1ra-1375/2019 — Art. 264 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 13 septembrie 2018, inculpatul Timacov Igor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată o sancțiune sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În temeiul art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de probă de 1 an. Totodată s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Timacov Igor la data de 19 iunie 2014, la ora 18:30, aflându-se la volanul automobilului de model „MAN” cu numărul de înmatriculare XXX, se deplasa pe traseul Brest-Chișinău-Odessa, din direcția or. Edineț în direcția or. Bălți. La km.115+950 metri, până la intersecția drumului spre s. Sverdiac, raionul Rîșcani, neținând cont de situația rutieră, Timacov Igor a ieșit la depășirea automobilului de model „ DAEWOO NEXIA” cu numărul de înmatriculare XXX și 1 automobilul de model „ RENAULT MEGANE” ce se deplasau în tracțiune, continuându-și deplasarea pe partea opusă a traseului fapt prin ce a pus în pericol circulația din sens opus, circumstanță în care conducătorul automobilului de model „ Opel Zafira” cu numărul de înmatriculare XXX Tcaci Tatiana, pentru a evita tamponarea frontală a fost nevoită să iasă pe partea carosabilă a traseului, tamponându-se într-un copac. Ca rezultat al impactului, pasagerul din automobilul ” Opel Zafira” Poroseci Valentina conform raportului de expertiză medico-legală nr. 140 din 11 iulie 2014, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de fractură de os ulnar în 1/3 proximală cu eschile și deplasare de fragmente la antebrațul drept, care corespuns categoriei vătămărilor corporale medii, cu dereglarea sănătății mai mult de 21 de zile, iar cet. Taci Tatiana, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 139 „d” din 11 iulie 2014, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze pe partea anterioară a articulației umărului stâng, pe pieptul stâng, care corespund categoriei vătămărilor corporale neînsemnate, cu dereglarea sănătății nu mai mult de 6 zile. Timacov Igor conducând mijlocul de transport a încălcat prevederile art. 45 alin. (1) lt. d); art. 51 și art. 54 al regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care prevăd că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de situația rutieră; înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau stingheri circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre; depășirea este interzisă- în intersecțiile cu circulație nedirijată și în imediata apropiere înainte de acestea, pe trecerile pentru pietoni și în imediata apropiere înainte de acestea, încălcări care sunt în legătură cauzală directă cu producerea accidentului rutier și consecințele survenite. Acțiunile inculpatului Timacov Igor fiind încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal „ încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății”.

Nefiind de acord cu sentința primei instanța, aceasta a fost atacată cu apel de către: 2.1 Inculpatul Timacov Igor, care a solicitat, admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care să fie achitat. În susținerea apelului, inculpatul a invocat că: 2 - automobilul de model „Opel Zafira” a derapat din cauza lipsei de experiență a șoferiței, circulația acesteia nefiind în pericol, aceasta derapând după ce s-a egalat cu autocamionul de model „MAN” pe care îl conducea, carosabilul în locul deplasării fiind de o lățime suficientă ca pe el să se deplaseze concomitent 3 unități de transport, fapt ce se dovedește că automobilul de model „ Ford Tranzit” care se deplasa imediat după automobilul „Opel Zafira” și-a continuat deplasarea fără careva impedimente; - nu s-a dat apreciere declarațiilor părții vătămate Tcaci Tatiana, a martorului Porosei Valentina, Sîrghi Dorin, Zidu Igor; - neîntemeiat instanța de fond a pus la baza condamnării concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 346 din 08 iunie 2017; - neîntemeiat a fost respins demersul său cu privire la excluderea unor probe din dosar, deoarece acestea au fost obținute cu încălcarea procedurii și anume: a procesului-verbal de cercetare la fața locului din 19.06.2014, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.06.2014, procesul-verbal de verificare a declarațiilor din 04.08.2014, procesul-verbal din 25.09.2014 de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, procesul -verbal al experimentului în cadrul urmăririi penale din 16.04.2015 cu anexă; - primă instanță în sentință nu a făcut trimitere la nici o probă care ar dovedi vinovăția inculpatului, nefiind probată existența laturii obiective și subiective a infracțiunii incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2019, s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința din alte considerente decât cele invocate, s- a pronunțat o nouă hotărâre conform modului stabilit pentru primă instanță, Timacov Igor a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 78 Cod penal, i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an. În latura corpurilor delicte s-au menținut prevederile sentinței. 