1re-79/2019 — art.264-1 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1re-79/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Babără Victor în numele condamnatului Tcacenco Ilie, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 04 ianuarie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Tcacenco Ilie XXXXX, născut la XXXXX,

originar din r-nul XXXXX, domiciliat în or.

XXXXX, str. XXXXX, nr. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.05.2017– 04.01.2019;

Instanța de apel: 23.04.2019–04.06.2019;

Instanța de recurs: 31.07.2019 – 06.11.2019;

Asupra admisibilității recursului în anulare declarat, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Ilie a fost recunoscut vinovat în baza art.2641 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

– amendă în mărime de 900 unități convenționale, echivalentul a 45 000 lei.

17 spre 18.04.2017 a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare,

în timp ce conducea automobilului de model „XXXXX” cu n/î bulgărești XXXXX, pe

traseul Văsieni-Ulmu, r-nul Ialoveni, unde având suspiciuni privind starea de ebrietate a

conducătorului auto în pofida preîntâmpinării acestuia despre survenirea răspunderii penale

pentru refuzul de la testarea alcoolscopică și examenul medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei, în pofida preîntâmpinării în s. Ulmu, r-nul Ialoveni, a refuzat, la

solicitarea inspectorilor, de a fi supus în modul stabilit, testării alcoolscopice și examenului

medical, fapt confirmat prin îndreptarea din 18.04.2017 și procesul-verbal din 18.04.2017,

privind constatarea faptei refuzului conducătorului auto de la testarea alcoolscopică.

care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare din motivul

lipsei componenței de infracțiune, argumentând următoarele:

1

- din declarațiile inculpatului rezultă, că de fapt, cele întâmplate au avut loc în s. Ulmu

și nu în s. Văsieni, după cum afirmă acuzarea;

- probele prezentate de acuzare și anume procesul-verbal privind depistarea

infracțiunii din 18.04.2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.04.2017 prin

care a fost supus examinării un disc DVD-R cu imagini video din data de 18.04.2017,

confirmă doar faptele care s-au produs în loc. Ulmu, când polițiștii I. Matvei și M. Zlîndea

s-au apropiat de automobilul „XXXXX” în care se afla I. Tcacenco, iar motorul auto nu

funcționa;

- din învinuirea înaintată rezultă pe de o parte că I. Tcacenco a fost stopat pe traseul

Văsieni-Ulmu, pe de altă parte - că se afla în s. Ulmu. Această învinuire contravine

procesului-verbal de constatare a infracțiunii, cât și declarațiilor polițiștilor I. Matvei și M.

Zlîndea;

- prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.04.2017 a fost examinat un

disc DVD-R cu imagini video din 18.04.2017, iar procesul-verbal privind constatarea

refuzului a fost întocmit la data de 18.04.2017 orele 00 50 în localitatea Ulmu, r-nul Ialoveni.

Deci, nicidecum nu se confirmă faptul stopării lui I. Tcacenco în s. Văsieni la orele 2335.

Înscrierea video confirmă faptele care s-au produs în s. Ulmu când polițiștii I. Matvei și M.

Zlîndea s-au apropiat de automobilul „XXXXX” în care se afla I. Tcacenco, iar motorul

automobilului nu funcționa;

- instanța de judecată n-a dat nici o apreciere faptului că la momentul înregistrării

video, automobilul „Mercedes” staționa pe una din străzile s. Ulmu, motorul nu funcționa,

cât și faptului că în procesul-verbal de constatare a refuzului I. Tcacenco a menționat că nu

refuză examinarea de către medicul legist;

- învinuirea înaintată lui I. Tcacenco este neconcretă, conține divergențe și

circumstanțe de acuzare care se contrazic reciproc, fiind una dubioasă;

- faptul conducerii și stopării automobilului „XXXXX” în s. Văsieni sau pe traseu

Vasieni-Ulmu nu este confirmat prin înregistrarea video anexată la cauza penală, precum

nu s-a confirmat nici refuzul lui I. Tcacenco de la testare și prelevarea probelor biologice,

deoarece acesta a indicat că nu refuză medicul legist;

-în speță nu s-a confirmat faptul conducerii automobilului de către I. Tcacenco în

stare de ebrietate (ora, locul), cât și faptul că la momentul refuzului acesta se afla în

automobilul „Mercedes”, care staționa în loc. Ulmu, motorul nu funcționa, deci nu a comis

infracțiunea incriminată.

3.1 Sentința a fost contestată și de către avocatul L. Bîrcă în numele condamnatului,

care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare pe motiv că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

- înregistrarea video nu confirmă că automobilul „XXXXX” a fost stopat anume la

data de 17.04.2017, ora 11.35 în s. Văsieni;

- ofițerul de patrulare I. Matei a înregistrat doar acele momente care le convin pentru

a-l învinui pe I. Tcacenco.

recursurile declarate au fost admise, casată sentința în partea executării pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre prin care I. Tcacenco a fost eliberat de pedeapsa stabilită în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală.

