1ra-2196/19 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2196/19 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2196/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan,

Ion Guzun,

Maria Ghervas

Victor Burduh

judecând, în ședință fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către avocații Amihalachioaie Gheorghe și Zamfir Pavel în numele inculpatului

Barcari Dorin, succesorul părții vătămate Toma Andrian și avocatul acestuia, Pascal

Iuliana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Barcari Dorin Xxxxxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat în r.

Xxxxxxxx, s. Xxxxxx, str. Xxxxxxxxx xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.03.2018 - 12.03.2019;

Instanța de apel: 04.04.2019 - 05.09.2019;

Instanța de recurs: 22.10.2019 - 10.12.2019

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal

lărgit

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Barcari Dorin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei)

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 (patru)

ani.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa cu

închisoare stabilită lui Barcari Dorin pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani,

cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent.

S-a încasat de la Barcari Dorin, în beneficiul lui Toma Andrian, prejudiciul

material în mărime de 162 796,31 lei și prejudiciu moral în mărime de 400 000 lei,

iar în total suma de 562 796,31 lei.

În rest, pretențiile înaintate de Toma Andrian către Barcari Dorin cu privire la

încasarea prejudiciului moral în sumă de 600 000 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 20 000 lei, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

S-a respins pretenția acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare suportate de către stat la efectuarea expertizelor medico-legale

în sumă de 4 198 lei, ca neîntemeiată.

săvârșit încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere, de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane, în următoarele circumstanțe:

La 9 decembrie 2017, aproximativ la ora 17:05, în r-nul Strășeni, conducea

automobilul de model „BMW 520D”, cu numărul de înmatriculare XXX xxx,

deplasându-se pe traseul R-1 (Chișinău - Ungheni) din direcția mun. Strășeni în

direcția mun. Chișinău.

În timpul deplasării pe traseul sus-indicat, se deplasa cu viteză sporită și

ajungând la un sector de drum aflat în reparație (în regiunea km 14+900 m.), unde

pe partea alăturată a carosabilului (acostament), staționa un automobil special

echipat cu dispozitiv cu lumină (girofar), de culoare portocalie, inclus, destinat

pentru atenționarea și avertizarea altor participanți la trafic despre eventualul pericol,

nu a redus viteza de deplasare (se deplasa cu viteza de 162 km/h) contrar cerințelor

pct. 107 al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „Dispozitivul cu

lumină de culoare portocalie nu acordă prioritate în circulație, însă acesta este

destinat atenționării și avertizării altor participanți la trafic despre eventualul pericol.

Conducătorilor altor vehicule li se interzice să creeze obstacole în executarea

lucrărilor de către vehiculele destinate întreținerii drumurilor”, nu a manifestat

prudență sporită la trafic și nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile rutiere, nu

a ținut cont de totalitatea factorilor care caracterizează condițiile rutiere, intensitatea

și nivelul de organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de conducere a

vehiculului, prin ce a încălcat cerințele pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere

conform căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

2

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii și situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” precum și cerințele

pct. 47 subpct. 1) lit. b) al regulamentului pre-citat, care indică că „Limitele maxime

de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt: în afara localităților: 90 km/h - pe

celelalte drumuri”, nu a ținut cont de lățimea și gabaritele carosabilului, a schimbat

direcția de mers spre stânga, ieșind pe banda de deplasare destinată circulației din

sens opus, prin ce a încălcat și cerințele pct. 42 subpct. 1) al aceluiași regulament,

care prevede că „Determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și

indicatoarele rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii

vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele

de siguranță necesare” precum și prevederile pct. 43 subpct. 2) lit. a) al aceluiași

regulament, care stipulează că „În afara localităților: conducătorul trebuie să

conducă vehiculul cât mai aproape de marginea dreaptă a carosabilului, cu excepția

cazurilor de preselectare a benzii din stânga pentru efectuarea manevrei de virare la

stânga sau de întoarcere” și în consecință cu partea frontală a automobilului, a comis

tamponarea pietonilor Toma Ion și Karimov Khanoghlan, ambii care la acel moment

se aflau pe partea carosabilă a traseului indicat, (pe banda destinată circulației din

sens opus) la o distanță de 7,7 metri, de la marginea din partea dreaptă a

carosabilului, relativ direcției de mers a automobilului de model „BMW 520D”, de

care au fost tamponați.

