1ra-154/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-154/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-154/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Druță Boris în numele inculpatului Creciun Andrei, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Rîșcani/ din 27 decembrie 2017 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Creciun Andrei XXXX, născut la XXXX, originar

din r-nul XXXXX, s. XXXX și domiciliat în mun.

XXXXX, str. XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.30.04.2013 – 27.12.2017 (prima instanță);

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2017, Creciun Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de F.P.C. „UNGAR” S.R.L. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanță civilă.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la 22 decembrie

2012, în jurul orei 08:30, inculpatul Creciun Andrei, conducând automobilul de

model „Opel Kombo” cu numărul de înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe

traseul Chișinău - Măgdăcești, în direcția sat. Măgdăcești, efectuând depășirea

automobilului VW LT, cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de Ursu Iurii,

nu a manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele Regulamentului

circulației rutiere și anume prevederile:

1

- pct. 39 (1) RCR, care prevede că: înaintea începerii deplasării, reîncolonării

sau alte schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure

că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru

ceilalți participanți la trafic;

- pct. 45 RCR, conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii, d) situația rutieră. 2) În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului;

- pct. 51 lit d) RCR, potrivit căruia: înaintea depășirii, conducătorul

vehiculului trebuie să se asigure că poate să revină pe banda precedentă fără a

stânjeni vehiculul depășit;

- pct. 52 (2) RCR, conform căruia: conducătorul trebuie să mențină în timpul

depășirii un interval lateral suficient în raport cu vehiculul pe care îl depășește.

Astfel, ca urmare, s-a tamponat cu automobilul XXXXX cu număr

înmatriculare XXXX, condus de către Ursu Iurii. În rezultatul accidentului de

circulație Vîrlan Vadim, pasager al automobilului „Opel Kombo”, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.433/D din 01.03.2013, s-a ales cu

vătămări corporale grave.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Creciun Andrei în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Andrei, prin care și-a manifestat dezacordul cu soluția primei instanțe.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță pe

deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul

Creciun Andrei, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că deși inculpatul Creciun Andrei nu a recunoscut

vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, vina lui Creciun Andrei

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.a) Cod penal, se

dovedește integral și prin cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile

și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

2

- declarațiile din prima instanță a părții vătămate Vîrlan Vadim (f.d. 210-

212, vol. I);

- declarațiile din prima instanță a martorilor Ursu Iurie (f.d. 218-219, vol. I),

Dolșinschi Valeriu (f.d. 216), Verdeș Ivan (f.d. 213-215, vol. I), Bajora Andrei

(f.d. 217, vol. I);

- prin conținutul procesului verbal de cercetare a locului accidentului rutier

din 22.12.2012, schița accidentului rutier și tabelul fotografic (f.d. 4-7, vol. I);

- prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 433/D din

22.02.2013, potrivit cărora, analizând datele documentelor medicale prezentate pe

numele lui Vîrlan Vadim s-au constatat leziunile corporale, care au fost produse în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viața și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală gravă (f.d. 42-43, vol. I);

- prin concluziile raportului de expertiză nr. 681 din 14.02.2013 potrivit

cărora în momentul tamponării (contactul inițial) poziția reciprocă (unghiul) a

autocamionului de model „Opel Kombo” cu n/î XXXXX față de autocamionul de

model „VW LT” cu n/î XXXXX, a fost sub unghi de aproximativ 2-5° (foto. 16-

19, schema nr.l la prezentul raport).

Conform procesului verbal de cercetare a locului accidentului rutier, schemei

accidentului rutier careva urme de frânare, derapare la fața locului n-au fost

depistate, alte careva urme, obiecte, date utile pentru aprecierea poziției (unghiului)

mijloacelor de transport în momentul tamponării (contactului inițial) în raport cu

elementele părții carosabile lipsesc, de aceea stabilirea poziției reciproce a acestora

în raport cu elementele părții carosabile nu este posibil.

Din punct de vedere tehnic în circumstanțele producerii accidentului rutier

dat autocamionul de model „Opel Kombo” cu n/î xxxxx înainta (avea o viteză mai

mare) în raport cu autocamionul de model „VW LT” cu n/î xxxx (urmele de pe

partea laterală dreaptă a autocamionului „Opel Kombo” sunt create din față spre

spate, iar urmele de pe suprafața părții laterale față stânga a autocamionului „VW

