1ra-438/2019 — art. 183 alin. 1 CP

1ra-438/2019 — art. 183 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-438/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

DAMASCHIN Victor XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.03.2017 – 30.07.2018;

Instanța de apel: 05.09.2018 – 24.10.2018;

Instanța de recurs: 17.01.2018 – 19.02.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă :

încetarea procesului penal în privința lui Damaschin V., învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

pentru tragerea la răspunderea penală.

25 octombrie 2012, în jurul orei 11.00, activând în calitate de manager regional vânzări și

logistică a unităților de producere Drochia și Alexandreni, a Departamentului Vânzări și

Marketing Î.M. „Sudzucker-Moldova” SA, care conform fișei de post „JJH - 5.0.9-3”, fiind

numit persoană responsabilă de calea ferată și transportul feroviar, adică persoana cu funcție

de răspundere și conform atribuțiilor de funcție urma să elaboreze și să organizeze măsurile

de reparație, menținere și asigurare a exploatării corecte a căilor ferate și a transportului

unităților de producere Drochia și Alexandreni, încălcând prevederile art. 10 alin. (2) și art.

13 lit. a) din Legea securității și sănătății în muncă din 10 iulie 2008, conform cărora nu a

fost organizată evaluarea factorilor de risc profesional la locul de muncă în domeniul

1

securității și sănătății în muncă, nu s-au aplicat măsuri preventive de evitare a riscurilor,

fiind obligat să vegheze la adoptarea măsurilor stabilite de lege ținând seama de schimbarea

împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situația existență, precum și contrar pct. 4 alin. (13)

din Regulamentul privind îndeplinirea Legii securității și sănătății în muncă nu au fost

stabilite zonele care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă, contrar

prevederilor secțiunii 4-a „Semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată” a Regulamentului

Circulației Rutiere aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 379 din 13.05.2009, a admis

producerea unui accident de muncă cu Cuceinic Vl., care fiind angajat în calitate de

mecanizator în cadrul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA și deplasându-se cu tractorul de model

T-156 pe drumul din direcția canalului central spre trecerea improvizată la nivel cu calea

ferată nr.7 situată pe teritoriul întreprinderii, a fost lovit lateral de locomotiva întreprinderii,

ca rezultat tractorul a fost inversat și târât pe calea ferată aproximativ 4-5 m, iar

mecanizatorul Cuceinic Vl., conform actului de examinare medico-legală nr.176D din

15.11.2012, în rezultatul impactului a primit leziuni, care se califică ca vătămări corporale

medii, ce au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat.

Procurorul conducându-se de baza factologică expusă, a încadrat acțiunile

inculpatului, în drept, în temeiul art. 183 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor de

protecție a muncii, adică încălcarea de către o persoană cu funcție de răspundere a tehnicii

securității, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni.

401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror și inculpat.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea neîncasării de către

prima instanță a cheltuielilor judiciare în sumă de 1277 de lei din contul inculpatului, cu

pronunțarea unei soluții de admitere integrală a acestei cerințe și, concomitent, cu admiterea

acțiunii civile înaintate de ÎM „Sudzucker-Moldova” SA privind recuperarea prejudiciului

material în sumă de 280473,68 de lei.

Apelantul a indicat că, prin neîncasarea cheltuielilor de judecată de către prima

instanță la inculpat, aceasta a ignorat prevederile art. 143, 227-229 Cod de procedură penală

pertinente în acest sens. La fel, acesta a indicat că prin neîncasarea sumei de 280473,68 de

lei de la inculpat în beneficiul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA, instanța a ignorat prevederile

art. 225 CPP. La materialele cauzei penale este anexată ordonanța de recunoaștere în calitate

de parte civilă a întreprinderii nominalizate în persoana reprezentantului prin procură,

Arseni O., care a solicitat recuperarea prejudiciului material în sumă de 280473,68 de lei,

acuzatorul de stat a solicitat în cadrul dezbaterilor judiciare admiterea integrală a acestei

acțiuni, iar instanța nu s-a expus asupra cerinței date.