În rezultatul accidentului rutier, pietonii indicați au fost transportați pentru

acordarea ajutorului medical la IMSP Institutul de Medicină Urgentă, cu diverse

leziuni corporale, unde s-a stabilit, că cet. Karimov Khanoghlan, potrivit

concluziilor fixate în raportul de expertiză medico-legală nr. 201831D00018 din 6

februarie 2018, a primit vătămări corporale medii manifestate prin fractura maleolei

mediale a gleznei pe stânga, iar pietonul Toma Ion, potrivit concluziilor fixate în

raportul de expertiză medico-legală nr. 201803D007 din 19 martie 2018, a primit

vătămări corporale grave, sub formă de „Traumă cranio-cerebrală deschisă:

hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractură liniară a bazei craniului, hemoragii

subarahnoidiene, sânge fluid în ventriculii cerebrali; Traumă închisă vertebro-

medulară: fractură oblică, a discului vertebral Th10 - Th11, cu deplasare și

hemoragii moderat exprimate epi-subdurale și în țesuturile moi adiacente, și

ramolire moderată a substanței medulare; Traumă închisă a toracelui: fracturi costale

bilaterale, toate cu hemoragii roș-închis în țesuturile moi adiacente, ruptura pleurei

3

parietale, viscerale, parenchimului pulmonar și focare de contuzie a pulmonilor,

hemotorax bilateral (2400 ml); Traumă închisă a abdomenului și bazinului: ruptura

ficatului, dehiscență suturii pubiene pe dreapta, toate cu hemoragii difuze roș-închis

în țesuturile moi adiacente; Fractură cominutivă a membrului inferior drept; Plăgi,

echimoze excoriații pe cap, torace, abdomen, membre inferioare”, care au legătură

cauzală directă cu decesul ultimului.

În cadrul ședinței de judecată, până la începerea cercetării judecătorești

inculpatul a declarat, personal, prin înscris autentic semnat de el, că recunoaște în

totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea

de noi probe, a declarat că îi sunt cunoscute probele din dosar și nu are obiecții în

privința lor.

Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate la faza

urmăririi penale, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către:

3.1. procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Principal, Dumitru

Barbaroș care a invocat că nu este de acord cu sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei, considerând-o inechitabilă în coraport cu consecințele faptei

comise.

Astfel, consideră că instanța de judecată urma să ia în considerație modul și

circumstanțele în care a fost produs accidentului rutier, comportamentul periculos și

interzis în traficul rutier al inculpatului Barcari Dorin, care până la producerea

accidentului în traficul rutier, conducea mijlocul dc transport cu viteză sporită de

162 km/oră”, a neglijat sistemul luminos de avertizare despre existența pericolului

pe acel sector de drum (executarea lucrărilor pe drum) urmările provocate prin

infracțiune și anume că au avut de pătimit două persoane, una din care a decedat.

La fel, acuzatorul de stat invocă că instanța urma să ia în considerație și faptul

că inculpatul atât la urmărirea penală cât și pe tot parcursul examinării cauzei penale

în instanță, nu a întreprins careva acțiuni de recuperare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune succesorului părții vătămate, iar liberarea inculpatului Barcari Dorin de

la executarea pedepsei penale pentru comiterea, deși a unei infracțiuni din

imprudență, dar care a avut o rezonanță socială sporită, v-a avea un impact

psihologic negativ asupra comunității și va genera un șir de reacții negative din

4

partea societății și mass-media dând loc diferitor interpretări, fapt care prejudiciază

grav imaginea organelor de drept și a instanței de judecată.

În contextul dat, acuzarea a menționat că în prezența circumstanțelor invocate

mai sus, și ținând cont de faptul că, instanța în fond nu a apreciat just circumstanțele

prevăzute de lege la aplicarea pedepsei inculpatului, solicită admiterea apelului

declarat, casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Barcari Dorin să

fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace dc transport pe un termen de 4 ani. La fel, a solicitat încasarea de

la Barcari Dorin, a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare

în cadrul urmăririi penale, în sumă totală de 4 198 lei;

3.2. avocatul Pascal Iuliana în numele succesorului părții vătămate Toma

Andrian, care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea parțială a sentinței în

latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încasarea de la

inculpat în beneficiul succesorului părții vătămate a cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 20 000 lei și inclusiv încasarea de la inculpat în beneficiul succesorului

părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei.