LT” sunt create din spate spre față, vezi urnirea (deplasarea) vopselei la fundul

urmei - spre margini și prezența bavurilor de vopsea în locul contopirii valțurilor și

canelurilor, vezi foto 9-11, 23-27, intensificarea prelevării cauciucului spre

sfârșitul urmei, foto 6-8, 22). Ținând cont de mecanismul tamponării, de forțele de

inerție prezente la momentul accidentului rutier, starea părții carosabile

(înzăpezită) în coraport cu factorul viteză și în special faptul că în dinamica

dezvăluirii procesului tamponării, mijloacele de transport sunt proiectate pe

dreapta traiectoriei inițiale de deplasare, se poate de menționat faptul existenței în

procesul mișcării, din momentul interacțiunii, a unui impuls de scurtă durată din

stânga spre dreapta. Pierderea stabilității, capacității de maniabilitate a

automobilului se întâmplă de obicei ca rezultat al acțiunii forțelor, impulsurilor

3

laterale, în special în condiții viteză și aderență joasă a suprafeței carosabilului

(suprafața carosabilului înghețată, înzăpezită) (f.d.47-58, vol. I);

- procesul verbal de confruntare a martorului Ursu Iurii și bănuitul Creciun

Andrei din 25.02.2013 (f.d. 90, vol. I);

- procesul verbal de confruntare a martorului Verdeș Ivan și bănuitul

Creciun Andrei din 25.02.2013, conform căruia martorul Verdeș Ivan a insistat la

faptul, că nu a văzut ca microbuzul să vireze în partea stângă (f.d. 91, vol. I).

Instanța de apel a notat că este de acord cu concluziile primei instanțe

precum, că din probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor Dolșinschi

Valeriu, Bajora Andrei și Verdeș Ivan, în privința cărora prima instanță nu a

stabilit careva temei de necredibilitate, se constată cu certitudine comiterea de către

inculpat a infracțiunii imputate.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a preluat și concluzia primei

instanțe, care, în esență, corect a remarcat că circumstanțele comiterii de către

inculpat a infracțiunii imputate se confirmă și prin concluziile raportului de

expertiză nr. 681 din 14.02.2013.

Totodată, instanța de apel a atestat că este întemeiată concluzia primei

instanței care a apreciat critic declarațiile părții vătămate, deoarece acesta este

coleg de serviciu cu inculpatul și declarațiile sunt date în apărarea ultimului,

inclusiv și asupra aprecierii critice a declarațiilor inculpatului, interpretându-le ca o

modalitate a inculpatului de a se eschiva de la răspunderea penală.

În continuare, cu referire la pedeapsă, instanța de apel a constatat că prima

instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Druță Boris în numele inculpatului Creciun Andrei, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, și solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu achitarea

inculpatului de sub învinuirea înaintată, pe motiv că în acțiunile sale lipsesc

elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, or era obligată să verifice profund argumentele aduse de apelant în apelul

său, precum și să-și întemeieze decizia în rezultatul probelor anexate la dosar.

Instanța de apel insuficient a analizat stările de fapt și de drept a acțiunilor

săvârșite de Ursu Iurie, care se afla la volanul automobilului companiei „Ungar”

SRL;

4

- prima instanță și cea de apel superficial au analizat declarațiile martorilor

Dolinschi Valeriu (f.d. 216), Bajora Andrei (f.d. 217), apoi procesul verbal de

cercetare a locului accidentului la fața locului (f.d . 4-7), ale procesul-verbal de

confruntare a lui Creciun Andrei cu Ursu Iurie (f.d.90) și Verdeș Ivan (f.d.91),

fiind vădit ignorate declarațiile lui Creciun Andrei;

- în decizia instanței de apel, sunt descrise argumentele ce „dovedesc”

culpabilitatea lui Creciun Andrei, exact în acelaș mod și argumentări, precum a

făcut-o Judecătoria Chișinău (sediul) Râșcani în sentința sa din 27 decembrie 2017,

ceea ce, este o eroare de drept;

- s-a aplicat o lege eronată, încălcându-se principiul individualizării

pedepsei;

- prin prisma legislației naționale în vigoare, instanțele au ignorat față de

Creciun Andrei și alte drepturi prevăzute de art. 5, 6 § 1, 13 din Convenția pentru

Apărarea Dreptului Omului — un proces echitabil în fața unei instanțe

judecătorești, care în partea sa enunță principiului supremației dreptului ca element

al statelor contractante constituie unul din elementele fundamentale — proces

echitabil; admisibilitatea și analizare efectivă a probelor.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și

conținut prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală, menționând în acest sens

că din conținutul cererii de recurs rezulta că nu conține datele specificate în art.

430 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală și recurentul, absolut, nu a

argumentat ilegalitățile hotărârii atacate, nu a specificat în ce constă problema de

drept de importanță generală abordată pe cauza în speță, formal invocând

prevederile art.427 ,,p.2,6” Cod de procedură penală, fără ca aceste temeiuri să fie

motivate și să corespundă materialelor administrate pe caz.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

5

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul invocă prezența temeiurilor de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, și anume

cazurile când „instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art.30, 31 și 33, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii care a fost expus

neclar, și că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, precum și încălcarea art. 5, 6§1, 13 CEDO.