3.2. Inculpatul a solicitat repunerea în termen a apelului, indicând că a recepționat

sentința motivată abia la 18.09.2018, după care a menționat că prima instanță a

desconsiderat demersul său adresat procurorului, înregistrat la 20.03.2017 (f.d.115-118, vol.

II), în care inculpatul a indicat încălcările de procedură penală comise atât de ofițerul de

urmărire penală, cât și de procuror la etapa urmăririi penale.

De asemenea, apelantul a indicat că instanța a ignorat cererea înregistrată cu nr. 3742

din 05.05.2017 la Judecătoria Drochia, privind excluderea probelor lovite de nulitate, din

2

motivul încălcărilor de procedură admise de reprezentanții organului de urmărire penală IP

Drochia. Totodată, criticând faptul rechemării judecătorului din concediu anual și procesul-

verbal al ședinței de judecată preliminare, indicând în acest sens că la ședința dată nu ar fi

fost prezenți procurorul și interpretul.

Cele relatate, în opinia apelantului, denotă că materialele acestei cauze penale au fost

examinate superficial, subiectiv, formal și unilateral, fără a fi verificate sub toate aspectele

cererile, demersurile, probele invocate și prezentate de el pe parcurs, fapt prin care au fost

încălcate prevederile CEDO, solicitând rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare și de încetare a urmăririi penale.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

prima instanță se bazează pe probele cercetate, care au fost suplimentar verificate în instanța

de apel, iar în urma verificării probatoriului conclude că probele puse la baza sentinței de

condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora instanța de judecată a apreciat

obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Astfel, instanța de fond corect a statuat

privitor la vinovăția lui Damaschin V., axându-se pe declarațiile părții vătămate, a

martorilor și a celorlalte probe din dosar.

Colegiul a considerat că în vederea confirmării vinovăției inculpatului este relevant

contractul individual de muncă nr. 43 din 1 mai 2010 încheiat între ÎM „Sudzucker

Moldova” SA și Cuceinic Vl. prin care ultimul a fost angajat în calitate de tractorist în

cadrul secțiunii mecanizare utilajului unității de producere Drochia. Conform raportului de

expertiză medico-legală nr.48 D din 29.03.2013, pe corpul lui Cuceinic Vl. s-au constatat

vătămări corporale sub formă de: fractură incompletă de epifiză proximală peroneu a

gambei stângi, plăgi contuze la gamba dreaptă, care se califică către vătămări corporale

medii, care au provocat dereglarea sănătății pe un timp îndelungat. Pertinent cazului este și

raportul de expertiză judiciară nr. 1167 din 03.11.2016, conform căruia s-a concluzionat, că

persoana responsabilă de calea ferată la ÎM „Sudzucker-Moldova” SA nu a organizat

instalarea indicatorilor de informare și avertizare la nivel de trecere a căii ferate nr. 7 și

defrișarea sectorului în apropierea trecerii, întru asigurarea câmpului vizual corespunzător.

Între nerespectarea prevederilor indicate și producerea accidentului de muncă există legătură

cauzală.

Astfel, instanța de apel a considerat că judecând cauza penală instanța de fond în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a respectat normele

procesuale, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei,

a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând

la concluzia privind vinovăția inculpatului Damaschin V. în comiterea infracțiunii

incriminate, constatând și reținând în acțiunile acestuia semnele componenței de infracțiune

prevăzută de art. 183 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor de protecție a muncii, adică

încălcarea de către o persoană cu funcție de răspundere a tehnicii securității, dacă această

încălcare a provocat accidente cu oameni.

3

Însă, similar instanței de fond, instanța a constatat temeiurile de încetare a procesului

penal, așa cum, la caz sunt întrunite condițiile pentru aplicarea art. 53 lit. g) Cod penal,

potrivit căruia, persoana care a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de

infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri

penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazurile prescripției de

tragere la răspundere penală.

