1ra-1888/18 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1888/18 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1888/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun, Iurie Bejenaru

judecând în ședință, fără participarea părților recursurile ordinare declarate de către

inculpat și avocatul acestuia, Martalog Viorica, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2018, în cauza penală în privința

lui

Damaschin Ion Xxxxx, născut la xx.xx.xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.02.2017 - 29.03.2018;

Instanța de apel: 26.04.2018 - 19.06.2018;

Instanța de recurs: 20.08.2018 - 20.11.2018.

C O N S T A T Ă:

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Damaschin Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial, lui Damaschin Ion i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără

amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani.

Pedeapsa aplicată lui Damaschin Ion prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018,

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul

comunității pe termen de 120 (una sută douăzeci) ore, s-a dispus a fi executată de sine

stătător.

12.01.2017, în jurul orei 17.20, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane în mod

deschis, în timp ce se afla în interiorul magazinului „Smaragt”, ce aparține SRL „Cviors”

amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare 128, mun. Chișinău sub pretextul procurării unui

lănțișor, o brățară și a unui inel confecționate din aur a probat mai multe produse, de unde

în timp ce acesta avea în mână un lănțișor, o brățară și un inel confecționate din aur, a

aruncat cu nisip și zăpadă în fața unei vânzătoare-consultant, atrăgând atenția celeilalte

1

vânzătoare-consultant și folosindu-se de neatenția acestora a fugit de la fața locului într-o

direcție necunoscută, cauzându-i astfel SRL „Cviors” un prejudiciu material considerabil

în jur de 10 200 lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui

Damaschin Ion, recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, a-i stabili

pedeapsa minimă, ținând cont de art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de 3 ani 4

luni închisoare cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în temeiul art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, de 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității,

cărei îi corespund 30 zile închisoare (conform calculelor prevăzute de art. 87 alin. (1) Cod

penal) și prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, de 1 (unu) ani 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de răspundere pe termen de 3 (trei) ani, a-i stabili definitiv lui Damaschin Ion pedeapsa

sub formă de 3 (ani) 5 (cinci) luni închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei)

ani, care va fi executată separat.

Conform art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoare

în privința lui Damaschin Ion pe termen de probă de 1 (unu) ani.

În motivarea apelului s-a indicat:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a respectat prevederile art. 96, 385 alin.

(l), 394 alin. (l), (2) Cod de procedură penală, fiind încălcate normele de drept material și

procedural, legate de individualizarea pedepsei, fiind neglijate circumstanțe atenuante,

care ar fi influențat stabilirea pedepsei inculpatului, și anume faptul că ultimul are la

întreținere soția, care nu lucrează, deoarece îngrijește de copilul minor de patru luni și

recuperarea integrală benevolă de către inculpat a prejudiciului cauzat părții vătămate;

- soluția instanței vis-a-vis de aplicarea pedepsei cu închisoarea, izolându-1 de

societate, nu corespunde principiului proporționalității între interesul social (scopul

pedepsei penale) și drepturile inculpatului la un proces echitabil, iar argumentele instanței

sunt contradictorii în raport cu motivele proprii, invocate în partea descriptivă a sentinței.

- instanța nu a motivat necesitatea izolării inculpatului de societate, totodată, în partea

descriptivă a sentinței, instanța ajunge la concluzia stabilirii acestuia a pedepsei la limita

minimă, adică 3 ani 3 luni închisoare, iar în dispozitivul sentinței lui Damaschin Ion i se

stabilește pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, astfel dispozitivul sentinței de condamnare

contravine părții descriptive a acesteia;

- stabilind inculpatului pedeapsa definitivă conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod

penal, instanța nu a indicat cu care pedeapsă este cumulată sancțiunea stabilită, doar din

caracterul pedepsei cumulate se poate deduce că instanța face referire la pedeapsa stabilită

prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018 prin care Damaschin Ion a fost condamna

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal;

2

- constatând faptul condamnării lui Damaschin Ion prin sentința Judecătoriei Orhei

din 07.02.2018, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, la aplicarea pedepsei definitive în

conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța de fond, contrar prevederilor art. 87

alin. (1) Cod penal, a dispus executarea separată a pedepsei de 120 ore muncă

neremunerată, cumularea acestora fiind obligatorie. În acest caz, instanța urma să

condamne definitiv inculpatul, prin cumularea și celor 120 ore muncă neremunerată,

potrivit sentinței din 07.02.2018, în temeiul art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, ce

corespund cu 30 zile de închisoare (120 ore muncă neremunerată : 4 ore pentru o zi în caz

de cumulare);

- instanța de judecată nu a examinat oportunitatea aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, or în cazul unui cumul al pedepselor potrivit art. 84 alin.