Apelanta și-a exprimat dezacordul cu soluția primei instanțe în partea acțiunii

civile, considerând incorectă respingerea încasării prejudiciului moral în sumă de

1 000 000 lei.

La fel, partea apelantă nu a fost de acord nici cu concluzia prin care s-a respins

încasarea în beneficiul succesorului părții vătămate a cheltuielilor judiciare, or Toma

Andrian a avut nevoie de asistență juridică și a încheiat în acest sens contract de

asistență juridică, iar onorariul avocatului a fost stabilit în mărime de 10 000 lei,

cheltuieli pe care le consideră reale, necesare și rezonabile, menționând asupra

complexității cauzei date, însă instanța de fond a respins solicitarea respectivă fără

a motiva în vreun fel soluția adoptată.

3.3. avocatul Marin Popa în numele succesorului părții vătămate Toma

Andrian, care invocând dezacordul cu soluția adoptată de instanța de fond atât în

partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului cât și în partea laturii civile, a

solicitat casarea sentinței parțial, rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță cu stabilirea lui Barcari Dorin,

în conformitate cu art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Admiterea integrală a acțiunii civile în

partea prejudiciului moral cu încasarea de la inculpatul Barcari Dorin în folosul

5

succesorului părții vătămate Toma Andrian a prejudiciului moral în sumă de 1 000

000 (un milion) lei, cât și a cheltuielilor de judecată a serviciilor juridice ale

avocatului în sumă de 20 000 lei.

În susținerea criticilor invocate la individualizarea pedepsei, apelantul a

menționat că prima instanță eronat a reținut că în speță lipsesc careva circumstanțe

agravante, ignorând faptul săvârșirii infracțiunii prin mijloace care prezintă un

pericol social sporit.

În același context apelanții menționează că instanța de judecată nu a ținut cont

că infracțiunea a fost comisă de inculpat în timp ce încerca să se eschiveze de la

răspunderea pentru comiterea unei contravenții, ignorând somația agentului

constatator să oprească pentru conducerea autovehiculului cu viteză excesivă.

De asemenea, partea apelantă a invocat în acest sens și asupra

comportamentului inculpatului care nici măcar nu și-a cerut scuze de la rudele părții

vătămate, inclusiv care s-a manifestat indiferent de suferințele și stările sufletești ale

rudelor victimei pentru pierderea soțului, tatălui, bunelului.

Mai mult ca atât, apelantul a invocat că familia părții vătămate a rămas fără

unicul întreținător care activa și avea un salariu decent până la deces, motive pentru

care consideră că prejudiciul moral în sumă de 1 000 000 lei este unul echitabil.

3.4. avocatul Amihalachioaie Gheorghe, în numele inculpatului Barcari Dorin,

care invocând dezacordul cu soluția adoptată de instanța de fond atât în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului cât și în partea laturii civile, a solicitat

casarea sentinței parțial, rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei hotărâri

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță cu stabilirea lui Barcari Dorin, în

conformitate cu art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și în limitele instituite de art. 3641

Cod de procedură penală a unei pedepse minime, cu suspendarea executării acesteia

pe un termen minim, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, cu neaplicarea

pedepsei complimentare sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de

transport în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal și micșorarea

prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Toma Andrian, până la suma ce nu va

depăși 100 000 lei.

În susținerea criticilor invocate la individualizarea pedepsei cât și la latura

civilă, apelantul a menționat că pedeapsa stabilită este una prea aspră, reieșind din

criticile generale de individualizare a pedepsei și efectelor circumstanțelor

atenuante, menționate în conținutul art. 75, 76, 78 Cod penal.

Cu toate că instanța de fond nu a reținut argumentul apărării, precum că

ansamblul de circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii imputate inculpatului

poate fi atestată ca circumstanță atenuantă excepțională în baza art. 79 Cod penal,

motivarea acesteia nu este una convingătoare și întemeiată.

6

Totodată apelantul a invocat că instanța de fond a dispus încasarea din contul

inculpatului și a prejudiciului material, însă acțiunea civilă depusă la urmărirea

penală nu a fost pusă în discuție în ședințele de judecată, fiind pusă în discuție și

susținută de succesorul părții vătămate numai acțiunea civilă în partea prejudiciului

moral. Mai mult ca atât, suma de 400.000 lei, o consideră ca fiind una exagerată din

motiv că inculpatul nu are posibilitatea de a o achita având în vedere vârsta fragedă,

lipsa unui loc de muncă și starea materială a acestuia.

