Gosav și alții împotriva României

La originea cauzei se află instanțe îndreptate împotriva României și pe care Curtea a fost sesizată în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Hotărârea pe care reclamanții au tras-o din art. 8 din Convenție privind refuzul de a deține prizonierul de a participa la funeraliile membrilor de familie apropiați și, în cererea din data de: De fapt, trei. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții se aflau în detenție atunci când au avut loc decesele unor membri de familie apropiați (a se vedea tabelul anexat). Ei au cerut autorităților închisorii o autorizație de ieșire din închisoare pentru a participa la înmormântare. Din documentele trimise de către autoritățile naționale ale închisorilor (inclusiv ANP-uri) reiese că comisia de recompense a închisorii a respins cererile reclamanților la datele și motivele indicate în tabelul anexat. În special, în cererea nr. 70332/17, comisia competentă se pronunță asupra cererii reclamantului în ziua următoare înmormântării. ÎN DREPTUL PRIVIND JONCAREA RECHETELOR

Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură hotărâre. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIA

Reclamanții denunță refuzul de a participa la funeraliile membrilor familiilor lor. Acestea sunt în conformitate cu art. 8 din Convenție, astfel: art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale, a domiciliului și a corespondenței. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralității sau protecția drepturilor și libertăților altora. □ Cu privire la admisibilitate

În cererile nr. 52526/17 și 72940/17, guvernul invocă neobosirea căilor de atac interne, considerând că reclamanții ar fi trebuit să conteste deciziile Tribunalului de Primă Instană în fața judecătorului însărcinat cu controlul privării de libertate și, dacă este cazul, în fața Tribunalului de Primă Instanță. Curtea amintește că a considerat deja că această cale de atac nu poate fi considerată cu un grad suficient de certitudine ca o acțiune efectivă ( Kanalas c. România , nr. 20323/14, § 44, 6 decembrie 2016). Prin urmare, Curtea consideră că nu există o cale de atac la dispoziția acestora în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. În cererea nr. 70332/17, guvernul consideră că reclamantul nu are calitatea de victimă a unei încălcări a convenției și subliniază că certificatul de deces a fost transmis autorităților după adoptarea deciziei comisiei de recompense. Curtea ia notă de faptul că, astfel cum reiese din documentele trimise de către ANP, reclamantul a formulat o cerere de ieșire, a prezentat o copie a certificatului de deces pe suport, iar comisia competentă se pronunță asupra cererii sale a doua zi după înmormântare. În consecință, Curtea consideră că reclamantul are calitatea de a se plânge de o încălcare a convenției. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se respingă excepțiile guvernului și să se declare cererile admisibile. Pe partea de jos a

Curtea amintește că, deși dreptul de a beneficia de permisele de ieșire nu este garantat ca atare prin convenție, refuzul unui reclamant de a ieși din lumea penitenciarului pentru a participa la funeraliile unui membru apropiat al familiei trebuie să se analizeze într-o ingerință în dreptul de a-și respecta viața de familie garantată prin art. 8 din convenție. De asemenea, aceasta face trimitere la jurisprudența sa în materie (Płoski c. Polonia, nr. 26761/95, § 30-39, 12 noiembrie 2002 și Lindc. Rusia, nr. 25664/05, § 92-99, 6 decembrie 2007).

În conformitate cu principiul Kanalas c. România (nr. 20323/14, 6 decembrie 2016), Curtea a ajuns la concluzia încălcării unor chestiuni similare celor care fac obiectul prezentelor cereri. În special, Comisia a reproșat autorităților naționale că nu a pus în balanță interesele implicate, și anume, pe de o parte, dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie și, pe de altă parte, apărarea ordinii și a securității publice și prevenirea infracțiunilor (ibidem, § 65). În plus, Curtea a remarcat că autoritățile din statele membre au examinat pe deplin posibilitatea de a recurge la o escortă pentru transferul reclamanților la locul înmormântării (ibidem, § 64 și cauzele menționate).

După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifică niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la temeinicia obiecțiunilor în cauză în prezentele cereri.

Având în vedere jurisprudența sa în acest sens, Comisia consideră că motivele invocate de autoritățile naționale pentru a refuza acordarea autorizației de ieșire pentru a participa la funeraliile membrilor familiei apropiate (a se vedea tabelul anexat) nu sunt suficiente pentru a demonstra că ingerința denunțată era necesară într-o societate democratică.

În special, Curtea constată că, în cererea nr. 70332/17, din documentele trimise Curții de către părți, nu reiese că motivul care privește obligația reclamantului de a indica resursele financiare a fost comunicat în timp util reclamantului, astfel încât acesta să poată remedia acest lucru. În plus, rezultă că, în pofida faptului că reclamantul și-a completat cererea prin reunirea copiei certificatului de deces în ajunul înmormântării, Comisia nu a făcut acest lucru decât în ziua următoare.

