SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 21299/19 Janos CSIZMADIA împotriva României și alte două cereri (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 2 februarie 2023 într-un comitet compus din Armen Harutyunyan, președintele Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, membru adjunct al secțiunii f.f. Având în vedere cererile sus-menționate depuse la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți După ce au deliberat, face următoarea decizie FACTURĂ ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților se află în tabelul anexat. 8 alin. (1) din Convenție (refuzat la prizonierul d 8 alin. (1) din Convenție (refuzat la închisoarea din închisoarea din apropiere) Guvernul invocă aceleași argumente ca în cauzele Vișa și Hojac.
România ((dec.) [comitet], nos. 20108/17 și 28388/17, 13 decembrie 2018), pentru a exclude în esență neobosirea căilor de atac interne. El consideră că reclamanții nu se pot plânge de refuzul de a administra închisorile de a le acorda o autorizație de ieșire atunci când nu au solicitat niciodată o astfel de autorizație. Guvernul susține că părțile nu au formulat o cerere de autorizație de ieșire pentru a participa la funeraliile membrilor familiei lor apropiate în fața comisiei competente a închisorilor în care erau încarcerați. Acesta susține că, în pofida lipsei oricărei cereri, odată ce autoritățile penitenciare au fost informate de familiile reclamanților cu privire la decesul rudelor lor, comisiile competente s-au reunit pentru a analiza oportunitatea unei autorizații de ieșire din închisoare.
Prin urmare, guvernul consideră că cererile nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție și că acestea au două titluri: pe de o parte, tribunalele nu ar avea calitatea de victimă a încălcării convenției și, pe de altă parte, instanțele nu ar fi epuizat căile de atac interne. Curtea nu consideră că este necesar să se acorde o atenție mai mare chestiunii referitoare la incompatibilitatea rațională cu dispozițiile Convenției, în măsura în care cererile se confruntă cu alte motive d 24553/21, Guvernul susține că certificatul de deces al bunicii reclamantului a fost transmis de către mama reclamantului închisorii din Drobeta-Turnu-Severin, la 16 martie 2021 la prânz, în timp ce înmormântarea avea loc în aceeași zi la ora 14:00, într-un alt departament.
Reclamantul susține că, în dimineața zilei de 16 martie 2021, a depus o cerere de ieșire pe care autoritățile închisorii au refuzat să o înregistreze. El nu furnizează nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale. În cererea n 28351/19, guvernul afirmă că reclamantul nu a formulat o cerere de ieșire. El ar fi informat numai asistentul social al închisorii că înmormântarea bunicului său trebuia să aibă loc la 10 ianuarie 2019. Reclamantul nu a răspuns la observațiile guvernului. Curtea ia notă de faptul că reclamanții nu au demonstrat că au formulat cereri de eliberare din închisoare pentru a participa la funeraliile rudelor lor. Având în vedere constatările sale în cauzele Vișa și Hoja , menționate anterior, cu privire la situații similare, Curtea se adresează excepției de la guvern și declară că cererile inadmisibile sunt inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că aceste cereri trebuie respinse în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Cererea nr. 21299/19 Curtea constată că Decizia comisiei de recompensare a fost comunicată reclamantului în aceeași zi, 28 martie 2019, data la care reclamantul a semnat raportul comisiei. Reclamantul a contestat apoi decizia comisiei în fața judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate și apoi în fața Tribunalului de Primă Instanță d Având în vedere data de la care se introduce cererea în fața Curții, este necesar să se examineze dacă termenul de șase luni a fost respectat în speță.
Curtea amintește în această privință că regula celor șase luni este o normă de ordine publică și că, prin urmare, trebuie să se aplice din oficiu (Sabri Güneș c. Turcia [GC], nr. 27396/06, § 29, 29 iunie 2012). Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa privind regula de șase luni (Sabri Güneș, citată anterior, §§ 39-40). Curtea amintește în special că, în cazul în care reclamantul nu dispune de nicio acțiune efectivă, termenul de șase luni începe de obicei la data actelor sau măsurilor denunțate.
Curtea amintește apoi că, în hotărârea sa de principiu Kanalas c. România 20323/14, §§ 41-46, 6 decembrie 2016), Comisia a considerat că o plângere formulată în fața judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate, bazată pe dispozițiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate impuse de autoritățile judiciare în cursul procesului penal ( 254/2013, nu poate fi considerată, cu un grad suficient de certitudine, o cale de atac eficientă pentru situația denunțată de solicitant. Având în vedere, de asemenea, constatările sale în cauzele Hârțescu și Arcana c. România ((dec.), nr. 31959/17 și 16655/18, 26 aprilie 2022) cu privire la situații similare, Curtea consideră că reclamantul ar fi trebuit să știe că acțiunea în temeiul Legii nr. 254/2013 nu era o acțiune efectivă în sensul convenției.
