1ra-1245/2019 — 312 al. 1 CP

1ra-1245/2019 — 312 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1245/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Croitor Alexei în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală

privind-o pe

Lisnic Ana Xxxxx, născută la xxxxx,

originară din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, domiciliată

în mun. Xxxxx, or. Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

inculpata Lisnic Ana învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1)

Cod penal, a fost achitată din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

întocmit, inculpata Lisnic Ana a comis o faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală,

săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsa penală în următoarele circumstanțe:

La 25.02.2015, aflându-se în biroul de serviciu a ofițerului de urmărire penală, din

incinta Inspectoratului de poliție Centru a Direcției de Poliție mun. Chișinău, amplasat

pe str. Bulgară nr. 40 mun. Chișinău, fiind audiată în calitate de martor pe cauza penală

1

nr. xxxxx, a fost preîntâmpinată de răspundere penală conform art. 312 Cod penal,

pentru prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase, acționând cu intenție

directă, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și a urmărilor

prejudiciabile a declarat organului de urmărire penală despre acțiunile lui Crudu

Anghelina, care presta servicii sexuale, iar concubinul ei Baciu Serghei i-a recunoscut

faptul că mergea împreună cu Crudu Anghelina în mun. Chișinău, unde ultima practica

prostituția și că acesta o însoțea pentru că se temea ca Crudu Anghelina să nu pățească

ceva.

Tot ea, la 02.06.2016 aflându-se în ședința de judecată în incinta judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, amplasată pe str. Bulgară nr. 43, mun. Chișinău, fiind audiată în calitate

de martor și avertizată de răspundere penală pentru declarații false sau refuzul de a da

declarații conform prevederilor art. 312 - art. 313 Cod penal, Lisnic Ana a dat declarații

sub jurământ comunicând că nu cunoștea dacă Baciu Serghei o supraveghea pe Crudu

Anghelina în timp ce aceasta practica prostituția.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Lisnic Ana a comis infracțiunea prevăzută

de art. 312 alin. (1) din Cod penal, individualizată prin prezentarea cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase de către martor săvârșită în cadrul urmăririi penale și judecării

cauzei, în instanța de judecată națională.

oficiul Centru, Felicia Mîțu prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță prin care Lisnic

Ana să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1)

Cod penal, iar procesul penal să fie încetat în legătură cu expirarea termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

3.1. În susținerea cerințelor apelantul a indicat următoarele argumentele:

- argumentele expuse în sentință de către prima instanță prin raportare la

prevederile art. 94 alin. (1) pct. 8) CPP, urmează să fie apreciate critic de către instanța

de apel, deoarece facând trimitere la această prevedere legală judecătorul primei instanțe

a menționat în sentință că „copia procesului verbal de audiere a martorului Lisnic Ana

din 25.02.2015 (f.d. 8-9), nu este certificat pe fiecare pagină, nu este indicat numele

persoanei care l-a certificat, data certificării, iar copia declarațiilor martorului Lisnic Ana

din 02.06.2016 (f.d. 24-25), este o simplă copie xerox, respectiv acestea nu sunt

autentificate în modul prevăzut de lege, iar instanța de judecată nu le poate da o careva

apreciere. Deși, se menționează că acest proces-verbal nu a fost autentificat în modul

2

prevăzut de lege, judecătorul nu a indicat concret, care lege prevede necesitatea

autentificării înscrisurilor prezentate în copii în cadrul procesului-penal, și cu atât mai

mult care ar fi sancțiunea procesuală pentru o astfel de omisiune;

- reieșind din redacția art. 94 alin. (1) pct. 8) CPP, rezultă că nu pot fi puse la baza

sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute: cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod, însă, Codul

de procedură penală nu doar stabilește în art. 94 alin. (1) pct. 8) că nu pot fi puse la baza

sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute: cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod, ci

reglementează în mod expres în art. 94 alin. (2) CPP;

