1ra-1004/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1004/2019 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-1004/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Efros Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Efros Andrei a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloc de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pe o

perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Șeptelici Ludmila către Efros Andrei, privind

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

S-a dispus încasarea de la Efros Andrei în beneficiul lui Șeptelici Ludmila,

suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

26 iulie 2018, aproximativ la ora 10:30 min., deținând permis de conducere de

categoria/subcategoria mijlocului de transport pe care îl conducea, fiind treaz și

1

conducând autocamionul de marca „Iveco” modelul „Magirus AS 440”, cu

numărul de înmatriculare XXXXX, cu remorcă n/î XXXXX, pe traseul M-2

Chișinău – Bălți în direcția or. Orhei, la distanța de 150 de metri de la borna

kilometrică care indică distanța de 33 km, în apropierea satului Peresecina, raionul

Orhei, intrând în curba semnalizată prin indicatoarele rutiere 1.34.1 și respectiv

1.34.2 (curbă deosebit de periculoasă), manifestând imprudență în traficul rutier,

încălcând prevederile pct. 45.1) al Regulamentului circulație rutiere aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care îl obliga să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; situația rutieră, pct. 45. 2) al aceluiași regulament, care

prevede că, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului, inclusiv pct. 42.4 al RCR, care prevede că -

intrarea pe banda extremă stânga destinată circulației în sens opus este interzisă, nu

a adaptat viteza de deplasare a vehiculului la starea psihofiziologică proprie, la

dexteritatea în conducere, a admis deraparea remorcii camionului pe care îl

conducea, rezultat la ce, a ieșit pe contrasens și a tamponat cu partea laterală

stânga, automobilul de marca „Peugeot” model 206, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, la volanul căruia se afla Șeptilici Ludmila, pe cale de consecință,

cauzându-i părții vătămate Șeptelici Ludmila, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 201825D0220 din 15 august 2018, vătămare corporală gravă,

inclusiv deteriorând considerabil automobilul de marca „Peugeot” model 206, cu

numărul de înmatriculare XXXXX.

Astfel acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal – „încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății”.

3.1 Avocatul, Chiriac Nicolae împreună cu partea vătămată Șeptelici Ludmila,

solicitând casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă pe un termen de 3 ani închisoare, cu privarea dreptului de a conduce

mijloc de transport pe un termen de 4 ani și încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei, invocând că: prima instanță a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă, nu a ținut cont de comportamentul

făptuitorului după săvârșirea faptei și anume acesta nu a reparat prejudicial cauzat

până în prezent, având în vedere că partea vătămată s-a aflat în comă 7 zile după

producerea accidentului rutier, fiindu-i pusă viața în pericol, pedeapsa stabilită nu-

și va atinge scopul propus de lege privitor la restabilirea echității sociale,

2

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prima

instanță incorect a individualizat pedeapsa, or, aplicând prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, prima instanță a stabilit noua limită minimă și

maximă de pedeapsă, stabilită conform art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, prin

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă minime și maxime sub formă de

închisoare adică, închisoare de la 2 ani la 4 ani și 8 luni, pe când conform

coeficientului de reducere aplicabil, limita maximă urma a fi indicată de 4 ani și 9

luni.

De asemenea, a susținut că, neîntemeiat a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în privința lui Efros Andrei

nerespectându-se prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, nu

a fost luată în considerație gravitatea infracțiunii incriminate, soldată cu urmări

grave pentru partea vătămată, prima instanța nu a luat în considerare că în urma

acțiunilor de neglijare de către inculpat a Regulamentului circulației rutiere, a

pătimit o persoană, care s-a ales cu dezabilitate severă, precum și faptul că

conducătorul mijlocului de transport nu a condus cu diligența necesară

autocamionul pe drumurile publice, deplasându-se pe carosabil umed, cu

vizibilitate redusă, limitându-i-se câmpul vizual, punând în pericol securitatea altor

participanți la trafic, care în rezultat a cauzat o vătămare corporală gravă lui

Șeptilici Ludmila și a deteriorat automobilul de aparține cu drept de proprietate lui

Șeptilici Sergiu.