2019, apelurile declarate de avocatul Pascal Iuliana și avocatul Popa Marin în

interesele succesorului părții vătămate Toma Andrian și de avocatul Amihalachioaie

Gheorghe în interesele inculpatului Barcari Dorin, au fost respinse, ca neîntemeiate.

Apelul procurorului a fost admis parțial, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, prin care s-a exclus dispoziția

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Barcari

Dorin, cu calcularea termenului pedepsei stabilite lui Barcari Dorin din momentul

reținerii.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de

fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Barcari

Dorin, apreciind probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură civilă, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul Penal a constatat cu certitudine, că Barcari Dorin a comis

infracțiunea imputată inculpatului și că acțiunile lui au fost corect calificate de către

instanța de fond în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod Penal, adică încălcarea regulilor

de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

unei persoane.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a menționat că aceasta este

una prea blândă. Astfel, a notat că instanța de fond, deși a luat în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat și

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, eronat a considerat că

corectarea inculpatului este posibilă fără izolare de societate, aplicându-i pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de 3 ani.

Prin urmare, instanța de apel nu a reținut argumentele apărării privind asprimea

pedepsei aplicate inculpatului, reținând argumentele acuzatorului de stat precum că

7

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este neproporțională

consecințelor faptei comise, nu își va atinge scopul de corectare a condamnatului și

de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor

persoane.

Instanța de apel a notat că infracțiunea săvârșită de inculpat, conform art. 16

alin. (4) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, în privința

inculpatului nu s-au stabilit circumstanțe agravante, fiind stabilite circumstanțele

atenuante, precum conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii,

care pentru prima dată a fost tras la răspundere penală, vârsta preponderent tânără și

căința sinceră, totodată, menționând că prima instanță corect le-a reținut ca fiind

circumstanțe atenuante obișnuite și a respins solicitarea apărării de aplicare a

prevederilor art. 79 Cod penal.

A notat instanța de apel că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării

pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală

prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept,

cât și pentru reeducarea vinovatului.

Astfel, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, care stipulează

expres că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că,

scopul pedepsei penale în privința inculpatului Barcari Dorin va fi atins doar prin

aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a reiterat că modalitatea de executare a pedepsei penale stabilită

de instanța de fond inculpatului este una în dezacord cu principiul proporționalității

și anume că infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației rutiere de

către persoana care conduce mijlocul de transport, cu consecințe grave - decesul unei

persoane și vătămarea medie a integrității corporale unei alte persoane, săvârșită de

către inculpat, atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către

conducătorii mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă

fiecărui conducător de transport, care este mijloc de pericol social sporit pentru viața

și sănătatea nu numai însuși a șoferului, dar și a altor participanți la trafic, având în

vedere fapta săvârșită și urmările produse, ce prezintă o gravitate sporită și care dețin

rezonanță în rândurile opiniei publice și determină reacții negative ale acesteia

asupra faptului dat.

Instanța de apel a reținut și atitudinea neglijentă a inculpatului față de regulile

impuse prin Regulamentul Circulației Rutiere și care s-a soldat cu consecințe grave,

circumstanțe care în opinia Colegiului penal duc la imposibilitatea stabilirii pedepsei

8

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, care este prea blândă și nu va fi suficientă

pentru corectarea inculpatului și nici pentru prevenirea de noi infracțiuni.

Mai mult ca atât, a reținut instanța de apel că, la dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, care este una eronată,

instanța de fond nu și-a motivat decizia asupra acestui fapt.

Astfel, instanța de apel a reținut că în privința lui Barcari Dorin, în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, urmează a fi stabilită pedeapsa cu închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, cu excluderea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal.

Drept neîntemeiate au fost apreciate argumentele avocaților Pascal Iuliana și

Popa Marin în interesele succesorului părții vătămate, cât și argumentele avocatului

Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului, invocate asupra cuantumului

prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată, instanța de apel, reținând că

succesorul părții vătămate cu certitudine a suferit anumite prejudicii morale cât și

materiale, iar instanța de fond întemeiat a concluzionat că suma de 400 000 lei este

o despăgubire echitabilă pentru daune morale cauzate succesorului părții vătămate

Toma Andrian.

