1ra-219/ 2020 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-219/ 2020 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-219/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Damaschin Ion xxxxxxx, născut la xxxxxxxxx,

originar și domiciliat în r-nul xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 28.02.2017 – 29.03.2018

instanța de apel: 26.04.2018 – 19.06.2018

11.01.2019 – 02.04.2019

instanța de recurs ordinar: 20.08.2018 – 20.11.2018

17.08.2019 – 19.02.2020

C O N S T A T Ă:

2018, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

Damaschin Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni prin cumul parțial, lui Damaschin Ion i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani.

Pedeapsa aplicată lui Damaschin Ion prin sentința Judecătoriei Orhei

din 07.02.2018, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă

neremunerată în folosul comunității pe termen de 120 (una sută douăzeci)

ore, s-a dispus a fi executată de sine stătător.

Ion la 12.01.2017, în jurul orei 17.20, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane în mod deschis, în timp ce se afla în interiorul magazinului

1

„Smaragt”, ce aparține SRL „xxxxxxx” amplasat pe adresa bd. Ștefan cel

Mare xxxxx, mun. Chișinău sub pretextul procurării unui lănțișor, o brățară

și a unui inel confecționate din aur a probat mai multe produse, de unde în

timp ce acesta avea în mână un lănțișor, o brățară și un inel confecționate din

aur, a aruncat cu nisip și zăpadă în fața unei vânzătoare-consultant, atrăgând

atenția celeilalte 2 vânzătoare-consultant și folosindu-se de neatenția

acestora a fugit de la fața locului într-o direcție necunoscută, cauzându-i

astfel SRL „xxxxxxx” un prejudiciu material considerabil în jur de 10 200 lei.

Martalog Viorica în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Damaschin Ion, recunoscut

vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

minimă, ținând cont de art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de 3

ani 4 luni închisoare cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din

07.02.2018, în temeiul art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, de 120 ore

muncă neremunerată în folosul comunității, cărei îi corespund 30 zile

închisoare (conform calculelor prevăzute de art. 87 alin. (1) Cod penal) și

prin sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, de 1 (un) an 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani, să-i fie stabilit definitiv

lui Damaschin Ion pedeapsa sub formă de 3 (ani) 5 (cinci) luni închisoare, cu

ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei) ani, care va fi executată

separat.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare în privința lui Damaschin Ion pe termen de probă de

1 (un) an.

3.1 În motivarea apelului avocatul Martalog Viorica a indicat

următoarele:

- la stabilirea pedepsei prima instanță nu a respectat prevederile art.

96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, fiind încălcate

normele de drept material și procedural, legate de individualizarea

pedepsei, fiind neglijate circumstanțe atenuante, care ar fi influențat

stabilirea pedepsei inculpatului, și anume faptul că ultimul are la întreținere

soția, care nu lucrează, deoarece îngrijește de copilul minor de patru luni și

2

recuperarea integrală benevolă de către inculpat a prejudiciului cauzat părții

vătămate;

- soluția instanței vis-a-vis de aplicarea pedepsei cu închisoarea,

izolându-l de societate, nu corespunde principiului proporționalității între

interesul social (scopul pedepsei penale) și drepturile inculpatului la un

proces echitabil, iar argumentele instanței sunt contradictorii în raport cu

motivele proprii, invocate în partea descriptivă a sentinței;

- instanța nu a motivat necesitatea izolării inculpatului de societate,

totodată, în partea descriptivă a sentinței, instanța ajunge la concluzia

stabilirii acestuia a pedepsei la limita minimă, adică 3 ani 3 luni închisoare,

iar în dispozitivul sentinței lui Damaschin Ion i se stabilește pedeapsa de 4

(patru) ani închisoare, astfel dispozitivul sentinței de condamnare

contravine părții descriptive a acesteia;

-stabilind inculpatului pedeapsa definitivă conform prevederilor art.