S-a mai menționat că, în cadrul examinării cauzei, prima instanță a limitat

partea vătămată în exercitarea drepturilor sale procesuale de a se expune asupra

ordinii de examinare a cauzei, de a face declarații și a fi asistată de apărător la orice

etapă, încălcându-se prevederile art. 9, art. 24 și art. 17 Cod de procedură penală,

deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 18.10.2018 se

constată că partea vătămată a înaintat cerere scrisă cu solicitarea de a fi amânată

ședința de judecată pe motiv că apărătorul este în imposibilitate de a se prezenta,

deoarece este antrenat în alt proces la Curtea de Apel Chișinău la aceiași oră și

dată, menționând că amânarea se solicită pentru prima dată, însă instanța

examinând demersul a respins cererea de amânare, dispunând examinarea ședinței

preliminare și ulterior dispunând examinarea în fond a cauzei în lipsa apărătorului

părții vătămate, astfel încălcându-i dreptul la apărare și proces echitabil, aceste

încălcări au dus la lezarea dreptului la apărare a părții vătămate Șeptilici Ludmila și

au afectat soluția pronunțată de prima instanță.

A considerat că corectarea inculpatului poate fi realizată doar prin aplicarea

unei pedepse cu închisoarea pe termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijlocul de transport pe o perioadă de 4 ani.

Referitor la prejudiciul cauzat prin infracțiune, au indicat că, prima instanță

nu a motivat sentința în partea diminuării sumei solicitate de partea vătămată de la

3

300 000 lei la 50 000 lei, nu s-a ținut cont că partea vătămată a suferit traumă la

cap, funcțiile vitale, locomotorii ale acesteia sunt afectate iremediabil, consecințe

care afectează capacitatea de a-și controla corpul, gândurile și acțiunile, iar pentru

a fi înlăturate sunt necesare îngrijiri medicale periodice în decursul a 3-5 ani,

inclusiv procurarea foilor de odihnă pentru restabilirea sănătății, nu s-a ținut cont

că partea vătămată necesită frecventarea unor cursuri de restabilire a capacităților

locomotorii (deplasare), dat fiind faptul că aceasta ca urmare a accidentului rutier a

suferit vătămare a piciorului drept și la moment întâmpină dificultăți de deplasare

fiind necesar de a procura o proteză, iar costurile cursurilor de restabilire a sănătății

nu sunt acoperite de polița medicală obligatorie, prima instanță urma să țină cont,

inclusiv de faptul că partea vătămată este de sex feminin, este divorțată, iar

cicatricile pe față provoacă o stare de inferioritate și complexare, consecințe care

duc la pierderea încrederii autoaprecierii sale, speranța de întemeiere a unei familii

a scăzut iremediabil.

Prima instanță la examinarea acțiunii civile concretizate privind recuperarea

prejudiciului moral, nu a dat apreciere probelor prezentate de către partea

vătămată: - tomografia computerizată spiralată din 26.07.2018 și 30.07.2018, -

certificat medical din 14 august 2018, - rețeta medicului din 15 august 2018, -

bonuri fiscale medicamente nr.0144 din 14.08.2018. nr.0053 din 16.08.2018,

nr.0176 din 21.08.2018, nr.0124 din 31.08.2018, nr.0057 din 03.09.2018. nr.0046

din 22.09.2018, - certificatul din 03.09.2018 privind examinarea medicală a lui

Șeptilici Ludmila și nu a ținut cont întocmai de prevederile legale, dispunând

încasarea prejudiciului moral în beneficiul părții vătămate din contul inculpatului,

prima instanță nu a făcut nici o motivare sub acest aspect, nu a indicat din care

considerente prejudiciul moral nu urmează a fi încasat așa cum se solicită prin

acțiunea civilă.

3.2 Inculpatul, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care a diminua pedeapsa stabilită, excluzând participarea la programele

probaționale, neinvocând nici un argument.

