1ra-1239/2019 — art. 187 al. 2 CP

1ra-1239/2019 — art. 187 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1239/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Sculischi Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Sculischi Dumitru a fost recunsoscut vinovat, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani și 5 luni, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a cumulat parțial pedeapsa definitivă stabilită

prin sentința din data de 26 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), deci

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă s-a admis în parte și s-a încasat din contul inculpatului Sculischi

Dmitri în beneficiul părții vătămate Verejanu Ana, prejudiciul material cauzat în urma

infracțiunii, în mărime de 5360,60 lei și prejudiciul moral în sumă de 2500,00 lei.

1

aproximativ la orele 23.00, Sculinschi Dumitru aflându-se pe bd. I. Gagarin nr. 7 mun.

Chișinău, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane, prin aplicarea violenței

nepericuloase pentru viață, realizate prin îmbrâncirea părții vătămate a sustras deschis

de la Ana Verejanu, geanta cu prețul de 500 lei, în care se afla portmoneu cu prețul de

100 lei, în el fiind 12 lei, cardul bancar eliberat de SA „Victoriabank,, actele personale,

buletinul de identitate, pașaport biometric, legitimația de serviciu, permis de conducere;

telefonul mobil cu numărul de IMEI 1 xxxxx și IMEI2 xxxxx cu prețul de 2 500 lei, în care

se afla cardul de memorie cu capacitatea de 2GB cu prețul de 100 lei și încărcătorul

pentru telefon mobil de model „Samsung,, cu prețul de 200 lei, cauzând prejudiciu

material considerabil în suma totală de 3412 (trei mii patru sute doisprezece) lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Sculischi Dumitru a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful, sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, însoțită de uzarea daunelor în proporții considerabile.

3.1. Avocatul Dumitru Cazacu în numele inculpatului, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat de la comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În motivarea apelului, apărătorul a indicat următoarele:

- trezește dubii concluzia raportului de expertiză care a fost întocmit de către colega

de muncă a părții vătămate, ceia ce a confirmat chiar și Verejanu Ana;

- martorii audiați în cadrul ședinței de judecată Cebotari, Vatavu, cît și Bîtcă Maxim

nu au putut confirma ce fel de telefon mobil avea Sculischi Dumitru și dacă acest bun,

este cu certitudine telefonul părții vătămate, or alt telefon de aceiași marcă și culoare;

- instanța de judecată urma să rețină și să aprecieze critic declarațiile martorilor

Cebotari Nadejda, cât și ale lui Vatavu Anatol, în situația în care prima a fost concubina

inculpatului, ceia ce nu a reținut instanța de fond, iar al doilea este actualul concubin al

acesteia și din declarațiile date a rezultat faptul că aceștia nu au rămas într-o relație bună

cu Sculischi;

- nici un înscris nu a fost anexat la materialele dosarului nici de acuzare și nici de

partea vătămată ce ar demonstra cât este de considerabilă dauna pentru Verejanu Ana;

- probele administrate la faza de urmărire penală și cercetate în instanța de judecată

nu demonstrează vina inculpatului, mai mult ele trezesc dubii, or potrivit prevederilor

2

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot

fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului;

- potrivit art. 51 Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie doar

fapta prejudiciabilă săvârșită. Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală.

Astfel, încadrarea juridică adusă inculpatului este una eronată. În speța dată pentru

a fi atras la răspundere penală a inculpatului potrivit normei incriminate dânsul urma

să sustragă deschis bunurile părții vătămate, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Or, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 126 Cod penal, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege -

gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

- astfel, acuzarea a evitat să prezinte careva probe ce ar demonstra valoarea reală a

telefonului mobil sustras; însemnătatea bunului pentru partea vătămată; starea

materială și veniturile părții vătămate.

Or prin simpla declarație a părții vătămate că i s-a cauzat un prejudiciu

considerabil, suntem în imposibilitate de a aprecia cu adevărat considerabilitatea

acestuia, ba mai mult declarațiile părții vătămate în acest sens urmau a fi probate potrivit

prevederilor alin. (2) al art. 126 Cod penal.

