1ra-1841/19 — art. 183 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 183 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1841/19 — art. 183 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1841/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Janu Anatolie în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019, în cauza penală privind-o pe
Traciuc Ana xxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.11.2017 - 21.12.2018;
Instanța de apel: 07.02.2019 - 17.04.2019;
Instanța de recurs: 07.08.2019 - 16.10.2019.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 21 decembrie 2019,
Traciuc Ana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183
alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, pe motivul expirării termenului de
tragere la răspundere penală.
S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Bascova
Galina, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului cauzat să se expună instanța
în ordine civilă.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Traciuc Ana fiind
angajată a SA „Combinatul de pâine din Bălți" și numită conform ordinului nr.
xxxx, din 01.11.2012 în funcție de șef de schimb, brigada 2, fiindu-i atribuită
conform ordinului nr.xxxx din 09.01.2014, pct.9, funcția de persoană responsabilă
de organizarea respectării cerinței tehnicii securității muncii, a încălcat cerințele
cap.II „Obligațiunile funcționale" alin. 13 din instrucțiunea privind obligațiunile
funcționale pentru șeful de schimb, elaborată și aprobată de SA „Combinatul de
pâine din Bălți", nu a respectat cerințele pct.67,68,70 din Regulamentul privind
modul de organizare a activităților de protecție a lucrătorilor la locul de muncă și
prevenire a riscurilor profesionale aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.95,
din 05.02.2009, prin care a adus-o pe Bascova Galina la efectuarea lucrărilor
1
mașina de fărâmițat „KДУ-2,0-1 Укpaинкa", fără a fi efectuată instruirea
periodică a ei, pentru a fi actualizate cunoștințele în domeniul securității și
sănătății în muncă.
Ca rezultat, la 12.02.2014, angajata SA „Combinatul de pâine Bălți", Bascova
Galina, aproximativ la ora 13.40, primind sarcina de efectuare a pâinii uscate la mașina
de fărâmițat „KДУ-2,0-1 Укpaинкa", a pus în funcțiune mașina, luând din container
pâinea uscată pe care o punea pe transportatorul mașinii urnând fărâmițarea. La finisarea
procesului Bascova Galina, observând că cantitatea pâinii farâmițate este mai mucă decât
cantitatea pâinii până la fărâmițare, a introdus mâna dreaptă la gura de scurgere pentru a
o curăța, astfel paletele de descărcare fiind în mișcare după inerție i-au prins mâna
dreaptă, cauzându-i ultimei conform raportului de examinare medico-legală nr. 109 D,
din 27.03.2014 traumatism a mânii drepte: amputația incompletă a degetului 2, mâna
dreaptă; fractura deschisă a oaselor metacarpiene 2-3-4 cu lezarea tendoanelor extenzori
deget 2-3 și tracție a nervilor digitali nervilor 1-3 pe partea radială; plăgi deschise
multiple pumnului și mânii, care au condiționat o dereglare a sănătății dc lungă durată
(mai mult de 21 zile) și se califică la vătămări corporale medii.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de avocatul Janu
Anatolie în numele inculpatei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.
În apelul său avocatul a indicat că:
- instanța nu a apreciat just probele pe cauza dată, care sunt suficiente,
pertinente și coroborează între ele si care confirmă că inculpata Traciuc Ana nu a săvârșit
infracțiunea ce i se incriminează, deoarece nu sunt premize în acest sens;
- instanța de judecată face niște constatări ilegale în partea descriptivă a
sentinței, inclusiv luând rolul acuzatorului de stat, în loc să aprecieze și să
contraargumenteze probele administrate la cauza penală în coraport cu dovedirea sau
nedovedirea vinei inculpatei;
- nici unul din martorii acuzării nu au relatat instanței precum că Ana Traciuc
ar fi identificată ca persoană vinovată în producerea accidentului ce a avut loc cu
Bascova Galina.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019 a
fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. Colegiul a reținut că, judecând cauza penală, instanța de fond a respectat
normele procesual-penale și normele penale, a verificat complet, toate aspectele și în
mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală.
La pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de
fapt, de drept și just a tras concluzia că inculpata a fost recunoscută culpabilă de
comiterea infracțiunii imputate, cu încetarea procesului penal, pe motivul expirării
termenului de tragere la răspundere penală.
Atât la faza urmăririi penale, cât și în instanța de fond și cea de apel inculpata
Traciuc Ana nu a recunoscut fapta săvârșită, însă probele administrate pe caz, ce se
2
conțin în rechizitoriul din dosarul penal și care au fost cercetate în ședința de judecată,
ulterior reflectate în partea descriptivă a sentinței demonstrează contrariul.