5.1. avocatul Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului care invocând

dezacordul cu soluția adoptată de instanța de fond în partea stabilirii pedepsei în

privința inculpatului, solicită casarea integrală a deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău cu menținerea integrală a sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul

Central.

În conținutul cererii de recurs, recurentul menționează că decizia instanței de

apel este una neîntemeiată și contravine principiilor generale de individualizare a

pedepsei.

Recurentul consideră că instanța de apel, la emiterea deciziei privind înăsprirea

pedepsei stabilite inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 4 Cod penal, care

statuează că întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar,

persoana ca valoare supremă a societății, drepturile și libertățile acesteia și nu

urmărește scopul de a cauza suferințe fizice și de a leza demnitatea omului.

Cu toate că instanța de apel nu a constatat existența circumstanțelor agravante,

reținând circumstanțele atenuante, precum conduita bună a inculpatului înainte de

săvârșirea infracțiunii, care pentru prima dată este tras la răspundere penală, vârsta

preponderent tânără și căința sinceră, a considerat că inculpatului urmează a fi

aplicată o pedeapsă fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, însă nu a menționat

care sunt impedimentele aplicării art. 90 Cod penal, în privința inculpatului.

9

Invocă recurentul că instanța de apel a luat poziția acuzării, care în apelul

declarat nici nu a prezentat careva probe pertinente și concrete în argumentarea

opiniei sale.

Astfel, consideră că decizia instanței de apel cu privire la agravarea pedepsei în

privința inculpatului este una neîntemeiată din punct de vedere al principiului de

individualizare a pedepsei penale, este contrară principiului umanismului legii

penale, nefiind luate în calcul toate circumstanțele atenuante, care au fost stabilite

atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, personalitatea absolut pozitivă a

condamnatului, căința sinceră și vârsta preponderent tânără a acestuia.

5.2. avocatul Pavel Zamfir în numele inculpatului, solicitând casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, sau

casarea deciziei instanței de apel în latura pedepsei, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

În conținutul cererii de recurs, recurentul menționează că instanța de apel a

statuat 2 soluții diametral opuse, și anume: întâi a menționat că „instanța de fond a

luat în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului” ulterior contrazicându-se, a invocat că „instanța de apel reține ca fiind

plauzibile argumentele acuzatorului de stat, care în esență a menționat faptul, că

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este neproporțională

consecințelor faptei comise, astfel că pedeapsa stabilită inculpatului, nu-și va atinge

scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane.”

Consideră recurentul că dualitatea poziției Colegiului penal, contravine

prevederilor art. 414 alin. (1) și 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Astfel,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Or, apelul

procurorului a fost admis fără ca acesta să fi invocat vreo probă sau argument

plauzibil sau/și circumstanță de natură să confirme incontestabil cele expuse.

Recurentul menționează că instanța de apel a concluzionat despre excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal, însă fără a motiva soluția, precum și fără a invoca de

ce anume pedeapsa închisorii este cea mai adecvată la caz, iar alte pedepse, din cele

prevăzute de Codul penal nu sunt aplicabile față de Barcari Dorin sau nu-și vor

atinge scopul.

Opinează recurentul că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

instanța de apel nu a luat în calcul lipsa circumstanțelor agravante. Or, unica

agravantă „provocarea prin infracțiune a unor urmări grave” - a fost exclusă de

10

instanța de fond, ca fiind un semn calificativ al alin. (3) al art. 264 Cod penal. Prin

urmare, instanța de apel reținând mai multe circumstanțe atenuante, iar circumstanțe

agravante nefiind reținute, absolut neîntemeiat a exclus prevederile art. 90 Cod

penal.

Recurentul subliniază că inculpatul este absolvent al Facultății de Drept, USM,

deține Diploma de Master în administrare, eliberată de „Glasgow Caledonian

University”, Marea Britanie, precum și absolvent al ”Hochschule Rhein-Wall

University”, Germania, că inculpatul este o persoană disciplinată, conștientă și

responsabilă, iar accidentul rutier de care se face vinovat nu este alt ceva decât un

caz tragic excepțional, atât pentru familia defunctului, cât și personal pentru inculpat

și familia acestuia. Inculpatul a recuperat integral prejudiciul material și cel moral,

fapt confirmat prin recipisa eliberată de succesorul părții vătămate.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel, deși a făcut referire la prevederile art. 61 și 75 Cod penal, în

opinia recurentului, nu le-a analizat sau/și aplicat în funcție de circumstanțele

atenuante, persoana și caracteristica inculpatului, condițiile de viață ale acestuia și

nici măcar nu motivează de ce anume pedeapsa închisorii este una adecvată, care va

contribui la corectarea și reeducarea vinovatului.