Totodată, din conținutul recursului, se reflectă că recurentul face referire la

argumente de individualizare a pedepsei, ce cad sub incidența temeiului de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și solicită achitarea

inculpatului Creciun Andrei, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii, ce cade sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent și motivele specificate, nu s-au confirmat

în urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Prin urmare, în privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, , Colegiul penal constată că nu

și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate

careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului invocat, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate, (chiar în condițiile în

care inculpatul a depus doar un apel nemotivat), fiind redate clar motivele pe care

se întemeiază soluția instanței de apel, în baza cumulului de probe, cercetate,

verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, soluția

instanței nefiind afectată de o eroare gravă de fapt, motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este explus clar, iar de către instanța de

recurs ordinar nu sunt identificate temeiuri de a interveni în hotărârea instanței de

apel.

Totodată, ce ține de alegația recurentului, precum că instanța de apel doar a

preluat argumentele primei instanțe, ce constituie o eroare de drept, Colegiul penal

atestă că este neîntemeiată, or din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă că

instanța de apel s-a expus pe chestiunile esențiale supuse atenției sale, anume în

privința demonstrării vinovăției inculpatului Creciun Andrei, iar preluarea

motivării primei instanțe nu constituie o eroare de drept, fiind în corespundere și cu

6

jurisprudența CtEDO, pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, în care s-a statuat că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

La fel, ce ține de argumentele recurenului descrise, prin care acesta își

manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele de judecată, și

anume a declarațiilor martorilor Dolinschi Valeriu (f.d. 216, vol. I), Bajora Andrei

(f.d. 217, vol. I), apoi procesul-verbal de cercetare a locului accidentului la fața

locului (f.d. 4-7, vol. I), ale procesului-verbal de confruntarea lui Creciun Andrei

cu Ursu Iurie (f.d. 90, vol. I ) și Verdeș Ivan (f.d. 91, vol. I), fiind vădit ignorate

declarațiile inculpatul Creciun Andrei, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate,

din considerentul că asemenea critici nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând

doar opinia subiectivă a recurentului, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu consideră necesar de a da o nouă apreciere

probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a primei

instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic superioară,

examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise de prima

instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu au fost identificate.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face

o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, iar

instanța de recurs ordinar la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată, or

contravine constatărilor instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just pe

cumulul de probe descris și apreciat de instanța de apel în decizia sa.

De asemenea, ce ține de criticile recurentului că în prezenta speță de către

instanțele de judecată inculpatului Creciun Andrei i-au fost încălcate drepturile

garantate de art. 5, 6§1, 13 CEDO, Colegiul penal atestă că sunt invocate pur

declarativ, or în susținerea acestora nu au fost specificate careva argumente

relevante, iar instanța de recurs ordinar verificând legalitatea deciziei instanței de

apel și a sentinței primei instanțe prin prisma acestor prevederi, nu a identificat

prezența circumstanțelor ce ar demonstra încălcarea drepturilor garantate

inculpatului Creciun Andrei de Convenția pentru apărarea Drepturilor omului și a

Libertăților fundamentale

Mai mult, Colegiul penal atestă caracterul contradictoriu a recursului

declarat, or deși se contestă decizia instanței de apel, primordial pe aspectul

nedemonstrării vinovăției inculpatului Creciun Andrei în fapta imputată, totuși

7

recurentul menționează pur declarativ, că în prezenta speță s-a încălcat principiul

individualiuzării pedepsei, ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs ordinar.

Totodată, Colegiul penal, conchide că deși recurentul solicită achitarea

inculpatului Creciun Andrei, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii, acesta nu a adus nici un argument relevant în susținerea acestei

solicitări, iar analizând partea descriptivă a deciziei instanței apel (f.d. 60-63, vol.

II), conchide că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale

supuse atenției sale, și anume în privința prezenței elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în acțiunile inculpatului Creciun

Andrei, or anume în urma încălcării regulilor prevăzute de Regulamentul

circulației rutiere în momentul depășirii automobilului de model VW LT, condus

de Ursu Iurie, a fost comis accidentul rutier în prezenta speță, concluzie ce a fost

reținută just de ambele instanțe ierarhic inferioare, în temeiului cumulului de probe

reflectat și analizat în sentință (f.d. 224-225, vol. I) și decizie (f.d. 60-63, vol. II),

apreciat corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs

ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței de apel sub

aspectele contestate.

invocate în recurs care ar fi afectat hotărârile atacate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în

numele inculpatului Creciun Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Creciun

Andrei Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 23 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8