3.3 Avocatul Dariev Boris în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a diminua pedeapsa stabilită

inculpatului, de la 3 ani la 2 ani privațiune de libertate cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei de la 2 ani la 1 an, excluzând pedeapsa complementară –

participarea la programele probaționale, și a diminua cuantumul despăgubirilor

morale de la 50 000 lei la 20 000 lei, invocând că: pedeapsa aplicată este prea aspră

deoarece sunt prezente circumstanțe atenuante, cum ar fi comiterea infracțiunii din

imprudență, atitudinea inculpatului, care chiar din faza incipientă a urmăririi

penale și până la cercetarea judecătorească și-a recunoscut pe deplin vina și s-a căit

sincer în faptele comise, a optat pentru procedura restrânsă de examinare a cauzei,

contribuind la soluționarea pricinii în termeni rezonabili, nu are antecedente

4

penale, apt de muncă, are la întreținerea sa un copil minor și copii majori care la

moment sunt antrenați în instituțiile de învățământ superior, se caracterizează

pozitiv la locul de trai. Mai indică apărătorul că, prin stabilirea pedepsei

complementare de a participa la programe probaționale, lui Efros Andrei îi vor fi

create impedimente la locul de muncă, deoarece participarea la programele de

probațiune impune prin sine lipsa de la locul de muncă pe parcursul zilei, într-o

perioadă îndelungată, ceea ce va spori nemulțumirea angajatorului, cât și riscul

pierderii locului de muncă. De rând cu cele expuse, nu a fost de acord și cu

cuantumul despăgubirilor morale în valoarea de 50 000 lei încasat în beneficiul

părții vătămate Șeptelici Ludmila, considerându-l ca fiind exagerat, indicând că,

prejudiciul moral diminuat până la 20 000 lei este unul echitabil, și nu vine în

contradicție cu prevederile art. 41 CEDO, din care rezultă că suma pretinsă nu

trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără just temei, a considerat

că prima instanță nu a ținut cont atât de posibilitățile reale ale inculpatului de a

achita sumele percepute, precum și măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

2019, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului și apelul suplimentar al avocatului

Dariev Boris în numele inculpatului.

S-a admis apelul părții vătămate, casată parțial sentința, pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

S-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpatul Efros Andrei

urmând să execute pedeapsa stabilită de 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

S-a încasat de la Efros Andrei în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral

în mărime de 150 000 lei, în rest s-a menținut sentința.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță, a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Efros

Andrei în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a conchis că o pedeapsă

non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale

de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane,

or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, care a provocat în urma

acțiunilor sale, vătămări grave părții vătămate, aceasta având o dezabilitate severă

în urma accidentului rutier comis de Efros Andrei.

Instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei penale stabilite

5

inculpatului în prezenta speță, prima instanță a pus accentul mai mult pe

personalitatea persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare a

pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului, nerepararea prejudiciului cauzat

victimei.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, prima instanță neîntemeiat a

conchis că împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către

această instanță, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a

aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, or, inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, soldată cu urmărire grave, astfel, în viziunea instanței de apel, fapta comisă

de inculpat prezintă un pericol sporit pentru societate, prima instanță urma să țină

cont de gravitatea infracțiunii comise și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a conchis că infracțiunea comisă de către inculpatul Efros

Andrei are un grad sporit de gravitate, care nu poate fi neglijat la stabilirea modului

de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia de societate.

Instanța de apel a mai indicat faptul că, la caz sunt reținute și împrejurări

referitoare la personalitatea inculpatului, menționate mai sus, ce-i atenuează

răspunderea penală, sunt în măsură de a justifica aplicarea unei pedepse cu

reducerea termenului, stabilindu-i-se, o pedeapsă în limita minimă a sancțiunii

prevăzute de legea penală, redusă în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

imputată ultimului.