3.2. Inculpatul Sculinschi Dumitru, care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că instanța de judecată nu a apreciat

corespunzător probele, în special concluziile raportului de expertiză, declarațiile părții

vătămate și a martorilor, la fel instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

3

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, desi inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, culpa acestuia a fost demonstrate prin: declarațiile părții

vătămate Verejan Ana, declarațiile martorilor Bîtcă Maxim, Vatavu Anatol, Cebotari

Nadejda; procesul-verbal de cercetare de la fața locului din data de 20.10.2017, cu foto

tabel anexat; procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din

17.01.2018; procesul-verbal de constatare din data de 20.10.2017; procesul-verbal de

examinare a obiectului cu imagini foto anexate, prin care au fost examinate obiectele

sustrase de la partea vătămată și ulterior depistate pe adresa bd. I. Gagarin 7, la o mică

distanță de locul comiterii faptei; raportul de expertiză nr. 34/12/l-R-246 din data de

26.01.2016.

În această ordine de idei, instanța de apel, analizând și apreciind sistemul de probe

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor

le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, fiind pertinente,

concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate și a

martorilor, analizate și apreciate mai sus, din care s-a atestat cu certitudine că inculpatul

Sculinschi Dumitru, prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și anume, jaful, sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, însoțită de cauzarea daunelor în proporții considerabile.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților în partea în care au invocat

că instanța de judecată eronat s-a bazat pe probele părții vătămate și a martorilor care

sunt părtinitori, ca fiind nefondate, or pe de o parte martorii și partea vătămată au fost

audiați sub jurământ, fiind preîntâmpinați de răspunderea penală ce urmează să o poarte

pentru darea declarațiilor false, iar pe de altă parte, inculpatul și apărătorul său nu au

prezentat nici o probă, nu au indicat la nici o stare de fapt ce ar combate

declarațiile/probele cu care apelanții nu sunt de acord.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că potrivit art. 51 Cod penal, temeiul real al

răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența

infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.

Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii

4

prevăzute de legea penală.

Prin urmare, din probele analizate în ședințele de judecată s-a atestat că acțiunile

inculpatului s-au manifestat prin sustragerea deschisă de către Sculischi Dumitru, a

genții de la partea vătămată Verejanu Ana, săvârșită cu cauzarea de daune considerabile,

fapt constatat cu certitudine în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile părții

vătămate, precum și prin materialele cauzei penale.

Astfel, instanța de fond întemeiat a stabilit că inculpatul fapta Sculischi Dumitru

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de jaf.

În același context, instanța de apel a stabilit că nu poate fi reținut nici argumentul

apărării, cât și al inculpatului în partea în care s-a invocat că raportul de expertiză prin

care s-au examinat amprentele este lovit de nulitate pe motiv că expertul este prieten cu

partea vătămată, or în cadrul administrării probelor, expertul enunțat nu s-a auto

recuzat, nu a fost recuzat de careva din participanți la proces, mai mult, aceste alegații

nu au fost probate prin careva stări de fapt, respectiv acest argument este unul declarativ.

În continuare, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Sculinschi

Dumitru, instanța de fond a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și le-a

aplicat corespunzător.

inculpatului, Cazacu D., prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată,

invocând argumente similare celor invocate în cererea de apel.

art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care

a manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând prin faptul că instanța de apel a

constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile

inculpatei.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

5

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate

cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul

penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

relevante invocate în apelul declarat, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpatul a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, în baza probelor verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea contestată de avocat în

prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive

justificative de a interveni în decizia contestată.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

6

în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul penal, punctează

că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată, or în

decizia instanței de apel au fost combătute aceste argumente (f.d. 80 – 89, vol. II),

motivare ce este în coroborare cu circumstanțele constatate în prezenta cauza penală în

baza cumulului de probe cercetate de instanța de apel, ce se acceptă de instanța de recurs,

ce este conform practicii CtEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul părții apărării precum că

concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul penal indică

că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale

cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a

dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă

și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.

61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat

urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Sculischi Dumitru Xxxxx, ca fiind vădit

7

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 20 septembrie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8