Referitor la alegațiile inculpatului precum că nu se consideră vinovat și urmează a fi

achitat, instanța a menționat că acestea sunt declarative, neavând un careva suport, or, prin

probatoriul cercetat s-a constatat în afara oricărui dubiu, vinovăția acestuia. Nu pot fi

reținute ca relevante nici invocările inculpatului privitor la irelevanța fișei de post din

01.03.2010 pe motiv că nu ar fi fost semnată de persoana responsabilă de elaborarea ei,

precum și faptul, că până la accident activa după o fișă de post, iar ulterior ar fi fost

perfectată o altă fișă, or, potrivit fișei de post a managerului vânzări regionale și logistică

ultima este semnată de persoana care a elaborat-o, de persoana care urmează să verifice

îndeplinirea acesteia, fiind și confirmată prin semnătura reprezentantului administrației.

Fișa în cauză este datată cu 01.03.2010, a fost semnată de inculpatul Damaschin V.,

fapt confirmat de acesta în ședința instanței de fond. De asemenea în acest sens este de

menționat și faptul, că conform atribuțiilor, responsabil pe activitatea de reparație,

întreținere și asigurarea exploatării liniilor căilor ferate și transportului de la punctele de

producție Drochia și Alexăndreni este Damaschin V. (f.d.8-11, vol. II).

De asemenea, nu au relevanță invocările inculpatului precum că o ordonanță de

prelungire a termenului de urmărire penală este datată cu 29.02.2015, pe când luna februarie

la acel moment avea doar 28 zile, or, la caz se constată o simplă eroare materială, care în

nici un mod nu afectează probatoriul administrat la caz.

În apel, inculpatul a criticat și raportul de expertiză a tehnicii securității muncii,

limitându-se doar la interpretări declarative lipsite de careva suport, nesolicitând totodată

numirea unei expertize în acest sens, fapt ce determină Colegiul de a cataloga ca irelevantă

această solicitare.

Cu privire la solicitarea procurorului ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată

suportate în rezultatul efectuării expertizelor judiciare în sumă totală de 1277 de lei, instanța

a consemnat că argumentele sunt neîntemeiate, deoarece art. 143 alin. (1) pct. 6) CPP

prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe

nu poate fi stabilit adevărul în cauză. La caz s-au suportat cheltuieli judiciare în sumă de

1277 de lei pentru efectuarea expertizei judiciare medico-legală în vederea stabilirii

vătămărilor corporale la partea vătămată, fiind ordonată de către organul de urmărire penală

din oficiu, acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În același context, instanța a considerat relevante prevederile art. 75 alin. (3) al Legii

nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, potrivit

cărora, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

4

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.

142 alin.(2) Cod de procedură penală.

Drept urmare a celor invocate, în cazurile când expertiza este dispusă de către organul

de urmărire penală sau de către procuror din oficiu, plățile necesare pentru efectuarea

acesteia vor fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.

Cât privește dezacordul acuzării cu neîncasarea sumei de 280473,68 de lei de la

inculpat în beneficiul ÎM „Sudzucker-Moldova” SA, indicând în acest sens, că la materialele

cauzei penale este anexată ordonanța de recunoaștere în calitate de parte civilă a

întreprinderii date, în persoana reprezentantului prin procură Arseni O., care a solicitat

recuperarea prejudiciului material în sumă de 280473,68 de lei, iar acuzatorul de stat a

solicitat în cadrul dezbaterilor judiciare admiterea în totalmente a acțiunii date, instanța a

menționat că, potrivit art. 221 alin. (1) – (3) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în

orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești.