- constatarea primei instanțe în acest sens, cu referire la faptul că procesul-verbal

de audiere a martorului anexat la dosar nu a fost autentificat în modul prevăzut de lege

ar constitui o încălcare esențială a prevederilor codului de procedură penală, nu se

încadrează sub nici o formă în prevederile art. 94 alin. (2) CPP, sub aspectul stabilirii

caracterului esențial al încălcării prin prisma criteriilor specificate la art. 94 alin. (2) CPP,

și prin urmare, dând apreciere acestui proces-verbal, judecătorul urma să menționeze

exact articolul și alineatul din Codul de procedură penală prin raportare la care, ar exista

obligativitatea organului de urmărire penală de a autentifica documentele prezentate în

copii, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin prisma principiului proporționalității și

legalității să argumenteze prin prisma prevederilor art. 94 alin. (2) CPP, în ce măsură

prezentarea copiilor unor acte neautentificate, constituie o încălcare esențială, de natură

să conducă la excluderea probei din proces și declararea acesteia ca inadmisibilă sau

chiar nulă. Această argumentare lipsește cu desăvârșire în sentința contestată, iar

judecătorul, pe motive pur formale, care nu se încadrează în prevederile art. 94 alin. (1)

pct. 8) CPP, a exclus din probatoriu un act emis de organul competent, conform

procedurii stabilite de lege, cu respectarea condițiilor de fond și de formă, prevăzute de

lege;

- în viziunea acuzatorului de stat art. 94 alin. (1) pct. 8) CPP, se referă la probele

obținute pe cale ilegală, cum ar fi aplicarea violenței fizice sau psihice asupra persoanei

care dă declarații în cadrul procesului penal, falsificarea procesului-penal de audiere,

etc, însă, la caz, asemenea acțiuni nu au fost constatate de către instanța de judecată și

nici nu au fost invocate de nici un participant la proces;

- declarațiile martorului Lisnic Ana au fost consemnate în procesul-verbal de

audiere a acesteia, care prin sine însăși constituie un mijloc probatoriu în procesul penal,

3

iar prin prisma cerințelor art. 93 alin. (2) pct. 1) CPP, pentru administrarea acestei probe,

nu era necesar în mod obligatoriu întocmirea unui proces-verbal de ridicare a

documentelor;

- la fel, nu rezistă criticii nici argumentele expuse de instanța de fond referitor la

inadmisibilitatea în cadrul probatoriului administrat pe dosar a procesului-verbal de

ridicare din 30.09.2016, pe motiv că nu ar fi fost semnat pe fiecare pagină de către

persoana care l-a întocmit, dar acest fapt nu constituie prin prisma prevederilor art. 94

alin. (2) CPP o încălcare esențială de natură să afecteze însăși admisibilitatea acestei

probe;

- la citirea sentinței, se creează impresia că pe de o parte, judecătorul instanței de

fond confundă reglementările din CPP cu cele din Codul de procedură civilă, deoarece

obligativitatea certificării înscrisurilor este reglementată de CPC în art. 167 alin. (1) lit.

a), iar pe de altă parte, cu prevederile Codului contravențional, care stabilește prin

raportare la art. 443 alin. (5) și 445 sancțiunea nulității procesului-verbal cu privire la

contravenție în cazul în care acesta nu este semnat de către agentul constatator, deși

Codul de procedură penală, însă, nu stabilește asemenea consecințe (art. 251 coroborat

cu art. 94 alin. (2)). Corespunzător, concluziile primei instanțe expuse în sentință, vin în

contradicție cu prevederile imperative ale legii, ori, nu există sancțiune dacă aceasta nu

e prevăzută în mod expres de lege;