84 alin. (4) Cod penal, instanța nu a indicat cu care pedeapsă este cumulată

sancțiunea stabilită, doar din caracterul pedepsei cumulate se poate deduce

că instanța face referire la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei

din 07.02.2018 prin care Damaschin Ion a fost condamna în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal;

- constatând faptul condamnării lui Damaschin Ion prin sentința

Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

la aplicarea pedepsei definitive în conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal,

prima instanță, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) Cod penal, a dispus

executarea separată a pedepsei de 120 ore muncă neremunerată, cumularea

acestora fiind obligatorie. În acest caz, consideră instanța urma să condamne

definitiv inculpatul, prin cumularea și celor 120 ore muncă neremunerată,

potrivit sentinței din 07.02.2018, în temeiul art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, ce corespund cu 30 zile de închisoare (120 ore muncă neremunerată :

4 ore pentru o zi în caz de cumulare);

- instanța de judecată nu a examinat oportunitatea aplicării față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, or în cazul unui cumul al

pedepselor potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, aplicarea art. 90 Cod penal

este legală și întemeiată;

- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată urma a ține

cont de faptul că în speță nu există circumstanțe agravante, fiind prezente

circumstanțe atenuante, și anume căința sinceră a inculpatului în cele

săvârșite, recuperarea integrală benevolă a prejudiciului, personalitatea

3

acestuia care se caracterizează pozitiv, are la întreținere soția și copilul nou-

născut, circumstanțe care în ansamblu justifică soluția de suspendare

conționată a executării pedepsei.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat. Dispozițiile sentinței atacate

fiind menținute fără modificări

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, pentru care a și fost

condamnat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, Curtea de apel a considerat că, instanța de judecată la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, a ținut cont de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicând acestuia o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Cu referire la argumentele apelantului în vederea aplicării unei pedepse mai

blânde în privința inculpatului, instanța de apel a conchis că la aprecierea

felului și măsurii de pedeapsă, instanța de judecată s-a călăuzit de

prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, totodată ținând cont de gradul și pericolul social al

infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra vinovatului.

Sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului, instanța de apel a

reținut modul săvârșirii infracțiunii, pericolul social, personalitatea

inculpatului, circumstanțe atenuante, cum ar fi căința sinceră și caracteristica

pozitivă a acestuia, ne fiind reținute careva circumstanțe agravante, iar toate

aceste stări de fapt fiind cumulate indică că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate.

Instanța de apel, raportând prevederile legale la materialele cauzei,

ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, judecarea cauzei

având loc în baza art. 3641 Cod de procedură penală, a concluzionat că

instanța de fond întemeiat a dispus aplicarea în privința lui Damaschin Ion

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod

4

penal, pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, or aceasta se

încadrează în limitele pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

Subsecvent, Colegiul a reținut din materialele cauzei că Damaschin Ion

a fost condamnat prin sentința Judecătorie Orhei, sediul Central din

07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fapta fiind comisă

la data de 22.10.2016, iar prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din

07.02.2018, Damaschin Ion a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, la închisoare pe termen de 1 an și 6 luni, cu stabilirea conform

art. 90 Cod penal a unui termen de probațiune de 1 an.

În acest sens instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei

instanțe și în partea stabilirii pedepsei inculpatului cu aplicarea art. 84 alin.

(4) Cod penal, potrivit căruia conform prevederilor alin. (1)-(3) se stabilește

pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că

persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni

săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în

termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau

parțial, în baza primei sentințe.

Instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a adăugat

partea neexecutată a sentinței Judecătoriei Orhei din 07.02.2018, în baza

căreia inculpatul a condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

stabilindu-i lui Damaschin Ion pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru)

ani cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei)

ani, iar pedeapsa aplicată acestuia prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul

Central din 07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost

lăsată pentru executare de sine stătător.

Totodată, instanța de apel just a respins argumentele referitor la

aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 87 Cod penal, stabilind

că norma dată este inaplicabilă în speță.