În cererea de înaintare a acțiunii civile se arată cauza penală în procedura căreia urmează

să fie intentată acțiunea civilă, cine și către cine înaintează acțiunea, valoarea acțiunii și

cerința de despăgubire. Dacă este necesar, partea civilă poate depune o cerere de

concretizare a acțiunii civile, la caz nefiind înaintată o cerere scrisă în acest sens, fapt ce nu

dă temei acuzării de a concluziona că instanța de fond a ignorat prevederile art. 225 Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, ÎM „Sudzucker-Moldova” SA a fost recunoscută ca parte civilă fiind

reprezentată de Arseni O., care nu a înaintat o acțiune civilă în acest sens și nici nu a

contestat sentința în această latură, pe când procurorul potrivit alin. (4) al aceluiași articol

înaintează sau susține acțiunea civilă înaintată în cazul în care persoana fizică sau juridică

cu drept de înaintare a acesteia nu are posibilitate de a-și proteja interesele, fapt ce nu

persistă la caz, iar solicitarea procurorului în acest aspect nu are suport juridic, ultimul

nefiind împuternicit în acest sens.

recurs ordinar solicitând casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare și încetare a urmăririi penale în privința sa.

Recurentul indică în cerere că, instanțele de fond au ignorat și nu au analizat demersul

inculpatului adresat procurorului, în care a făcut referire la mai multe încălcări de procedură

de la etapa urmăririi penale, ceea ce încalcă flagrant art. 20, 259, 275 Cod de procedură

penală, Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia și art. 60 Cod penal.

La fel, instanțele nu s-au expus argumentat asupra cererii inculpatului privind

excluderea probelor lovite de nulitate, încălcând astfel art. 94, 95, 101, 140, 145 și 251 Cod

de procedură penală și regula „fructului pomului otrăvit”.

Recurentul a mai criticat faptul rechemării din concediu anual de odihnă a

judecătorului-raportor și procesul-verbal al ședințelor de judecată din 18.07.2018 -

30.07.2018, întrucât acestea în opinia lui au fost făcute cu încălcări. Inculpatul menționează

că nu a avut acces la sentință și la procesul-verbal al ședințelor desfășurate de prima instanță

5

până la data de 18.09.2018, astfel fiindu-i îngrădit dreptul de a face cunoștință cu actele

cauzei.

procurorul a depus referințe exprimându-și opinia asupra recursului depus de inculpat

menționând că acestea urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente de fapt și de

drept.

Din punct de vedere procesual, soluția de respingere a recursului declarat în prezenta

cauză se bazează pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit

căreia judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată. Înainte de a pronunța soluția de respingere a prezentei cereri, instanța a verificat

dacă temeiurilor de casare din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală sunt subsecvente

circumstanțelor desfășurate de inculpat în cererea de recurs, pe fond constatând că hotărârile

contestate sunt conforme legii procesual-penale, fără a prezenta vreo lipsă de natură să le

afecteze și să genereze desființarea acestora.

În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs la

această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului cauzei, nu

dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat asupra

acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de apel și asupra

cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.

Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar rațiunea și

finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei. Potrivit prevederilor art. 434

Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul

Penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

La caz, instanța de recurs nu a constatat admiterea erorilor sau altor deficiențe în lucrul

judecat de instanțele de fond.

Reieșind din solicitările avansate de inculpat în cererea de recurs, Colegiul constată că

acesta pledează pentru casarea deciziei instanței de apel, precum și a sentinței, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare și încetare a urmăririi penale. Inter

alia, unul din motivele care au dus la respingerea acestui recurs, include și solicitarea

contradictorie a recurentului, care pe de o parte dorește să fie achitat, iar pe de altă parte să

se dispună încetarea urmăririi penale în privința sa, ca atare, instanțele de fond au conchis

deja asupra soluției de încetare a procesului penal în privința lui Damaschin V., învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție pentru tragerea lui la răspunderea penală. Respectiv, Colegiul

consideră că recurentul, fără a face deosebire esențială între cele două soluții și temeiurile

6

prevăzute de lege pentru dispunerea acestora, eronat le-a indicat pe ambele în partea

dispozitivă a cererii sale, nefiind clar în acest sens pentru care totuși soluție dânsul pledează.

Concomitent, analizând textual cererea de recurs în paralel cu cererea de apel a

inculpatului, Colegiul constată că acestea sunt identice după conținut, adică partea, făcând

trimitere la aceleași norme procesual-penale și penale, critică aceleași chestiuni ce vizează

judecarea cauzei de către prima instanță, asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat

prin decizia adoptată. Respectiv, având în vedere că argumentele recurentului au fost deja

analizate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există

circumstanțe cu caracter substanțial și convingător, care să justifice ingerința instanței

supreme în hotărârea instanței de apel, Colegiul consideră cererea de recurs inadmisibilă.