La fel, instanța de apel a conchis că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

nu poate fi realizată, întrucât aceasta pedeapsa nu este una corectă și echitabilă în

raport cu consecințele infracțiunii comise, or, în urma accidentului rutier, partea

vătămată s-a ales cu o dezabilitate severă, iar inculpatul nu a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că, este întemeiată și

justificată în partea încasării prejudiciului moral, indicând că, ținând cont de faptul

că prin infracțiunea săvârșită, inculpatul i-a cauzat părții vătămate Șeptilici

Ludmila, conform raportului de expertiză judiciară nr.201825D0220 din

15.08.2018, traumatism cranio – cerebral deschis, manifestat prin contuzie

cerebrală gravă; fractură înfundată temporo-parietală din stânga; hematom epidural

temporo-parietal pe stânga; plăgi contuze (2), pe cap, în comun conform criteriului

pericolului pentru viață se califică ca vătămare gravă, în rezultatul cărora a

determinat supunerea părții vătămate la suferințe fizice și psihice, la caz se atestă

un raport direct de cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul

nepatrimonial suportat de partea vătămată, iar legea penală prevede expres dreptul

persoanei căreia i-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de

legea penală de a înainta o acțiune civilă privitor la încasarea prejudiciului moral

cauzat prin infracțiune, iar prin prisma prevederilor art. 616 alin. (2) Cod civil, în

6

cazul vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în

cazul privațiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme

principiilor echității.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat că

suma de 50 000 lei în beneficiul lui Șeptilici Ludmila, încasată cu titlu de

prejudiciu moral de către prima instanță din contul inculpatului Efros Andrei, este

insuficientă pentru a acoperi suferințele morale cauzate părții vătămate, or, prima

instanță a ignorat semnificația valorilor sociale lezate și prejudiciul cauzat și a

examinat superficial capătul de cerere referitor la încasarea prejudiciului moral.

În acest sens, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului și avocatului

acestuia privind reducerea prejudiciului moral, or, din materialele cauzei penale se

atestă cu certitudine că în urma infracțiunii comise de inculpatul Efros Andrei,

părții vătămate Șeptilici Ludmila i-a fost stabilită o dezabilitate severă, fapt

confirmat prin certificatul prezentat în cadrul ședinței instanței de apel.

Lozan Oleg în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei cu

menținerea sentinței, invocând:

- instanța de apel a examinat superficial cauza, a distorsionat și interpretat

greșit faptele, probele, a dat o apreciere injustă și neîntemeiată înscrisurilor anexate

la dosar;

- la baza sentinței de condamnare cu executare reală a pedepsei cu

închisoarea, instanța de apel a pus exclusiv solicitarea părții vătămate, care evident

că este dictată de starea în care se află, însă depășește cu mult situația de fapt

stabilită;

- soluția primei instanțe este echitabilă și proporțională în raport cu persoana

condamnatului și fapta comisă, condamnarea deja își va atinge scopul reabilitării

echității sociale, or condamnatului îi sunt limitate careva drepturi;

- un alt scop al pedepsei penale – prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din

partea condamnatului, este asigurată, or, prin aplicarea pedepsei complimentare sub

forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport, condamnatului i-a

fost retras dreptul de a conduce autovehicule;

- instanța de apel trebuia să ia în considerație împrejurările în care a fost

comisă infracțiunea, or inculpatul a comis o infracțiune din imprudență;

- pedeapsa este una mult prea aspră or:

- inculpatul a reflectat o reală căință, sinceră, părere de rău, a făcut

concluzii;

- a fost de acord și este de acord să restituie prejudiciul material părții

vătămate, fiind întreprinse măsuri pentru a restitui părții vătămate suma

7

prejudiciului, fapt confirmat prin declarațiile din prima instanță și instanța de apel

cât și prin screenshot – urile sms – urilor expediate părții vătămate;

- conform RCR, toți participanții la trafic sunt obligați să respecte

prevederile regulamentului, să se asigure de corectitudinea manevrelor efectuate și

anume depășirea în condițiile unui carosabil ud;

- inculpatul are la întreținere 5 copii, din care 1 minor;

- este caracterizat pozitiv la locul de muncă și în societate;

- este unicul întreținător al familiei numeroase;

- anterior nu a fost condamnat;

- lipsa circumstanțelor agravante;

- starea de sănătate a inculpatului;

- acuzarea de stat a considerat că nu este oportună privarea de libertate a

inculpatului, solicitând în susținerile verbale aplicarea art. 90 Cod penal;

- reieșind din informația din revendicare – forma 246, consideră că corijarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc fără izolarea acestuia de societate;

- inculpatul fiind privat de libertate, nu v-a putea recupera prejudiciul cauzat;

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat inadmisibilitatea recursului ca vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei

instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel a constatat just

circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a stabilit pedeapsa și mărimea

prejudiciului moral.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Chiriac Nicolae în

numele părții vătămate, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând prin faptul că instanța de

apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei.

