1re-72/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16 martie 2020, Buga Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și s-a stabilit pedeapsa, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu o durată de 220 ore, precum și pedeapsa complementară, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Buga Sergiu la 27.07.2019, aproximativ la ora 21:10, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ignorând cerințele prevederilor art.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, conducând automobilul de model „DACIA LOGAN” cu XXXXX, fiind în deplasare pe partea carosabilă a traseului XXXXX, extravilanul XXXXX, manifestând imprudență în traficul rutier, exprimată prin faptul că, nu a manifestat dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, încălcând prevederile normelor de la pct. 45.1) al Regulamentului circulație rutiere, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, ca rezultat, a derapat de pe partea carosabilă, tamponându-se ulterior în șanțul de scurgere de pe contrasens, fără a fi soldat cu urmări grave. 1 În vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei Buga Sergiu Ion a fost supus testării alcooloscopice, efectuate la 27.07.2019, cu alcotestul „Drager Alcotest- 6810RO”, fiind constatată concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.85 mg/l, indici care conform art.134 12 alin. (3) Cod Penal și Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.296 din 16.04.2009 „cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei” se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, inculpatul a înaintat cerere de recurs prin care a solicitat casarea sentinței și remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că, în lipsa unui raport de constatare medico-legală sau a unui raport de expertiză nu putea fi dispusă condamnarea sa. În cadrul cauzei penale, apărarea a constatat că cu excepția procesului verbal de constatare, alte acțiuni procesuale în vederea cumulării probelor ”admisibile” în vederea stabilirii stării dc ebrietate nu au fost administrate, ori conform art. 94 Cod de procedură penală, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute: de o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală. Un alt motiv care ar fi afectat soluția instanței de fond în opinia recurentului este faptul că judecata a avut loc fără participarea inculpatului pe când participarea lui era obligatorie potrivit legii. Conform materialelor cauzei penale s-a atestat că, la data de 03 decembrie 2019, inculpatul a fost anunțat în căutare în lipsa cărorva probe precum că el ar fi fost citat sau a altor acte procedurale necesare în cazul adoptării unei asemenea încheieri privind anunțarea sa în căutare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2020 s-a respins ca nefondat recursul inculpatului. 5.1. În motivarea soluției instanța de recurs, cercetând materialele cauzei, a constatat că la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, stabilind inculpatului o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Deși inculpatul nu s-a prezentat în ședința de judecată și nu a oferit careva declarații, culpa acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat s-a demonstrat prin probele administrate la dosar. Nu s-au reținut argumentele inculpatului în partea în care a invocat lipsa probelor 2 pertinente, concludente și utile, din care ar rezulta vina inculpatului, or din conținutul procesului-verbal de testare alcoolscopică din 27.07.2019 (f.d.8) și a tichetului Drager Alcootest 6810, test nr. 7500 din 27.07.2019, ora 21.30, s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Buga Sergiu constituia 0,85 mg/l (f.d.7), și ca urmare conform procesului-verbal din 27.07.2019 (f.d.13) Buga Sergiu a fost înlăturat de la conducerea vehiculului de model „DACIA LOGAN”. Mai mult, nu s-au stabilit temeiuri de a considera că, declarațiile martorilor Elenin Sorin și Barcaci Denis nu sunt veridice și poartă un caracter defăimător sau de răzbunare în privința inculpatului, aceștia, au susținut că nu au careva relații de ostilitate sau de alt gen cu inculpatul. Instanța de recurs analizând circumstanțele de fapt constatate supra, raportându- le la aspectele de drept aplicabile speței, a considerat că organul de urmărire penală just a încadrat faptele inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiind întrunite elementele componenței de infracțiune respective. Careva temeiuri de liberare de răspundere penală a inculpatului în speță nu au fost stabilite. Nu s-a reținut ca fiind întemeiate argumentele recurentului în partea în care a invocat că instanța eronat a dispus judecarea cauzei în lipsa lui, or potrivit materialelor cauzei se atestă că în adresa inculpatului au fost expediate citați, (f.d. 70, 74, 75), a fost dispusă aducerea silită a inculpatului (f.d. 82-86), astfel instanța întreprinzând toate măsurile legale în vederea citării inculpatului, prin încheierea din 03.12.2019, a dispus anunțarea în căutare a inculpatului, prin urmare, circumstanțele reținute supra, fiind cumulate indică indubitabil că instanța de fond, întemeiat și justificat a dispus judecarea cauzei în lipsa inculpatului, citat legal. 