- s-a constatat cu certitudine în cadrul examinării cauzei, că inculpata Lisnic Ana a

dat declarații diametral opuse la faza de urmărire penală și în instanța de judecată,

corespunzător, cu certitudine a comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) CP,

prejudiciind interesele justiției și ducând în eroare organul de urmărire penală și instanța

de judecată, iar acest fapt este probat prin probe admisibile și pertinente, iar acest fapt

determină necesitatea casării totale a sentinței instanței de fond cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care inculpata Lisnic Ana

să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) CP,

însă în legătură cu expirarea termenului de prescripție, a înceta procesul penal.

fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Lisnic Ana a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

312 alin. (1) Cod penal, și liberată de pedeapsa penală în temeiul art. 60 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

4

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, inculpata Lisnic

Ana la data de 25.02.2015, aflându-se în biroul de serviciu a ofițerului urmărire penală, din

incinta Inspectoratului de poliție Centru a Direcției de Poliție mun. Chișinău, amplasat pe str.

Bulgară nr. 40 mun. Chișinău, fiind audiată în calitate de, martor pe cauza penală nr.

2015010278, a fost preîntâmpinată de răspundere penală conform art. 312 CP, pentru

prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase, acționând cu intenție directă,

conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și a urmărilor prejudiciabile a declarat

organului de urmărire penală despre acțiunile lui Crudu Anghelina, care presta servicii sexuale,

iar concubinul ei Baciu Serghei i-a recunoscut faptul că mergea împreună cu Crudu Anghelina

în mun. Chișinău, unde ultima practica prostituția și că acesta o însoțea pentru că se temea ca

Crudu Anghelina să nu pățească ceva.

Tot ea, la data de 02.06.2016 aflându-se în ședința de judecată în incinta judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, amplasată pe str. Bulgară nr. 43, mun. Chișinău, fiind audiată în calitate

de martor și avertizată de răspundere penală pentru declarații false sau refuzul de a da declarații

conform prevederilor art. 312 și art. 313 CP, Lisnic Ana a dat declarații sub jurământ

comunicând că nu cunoștea dacă Baciu Serghei o supraveghea pe Crudu Anghelina în timp ce

aceasta practica prostituția.

Prin acțiunile sale intenționate, Lisnic Ana a comis infracțiunea prevăzută de art.

312 alin. (1) din CP, individualizată prin prezentarea cu bună-știință a declarațiilor

mincinoase de către martor săvârșită în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, în instanța de

judecată națională.

Deși, inculpata Lisnic Ana nu și-a recunoscut vina, vinovăția acesteia a fost pe

deplin dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării, printre care declarațiile

părții vătămate, declarațiile martorilor și documentele cercetate în ședința de judecată,

și anume: copia procesului-verbal de audiere a martorului Lisnic Ana din 25.02.2015;

copia declarațiilor martorului Lisnic Ana din 02.06.2016; ordonanța de ridicare din

30.09.2016, prin care se dispune ridicarea de la Judecătoria Centru a înregistrărilor audio

din cadrul ședinței de judecată din 02.06.2015 pe cauza penală de audiere a martorului

Lisnic Ana; procesul-verbal de ridicare din 30.09.2016, potrivit căruia de la Judecătoria

Centru a s-au ridicat un disc cu înregistrările audio din cadrul ședinței de judecată din

02.06.2015 pe cauza penală de audiere a martorului Lisnic Ana; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 03.10.2016, potrivit căruia obiect al cercetării a servit procesul-

verbal de audiere a martorului Lisnic Ana în ședința de judecată din 02.06.2016;

procesul-verbal de examinare a înregistrărilor audio din 03.10.2016; corpul delict:

5

procesul verbal de audiere a martorului Lisnic Ana din 02.06.2016, recunoscut și anexat

la prezenta cauza penală prin ordonanța din 29.11.2017; corpul delict - CD 700 MB de

culoare albă, recunoscut și anexat la prezenta cauza penală prin ordonanța din

03.10.2016.

La solicitarea acuzatorului de stat, în cadrul ședinței instanței de apel a fost

administrată o probă nouă, și anume, declarațiile martorului Crudu Anghelina.