În motivarea soluției adoptate Colegiul a reținut că sunt neîntemeiate alegațiile

recurenților referitor la faptul că vina inculpatului nu a fost dovedită, or prin probele

2

prezentate de acuzare și anume prin depozițiile martorilor I. Matvei și M. Zlîdnea vinovăția

inculpatului a fost confirmată pe deplin.

Instanța de apel a menționat nerecunoașterea vinovăției de către I. Tcacenco,

de comiterea infracțiunii imputate nu echivalează cu achitarea acestuia,

deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către dânsul a faptelor încriminate, apreciind declarațiile

inculpatului ca fiind o metodă de apărare.

În continuare reținând prevederile art.60 alin. (1) Cod penal și art.332

alin. (5) Cod de procedură penală, Colegiul penal a conchis că I. Tcacenco

urmează a fi liberat de răspundere penală dat fiind faptul că a intervenit

termenul de prescripție de atragere la răspundere penală.

Babără în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare pe motivul lipsei componenței de infracțiune, argumentând următoarele:

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului că I. Tcacenco în procesul verbal

de constatare a faptului refuzului din 18.04.2017 ora 00.50, nu a indicat că refuză medicul

legist, adică recoltarea probelor biologice;

- învinuirea înaintată contravine procesului verbal privind constatarea infracțiunii

din 18.04.2017, prin care ofițerul de patrulare I. Matvei a constatat că la 17.04.2017 ora

11.35 în localitatea Văsieni a stopat automobilul „XXXXX” condus de I. Tcacenco de la

care se simțea miros de alcool;

- nu a fost apreciat faptul că imaginile video nu reflectă faptul stopării automobilului

condus de I. Tcacenco în s. Văsieni la ora 11.35, dar reflectă doar imaginile din s. Ulmu;

- învinuirea este neclară, conține divergențe, or, pe o parte se constată că I. Tcacenco

a fost stopat nu în s. Văsieni, dar pe traseul Văsieni-Ulmu, iar pe altă parte acesta se afla în

s. Ulmu;

- faptul conducerii și stopării automobilului „XXXXX” în s. Văsieni sau pe traseul

Văsieni-Ulmu nu a fost confirmat prin înregistrarea video;

- în speță nu s-a confirmat că I. Tcacenco a refuzat testarea și prevalarea probelor

biologice;

- instanțele de fond nu au înlăturat contradicțiile referitor la ora și locul stopării

automobilului condus de I. Tcacenco.

cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Analizând materialele dosarului Colegiul penal constată că, infracțiunea în baza

căreia a fost condamnat I. Tcacenco (art.2641 alin.(3) Cod penal) potrivit art.16 Cod penal,

este o infracțiune ușoară, astfel că, decizia instanței ierarhic inferioare a fost adoptată în

procedura pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul art.437-449 Cod de procedură

penală și respectiv - a devenit irevocabilă de la data pronunțării.

Potrivit prevederilor art.452 coroborat cu art.453, 454 Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3)

Cod de procedură penală, precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, în cazul când există un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

3

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii.

Potrivit dispozițiilorart.456 Cod de procedură penală, recursul în anulare fiind supus

unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța de recurs este

obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să examineze admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare în conformitate cu prevederile art.art.431 și 432 Cod de

procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la prevederile

art.6 pct.44) al aceluiași Cod, art.4§2 al Protocolului nr.7 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental

din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii.

Prevederile pct.44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată o încălcare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova

și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal atestă că, una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare, este motivarea acestuia din punct de

vedere al prezenței erorii de drept comise la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii

de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

Raportând argumentele invocate în recurs la prevederile legale a actelor

internaționale și naționale, Colegiul penal reține că motivele invocatele recurent nu pot fi

acceptate pentru confirmarea unui viciu fundamental, care ar fi afectat decizia atacată.

În continuare se atestă că argumentele autorului recursului cu privire la faptul că

acțiunile lui I. Tcacenco nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

Colegiul penal le consideră irelevante, or activitatea instanțelor judecătorești privind

aprecierea sau reaprecierea probelor conținute în dosarul penal și a circumstanțelor cauzei,

este o competentă și prerogativă legală a instanțelor de fond, iar invocarea în cadrul unui

recurs în anulare doar a aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens, așa cum îl

propune recurentul este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu

fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă

Astfel se constată, că argumentele instanței de recurs ordinar sunt întemeiate și

pentru a evita repetări inutile se însușesc de instanța de recurs în anulare, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanța inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

4

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă

în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie

1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să

solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării

procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competenta de revizuire a

instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției

și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei

pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se

vedea cauza Vieru Igor contra Republicii Moldova, Nr.25763/10, 18 iunie 2019

La caz, instanța de recurs în anulare atestă că ,hotărârea contestată nu este afectată

de un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale, această hotărâre rămasă

definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare

a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.

Așadar, în speța dată, Colegiul penal constată că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce ar indica la

existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta hotărârea irevocabilă, iar existența

unei alte păreri a apărării asupra aceleiași probleme nu poate servi temei pentru

reexaminarea cazului.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Babără Victor în

numele condamnatului Tcacenco Ilie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Tcacenco Ilie, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 05 decembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

5