A indicat că, recursul declarat poartă caracter declarativ, se încearcă inducerea

în eroare a instanței de recurs prin invocarea examinării superficiale a cauzei în

ordine de apel, mai mult, se optează pentru menținerea sentinței față de care

anterior atât inculpatul cât și apărătorul său au avut critici.

La fel, a mai indicat că, inculpatul mimează căința sinceră, acesta nu a

conștientizat până în prezent gravitatea faptei comise, urmările prejudiciabile

soldate care au dus la dezabilitate severă a părții vătămate și până în prezent,

inculpatul nu a întreprins nici o acțiune în vederea reparării prejudiciului material

și moral, inculpatul până în prezent nu și-a cerut scuze, mai mult, vinovățând

partea vătămată inclusiv prin recurs (pct. 15) precum că aceasta nu a fost suficient

de atentă când s-a angajat în a efectua depășirea pe carosabil ud, astfel, partea

8

vătămată se simte înjosită și pe nedrept învinovățită de faptul că nu a condus atent

mijlocul de transport, chiar dacă inculpatul și-a recunoscut vinovăția integral.

Alegația recurentului precum că, la examinarea cauzei în apel, colegiul nu a

ținut cont de poziția inculpatului și a pus la baza deciziei exclusiv solicitarea părții

vătămate, nu-și găsește confirmare, or, în ordine de apel, inculpatul a avut

posibilitate de a face declarații, de a administra probe și nu a fost limitat în dreptul

de a se apăra, astfel, instanța de apel a dat apreciere absolut tuturor probelor din

dosar.

Referitor la pedeapsa stabilită, a menționat că, consideră justă interpretarea și

concluzia instanței de apel prin care s-a statuat faptul că prima instanță eronat a

conchis că o pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz, la fel

consideră justă și concluzia instanței de apel precum că nu poate fi reținută în

calitate de circumstanță atenuantă – căință sinceră, or, inculpatul a acceptat

examinarea cauzei în procedură simplificată, iar în cazul dat unei și acelea-și stări

de fapt i-ar fi acordat o dublă valență juridică.

În acest sens, a mai indicat că, instanța de apel just a constatat că la

individualizarea pedepsei, prima instanță a pus acceptul mai mult pe personalitatea

persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei.

Mai mult, a mai menționat că, prima instanță neîntemeiat a conchis că

împrejurările prezentei cauze sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 Cod

penal.

Faptul că inculpatul este unicul întreținător al familiei, anterior nu a fost

condamnat, starea de sănătate și este caracterizat pozitiv la locul de muncă, la

stabilirea pedepsei au fost luate în considerare de către instanța de apel, or,

inculpatul a beneficiat de pedeapsă minimă prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Mai mult, a mai menționat faptul că, la moment starea generală a sănătății

părții vătămate se agravează, la data de 17.04.2019, a suportat o intervenție

chirurgicală la cap pentru a i se înlocui golul din craniu apărut în urma

accidentului, la fel, partea vătămată urmează să suporte și o intervenție chirurgicală

la picior, unde la fel trebuie implant proteză, ceea ce îi va spori încă mai mult

suferințele fizice și psihice.

Referitor la argumentul din recurs precum că, însuși acuzatorul de stat a fost

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a menționat că în apel, acuzatorul

de stat a solicitat admiterea apelului părții vătămate și respingerea apelurilor

declarate în interesul inculpatului.