Instanța de apel analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în

cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, cercetate și verificate în instanța de

apel, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor a considerat că, acțiunile infracționale ale inculpatei

Lisnic Ana cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de: art. 312 alin. (1)

CP — individualizată prin „prezentarea cu bună-știință a declarațiilor mincinoase de către

martor săvârșită în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, în instanța de judecată națională”.

Instanța de apel a atestat că, instanța de fond pripit a conchis că fapta lui Lisnic Ana

nu ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de prezentare cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase de către martor săvârșită în cadrul urmăririi penale și judecării

cauzei, în instanța de judecată națională, or, în contradicție cu această soluție se atestă

cert că probatoriul administrat demonstrează indubitabil faptul că infracțiunea dată a

fost comisă anume de către Lisnic Ana și întrunește toate elementele constitutive ale

infracțiunii.

Conform corpului delict - CD 700 MB de culoare albă, recunoscut și anexat la

prezenta cauza penală prin ordonanța din 03.10.2016, s-a atestat pe deplin schimbarea

declarațiilor de către Lisnic Ana, fiind astfel cert stabilit că în cadrul examinării cauzei,

inculpata a dat declarații totalmente opuse, față de declarațiile depuse de către dânsa la

faza de urmărire penală și în instanța de judecată, în atare mod prejudiciind interesele

justiției și încercând să inducă în eroare organul de urmărire penală și instanța de

judecată, fapt atestat pe deplin prin probe administrate legal.

Infracțiunea comisă de către inculpata Lisnic Ana a fost confirmată nemijlocit prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22.12.2016, prin care Baciu Serghei a fost

recunoscut vinovat de comiterea în infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) CP,

conform căreia s-a atestat pe deplin că instanța de judecată în sentința vizată a apreciat

critic declarațiile Anei Lisnic depuse în ședința de judecată, ca fiind declarații neveridice

depuse cu scopul de a-l absolvi pe inculpat de răspunderea penală.

În ședința instanței de apel acuzarea a prezentat o probă nouă, și anume declarațiile

6

martorului Crudu Anghelina care fiind audiată în cadrul ședinței de judecată în instanță

de apel a relatat că Lisnic Ana nu cunoștea cu ce se ocupă dânsa, iar Baciu Serghei a aflat

mai tîrziu cu ce se ocupa dânsa, și anume peste o săptămână. Lui Lisnic nu i-a spus cu

ce se ocupă, ulterior, ultima a întrebat-o cu ce se ocupă.

Sub aspectul precitat, instanța de apel a reiterat că Lisnic Ana într-adevăr a dat

declarații contradictorii pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei penale de învinuire

a lui Baciu Serghei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) CP, față de

declarațiile ultimei depuse în faza urmăririi penale a aceleiași cauze, cu atât mai mult că

înainte de a depune declarații în calitate de martor, dânsa a fost preîntâmpinată despre

răspunderea penală pe care o poartă în cadrul depunerii de declarații mincinoase, iar în

cele din urmă a comis această faptă din intenție directă, și fiind conștientă de pericolul

real al acțiunilor pe care le comite.

În cele din urmă, instanța de apel a notat că careva dubii în stabilirea vinovăției

inculpatei lipsesc, cu atât mai mult de către inculpată fiind formulate și înaintate unele

versiuni sterile, nemotivate și contradictorii, astfel că acestea constituie doar o metodă

de apărare aleasă de către inculpată, în vederea eludării răspunderii penale.

Instanța de apel a notat că, concluzia reținută la judecarea cauzei în fond, privind

pretinsa nulitate de probe ce ar atesta lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art. 312

alin. (1) CP, este pripită și contradictorie, devreme ce s-a demonstrat anume contrariul,

adică faptul că probele administrate, au fost acumulate anume cu respectarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale lui Lisnic Ana, cât și cu respectarea

rigorilor de procedură

La capitolul dat urmează a se specifica că de fapt și de drept, careva erori pretins a

fi admise în cursul urmăririi penale în prezenta cauză penală nu s-au adeverit, iar

concluzia instanței de fond este una subiectivă și contradictorie.