5.2 Hotărârea menționată, în temeiul art. 466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în anulare condamnatul Buga Sergiu, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de recurs. În motivarea recursului autorul a invocat încălcarea dreptului său de acces liber la justiție din motiv că el nu a fost citat legal, astfel, încâlcindu-se prevederile art. 447 alin. (1) Cod de procedură penală. Conform materialelor cauzei nu s-a atestat nici o probă a citării legale a inculpatului de către instanța de recurs. 7.Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. 3 Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul reiterează că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată. La caz, Colegiul penal atestă din textul recursului în anulare declarat, că autorul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta cauză, de un viciu fundamental, în opinia recurentului, exprimat prin încălcarea art. 6§3 al Convenției – dreptul la un proces echitabil, susținând în acest sens că instanța de recurs a examinat în lipsa inculpatului fără citarea legală a ultimului. Analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici, Colegiul penal menționează, că aceste argumente sunt declarative și se combat prin materialele dosarului. Articolul 447 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că Judecarea recursului se face cu citarea procurorului, avocatului și celorlalte părți. Participarea procurorului și a avocatului în ședința instanței de recurs este obligatorie. Neprezentarea inculpatului, părții vătămate, părții civile și părții civilmente responsabile legal citate, precum și a reprezentanților lor nu împiedică examinarea recursului, însă dacă este necesar, instanța de recurs poate recunoaște prezența lor obligatorie, informându-i despre aceasta. Din recurs se atestă că argumentul de bază al acestuia este faptul că instanța a încălcat procedura penală privind citarea inculpatului la ședințele de judecată în instanța de recurs și examinarea cauzei în lipsa ultimului. Colegiul ca urmare respinge alegațiile date ca nefondate. Conform materialelor dosarului s-a efectuat telefonogramă la 29.09.2020, prin care Buga Sergiu a fost informat despre faptul că ședința de judecată va avea loc la 28.10.2020 (f.d. 123). Mai mult ca atât, în adresa inculpatului a fost expediată prin oficiul poștal citația (f.d. 124) confirmată prin semnătura ultimului pe avizul de recepție (f.d. 127). Așadar, inculpatul a fost informat de ședința de judecată și argumentele invocate în recursul în anulare se contrazic cu materialele cauzei penale. Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea de recurs, în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental capabil să afecteze hotărârile contestate, că aceste hotărâri conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil în sensul vizat, și că recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat. În concluzie Colegiul penal statuează că în cauza deferită judecății, instanța de 4 recurs nu a admis careva erori sau vicii de procedură pentru a fi necesară intervenția instanței de recurs în anulare în vederea remedierii acestora. Totodată, Colegiul penal evidențiază că dreptul la un proces echitabil, consfințit în art.6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și prezumția nevinovăției- drepturi fundamentale prevăzute în art. 20, 21 din Constituție, enunță și preeminența principiului supremației dreptului. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului supremației dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, că o soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte în proces nu este în drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi soluționări a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă, excepție făcând doar temeiurile stricte prevăzute de lege. În speță, hotărârea atacată nu este afectată de viciu fundamental și a căpătat putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia. Colegiul penal constată că la examinarea prezentului recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 4), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul BUGA Sergiu XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2020, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2021. Președinte: Iurie DIACONU Judecători: Liliana CATAN Ion GUZUN 5