În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că termenul de șase luni începea să curgă de la 28 martie 2019, data la care reclamantul a luat cunoștință de decizia comisiei. Or, prezenta cerere a fost depusă în fața Curții la 7 octombrie 2019, adică mai mult de șase luni mai târziu. Aceasta înseamnă că cererea este tardivă și trebuie declarată inadmisibilă, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească înscrisurile Declară cererile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 martie 2023. Viktoriya Maradudna Armen Harutyunyan Modulul adjunct f.f.
Președintele Anexă Lista de cereri referitoare la obiecțiuni din art. 8 alineatul (1) din convenție (refuzate la detenția de a participa la funeraliile membrilor de familie apropiați) No. Numărul și data de la care se introduce petiția Numele reclamantului și anul nașterii Data refuzului autorităților din statul membru de origine și motivele invocate, dacă este cazul Persoană decedată Procedura judiciară, dacă este cazul 21299/19 07/10/2019 Janos CSIZMADIA 1968 28/03/2019 Condițiile pentru obținerea unei recompense n Cererea sa a fost respinsă pe motiv că decizia comisiei fusese comunicată reclamantului și că comisia luase în considerare criteriile stabilite de lege. 28351/19 24/07/precum și Alin-Daniel ROTARU 1986 bunicul Printr-o decizie din 27 mai 2019, instanța de aplicare a pedepsei cu închisoarea din Drobeta Turnu Severin a respins contestația reclamantului.
La cererea reclamantului a fost respinsă printr-o decizie definitivă a Tribunalului de Primă Instanță din Drobeta Turnu Severin la 25/06/2019. 24553/21 22/04/2021 Claudiu-Ionuț BOBOC 1997 16/03/2021 Condițiile prevăzute pentru obținerea unei recompense nu au fost îndeplinite și certificatul de deces a fost furnizat cu întârziere autorităților închisorii bunicii.
DÉCISION Requête n o 21299/19 Janos CSIZMADIA contre la Roumanie et 2 autres requêtes (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 2 février 2023 en un comité composé de : Armen Harutyunyan, président , Anja Seibert-Fohr, Ana Maria Guerra Martins, juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f. , Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
La liste des requérants se trouve dans le tableau joint en annexe. Les griefs que les requérants tiraient de l’article 8 § 1 de la Convention (refus au prisonnier d’assister aux funérailles des membres de la famille proche) ont été communiqués au gouvernement roumain (« le Gouvernement »). EN DROIT Jonction des requêtes Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour estime approprié de les examiner conjointement en une seule décision. Griefs tires de l’article 8 § 1 de la Convention (refus au prisonnier d’assister aux funérailles des membres de la famille proche) Le Gouvernement invoque les mêmes arguments que dans les affaires Vișa et Hoja c. Roumanie ((déc.) [comité], n os. 20108/17 et 28388/17, 13 décembre 2018), pour exciper en substance du non-épuisement des voies de recours internes.
Il considère que les requérants ne sauraient pas se plaindre du refus de l’administration des prisons de leur accorder une autorisation de sortie dès lors qu’ils n’ont jamais demandée une telle autorisation. Le Gouvernement fait valoir que les requérants n’ont pas formulé une demande d’autorisation de sortie afin d’assister aux funérailles des membres de leur famille proche auprès de la commission compétente des prisons dans lesquelles ils étaient incarcérés. Il soutient que malgré l’absence de toute demande, une fois que les autorités pénitentiaires ont été informées par les familles des requérants quant aux décès de leurs proches, les commissions compétentes se sont réunies pour analyser l’opportunité d’une autorisation de sortie de prison.
Par conséquent, le Gouvernement estime que les requêtes ne remplissent pas les conditions requises par les articles 34 et 35 de la Convention et cela à deux titres : d’une part, les requérants n’auraient pas la qualité de victime d’une violation de la Convention, et, d’autre part, les requérants n’auraient pas épuisé les voies de recours internes. La Cour n’estime pas nécessaire de se pencher plus en avant sur la question relative à l’incompatibilité ratione personae avec les dispositions de la Convention, dans la mesure où les requêtes se heurtent à d’autres motifs d’irrecevabilité. Requêtes n os. 28351/19 et 24553/21 Dans la requête n o 24553/21, le Gouvernement soutient que le certificat de décès de la grand-mère du requérant a été transmis par la mère du requérant à la prison de Drobeta-Turnu-Severin, le 16 mars 2021 à midi, alors que les funérailles avaient lieu le même jour à 14h00, dans un autre département.