3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal rezultă din plin din declarațiile părților vătămate, astfel că instanța de apel a constatat că nu are temei de a pune la îndoială veridicitatea acestor declarații care au fost consecvente la urmărirea penală și în instanța de judecată și care confirmă cu certitudine faptul că autocamionul condus de inculpat a ieșit pe banda de deplasare a părții vătămate și i- a creat ultimei obstacole în timpul deplasării acesteia, aceste declarații fiind confirmate și prin declarațiile martorilor acuzării. Instanța de apel a respins argumentele inculpatului precum că declarațiile martorului Sîrghi Dorin confirmă nevinovăția acestuia, or declarațiile acestuia din 3 contra au confirmat faptul că inculpatul ieșind la depășirea automobilelor aflate în tracțiune a ieșit pe contrasens, iar faptul că camionul nu i-a cauzat martorului obstacole, este pe de o parte consecința faptului că după depășire camionul a virat înapoi spre banda lui de deplasare, fapt confirmat de martorul Sîrghi Dorin, pe de altă parte deplasându-se după partea vătămată, martorul Sîrghi Dorin a avut posibilitatea și timp suficient de a continua deplasarea sa în siguranță. Instanța de apel a respins si argumentele inculpatului precum că din raportul de expertiză nr. 346 din 08.06.2017 rezultă că acțiunile conducătorului automobilului de model „Opel Zafira” se află în legătură cauzală cu accidentul rutier, or concluziile expuse în cererea de apel sunt rupte din context care nu demonstrează nevinovăția inculpatului, astfel acestea nu pot constitui temei de achitare a inculpatului. În corespundere cu cele menționate, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a apreciat pe deplin probele prezentate de către părți într-un proces contradictoriu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate. Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele din apel, precum că procesele-verbale care au fost întocmite în urma efectuării acțiunilor de urmărire penală urmau a fi declarate nule, din motiv că aceste acțiuni procesuale au fost efectuate fără participarea inculpatului, or după cum reiese din materialele cauzei, inculpatul Timacov Igor în cadrul urmăririi penale a fost citat de nenumărate ori pentru prezentarea la organul de urmărire penală, la fel fiind anunțat în căutare prin ordonanța procurorului. Instanța de apel a considerat necesar de a respinge solicitarea avocatului cu privire la liberarea de la răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție, or infracțiunea a fost comisă la data de 19.06.2014, la momentul examinării cauzei în instanța de apel nu au expirat 5 ani din momentul săvârșirii acțiunilor infracționale de către inculpat, astfel încetarea procesului penal în privința ultimului din motivul expirării termenului de prescripție pentru atragere la răspundere penală nefiind posibilă în cazul din speță, cu atât mai mult că inculpatul s-a mai aflat și în căutare. La determinarea pedepsei inculpatului s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel concluzionând că de către prima instanță a fost aplicată o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social al faptelor comise, infracțiunea făcând parte din categoria celor mai puțin grave, personalității inculpatului, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru comiterea infracțiunilor similare, întemeiat fiind aplicat față de inculpat pedeapsă sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei în baza art. 90 Cod penal. 4 Totodată instanța de apel a considerat oportun de a admite apelul inculpatului, din alte motive decât cele invocate, deoarece instanța de fond la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (1) Cod penal, nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, fără însă a aplica la caz prevederile art. 78 Cod penal. Mai mult, instanța de apel a specificat faptul că prima instanță în sentința adoptată a reținut că pe cauză a fost stabilită circumstanța atenuantă- săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni din imprudență, iar circumstanțe agravante nefiind stabilite, prin urmare urmând a fi aplicate prevederile art. 78 Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar inculpatul Timacov Igor care a invocat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei și a sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. În motivarea recursului invocând faptul că: - instanța de apel la examinarea cererii de apel nu a respectat prevederile legale stricte, nu a făcut o analiză a probelor pe care s-a bazat instanța de fond și în expunerea argumentelor sale, a formulat doar niște concluzii de ordin general; - la emiterea decizia au fost încălcate prevederile art. 6 paragraf 1 și art. 13 CEDO; - de către instanța de apel nu a fost examinat faptul că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii, iar instanța de apel la condamnat