Referitor la solicitarea apelantului cu privire la aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a reținut că la

emiterea sentinței instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor

reale și personale ale inculpatului, în special ținând cont de faptul că în

privința acestuia există trei sentințe de condamnare, suspendarea pedepsei

cu stabilirea unui termen de probațiune, nefiind aplicabilă. Faptul că

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, prin

5

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, Damaschin Ion a beneficiat de

reducerea pedepsei, iar acest 5 motiv nu poate primi o dublă valență în

sensul aplicării art. 90 Cod penal, corectarea inculpatului fiind posibilă doar

cu izolarea acestuia de societate.

de către inculpatul Damaschin Ion cu avocatul Martalog Viorica, care

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

au solicitat casarea deciziei instanței de apel din 19 iunie 2018, pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit căreia cauza a fi remisă la rejudecare în instanța de

apel.

5.1. În motivare, recurenții au menționat că:

- instanța de apel ca și prima instanță, individualizând pedeapsa

inculpatului nu a luat în considerație toate circumstanțele atenuante, fiind

neglijate ca inexistente circumstanțele atenuante cum ar fi faptul că acesta

are la întreținere soția, care nu lucrează și un copil minor de trei luni, cât și

recuperarea integrală benevolă de către inculpat a prejudiciului;

- instanța de apel a admis ilegalitatea primei instanțe, care după

aplicarea pentru infracțiunea incriminată (art. 187 Cod penal) a pedepsei de

4 ani închisoare, în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, a cumulat parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din

07.02.2018 în baza art. 190 Cod penal, stabilindu-i definitiv aceeași pedeapsă

de 4 ani închisoare;

- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că în partea

descriptivă a sentinței, instanța de fond a ajuns la concluzia stabilirii

inculpatului a pedepsei la limita minimă, adică 3 ani 3 luni închisoare, iar în

dispozitivul sentinței acestuia i se stabilește pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare, prin urmare dispozitivul sentinței de condamnare contrazice

motivării expusă în partea descriptivă a sentinței;

- constatând faptul condamnării inculpatului prin sentința Judecătoriei

Orhei din 07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă

neremunerată în folosul comunității, la aplicarea pedepsei definitive în

temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, instanța de apel inexplicabil a reținut

drept întemeiată hotărârea instanței de fond, care contrar prevederilor art.

87 alin. (1) Cod penal, a dispus executarea separată a pedepsei de 120 ore

muncă neremunerată, cumularea acestora fiind obligatorie.

prin care solicită instanței de recurs a decide asupra inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, considerând că admiterea de către

6

instanța de recurs a recursului ordinar, ar duce la agravarea situației

inculpatului în propriul recurs, fapt inadmisibil potrivit prevederilor legii

procesual penale enunțate.

20 noiembrie 2018, au fost admise recursurile ordinare declarate de către

inculpat și avocatul Martalog Viorica, casată parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2018, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, în cauza penală în privința lui Damaschin Ion și dispusă

rejudecarea cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

7.1 În motivarea soluției sale, instanța de recurs ordinar a menționat

că, instanța de apel la examinarea cauzei nu a ținut cont de prevederile art.

414 alin. (1), art. 417 Cod de procedură penală, potrivit cărora, judecând

apelul urma să verifice mai amănunțit legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în latura pedepsei, în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel și să adopte o hotărâre legală și întemeiată în această parte.

Decizia instanței de apel, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima

instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Din conținutul deciziei rezultă că instanța de fond la

examinarea cauzei a comis un șir de erori, care ulterior au fost menținute de

către instanța de apel, și anume.

Potrivit dispozitivului sentinței, Damaschin Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 84 alin. (4) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial, inculpatului i s-a

stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru)

ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe termen de 3 (trei)

ani. Pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința Judecătoriei Orhei din

07.02.2018, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la muncă

7

neremunerată în folosul comunității pe termen de 120 (una sută douăzeci)

ore, s-a dispus a fi executată de sine stătător. 7 Colegiul, lecturând partea

descriptivă a sentinței, constată că, instanța de judecată, referindu-se la

pedeapsa ce urma a fi aplicată inculpatului, a ajuns la concluzia a-i numi

acestuia pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod

penal, sancțiunea minimă fiind de 5 ani și redusă cu 1/3 în baza art. 3641 Cod

de procedură penală, rezumându-se la 3 ani 3 luni, fără amendă.