Le requérant affirme que, le matin du 16 mars 2021, il a formulé une demande de sortie que les autorités de la prison ont refusé d’enregistrer. Il ne fournit pas de preuve à l’appui de ses allégations. Dans la requête n o 28351/19, le Gouvernement affirme que le requérant n’a pas formulé de demande de sortie. Il aurait seulement informé l’assistant social de la prison que les funérailles de son grand-père devaient avoir lieu le 10 janvier 2019. Le requérant n’a pas répondu aux observations du Gouvernement. La Cour note que les requérants n’ont pas démontré avoir formulé des demandes de sortie de prison afin d’assister aux funérailles de leurs proches. Eu égard à ses constats dans les affaires Vișa et Hoja , précitées, concernant des situations similaires, la Cour accueille l’exception du Gouvernement et déclare les requêtes irrecevables pour non-épuisement des voies de recours internes.
À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que ces requêtes doivent être rejetées en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Requête n o 21299/19 La Cour constate qu’il ressort des pièces du dossier que le requérant s’est vu opposer un refus de sortie de prison le 28 mars 2019. La décision de la « commission des récompenses » a été communiquée au requérant le jour même, soit le 28 mars 2019, date à laquelle le requérant a signé le rapport de la commission. Le requérant a contesté ensuite la décision de la commission devant le juge chargé du contrôle de la privation de liberté et ensuite devant le tribunal de première instance d’Arad. Compte tenu de la date d’introduction de la requête devant la Cour, il convient d’examiner si le délai de six mois a été respecté en l’espèce.
La Cour rappelle à cet égard que la règle des six mois est une règle d’ordre public et que, par conséquent, elle doit l’appliquer d’office ( Sabri Güneș c. Turquie [GC], no 27396/06, § 29, 29 juin 2012). La Cour renvoie aux principes bien établis dans sa jurisprudence concernant la règle des six mois ( Sabri Güneș , précité, §§ 39-40). Elle rappelle, en particulier, que lorsque le requérant ne dispose d’aucun recours effectif, le délai de six mois prend naissance habituellement à la date des actes ou mesures dénoncés.
La Cour rappelle ensuite que, dans son arrêt de principe Kanalas c. Roumanie (n o 20323/14, §§ 41-46, 6 décembre 2016), elle a considéré qu’une plainte formée devant le juge chargé du contrôle de la privation de liberté, fondée sur les dispositions de la loi n o 254/2013 sur l’exécution des peines et des mesures privatives de liberté ordonnées par les autorités judiciaires au cours du procès pénal (« la loi n o 254/2013 »), ne saurait être considérée, avec un degré suffisant de certitude comme un recours effectif pour la situation dénoncée par le requérant. Eu égard également à ses constats dans les affaires Hârțescu et Arcana c. Roumanie ((dec.), n os. 31959/17 et 16655/18, 26 avril 2022) concernant des situations similaires, la Cour estime que le requérant aurait dû savoir que le recours fondé sur la loi n o 254/2013 n’était pas un recours effectif au sens de la Convention.
À la lumière de ce qui précède, la Cour estime que le délai de six mois commençait à courir à compter du 28 mars 2019, date à laquelle le requérant a eu connaissance de la décision de la commission. Or la présente requête a été introduite devant la Cour le 7 octobre 2019, soit plus de six mois plus tard. Il s’ensuit que la requête est tardive et doit être déclarée irrecevable, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes irrecevables. Fait en français puis communiqué par écrit le 2 mars 2023. Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Greffière adjointe f.f.
Président ANNEXE Liste de requêtes concernant des griefs tirés de l’article 8 § 1 de la Convention (refus au prisonnier d’assister aux funérailles de membres de famille proche) No. Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et année de naissance Date du refus des autorités pénitentiaires d’autoriser la sortie et motifs invoqués, le cas échéant Personne décédée Procédure judiciaire, le cas échéant 21299/19 07/10/2019 Janos CSIZMADIA 1968 28/03/2019 Les conditions prévues pour obtenir une récompense n’étaient pas réunies. mère Le requérant a demandé au juge de l’application des peines de la prison d’Arad la communication des motifs du refus. Sa demande a été rejetée au motif que la décision de la commission avait été communiquée au requérant et que la commission avait pris en compte les critères établis par la loi.
28351/19 24/07/2019 Alin-Daniel ROTARU 1986 - grand-père Par une décision du 27 mai 2019, le juge de l’application des peines de la prison de Drobeta Turnu Severin a rejeté la contestation du requérant. L’appel du requérant a été rejeté par une décision définitive du le tribunal de première instance de Drobeta Turnu Severin le 25/06/2019. 24553/21 22/04/2021 Claudiu-Ionuț BOBOC 1997 16/03/2021 Les conditions prévues pour obtenir une récompense n’étaient pas réunies et le certificat de décès avait été fourni tardivement aux autorités de la prison grand-mère