(4) Cod penal, aplicarea art. 90 Cod penal este legală și întemeiată;

- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată urma a ține cont de faptul că

în speță nu există circumstanțe agravante, fiind prezente circumstanțe atenuante, și anume

căința sinceră a inculpatului în cele săvârșite, recuperarea integrală benevolă a

prejudiciului, personalitatea acestuia care se caracterizează pozitiv, are la întreținere soția

și copilul nou-născut, circumstanțe care în ansamblu justifică soluția de suspendare

conționată a executării pedepsei.

declarat a fost respins ca nefondat.

4.1. În susținerea soluției sale instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

tras concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e) și

f) Cod penal, pentru care a și fost condamnat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, Colegiul a considerat că instanța de judecată la stabilirea categoriei și

a măsurii de pedeapsă inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, aplicând acestuia o pedeapsă corectă, echitabilă și

legală.

Cu referire la argumentele apelantului în vederea aplicării unei pedepse mai blânde

în privința inculpatului, Colegiul a conchis că la aprecierea felului și măsurii de pedeapsă,

instanța de judecată s-a călăuzit de prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, totodată ținând cont de gradul și pericolul social al

infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează

sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului, instanța de apel a reținut modul

săvârșirii infracțiunii, pericolul social, personalitatea inculpatului, circumstanțe atenuante,

cum ar fi căința sinceră și caracteristica pozitivă a acestuia, ne fiind reținute careva

3

circumstanțe agravante, iar toate aceste stări de fapt fiind cumulate indică că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate.

Instanța de apel, raportând prevederile legale la materialele cauzei, ținând cont de

faptul că inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei având loc în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, a concluzionat că instanța de fond întemeiat a dispus aplicarea în

privința lui Damaschin Ion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

e) și f) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, or aceasta se

încadrează în limitele pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Subsecvent, Colegiul a reținut din materialele cauzei că Damaschin Ion a fost

condamnat prin sentința Judecătorie Orhei, sediul Central din 07.02.2018 în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fapta fiind comisă la data de 22.10.2016, iar prin sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Central din 07.02.2018, Damaschin Ion a fost condamnat în

baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la închisoare pe termen de 1 an și 6 luni, cu

stabilirea conform art. 90 Cod penal a unui termen de probațiune de 1 an.

În acest sens, Colegiul a considerat întemeiată soluția instanței de fond și în partea

stabilirii pedepsei inculpatului cu aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, potrivit căruia

conform prevederilor alin. (l)-(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în care, după

pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea

unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz,

în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza

primei sentințe.

Astfel, Colegiul a considerat că instanța de fond întemeiat a adăugat partea

neexecutată a sentinței Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în baza căreia inculpatul a

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i lui Damaschin Ion pentru

concurs de infracțiuni prin cumul parțial, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe

termen de 4 (patru) ani cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani, iar

pedeapsa aplicată acestuia prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 07.02.2018

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost lăsată pentru executare de sine

stătător.

Totodată, Colegiul nu a reținut argumentele referitor la aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 87 Cod penal, stabilind că norma dată este inaplicabilă în

speță.

Referitor la solicitarea apelantului cu privire la aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul a reținut că la emiterea sentinței instanța de fond

a dat o apreciere corectă circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, în special

ținând cont de faptul că în privința acestuia există trei sentințe de condamnare, suspendarea

pedepsei cu stabilirea unui termen de probațiune, nefiind aplicabilă. Mai mult, faptul că

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, prin aplicarea art. 3641

Cod de procedură penală, Damaschin Ion a beneficiat de reducerea pedepsei, iar acest

4

motiv nu poate primi o dublă valență în sensul aplicării art. 90 Cod penal, corectarea

inculpatului fiind posibilă doar cu izolarea acestuia de societate.

avocatul acestuia, Martalog Viorica, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10 ) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit căreia cauza a fi remisă la rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Lecturând recursurile declarate, Colegiul lărgit constată că acestea sunt bazate pe

aceleași temeiuri, fiind invocate aceleași argumente, și anume:

- instanța de apel ca și instanța de fond, individualizând pedeapsa inculpatului nu

a luat în considerație toate circumstanțele atenuante, fiind neglijate ca inexistente

circumstanțele atenuante cum ar fi faptul că acesta are la întreținere soția, care nu

lucrează și un copil minor de trei luni, cât și recuperarea integrală benevolă de către

inculpat a prejudiciului;

- instanța de apel a admis ilegalitatea instanței de fond, care după aplicarea pentru

infracțiunea incriminată (art. 187 Cod penal) a pedepsei de 4 ani închisoare, în temeiul

art. 84 alin. (4) Cod penal, a cumulat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită

prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018 în baza art. 190 Cod penal, stabilindu-

i definitiv aceeași pedeapsă de 4 ani închisoare;

- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că în partea descriptivă a

sentinței, instanța de fond a ajuns la concluzia stabilirii inculpatului a pedepsei la

limita minimă, adică 3 ani 3 luni închisoare, iar în dispozitivul sentinței acestuia i se

stabilește pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, prin urmare dispozitivul sentinței de

condamnare contrazice motivării expusă în partea descriptivă a sentinței;

- constatând faptul condamnării inculpatului prin sentința Judecătoriei Orhei din

07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă neremunerată

în folosul comunității, la aplicarea pedepsei definitive în temeiul art. 84 alin. (4) Cod

penal, instanța de apel inexplicabil a reținut drept întemeiată hotărârea instanței de

fond, care contrar prevederilor art. 87 alin. (1) Cod penal, a dispus executarea separată

a pedepsei de 120 ore muncă neremunerată, cumularea acestora fiind obligatorie;

5.1. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care solicită

instanței de recurs a decide asupra inadmisibilității acestora, ca fiind vădit neîntemeiate,

considerând că admiterea de către instanța de recurs a recursurilor ordinare declarate, ar

duce la agravarea situației inculpatului în propriul recurs, fapt inadmisibil potrivit

prevederilor legii procesual penale enunțate.

în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a fi

admise, cu casarea deciziei instanței de apel parțial, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

5

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul urma să verifice mai amănunțit legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în latura pedepsei, în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și să adopte o hotărâre legală

și întemeiată în această parte.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au fost

respectate întocmai la judecarea apelului.

Drept temeiuri pentru recurs inculpatul și avocatul acestuia au invocat art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul lărgit atestă că recurenții sunt de acord cu circumstanțele de fapt și cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărârile recurate sub aspectul

individualizării greșite a pedepsei aplicate, iar motivele invocate Colegiul le consideră

întemeiate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de fond la examinarea cauzei a comis un

șir de erori, care ulterior au fost menținute de către instanța de apel, și anume.

În primul rând, potrivit dispozitivului sentinței, Damaschin Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,

iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial,

inculpatului i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4

(patru) ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani.

Pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității

pe termen de 120 (una sută douăzeci) ore, s-a dispus a fi executată de sine stătător.

6

Colegiul, lecturând partea descriptivă a sentinței, constată că, instanța de judecată,

referindu-se la pedeapsa ce urma a fi aplicată inculpatului, a ajuns la concluzia a-i numi

acestuia pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal, sancțiunea

minimă fiind de 5 ani și redusă cu 1/3 în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

rezumându-se la 3 ani 3 luni, fără amendă.

În al doilea rând, potrivit dispozitivului sentinței, instanța de judecată după aplicarea

pentru infracțiunea incriminată (art. 187 Cod penal) a pedepsei de 4 ani închisoare,

aplicând art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial, a

stabilit definitiv inculpatului aceiași pedeapsă de 4 ani închisoare.

Mai mult, în descriptivul sentinței, instanța constatând necesitate aplicării

prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, face trimitere la sentința Judecătoriei Orhei din

07.02.2018, conform căreia Damaschin Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe când în dispozitiv nu se indică sentința în baza căreia

se dispune cumulul parțial.

În al treilea rând, instanța de fond, constatând faptul condamnării inculpatului

prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal, la muncă neremunerată de 120 ore în folosul comunității, a dispus

executarea separată a acesteia, însă fără a-și motiva soluția, inclusiv prin prisma

prevederilor art. 87 Cod penal, care prevede modul determinării termenului pedepsei

definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse, în cazul unui concurs de infracțiuni

sau al unui cumul de sentințe.

Examinând apelul declarat de către avocat în numele inculpatului, instanța de apel l-

a respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Reieșind din cele specificate supra, Colegiul lărgit constată că dispozitivul sentinței

de condamnare contrazice motivării expusă în partea descriptivă a acesteia, iar instanța de

apel, cu toate că avocatul a indicat aceste momente în cererea sa de apel, nu se expune

asupra erorilor comise, însă prin menținerea sentinței, le acceptă considerând sentința

drept una fondată și întemeiată.

În al patrulea rând, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar

și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare, nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În speță, deși textul recursurilor declarate repetă motivele apelului vis-a-vis de erorile

admise de către instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, lecturând decizia instanței de apel, Colegiul remarcă în textul acesteia citarea

unui șir de norme penale și procesual penale, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cu toate că potrivit art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală este obligată

să o facă.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, instanțele de fond au comis

eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică

7

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, acestea fiind considerate temei de casare a deciziei pronunțate.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată

parțial, doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate,

să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în

strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată,

inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor apelului, iar în dependență de datele

obținute să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.

417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să se conducă și de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpat și avocatul acestuia, Martalog

Viorica, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie

2018, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, în cauza penală în privința lui Damaschin

Ion și dispune rejudecarea cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 18 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

8