Studiind sentința menționată, instanța de apel a reiterat că, de fapt nu s-a indicat

care anume ar fi pretinsa eroare de ordin procedural, or, facându-se trimitere la această

normă, instanța a indicat că „copia procesului-verbal de audiere a martorului Lisnic Ana

din 25.02.2015 (f.d. 8-9), nu este certificat pe fiecare pagină, nu este indicat numele

persoanei care l-a certificat, data certificării, iar copia declarațiilor martorului Lisnic Ana

din 02.06.2016 (f.d. 24-25), este o simplă copie xerox, și respectiv acestea nu sunt

autentificate în modul prevăzut de lege, iar instanța de judecată nu le poate da o careva

apreciere, instanța de fond nu a indicat norma de drept prevede obligativitatea

autentificării înscrisurilor prezentate în copii în cadrul procesului-penal, de altfel nefiind

7

stabilită și pretinsa sancțiunea procesuală, în cazul admiterii a astfel de încălcări.

În așa mod, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a determinat la modul

concret care anume a fost încălcarea admisă, și cu atât mai mult norma de drept ce

impune o obligație clară de anexare a copiilor actelor la materialele cauzei autentificate,

or, în situația existenței de careva dubii privind veridicitatea procesului-verbal de

audiere a lui Lisnic Ana, instanța de fond urma să comunice acest fapt procurorului, în

vederea corectării acestei încălcări, și nemijlocit prezentării copiei autentificate, la

necesitate, deși copia dată corespunde originalului.

În continuare, instanța de apel a notat că, este contradictorie și argumentarea

instanței de fond de referință la inadmisibilitatea în cadrul probatoriului administrat pe

dosar a procesului-verbal de ridicare din 30.09.2016, pe motiv că nu ar fi fost semnat pe

flecare pagină de către persoana care l-a întocmit, or, conform rigorilor art. 260 alin. (5)

CPP, procesul-verbal se citește tuturor persoanelor care au participat la efectuarea

acțiunii de urmărire penală, explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecții,

iar acestea urmează să fie consemnate în procesul-verbal.

În sensul precitat, instanța de apel a menționat că, deși acest proces-verbal nu este

semnat pe prima filă de către persoana care l-a întocmit, acest fapt nu denotă însă și

nulitatea lui ca probă, în contextul în care procesul-verbal de ridicare a fost semnat de

către reprezentantul organului de urmărire penală pe celelalte file, astfel că nesemnarea

acestui proces-verbal este doar o omisiune, nu și o greșeală, care din punct de vedere

procesual ar duce la nulitatea lui, în raport cu valoarea acestei probe administrate la

dosar.

În continuare, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pornit în baza

art. 312 alin. (1) CP, în privința lui Lisnic Ana din motivul expirării termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) lit. a) CPP , persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: lit. a) 2 ani

de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Conform sancțiunii art. 312 alin. (1) CP, pentru comiterea acestei fapte

infracționale, persoana poate fi sancționată cu amendă în mărime de până la 650 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore,

sau cu închisoare de până la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 2

ani.

8

În corespundere cu art. 16 alin. (2) CP, infracțiuni ușoare se consideră faptele

pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe

un termen de pînă la 2 ani inclusiv.

Conform materialelor cauzei penale se atestă că inculpata Lisnic Ana a comis fapta

infracțională a fost consumată la data de 02.06.2016, astfel că până la momentul actual

termenul prescripției tragerii la răspundere penală a expirat, considerent de drept din

care procesul penal pornit în baza art. 312 alin. (1) CP, urmează a fi încetat.

Al. în numele inculpatei, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

sentinței.