Raționamentele pe care se fundamentează soluția de inadmisibilitate a prezentului

recurs, se mai bazează pe aceea că, este inacceptabil faptul că inculpatul, pe calea recursului

ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a sentinței primei instanțe, în acest

sens instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excede scopul pentru care aceasta a fost creată. Simpla posibilitate de a exista două puncte

de vedere asupra unei chestiuni nu este un temei pentru reexaminare a cauzei în fond. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor

circumstanțe ce au un caracter substanțial și obligatoriu, ceea ce la caz nu s-a dovedit. (a se

vedea Ryabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, & 52, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului 2003-IX)

În continuare, Colegiul consideră necesar de a accentua că, legea procesual-penală

după îndeplinirea unor acțiuni prevede anumite mecanisme și termene de contestare a

acestora de către părți, de care era în drept să facă uz inclusiv și inculpatul. Din actele

dosarului, se constată că, Damaschin V., cu toate că critică modalitatea de întocmire a

procesului-verbal de către prima instanță, nu s-a condus de prevederile art. 336 alin. (6) din

Codul de procedură penală potrivit căruia, în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării

semnării procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra

lui, indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Prin urmare,

criticele recurentului în această parte, nu pot fi preluate spre examinare de către instanța de

recurs, fiind omis termenul de contestare a unor atare acțiuni procesuale.

De asemenea, instanța consideră că alegațiile inculpatului privitor la aceea că a făcut

cunoștință cu sentința motivată și procesul-verbal al ședinței de judecată abia la 18

septembrie 2018, nu mai prezintă relevanță, dat fiind că Curtea de Apel a admis cererea lui

Damaschin V. și a repus în termen apelul declarat de acesta examinându-l pe fond. În aceste

împrejurări nu se poate vorbi despre o îngrădire a drepturilor inculpatului prevăzute de art.

60 Cod de procedură penală, după cum pretinde ultimul.

Pe lângă cele expuse, Colegiul constată că recurentul invocă că la administrarea unor

probe au fost admise încălcări procesuale de către organul de urmărire penală, pe care

instanțele nu le-au luat în considerare și nu i-a admis demersul privind declararea nulității

acestora. Contrar afirmațiilor inculpatului, în decizia instanței de apel desfășurat au fost

supuse verificării probele din dosar, precum și toate criticele inculpatului în partea ce ține de

administrarea probatoriului, fiind menționate următoarele:

7

„Referitor la alegațiile inculpatului precum că, nu se consideră vinovat și urmează a fi

achitat, Colegiul rezumă că acestea sunt declarative, neavând un careva suport, or, prin

probatoriul cercetat s-a constatat în afara oricărui dubiu, vinovăția acestuia. Nu pot fi

reținute ca relevante nici invocările inculpatului privitor la irelevanța fișei de post ... din

01.03.2010 pe motiv că nu ar fi fost semnată de persoana responsabilă de elaborarea ei,

precum și faptul, că până la accident activa după o fișă de post, iar ulterior ar fi fost

perfectată o altă fișă, or, potrivit fișei de post a managerului vânzări regionale și logistică

ultima este semnată de persoana care a elaborat-o, de persoana care urmează să verifice

îndeplinirea acesteia, fiind și confirmată prin semnătura reprezentantului administrației.

Fișa în cauză este datată cu 01.03.2010, a fost semnată de inculpatul Damaschin V.,

fapt confirmat de acesta în ședința instanței de fond. De asemenea în acest sens este de

menționat și faptul, că conform atribuțiilor, responsabil pe activitatea de reparație,

întreținere și asigurarea exploatării liniilor căilor ferate și transportului de la punctele de

producție Drochia și Alexăndreni este Damaschin V. (f.d.8-11, vol. II).