Prin urmare, aceste cereri dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE

În cererea nr. 72/66/17, reclamantul a formulat un litigiu întemeiat pe art. 13 din Convenție, declarând că nu există nicio cale de atac în fața unei instanțe naționale care ar putea să se pronunțe efectiv asupra cererii sale de eliberare din închisoare. În cauza Kanalas, citată anterior, Curtea a constatat că acțiunea invocată de guvern, fie o plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 254/2013, nu putea fi considerată o acțiune efectivă. În prezenta cerere, Ön Õinvocă nici o altă cale de atac care să poată remedia Õ problema pe care reclamantul o trage din art. 8 din Convenție. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul nu avea o cale de atac la dispoziția sa în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. Având în vedere cele de mai sus și legătura strânsă dintre articolele 13 și 35 din convenție ( Rotaru c. România [GC], nr. 28341/95, § 40, CEDO 2000 - V și, mutatis mutandis, Voynov c. Rusia , nr. 39747/10, §§ 38-48, 3 iulie 2018) trebuie declarată admisibilă și trebuie să se constate încălcarea articolului 13 din convenție pe motiv că nu există o cale de atac eficientă împotriva refuzului autorităților din statul membru de origine de a permite ieșirea pentru a permite reclamantului să participe la înmormântarea mamei sale. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA

În conformitate cu art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. mai puțin de 18 ani. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa (Császy c. Ungaria, nr. 14447/11, 21 octombrie 2014), Curtea consideră că este rezonabil să se aloce sumele indicate în tabelul anexat.

Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. (b) de la expirarea termenului menționat anterior și până la restanță, aceste sume vor fi majorate de la un interes simplu la un nivel egal cu cel al facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorat cu trei puncte procentuale. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 iunie 2020, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Liv Tigerstedt Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. Președinte Anexă Lista de cereri privind obiecțiile întemeiate pe art. 8 din Convenție (refuzat la deținut dai asista la funeraliile membrilor de familie apropiați) No. Numărul și data detașării cererii Numele reclamantului și data nașterii Data refuzului autorităților din statul membru în care se află persoana decedată Alte obiecțiuni care intră sub incidența jurisprudenței bine stabilite Suma alocată pentru daune materiale și morale și cheltuieli de judecată de către reclamant (în euro) [1] 52526/17 21/09/2017 Iulian-Dumitrel GOSAV 26/10/1984 10/07/2017 - termen îndepărtat de eliberarea condiționată - tratament psihiatric în curs - lipsa mijloacelor financiare părinte 3 000 70332/17 07/02/2018 Viorel NEGRUȚ 02/05/2017 - Documentație incompletă (certificat de deces) - lipsă de informații cu privire la mijloacele financiare-mamă 3 000′66/1726/10/2017 George Màleel 23/03/1976 25/09/2017 - natura infracțiunii (viol) - durata pedepsei-mamă Art. 13 - Absența unei căi de atac efective împotriva refuzului autorităților judiciare de a permite ieșirea. 3 000 72940/17 08/01/2018 Sandu KÖRÖSI 05/02/1996 21/09/2017 - reclamantului i s-a aplicat o sancțiune disciplinară în 2016 părinte 3 000 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.

Le grief que les requérants tiraient de l’article 8 de la Convention concernant le refus au prisonnier d’assister aux funérailles de membre de famille proche et, dans la requête 72266/17, le grief tiré de l’article 13 de la Convention concernant l’absence de recours effectif contre ce refus ont été communiqués au gouvernement roumain (« le Gouvernement »). EN FAIT

La liste des requérants et les précisions pertinentes sur les requêtes figurent dans le tableau joint en annexe.

Les requérants se trouvaient en détention lorsque sont survenus les décès de membres de famille proche (voir tableau joint en annexe). Ils demandèrent aux autorités pénitentiaires une autorisation de sortie de la prison afin d’assister aux funérailles. Il ressort des documents envoyés par l’Administration nationale des prisons (« ANP ») que la « commission de récompenses » de la prison rejeta les demandes des requérants aux dates et pour les motifs indiqués dans le tableau joint en annexe. Plus particulièrement, dans la requête n o 70332/17, la commission compétente s’est prononcée sur la demande du requérant le lendemain des funérailles. EN DROIT

Dans les requêtes n os 52526/17 et 72940/17, le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes considérant que les requérants auraient dû contester les décisions de la « commission de récompenses » devant le juge chargé du contrôle de la privation de liberté et, le cas échéant, devant le tribunal de première instance. La Cour rappelle qu’elle a déjà estimé que cette voie de recours ne saurait être considérée avec un degré suffisant de certitude comme un recours effectif ( Kanalas c. Roumanie , n o 20323/14, § 44, 6 décembre 2016). Dès lors, la Cour estime que les requérants n’avaient pas de voie de recours à leur disposition au sens de l’article 35 § 1 de la Convention.