În argumentarea recursului invocă faptul că:

- instanța de fond corect a apreciat circumstanțele cauzei penale și a conchis că actele

procesuale/procesul-verbal de ridicare din 30.09.2016, procesul-verbal de audiere a

martorului Lisnic Ana din 25.02.2015, declarațiile martorului Lisnic Ana din 02.06.2016,

au fost întocmite cu abaterile de la procedura prevăzută în CPP RM și nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare;

- conform art. 94 alin. (1) pct. 8) CPP în procesul penal nu pot fi admise ca probe și,

prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi

puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute cu

încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod;

- punerea la baza deciziei de condamnare a inculpatei a sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 22.12.2016, prin care Baciu Serghei a fost condamnat,

contravine principiilor de apreciere și administrare a probelor.

431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând prin faptul că instanța de apel a

constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile

inculpatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este

9

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat rezultă că partea apărării semnalează temeiul de

drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Însă, aceste temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurent.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

fiind cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță, astfel ajungând la

concluzia corectă enunțată supra la pct. 4 al prezentei decizii.

Colegiul penal a stabilit că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la admiterea apelului declarat de procuror, precum și motivele

adoptării soluției.

În acest context, instanța de recurs menționează că, din conținutul deciziei instanței

de apel rezultă, că ultima corect a reținut constatarea faptei și circumstanțele săvârșirii

infracțiunii de către inculpata Lisnic Ana, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior,

motivând concluzia de vinovăție a acesteia.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal, reține că instanța de apel, verificând minuțios probele

administrate legal de către organul de urmărire penală, cu respectarea prevederilor art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, fiind stabilite cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei Lisnic Ana în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal.

10

La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică soluția instanței de apel, sub

aspectul vinovăției inculpatei, invocând astfel dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor.

În probarea alegațiilor invocate, recurentul a descris în conținutul recursului probe

și circumstanțe, care în opinia lui nu au fost apreciate de instanța de apel la justa valoare

sau au fost apreciate unilateral, creându-se astfel impresia că instanța este părtinitoare,

însă, verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat prezenta cauză penală sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privitor la condamnarea

inculpatei în baza art. 312 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, așa

cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției

expuse desfășurat în pct. 4.1. din prezenta decizie și a cărei redare repetată nu este

necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării

recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, acesta fiind atributul exclusiv al acestor instanțe.

Deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea condamnării

inculpatei privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Referitor la criticele formulate de recurent, privind faptul că, instanța de fond corect

a apreciat circumstanțele cauzei penale și a conchis că actele procesuale/procesul-verbal de ridicare

din 30.09.2016, procesul-verbal de audiere a martorului Lisnic Ana din 25.02.2015, declarațiile

martorului Lisnic Ana din 02.06.2016, au fost întocmite cu abaterile de la procedura prevăzută

în CPP RM și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, Colegiul penal le respinge ca

neîntemeiate, or, careva erori pretins a fi admise în cursul urmăririi penale în prezenta

cauză penală nu s-au adeverit.

Mai mult ca atât, instanța de fond nu a specificat în ce măsură prezentarea copiei

11

actelor, care nu au fost autentificate ar afecta legalitatea întregului proces penal, și ar

atrage nemijlocit admisibilitatea punerii la baza sentinței în calitate de probă, atâta timp

cât s-a stabilit ferm că copiile actelor anexate au fost întocmite de către organele abilitate

în acest sens conform legii, corespunzător examinării cauzei penale, adică la faza

urmăririi penale, și respectiv la faza judecării cauzei penale în instanța de judecată.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în speță, nu au fost admise

careva erori de drept, iar alegațiile recurentului în acest aspect sunt vădit nefondate,

neavând suport probator.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept semnalată și prevăzută în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci,

nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, din care considerent

se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

februarie 2019, în cauza penală privind-o pe Lisnic Ana Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 septembrie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

12