Potrivit dispozitivului sentinței, instanța de judecată după aplicarea

pentru infracțiunea incriminată (art. 187 Cod penal) a pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicând art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial, a stabilit definitiv inculpatului aceiași pedeapsă de 4 ani

închisoare. În descriptivul sentinței, instanța constatând necesitate aplicării

prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, face trimitere la sentința Judecătoriei

Orhei din 07.02.2018, conform căreia Damaschin Ion a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe când în

dispozitiv nu se indică sentința în baza căreia se dispune cumulul parțial.

Prima instanță, constatând faptul condamnării inculpatului prin

sentința Judecătoriei Orhei din 07.02.2018 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, la muncă neremunerată de 120 ore în folosul comunității, a

dispus executarea separată a acesteia, însă fără a-și motiva soluția, inclusiv

prin prisma prevederilor art. 87 Cod penal, care prevede modul determinării

termenului pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse, în

cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de sentințe. Examinând

apelul declarat de către avocat în numele inculpatului, instanța de apel la

respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de recurs ordinar a constatat că dispozitivul sentinței de

condamnare contrazice motivării expusă în partea descriptivă a acesteia, iar

instanța de apel, cu toate că avocatul a indicat aceste momente în cererea sa

de apel, nu se expune asupra erorilor comise, însă prin menținerea sentinței,

le acceptă considerând sentința drept una fondată și întemeiată.

Instanța de recurs ordinar a remarcat că în textul deciziei citarea unui

șir de norme penale și procesual penale, fără a se pronunța asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cu toate că potrivit art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală este obligată să o facă.

Chișinău din 02 aprilie 2019, a fost admis apelul declarat de avocatul

Martalog Viorica în interesele inculpatului Damaschin Ion împotriva

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul centru) din 29 martie 2018, în cauza

8

penală privind condamnarea lui Damaschin Ion pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) f) Cod penal și casată parțial sentința în

partea stabilirii pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre în această parte.

Lui Damaschin Ion recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin.(3'), Cod Penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a

fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

3(trei) luni, fără amendă.

În conformitate cu art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total al pedepsei stabilite lui Damaschin Ion prin

sentința judecătoriei Orhei(sediul Central) din 07.02.2018 condamnat în baza

art. 186 al.(2) lit. b), c), d) Cod penal la muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 120 ore, și cumulul parțial al pedepsei stabilite

prin sentința judecătoriei Orhei (sediul Central) din 07.02.2018 condamnat

în baza 190 al.(2) lit. c) Cod Penal cu închisoare pe un termen de 1 an 6 luni,

cu privare de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 3

ani și în baza art. 90 Cod Penal pedeapsa cu închisoare a fost suspendată pe

un termen de 1 an, i-a fost stabilită lui Damaschin Ion pedeapsă definitivă -

4 (patru) ani închisoare, fără amendă cu privare de dreptul de a ocupa funcții

de răspundere pe un termen de 3 ani.

Conform art.90 Cod Penal executarea pedepsei numită lui Damaschin

Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de 2 (doi) ani și nu va fi

executată, dacă condamnatul în termenul de probațiune nu va comite o nouă

infracțiune și prin purtare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea acordată.

8.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea

imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a conchis că prima instanță la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, incorect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art.7, 75 Codul penal, nu a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

9

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reținut, că individualizarea pedepsei este un proces

personal - rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu

trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar, subiectiv, el implicând

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului

necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Damaschin Ion, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.art.7,61,75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului a fost verificată de

către instanța de recurs, fiind emisă și Decizia Curții Supreme de Justiție

nr.1ra- 1888/2018 din 20.11.2018. Referitor la pedeapsă expusă în prezenta

decizie a instanței de recurs se indică rejudecarea cauzei în partea stabilirii

pedepsei inculpatului.

Instanța de apel a reținut că inculpatul în prima instanță a confirmat

dorința sa și în mod procesual, înaintând în instanță o cerere privind

recunoașterea probelor din rechizitoriu, în conformitate cu prevederile art.

3641 CPP.

La aprecierea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de judecată sa

călăuzit de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 CP și art. 3641 alin. (8) CPP,

precum și prevederile art. 70 alin.31) CP, și a ținut cont de gradul și pericolul

social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra vinovatului.

