanței

de apel, precum și fără audierea martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor

constituie o mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea unei persoane.

La caz, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat a

intervenit în fața instanței de apel cu solicitarea de a se efectua o nouă audiere atît a

inculpatului, a părților vătămate, cît și a martorilor, declarațiile cărora au fost consemnate

în decizie. Adică, s-a adeverit că instanța de apel a ținut seama de dispozițiile legale

pertinente în acest sens și a audiat nemijlocit părțile din dosar a căror declarații, în opinia

instanței, au influențat în mod direct soluționarea acestei cauze, pe epizodul cu partea

vătămată Miguș A., prin aceasta respectând, totodată, dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală.

Deci, exigențele legii procesual-penale au fost respectate, instanța reluînd cercetarea

judecătorească, conformându-se regulilor primei instanțe, a ajuns la concluzia corectă că

vinovăția lui Buga V. pe capătul de acuzare incriminat acestuia în baza art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod penal, unde este vizată partea vătămată Miguș A., s-a confirmat în afara

oricărui dubiu.

11

Prin urmare, opozabil poziției susținute de recurentă, Colegiul penal, verificînd

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a adoptat o

soluție corectă, legală și întemeiată. Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

soluția notată în pct. 4 din prezenta decizie.

În consecință, reținând că cererea de recurs întemeiată pe motivele de mai sus, nu

are niciun fundament legal, autorul referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere a

declarațiilor sale, Colegiul va dispune inadmisibilitatea acestei cereri, pentru că o

consideră vădit nefondată.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele invocate

în cererea de recurs ordinar declarat de partea vătămată Miguș A. nu și-au găsit

confirmarea, fiind declarative și nefondate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Miguș Anna,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2018, în cauza

penală privindu-l Buga Vadim XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2018.

Președinte GORDILĂ Nicolae

Judecător CATAN Liliana

Judecător GUZUN Ion

12