Cât ține de deciziile anexate din practica judiciară a Curții de Apel, prin care

se invocă că în alte cauze au fost menținute sentințele primei instanțe prin care

pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată condiționat, a punctat că în spețele

menționate de recurent, inculpații au reparat prejudiciul material și moral cauzat,

ceia ce în cazul dat lipsește.

9

În latura civilă, apărătorul a indicat că, prima instanță a motivat insuficient

micșorarea prejudiciului moral, în partea descriptivă a sentinței nu se regăsește o

analiză și apreciere a motivelor de reducere a pagubei morale.

constată că, recursul ordinar declarat de către avocatul Lozan Oleg în numele

inculpatului urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

parțial decizia atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că

nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în

termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal lărgit constată că, recurentul își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel

instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată, în sensul că s-a aplicat

pedeapsa închisorii cu executare, fiind individualizată contrar prevederilor legale.

10

Colegiul penal lărgit notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă cert că

atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat obiectiv prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, cumulul de probe administrat la urmărirea penală și

examinate în ședința de judecată a primei instanțe, descrise în sentință (f.d. 145 –

147 v. I), menținută de instanța de apel, astfel prima instanță corect a adoptat și

instanța de apel a menținut soluția de condamnare a lui Efros Andrei, în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal „încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății”.

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel greșit prea aspru a stabilit

inculpatului Efros Andrei recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit concluzionează că, la argumentarea soluției,

instanța de apel a motivat prin faptul că „infracțiunea comisă de către inculpatul

Efros Andrei are un grad sporit de gravitate, care nu poate fi neglijat la stabilirea

modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia de

societate.”

În acest sens, Colegiul penal lărgit a conchis că instanța de apel nu a indicat

circumstanțele care ar constata cu certitudine că corectarea inculpatului nu este

posibilă fără izolarea lui de societate, limitându-se doar la o frază precum că:

„Colegiul penal reține că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu poate

fi realizată, întrucât această pedeapsă nu este una corectă și echitabilă în raport

cu consecințele infracțiunii comise, or, în urma accidentului rutier, partea

vătămată s-a ales cu o dezabilitate severă, iar inculpatul nu a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune”.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu si-a motivat

decizia sa vizând corectarea inculpatului, prin necesitatea izolării lui Efros Andrei

de societate în condiții de privare de libertate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit nu poate accepta concluzia instanței de apel

că: „conform art. 76 Cod penal, nu poate fi reținută în calitate de circumstanță

atenuantă – căință sinceră, or, inculpatul a acceptat examinarea cauzei în

procedură simplificată care impune recunoașterea deplină a vinovăției, iar în

cazul dat unei și acelea-și stări de fapt i-ar fi acordată o dublă valență juridică”,

or, această apreciere este eronată.

Astfel, Colegiul penal lărgit indică că există temei legal pentru casarea

deciziei instanței de apel în partea modului de executare a pedepsei cu închisoare,

deoarece la individualizarea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, precum și faptului că închisoarea este

11

una dintre cele mai grave pedepse și se aplică doar în cazurile când corectarea și

reeducarea condamnatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate.

Colegiul penal lărgit mai statuează că în cadrul condițiilor suspendării,

persoana inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în

primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al

doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea

constata dacă acesta se poate corecta fără executarea pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanțele trebuie să efectueze o

analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea

sa în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă

pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că

scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în

privința vinovatului pe un termen de probațiune stabilit de instanța de judecată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

În concluzie, luând în considerație persoana inculpatului Efros Andrei, care a

recunoscut săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și a solicitat ca cauza să fie

judecată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, ținând cont de

lipsa circumstanțelor agravante pe cauză indicate în Rechizitoriu(f.d. 101 v. I),

prezența circumstanțelor atenuante, de faptul că inculpatul este caracterizat pozitiv

