1re-34/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 27 decembrie 2019, Fiodorov Valerii a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de a muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Fiodorov Valerii a fost condamnat pentru faptul că la data de 29 iunie 2019, aproximativ la ora 01.29, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând cerințele art. 14 pct. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care determină că: „conducătorului de vehicul î-i este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau a altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într- o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere", fiind la volanul automobilului de model "Dacia Logan", cu XXXXX și conducându-l pe XXXXX, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost supus examinării alcoolscopice cu aparatul de testare alcoolscopică „Drager 8510 RO" privind constatarea faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate, în rezultatul căreia sa constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituia 0,75 mg/l, ceea ce conform prevederilor art. 13412 alin. (3) din Codul penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Nefiind de-acord cu sentința în cauză, avocatul apărătorului Gheorghița Igor 1 în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs, solicitând casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, fără aplicarea secțiunii principale a sancțiunii complimentare sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, a fost respins recursul avocatului Gheorghița Igor în interesele inculpatului împotriva sentinței ca depus peste termen, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1 În motivarea concluziei sale instanța de recurs ordinar a menționat că, instanța de judecată de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată. Potrivit procesului- verbal din data de 10.12.2019 (f.d.100) avocatul și inculpatul au fost prezenți la ședința de judecată, ulterior instanța a amânat pronunțarea sentinței motivate pentru data de 27.12.2019, potrivit recipisei anexate la dosar (f.d. 103), avocatul Gheorghița Igor și inculpatul au semnat recipisa, au fost înștiințați că următoarea ședință de judecată va avea loc pentru data de 27.12.2019. Prin urmare, instanța de recurs a conchis că termenul de atac al sentinței a decurs din momentul pronunțării ei, de pe data de 27.12.2019. Avocatul Gheorghița Igor în interesele inculpatului a înaintat recursul doar la 23.01.2020, cu omiterea termenului de depunere a recursului, care a expirat la 13.01.2020, fără motive întemeiate, or conform art. 439 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de recurs împotriva hotărârilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului este de 15 zile de la data pronunțării hotărârii. Astfel, avocatul Gheorghița Igor în interesele inculpatului neîntemeiat a omis termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului, nefiind stabilite careva temeiuri de repunere a recursului declarat. Totodată în recursul avocatului nu au fost indicate careva argumente sau probe care ar fi demonstrat că dânsul a omis termenul din careva motive întemeiate. Instanța de recurs a conchis că avocatul a avut toate posibilitățile de a înainta recurs în termenii legali, însă l-a omis fără careva motive întemeiate, motiv din care recursul declarat de avocatul Gheorghița Igor nu a fost repus în termen, întrucât nu au fost elucidate motivele întemeiate exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală. 4.2 Decizia menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei instanței de recurs, avocatul Gheorghița Igor în numele condamnatul, a declarat recurs în anulare prin care solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de recurs ordinar. În motivare recurentul a invocat că, instanța de recurs ordinar a pronunțat o hotărâre neîntemeiată și nemotivată, iar cele invocate precum că a fost omis termenul de contestare nu este dovedit, poziția apărării nu a constituit obiect de discuție în cadrul instanței de recurs, asupra cărora instanța s-a expus insuficient și neargumentat. 2 Instanța de recurs ordinar la stabilirea pedepsei nu a luat în calcul faptul că de la bun început inculpatul a manifestat un comportament cuviincios, acest fapt fiind dedus din comportamentul inculpatului în ședințele de judecată, cât și din depozițiile martorilor audiați la faza de urmărire penală, care au declarat că inculpatul s-a conformat de la bun început la indicațiile agenților de patrulare. De asemenea s-a reținut faptul că inculpatul se căiește sincer de cele întâmplate, este la prima abatere, este angajat în câmpul muncii, are doi copii la întreținere, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Consideră că instanța de recurs ordinar urma nu în ultimul rând să constate că deținerea permisului de conducere de către inculpat este necesară pentru utilizarea mijlocului de transport individual atât în interesele familiei sale cât și la serviciu.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Recurentul a folosit calea de atac – recursul ordinar, iar prin decizia instanței de recurs alegațiile recurentului au fost respinse, ca depuse peste termen, astfel hotărârea respectivă devenind, prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă. În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurent în recursul în anulare declarat, există deja o hotărâre irevocabilă. Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal. Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. 3 Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală. În ceea ce privește recursul declarat în prezenta cauză, Colegiul penal conchide că acesta nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată că recurentul repetă aceleași argumente invocate anterior la etapa judecării recursului ordinar, cu privire la necesitatea aplicării față de condamnat a unei pedepse mai blânde. În opinia Colegiului penal aceste alegații au fost examinate de instanța de fond și li s-a dat un răspuns motivat, concluzionându-se asupra faptului că condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei săvârșite. Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorând prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Gheorghița Igor în numele condamnatul FIODOROV Valerii XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 februarie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4