prin derogare de la volumul învinuirii art. 325 Cod de procedură penală; - depășirea a fost efectuată regulamentar, pe banda din direcția opusă se deplasau în rând mai multe automobile, printre care automobilul „Olep Zafira” condus de partea vătămată, urmat de automobilul „ Ford Tranzit” condus de martorul Sîrgni Dorin; - pornind de la lățimea drumului, direcția de deplasare a tuturor participanților, circulația automobilului de model „Opel Zafira” care a derapat, de fapt ca și restul unităților de transport, nu a fost în pericol, prin simplu fapt că, acesta a derapat după ce se egalase cu autocamionul de model „MAN” pe care îl conducea, iar carosabilul în locul deplasării este de o lățime suficientă ca pe el să se deplaseze concomitent 3 unități de transport, fapt ce se dovedește prin simplu fapt că automobilul „ Ford tranzit” care se deplasa imediat după autocamionul „ Opel Zafira” și-a continuat deplasarea fără careva impedimente, circumstanțe importante care au rămas fără analiza instanței; - decizia atacată este una incompletă, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă drepturile părților la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 CEDO; 5 - neexpunerea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate în apel se echivalează cu nesoluționarea fondului și reprezintă o problemă de drept dată în competența instanței de recurs, ultima fiind în dificultate să examineze cazul în ordine de recurs în deplină jurisdicție, odată ce instanța de apel nu a oferit răspunsuri la toate motivele apelului; - în baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiul unanim recunoscut și susținut de jurisprudența CEDO, sarcina probațiunii în ședința de judecată îi revine acuzatorului de stat, funcția acuzării fiind pusă pe seama procurorului; - ignorarea jurisprudenței CEDO și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil; - au fost încălcate grosolan și îngrădit accesul liber la efectuarea acțiunilor procesuale, garantat de CEDO, prin faptul că a fost privat de dreptul de a participa la acțiunile procesuale petrecute de organul de urmărire penală; - fiind recunoscut în calitate de bănuit nu a participat la întocmirea procesului- verbal de cercetare la fața locului din 19.06.2014, care a fost întocmit în lipsa sa și nici nu a fost adus la cunoștință; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.06.2014, procesul – verbal de verificare a declarațiilor din 04.08.2014 care a fost întocmit fără înștiințarea sa, fapt care contravine prevederilor art. 66 Cod de procedură penală; procesul-verbal din 25.09.2014 de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, procesul -verbal al experimentului în cadrul urmăririi penale din 16.04.2015; - mijlocele de probe obținute ulterior și derivate din această sursă probantă, în sensul art. 94 Cod de procedură penală, nu pot fi admise ca probe și prin urmare urmau a fi excluse din dosar; - apreciază critic concluzia instanței de apel, în partea solicitării nulității probelor menționate supra, cu trimiterea la ordonanța procurorului; nota procurorului din 30.06.2015, nota procurorului din 30.07.2015, or aceste acte au fost întocmite într-o altă perioadă, mult mai târzie decât perioada în care au fost întocmite actele a căror nulitatea sa invocat.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, menționând faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. 6 Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiulurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că ” instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că motivele și temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest sens următoarele. Ce ține de temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invoate în apel, sau motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei, sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor din apel, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal lărgit conchide că nu sunt incidente în prezenta speță, din considerentul că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat, întemeindu-și soluția în baza probelor examinate de prima instanță, care au fost examinate, verificate de instanța de apel, apreciate corect de aceasta prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, consemnate în procesul verbal al ședinței de judecată, descrise în decizia atacată, soluția instanței nefiind afectată de o eroare gravă de fapt, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, faptele inculpatului fiind încadrate corect conform circumstanțelor faptice constatate în speță, din care considerente, temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel nu se identifică de instanța de recurs ordinar. Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond s-au expus asupra probelor administrate legal de către organul de urmărire penală cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și 7 coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Timacov Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă. Concluziile instanțelor sunt corecte și se confirmă prin cumulul de probe administrate de către instanța de apel expuse în pct. 3.1 al prezentei decizii, conținutul respectivelor probe fiind amplu analizate și obiectiv apreciate de instanța de apel, care în consecință confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpatul Timacov Igor a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătăți, adică atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni. Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către inculpat cu referire la lipsa în acțiunile sale a elementelor constitutive ale infracțiunii, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care în totalitatea lor resping argumentele, precum că vinovăția inculpatului Timacov Igor în săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită. Instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului precum că „ decizia atacată este una incompletă, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă drepturile părților la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 CEDO”, astfel față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată o motivare amplă și temeinică a soluției (f.d. 231-236, vol.II) emise prin prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută în sarcina inculpatului Timacov Igor, prin urmare Colegiul penal lărgit conchide asupra faptului că hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, or, instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei, ajungând la o concluzie corectă privind stabilirea vinovăției inculpatului Timacov Igor, concluzii pe care instanța de recurs le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea acestora, chestiune conformă practicii CtEDO, expuse în pct. 37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010 care statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o 8 instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Nefondat este și argumentul recurentului precum că „ au fost încălcate grosolan și îngrădit accesul liber la efectuarea acțiunilor procesuale, garantat de CEDO, prin faptul că a fost privat de dreptul de a participa la acțiunile procesuale petrecute de organul de urmărire penală” or, după cum a constatat instanța de apel, fapt reținut și de către instanța de recurs, în cadrul urmăririi penale inculpatul Timacov Igor a fost citat de nenumărate ori pentru a se prezenta la organul de urmărire penală pentru a fi audiat, pentru a i se aduce la cunoștință materialele cauzei, însă acesta nu s-a prezentat fapt ce a servit drept temei de a emite ordonanța de anunțare în căutare a inculpatului Timacov Igor, fiind cert faptul că anume din vina inculpatului Timacov Igor și din cauza conduitei necorespunzătoare a acestuia ultimul nu a avut posibilitate de a participa la acțiunile procesuale efectuate de organul de urmărire penală, prin urmare nu poate fi pus în seama organului de urmărire penală încălcarea cărorva drepturi ale inculpatului. Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiat și argumentul recurentului precum că „ concluzia instanței de apel, în partea solicitării nulității probelor menționate supra este una neîntemeiată, cu trimiterea la ordonanța procurorului; nota procurorului din 30.06.2015, nota procurorului din 30.07.2015, or aceste acte au fost întocmite într-o altă perioadă, mult mai târzie decât perioada în care au fost întocmite actele a căror nulitate sa invocat”, instanța de recurs considerând necesar să menționeze faptul că art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală prevede că „încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță”, prin urmare având în vedere faptul că inculpatul nu a solicitat efectuarea repetată a acțiunilor procesuale, concluzia instanței de apel la care se face referire la ordonanța procurorului din 30.07.2015 este una întemeiată și legală (f.d. 235-236, vol.II). Mai mult, după cum s-a constatat atât la examinarea cauzei în fond cât și la examinarea recursului, anume inculpatul se face vinovat de faptul că nu a fost prezent la efectuarea măsurilor procesuale, or, ultimul a ignorat în mod regulat de a se prezenta în fața organului de urmărire penală (f.d. 162 V. I, f.d. 229-230, Vol. I, f.d. 231-232, Vol. I,). Referitor la argumentul recurentului precum că a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, Colegiul penal îl consideră declarativ, fără o argumentare clară prin ce anume s-a încălcat acest drept 9 al inculpatului, stabilind că de către instanța de apel s-a respectat întru totul dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Prin urmare împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar recursul ordinar este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul Timacov Igor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe Timacov Igor XXX, cu menținerea deciziei atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena Boico Victor 10