Recurentul consideră că scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și

reeducarea inculpatului, va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub

formă de închisoare, în limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea unei altei

pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta.

Or, termenul de 4 ani închisoare pentru persoana care pentru prima dată pășește

pragul instituției penitenciare va constitui un factor, care va afecta psihicul,

moralitatea, conștiința condamnatului și va avea un efect contrar. Însă, pedeapsa cu

suspendare va contribui, în primul rând, la reeducarea, resocializarea și reintegrarea

acestuia în societate, alături de familie, la desfășurarea activității de muncă și

dezvoltarea profesională. Termenul de probă va constitui un factor pozitiv și benefic

pentru reeducarea condamnatului care conștientizează consecințele

comportamentului său în perioada de probațiune și este gata să demonstreze, că fapta

comisă a constituit o excepție nefericită pentru el și pentru partea vătămată.

11

5.3. avocatul Pascal Iuliana și succesorul părții vătămate – Toma Andrian,

care în apelul comun declarat, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții menționează că decizia instanței de

apel este una prea dură în circumstanțele în care inculpatul, după ședința instanței de

apel și-a cerut scuze, a achitat prejudiciul stabilit de prima instanță și menținut de

instanța de apel.

Astfel, consideră că pedeapsa stabilită inculpatului cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani și suspendarea condiționată a

pedepsei cu închisoarea este una suficientă.

penală, procurorul, a depus referință privitor la opinia asupra recursurilor declarate.

Procurorul a menționat că pledează pentru respingerea recursurilor declarate ca

fiind vădit neîntemeiate.

lărgit conchide că acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise, inclusiv din alte

considerente decât cele arătate de recurenți, pentru motivele expuse în contextul ce

urmează.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat

doar la examinarea chestiunilor de drept, or rațiunea și finalitatea exercitării acestei

căi de atac constă în înlăturarea erorilor judiciare admise de instanța ierarhic

inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care

acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor expuse de legislator în art. 434 Cod de procedură penală,

judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală potrivit cărora, judecând recursurile,

instanța admite recursul, cazează parțial sau total, hotărârea atacată și menține

hotărârea instanței, când apelul a fost greșit admis.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. Alin. (4) și (5) ai aceleiași norme prevede că în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel

se transmite instanței de apel, sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

12

dacă infracțiunea a fost calificată corect, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost aplicate corect, și

hotărârea adoptată trebuie să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul lărgit menționează că, sentința instanței de fond a fost contestată de

către apărătorul inculpatului, de procuror și de avocații succesorului părții vătămate

în latura pedepsei și în latura civilă și la judecarea cauzei, instanța de apel a

considerat necesar de a respinge apelul apărării și a avocaților succesorului părții

vătămate și admite apelurile procurorului și casa prima hotărâre în latura pedepsei,

adoptând o soluție nouă, prin care în privința lui Barcari Dorin au fost excluse

prevederile art. 90 Cod penal, însă decizia atacată cu recurs ordinar este contrară

prevederilor art. 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării concluziei date.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul de drept invocat de

recurenți și anume, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

deoarece decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce

duce la casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Pe de altă parte, instanța de recurs reține că, în recursurile declarate atât

apărătorii inculpatului cât și succesorul părții vătămate și avocatul acestuia indică

netemeinicia în ce privește aplicarea pedepsei mai aspre inculpatului, necontestând

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și nici decizia instanței de apel în latura

civilă.

După cum s-a enunțat mai sus, prin sentința primei instanțe Barcari Dorin a fost

condamnat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

la 3 (trei) ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, în baza art. 90 Cod penal,

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului sub formă de 3

ani închisoare, pe o perioada de probațiune de 4 ani, iar ulterior, instanța de apel

judecând cauza în ordinea procedurii de apel, a admis apelul procurorului și a casat

sentința în partea stabilirii pedepsei, pronunțând o hotărâre nouă în această parte,

prin care a exclus dispoziția privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului Barcari Dorin.