02 aprilie 2019, a declarat recurs ordinar procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Sâli Radu care invocând temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei, rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt complet.

8.1 În motivarea recursului ordinar, procurorul a invocat:

- nu este decacord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

10

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu a ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în

momentul comiterii infracțiunii și după comiterea acesteia, de personalitatea

lui, pronunțând o hotărâre neîntemeiată;

- consideră concluziile primei instanței și celei de apel, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție

cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale.

avocatul Martalog Viorica prin care solicită instanței de recurs a decide

asupra inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut,

prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală sau recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Raportat speței, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri

pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În contextul sesizat, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste

aspecte, Colegiul penal reține că motivele și temeiurile de recurs invocate de

recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

argumentând în acest context următoarele.

11

Față de cele ce preced, cu privire la temeiul de recurs indicat de

recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul

penal consideră că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală

și prin hotărârea adoptată și-a întemeiat soluția de casare parțială a sentinței

primei instanțe în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și modului de

executare a acesteia, stabilindu-i în mod justificat pedeapsa definitivă - 4

(patru) ani închisoare, fără amendă cu privare de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere pe un termen de 3 ani.

Pedeapsa i-a fost stabilită inculpatului în urma verificării și aprecierii

probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. Astfel, Curtea de

Apel, conformându-se cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, a emis o

decizie care cuprinde motivele pe care și-a întemeiat soluția, inclusiv și în

partea contestată de procuror în prezentul recurs, din care considerente

instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în

respectiva decizie.

Colegiul penal, ține să menționeze la acest capitol că soluția instanței

de apel privind casarea parțială a sentinței în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei și modului de executare, este una corectă și argumentată,

motive care Colegiul penal le însușește, astfel respinge alegațiile

procurorului precum că instanța de apel greșit a constatat că pedeapsa

aplicată lui Damaschin Ion nu-și va atinge scopul pedepsei penale stipulat

la art. 61 Cod penal, or, instanța de apel a reținut că în speță nu există

circumstanțe raportate la personalitatea inculpatului, ce ar justifica aplicarea

pedepsei cu închisoare sau aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de lege, concluzionând că față de inculpat este oportună și

rezonabilă aplicarea pedepsei prevăzute de lege – închisoare, cu dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probațiune,

care ar permite corectarea și reeducarea inculpatului Damaschin Ion fără

izolarea de societate însă sub controlul organului de probațiune.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnată inculpata.

12

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care

se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,

urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire

la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal

constată că, la determinarea modului de executare a pedepsei instanța de

apel a ținut cont de următoarele împrejurări: că inculpatul a recunoscut fapta

incriminată prin rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia, s-a căit

sincer precum și de vârsta inculpatului care la momentul comiterii

infracțiunii avea vârsta de 20 ani, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 CPP.

Anume datorită circumstanțelor de mai sus, instanța de apel a statuat

asupra aplicării pedepsei în privința lui Damaschin Ion, dispozițiilor art. 90

Cod penal, și a fost stabilită o pedeapsă cu suspendarea executării.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita

bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

În corespundere cu conținutul dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal,

instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fără

executarea reală a pedepsei închisorii.

Respectiv, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a rejudecat

cauza în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) și art. 418 Cod de procedură penală.

Cu privire la temeiul care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ,

deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art.

61 alin. (2), art. 72 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile

de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat

13

corect în considerare gravitatea infracțiunii și atitudinea inculpatului față de

aceasta, lipsa circumstanțelor agravante, prezența circumstanțelor atenuante

căința sinceră și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată

prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, și a redus corect limitele

pedepsei în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la aprecierea felului și măsurii

de pedeapsă, instanța de judecată sa călăuzit de prevederile art. art. 7, 61, 75,

76, 77 CP și art. 3641 alin. (8) CPP, precum și prevederile art. 70 alin.31) CP,

și a ținut cont de gradul și pericolul social al infracțiunii, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii

penale, iar pedeapsa aplicată inculpatei este echitabilă raportat la scopul

urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe Damaschin

Ion de a comite pe viitor alte fapte infracționale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către procuror este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Damaschin Ion xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

14