Dans la requête n o 70332/17, le Gouvernement estime que le requérant n’a pas la qualité de victime d’une violation de la Convention et souligne que le certificat de décès a été transmis aux autorités après l’adoption de la décision de la « commission de récompenses ». La Cour note que, tel qu’il ressort des documents envoyés par l’ANP, le requérant a bien formulé une demande de sortie, qu’il a produit une copie du certificat du décès à l’appui, et que la commission compétente s’est prononcée sur sa demande le lendemain des funérailles. En conséquence, la Cour estime que le requérant a la qualité pour se plaindre d’une violation de la Convention.

Eu égard à ce qui précède, il convient de rejeter les exceptions du Gouvernement et de déclarer les requêtes recevables. Sur le fond

La Cour rappelle que, bien que le droit de bénéficier d’autorisations de sortie ne soit pas garanti en tant que tel par la Convention, le refus opposé à un requérant de sortir du monde carcéral pour assister aux funérailles d’un membre proche de la famille doit s’analyser en une ingérence dans le droit de l’intéressé au respect de sa vie familiale garanti par l’article 8 de la Convention. Elle renvoie par ailleurs à sa jurisprudence en la matière ( Płoski c. Pologne , n o 26761/95, §§ 30-39, 12 novembre 2002, et Lind c. Russie , n o 25664/05, §§ 92-99, 6 décembre 2007).

Dans l’arrêt de principe Kanalas c. Roumanie (n o 20323/14, 6 décembre 2016), la Cour a conclu à la violation au sujet de questions similaires à celles qui font l’objet des présentes requêtes. Elle a notamment reproché aux autorités nationales de ne pas avoir procédé à une mise en balance des intérêts en jeu, à savoir, d’une part, le droit du requérant au respect de sa vie familiale, et, d’autre part, la défense de l’ordre et de la sûreté publics et la prévention des infractions pénales ( ibidem , § 65). De plus, la Cour a noté que les autorités pénitentiaires n’avaient nullement examiné la possibilité d’avoir recours à une escorte pour le transfert des requérants sur le lieu des funérailles ( ibidem , § 64 et les affaires y citées).

Après examen de l’ensemble des éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne décèle aucun fait ou argument propre à la convaincre de parvenir à une conclusion différente quant au bien-fondé des griefs en question dans les présentes requêtes.

Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, elle estime que les raisons invoquées par les autorités nationales pour refuser aux requérants l’autorisation de sortie afin d’assister aux funérailles des membres de la famille proche (voir tableau joint en annexe) ne suffisent pas à démontrer que l’ingérence dénoncée était « nécessaire dans une société démocratique ».

En particulier, la Cour observe que dans la requête n o 70332/17, des documents envoyés à la Cour par les parties, il ne ressort pas que le motif visant l’omission du requérant d’indiquer les ressources financières ait été communiqué au requérant en temps utile afin qu’il puisse y remédier. Qui plus est, il ressort que malgré le fait que le requérant avait complété sa demande en joignant la copie du certificat de décès à la veille des funérailles, la Commission ne s’est prononcée que le lendemain de celles-ci.

Il s’ensuit que ces requêtes révèlent une violation de l’article 8 de la Convention.

Eu égard aux documents en sa possession et à sa jurisprudence ( Császy c. Hongrie, n o 14447/11, 21 octobre 2014), la Cour estime raisonnable d’allouer les sommes indiquées dans le tableau joint en annexe.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes recevables ; Dit que ces griefs révèlent une violation de l’article 8 de la Convention en raison du refus au prisonnier d’assister aux funérailles de membres de famille proche ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention dans la requête n o 72266/17 ; Dit a) que l’État défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois, les sommes indiquées dans le tableau joint en annexe, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 juin 2020, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Liv Tigerstedt Stéphanie Mourou-Vikström Greffière adjointe f.f. Président ANNEXE Liste de requêtes concernant des griefs tirés de l’article 8 de la Convention (refus au prisonnier d’assister aux funérailles de membres de famille proche) No. Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et date de naissance Date du refus des autorités pénitentiaires d’autoriser la sortie et motifs invoqués, le cas échéant Personne décédée Autres griefs relevant de la jurisprudence bien établie Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens par requérant (en euros) [1] 52526/17 21/09/2017 Iulian-Dumitrel GOSAV 26/10/1984 10/07/2017 - terme éloigné de la libération conditionnelle - traitement psychiatrique en cours - absence de moyens financiers père 3 000 70332/17 07/02/2018 Viorel NEGRUȚ 02/05/1981 21/08/2017 - documentation incomplète (certificat de décès) - absence d’information quant aux moyens financiers mère 3 000 72266/17 26/10/2017 George MĂLĂEL 23/03/1976 25/09/2017 - nature de l’infraction (viol) - durée de la peine mère Art. 13 - Absence de recours effectif contre le refus des autorités pénitentiaires d’autoriser la sortie. 3 000 72940/17 08/01/2018 Sandu KÖRÖSI 05/02/1996 21/09/2017 - une sanction disciplinaire avait été infligée au requérant en 2016 père 3 000 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt par la partie requérante.