În acest aspect, cu referire la soluția instanței de apel, Colegiul lărgit o

consideră greșită, reieșind din următoarele:

Din textul deciziei contestate se observă că, instanța de apel la baza soluției sale

pune doar faptul că pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este

neproporțională consecințelor faptei comise și prin urmare, nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea lui, cât și din partea altor persoane, invocând totodată și pericolul social

al faptei, că infracțiunea comisă de inculpat se atribuie la categoria celor grave.

13

Prin urmare, se constată că instanța de apel nu a dat o motivare

corespunzătoare, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal, soluției adoptate.

În cazul dat, Colegiul lărgit consideră că, soluția instanței de apel este una

superficială or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a

pedepsei prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, ținând

cont de caracterul excepțional al aplicării pedepsei cu închisoarea în cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, legislatorul a

impus instanțelor aplicarea acesteia doar atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată.

Instanța de judecată poate stabili că scopul pedepsei penale poate fi atins doar

prin executarea efectivă a acesteia, însă în formarea convingerii, instanța de judecată

ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere

întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea acestuia,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta și reeduca doar

prin executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea în

acest sens, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru

neefectuat de către instanța de apel.

În același timp, la adoptarea sentinței instanța de fond luând în considerație

circumstanțele cauzei, ținând cont de prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului, de comportamentul

acestuia înainte și după comiterea infracțiunii, cât și în timpul ședințelor de judecată,

corect a considerat că restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea

inculpatului Barcari Dorin este posibilă și prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei, stabilind în privința acestuia un termen rezonabil de probațiune de 3 ani,

14

timp în care acesta urma ca prin comportare exemplară și muncă cinstită, să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Raționamentele Colegiului lărgit sunt întemeiate și pe circumstanțele expuse

de recurenți, potrivit căror inculpatul a reparat prejudicial moral și material cauzat

succesorului părții vătămate în sumă de 600 000 lei (f.d 188), iar însuși succesorul

părții vătămate prin recursul declarat a menționat că pedeapsa aplicată inculpatului

este una prea dură și neproporțională circumstanțelor cauzei. Inculpatul după

comiterea infracțiunii și-a continuat studiile obținând diplome de studii superioare

de licență atât în țară cât și în străinătate și chiar a continuat studiile peste hotarele

Republicii Moldova, obținând astfel și diploma de masterat la Glasgow Caledonian

University (f.d. 187, 189-192).

Astfel, în mod cert se confirmă faptul că persoana în cauză a conștientizat

pericolul faptelor sale, a tras concluziile de rigoare, pornind pe calea corectării și

reeducării, neprezentând un pericol pentru societate.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit reține că, pedeapsa aplicată lui Barcari

Dorin de către prima instanță este una echitabilă, proporțională cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale. Or, o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Din examinarea condițiilor în care instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului, rezultă că aceasta nu este

un drept al inculpatului, ci o facilitate din care instanța de judecată este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde, fiind totodată obligată să indice

motivele care au stat la baza aplicării sau neaplicării acestei facilități.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că pedeapsa stabilită lui Barcari Dorin

de prima instanță corespunde prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, fiind motivată,

individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea dată fiind una

întemeiată.

În atare circumstanțe, instanța de apel greșit a admis apelul procurorului și prin

pronunțarea unei noi hotărâri a comis o eroare la aplicarea pedepsei cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în lipsa unor motive clare și legale pe care

se întemeiază soluția.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile declarate

de apărare, de succesorul părții vătămate și avocatul acestuia urmează a fi admise,

cu casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului și

menținerea sentinței primei instanțe, prin care Barcari Roman a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 (trei) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de

4 (patru) ani și în temeiul art. 90 Cod penal, cu suspendarea pedepsei cu închisoare

15

stabilită pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocații Amihalachioaie

Gheorghe și Zamfir Pavel în numele inculpatului, succesorul părții vătămate Toma

Andrian și avocatul acestuia, Pascal Iuliana, în cauza penală în privința lui Barcari

Dorin, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

septembrie 2019, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, pe motiv că apelul a fost

greșit admis, și menține în această parte sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central

din 12 martie 2019, potrivit căreia:

lui Barcari Dorin, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei)

ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 (patru)

ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa cu închisoare

stabilită pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu obligarea inculpatului să

nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

În rest, se mențin dispozițiile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 10 ianuarie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Victor Burduh

16