12

atât locul de muncă cât și la locut de trai, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, a comis pentru prima dată o infracțiune care a fost comisă din

imprudență, s-a căit sincer, a recunoscut vina, a contribuit la descoperirea

infracțiunii, are la întreținere un copil minor și 4 persoane majore – studenți, este

angajat în câmpul muncii, mai mult ținând cont de faptul că dorește să recupereze

prejudiciul material și moral, a fost la spital la partea vătămată, a încercat să i-a

legătura cu ultima, acestea fiind confirmate de către partea vătămată, Colegiul

penal lărgit ajunge la concluzia că scopul corectării și reeducării inculpatului se va

atinge și fără izolarea lui de societate, prin stabilirea inculpatului a unei pedepse cu

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea unei

perioade de probațiune, dându-i posibilitate reală inculpatului să recupereze

daunele cauzate și să-și dovedească corectarea prin comportament exemplar și

muncă cinstită.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai menționează că Curtea Europeană în

jurisprudența sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de

libertate (cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104;

cauza Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158),

statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele disponibile detenției, și nu

aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din

15 decembrie 2005, §108).

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul ordinar declarat de

către avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului, urmează a fi admise cu casarea

parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei, în speță confirmându-se temeiul

pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în

sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, sub

aspect că este prea aspru și neechitabil ca inculpatul să execute real pedeapsa –

închisoare în speța dată.

Cât ține de prejudiciul moral, Colegiul penal lărgit a statuat că instanța de apel

corect a stabilit cuantumul prejudiciului moral, care în opinia instanței de recurs

ordinar este echitabil, va avea efect compensatoriu pentru partea vătămată și nu

este o îmbogățire fără justă cauză.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Lozan Oleg în numele

inculpatului Efros Andrei X, casează în partea stabilirii pedepsei decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Efros Andrei X, rejudecă cauza în această parte, pronunțând

următoarea hotărâre:

13

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Efros Andrei X în baza art.

2641 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de 3 (trei) ani închisoare, cu privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, se suspendă condiționat pe un

termen de probațiune de 2 (doi) ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Efros Andrei X urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu

este aplicată măsura preventivă arestul sau pedeapsa – închisoare, în baza altor

hotărâri judecătorești.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14

Dosarul nr.1ra-1004/2019

19 iunie 2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art.339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-i pe Efros Andrei X.

1.Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19

iunie 2019 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Lozan Oleg în

numele inculpatului, fiind casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 ianuarie 2019, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri

privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – fiind suspendată condiționat pe

un termen de probațiune de 2 ani, pedeapsa aplicată în baza art.264-1 al.3 lit.a)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.364-1 al.8 Cod procedură penală de 3 ani

închisoare cu privarea de a dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, cu eliberarea inculpatului din penitenciar, dacă nu este arestat

legal pe alte cauze.

Am semnat cu respect decizia, dar, cu privire la soluția adoptată, exprim

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar declarat de către avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului urma să fie

respins ca fiind inadmisibil, or acesta nu corespunde cerințelor prevăzute la art.427

Cod procedură penală, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2019, fiind legală și întemeiată.

2018, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Efros Andrei a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu

privarea de dreptul de a conduce mijloc de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pe o

perioadă de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Șeptelici Ludmila către Efros Andrei, privind

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

15

S-a dispus încasarea de la Efros Andrei în beneficiul lui Șeptelici Ludmila,

suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

2019, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului și apelul suplimentar al avocatului

Dariev Boris în numele inculpatului.

S-a admis apelul părții vătămate, fiind casată parțial sentința, pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

S-a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, inculpatul Efros Andrei

urmând să execute pedeapsa stabilită de 3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

S-a încasat de la Efros Andrei în beneficiul părții vătămate prejudiciul moral

în mărime de 150 000 lei, în rest s-a menținut sentința.