Instanța a menționat că, prima instanță just a încetat procesul penal de învinuire a
lui Traciuc Ana în comiterea infracțiunii prevăzute de art.183 alin.(l) Cod penal pe
motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, or, din
materialele cauzei rezultă, că inculpata a comis infracțiunea la 12.02.2014, fapt ce rezultă
din rechizitoriu și fapta constatată de instanța de fond, susținută de probe, iar potrivit
art.60 alin.(l) lit.b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua
săvârșirii infracțiunii au expirat 2ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave
(art. 183 alin. 1 CP).
Versiunile și argumentele prezentate de inculpată și apărătorul acestuia este o
evidentă formă de sustragere de la răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită, or, s-
a stabilit cert și fără careva dubii, că faptele expuse în învinuire își regăsesc în probele
administrate și cercetate în ședința de judecată, suplimentar în instanța de apel.
Argumentul, că Traciuc Ana n-a fost instruită se combate prin materialele cauzei,
și anume, potrivit extrasului din procesul-verbal nr.9 din 26.04.2013, Traciuc Ana a fost
inclusă în lista persoanelor autorizate care au trecut cursurile în domeniul securității și
sănătății în muncă și relațiile de muncă. Materialele cauzei conțin probe, că Traciuc Ana
în calitatea sa de șef de schimb n-a instruit subalternii săi în domeniul securității muncii,
făcându-se referire la ordinile întreprinderii instrucțiunile, regulile, fișa de instruire a lui
Bascova Galina, raportul de expertiză grafologică.
Este greșită concluzia apărării, că martorii acuzării n-au relatat nimic în susținerea
vinovăției, or, atât partea vătămată, cât și martorii au confirmat circumstanțele faptei,
precum și datele referitor la instructaj. Mai mult ca atât, inspectorul de muncă a dat
declarații referitor la controlul efectuat și concluziile sale, din care rezultă că responsabil
era Traciuc Ana.
În speța dată nu este nici un temei de a pronunța o sentință de achitare, or, probele
administrate de organul de urmărire penală, cercetate în instanța de fond și suplimentar în
instanța de apel confirmă cert și fără careva dubii rezonabile că Traciuc Ana a comis
infracțiunea prevăzută la art. 183 alin.(l) Cod penal, dar în legătură cu expirarea
termenului de prescripție a fost încetat procesul.
Împotriva hotărârii menționate avocatul Janu Anatolie în numele
inculpatului a declarat recurs ordinar, în care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei
în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel nu s-a expus, nu
a cercetat și nu a apreciat la justa valoare probele cauzei, care dovedesc cu certitudine
nevinovăția inculpatei.
5.1. Asupra recursului a depus referință procurorul, pledând întru
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel.
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă drept temei de drept
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și motivarea soluției este expusă
neclar.
Colegiul constată că temeiul invocat pentru declararea recursului ordinar nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept
invocată de recurent.
Astfel, instanța de recurs reiterează că motivarea hotărârii este un proces de analiză
și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea
tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante
din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei
motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în speță. Investită cu o situație
de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de
fapt reținută și a concluzionat corect de a menține soluția instanței de fond.
În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor cauzei penale și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima
instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că, instanța de
apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de
procedură penală, aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelului declarat de avocat, cu menținerea sentinței de încetare.
Decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,
fiind legală și întemeiată.
Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei
a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de procedură penală,
4
cercetând sub toate aspectele probele administrate și invocate la pct.4.1 a prezentei
decizii, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat o apreciere corespunzătoare prin
prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu,
confirmă vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o
parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,
neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci
discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea
unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe
care materialul probator o susține.
În speță, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor
invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția
inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate și că
nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea cauzei,
care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte soluții, or, instanța de apel a
audiat pe viu inculpata și martorii și a cercetat și verificat probatoriul administrat la caz.
Așadar, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și
multi-aspectual în textul sentinței și deciziei, iar careva temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea
normelor de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către
instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat,
corect instanța de apel ajungând la concluzia de a menține sentința primei instanțe.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal reține că motivele invocate în
recurs sunt neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța
de apel corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de avocat, motivare
pe care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce
vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert
vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru
fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea
noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale
supuse atenției sale.
Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi
afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport
probatoriu și contravin probelor administrate în cauză și prin urmare, soluția adoptată de
către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
5
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în
numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17
aprilie 2019, în cauza penală privind-o pe Traciuc Ana, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
6