De asemenea, nu au relevanță invocările inculpatului precum că o ordonanță de

prelungire a termenului de urmărire penală este datată cu 29.02.2015, pe când luna

februarie la acel moment avea doar 28 zile, or, la caz se constată o simplă eroare

materială, care în nici un mod nu afectează probatoriul administrat la caz.

În alegațiile sale, inculpatul critică și raportul de expertiză a tehnicii securității

muncii, limitându-se doar la interpretări declarative lipsite de careva suport, nesolicitând

totodată numirea unei expertize în acest sens, fapt ce nu dă temei Colegiului penal de a

cataloga ca irelevantă concluzia dată de experți.”

Cu titlul de principiu, se relevă că, una din condițiile guvernante la adoptarea hotărârii

judecătorești legale este respectarea garanțiilor procesului echitabil, ceea ce, la caz, a fost

îndeplinit întocmai de către instanțele ierarhic inferioare.

Prin urmare, Colegiul Penal lărgit se raliază statuărilor din sentința și decizia recurată,

în partea în care instanțele au consemnat că, dosarul în privința lui Damaschin V. a parvenit

în instanță deja cu termenul de prescripție expirat, la 13 martie 2017, întrucât infracțiunea

prevăzută de norma de incriminare – art. 183 alin. (1) Cod penal, face parte din categoria

celor ușoare, ceea ce înseamnă că, în baza art. 60 Cod penal, aceasta devine prescriptibilă

peste doi ani de la comitere. Cu toate acestea, corect instanțele au parcurs toate etapele

procesuale de examinare a cauzei, având în vedere că, încetarea procesului penal în cazul

când a intervenit termenul de prescripție sau actul de amnistie (pct. 4) art. 275 Cod de

procedură penală) este posibilă numai cu acordul învinuitului și/sau reprezentantului lui

legal. Inculpatul pe tot parcursul procesului penal a criticat cu vehemență învinuirea ce i se

incriminează pledând nevinovat, respectiv în vederea respectării prezumției nevinovăției,

instanțele corect au supus verificării probatoriul din dosar, ajungând la concluzia că

vinovăția lui Damaschin V. de cele incriminate a fost dovedită indubitabil. Curtea

Europeană a reamintit că prezumția de nevinovăție, consacrată de paragraf. 2 al art. 6 din

Convenție, este un element al noțiunii de proces echitabil în materie penală, care trebuie

interpretată în lumina jurisprudenței Curții în materie.

Mai mult ca atât, domeniul de aplicare a art. 6 paragraf. 2 are o sferă de incidență

8

foarte largă, cuprinzând și deciziile judiciare de încetare a procesului penal. Prezumția de

nevinovăție ar putea fi ipotetic încălcată dacă, fără să fi fost în mod prealabil stabilită

vinovăția acuzatului și, în special, fără ca acesta să fi avut posibilitatea să-și exercite dreptul

la apărare, o decizie judiciară care îl privește ar reflecta încetarea procesului penal în

privința acestuia. Chiar dacă constatarea vinovăției este formală, este suficient să existe o

argumentație care să lase să se întrevadă că judecătorul l-a considerat vinovat pe inculpat,

dar a încetat procesul în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În speța noastră, anume această constatarea a fost trasată de către magistrații instanței

de apel, cu respectarea garanțiilor procesuale de care beneficiază inculpatul potrivit legii.

Respectiv, în cauza deferită judecății, soluția de încetarea a procesului penal, în legătură cu

intervenirea prescriptibilității penale, a fost pronunțată de instanțele de fond, fără afectarea

anumitor drepturi ale inculpatului.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanțele de fond

au cercetat minuțios toate aspectele învinuirii înaintate lui Damaschin V., în acest sens

verificând și apreciind conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării ajungând la concluzia corectă despre

vinovăția inculpatului și încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină între

situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel, nefiind identificate de instanța de

recurs prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

Penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil.

lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Damaschin Victor

XXXXX, cu menținerea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 24 octombrie

2018, în propria cauză penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

9