Lozan Oleg în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei cu

menținerea sentinței, invocând, că instanța de apel a examinat superficial cauza, a

distorsionat și interpretat greșit faptele, probele, a dat o apreciere injustă și

neîntemeiată înscrisurilor anexate la dosar, soluția primei instanțe este echitabilă și

proporțională în raport cu persoana condamnatului și fapta comisă, condamnarea

deja își va atinge scopul reabilitării echității sociale, or condamnatului îi sunt

limitate careva drepturi, pedeapsa este una mult prea aspră or inculpatul a reflectat

o reală căință, sinceră, părere de rău, a făcut concluzii, a fost de acord și este de

acord să restituie prejudiciul material părții vătămate, fiind întreprinse măsuri

pentru a restitui părții vătămate suma prejudiciului, fapt confirmat prin declarațiile

din prima instanță și instanța de apel cât și prin screenshot – urile sms – urilor

expediate părții vătămate, inculpatul are la întreținere 5 copii, din care 1 minor,

este caracterizat pozitiv la locul de muncă și în societate, este unicul întreținător al

familiei numeroase, anterior nu a fost condamnat, lipsa circumstanțelor agravante,

starea de sănătate a inculpatului.

pct.1¹) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Chiriac Nicolae în

numele părții vătămate, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând prin faptul că instanța de

apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei.

temei pentru a casa decizia Curții de apel la caz, or aceasta este una legală și

16

motivată, lipsește temeiul prevăzut la art.427 al.1 pct.6 Cod procedură penală, după

cum invocă recurentul.

Decizia instanței de apel este motivată, pedeapsa numită este una echitabilă,

ținînd cont de toate cirsumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, urmările

prejudiciabile soldate, care au dus la dezabilitate severă a părții vătămate, fiind

imobilizată o perioadă îndelungată de timp, avînd nevoie de tratament și ajutor,

suferind și pînă în prezent, avînd la întreținere un copil minor de 10 ani, educîndu-

l de una singură, ținînd cont și de poziția părți vătămate, care se simte înjosită, și

până în prezent, deoarece inculpatul până în prezent nu și-a cerut scuze, nu a

întreprins nici o acțiune în vederea reparării prejudiciului material și moral,

învinovățând partea vătămată inclusiv prin recurs (pct.15), fapte ce denotă că

acesta n-a conștientizat fapta comisă și consecințele acesteia, circumstanțe ce duc

la concluzia, că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin executarea pedepsei

cu închisoarea fără aplicarea art.90 Cod penal, după cum a stabilit Curtea de apel.

Se reține și faptul că, la moment starea generală a sănătății părții vătămate se

agravează, la data de 17.04.2019, a suportat o intervenție chirurgicală la cap pentru

a i se înlocui golul din craniu apărut în urma accidentului, la fel, partea vătămată

urmează să suporte și o intervenție chirurgicală la picior, unde la fel trebuie

implant proteză, ceea ce îi va spori încă mai mult suferințele fizice și psihice.

Faptul că inculpatul este unicul întreținător al familiei, anterior nu a fost

condamnat, starea de sănătate și este caracterizat pozitiv la locul de muncă, la

stabilirea pedepsei au fost luate în considerare de către instanța de apel, or,

inculpatul a beneficiat de pedeapsă minimă prevăzută de art.264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

Referitor la argumentul din recurs precum că, însuși acuzatorul de stat a fost

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, remarc, că în apel, acuzatorul de

stat a solicitat admiterea apelului părții vătămate și respingerea apelurilor declarate

în interesul inculpatului.

Consider nefondate argumentele recurentului privind practica judiciară pe

cauze similare, iar deciziile anexate din practica judiciară a Curții de Apel, prin

care se invocă că în alte cauze au fost menținute sentințele primei instanțe prin care

pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată condiționat, nu pot fi reținute la caz, or

în spețele menționate de recurent, inculpații au reparat prejudiciul material și moral

cauzat, ceia ce în cazul dat lipsește.

Analizând argumentele recurentului, în raport cu soluția adoptată,

constat, că soluția instanței de apel privind excluderea aplicării în privința

inculpatului prevederilor art. 90 Cod penal este motivată, în raport cu

17

cirsumstanțele cauzei, pericolul social și consecințele infracțiunii,

personalitatea inculpatului, prezența prejudiciului material nerecuperat, iar

recursul fiind unul nefondat, urmează a fi respins ca inadmisibil.

Pentru aceste motive am optat pentru respingerea recursului ordinar, declarat

cu menținerea deciziei contestate.

Judecător Cobzac Elena

18