1ra-197/2019 — art. 311 alin. 2 lit. a CP

1ra-197/2019 — art. 311 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-197/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatei Corghencea Silvia, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, în

cauza penală privind-o pe

Corghencea Silvia XXX născută la XXX, originară

și domiciliată în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Corghencea Silvia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 550 unități convenționale.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpata

Corghencea Silvia urmărind scopul de a o învinui pe cet. Popescu Elena de săvârșirea

unei infracțiuni grave, a prezentat Direcția Generală a urmăririi penale a Centrului

Național Anticorupție, organ care este în drept de a porni urmărirea penală, denunțuri

și plângeri false în următoarele circumstanțe.

La data de 04 aprilie 2017, Corghencea Silvia fiind preîntâmpinată contra

semnătură pentru răspunderea ce o poartă conform art. 311 Cod penal, a depus un

denunț la Direcția Generală a urmăririi penale a Centrului Național Anticorupție, în

care având scopul de a o învinui pe cet. Popescu Elena în săvârșirea unei infracțiuni

grave, fals a invocat despre comiterea infracțiunii de corupere, ceea ce în realitate nu

corespunde adevărului.

Astfel, fiind recunoscută în calitate de martor pe cauza penală nr. 2017970210,

urmărind același scop, repetat a invocat faptele menționate mai sus, și anume că la data

de 04 aprilie 2017 specialistul relații cu publicul din cadrul primăriei or. XXX, Popescu

Elena, având cererea ei privind eliberarea îndreptării în instituția preșcolară nr. 193 din

1

or. XXX, pentru copilul ei XXX, a pretins personal de la ea mijloace bănești în sumă

de 200 euro, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, în

vederea eliberării îndreptării solicitate.

Întru stabilirea tuturor circumstanțelor comiterii infracțiunii date, de către

organul de urmărire penală au fost efectuate acțiuni de urmărire penală și măsuri

speciale de investigații, în rezultatul cărora s-a stabilit că specialistul relații cu publicul

din cadrul Primăriei or. XXX Popescu Elena, nu a pretins, nu a acceptat și nu a primit

mijloace bănești în sumă de 200 euro de la cet. Corghencea Silvia. Ca rezultat la data

de 28 iunie 2017 procesul penal nr. XXX a fost clasat.

În circumstanțele descrise, Corghencea Silvia, prin acțiunile sale intenționate, a

prezentat cu bună știință denunț fals, în scopul învinuirii cet. Popescu Elena de

săvârșirea unei infracțiuni grave, către Direcției Generale a urmăririi penale a Centrului

Național Anticorupție, organ care este în drept de a porni urmărirea penală.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatei Corghencea Silvia în baza art. 311

alin. (2) lit. a) Cod penal, - „ denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui

pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, sau plângerea cu bună știință falsă despre

săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de

răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală, legată de învinuirea de

săvârșirea a unei infracțiuni grave”.

2.1 Avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatei Corghencea Silvia, care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu achitarea inculpatei, invocând faptul

că:

- existența ordonanței procurorului din 28 iunie 2017 prin care a fost clasat

procesul penal pornit în baza plângerii lui Corghencea Silvia, nu constituie automat un

temei pentru a califica plângerea ultimei ca fiind vădit falsă, întrucât nu în toate cazurile

este posibil de administrat suficiente probe ce ar fi demonstrat vinovăția persoanelor

indicate în plângere în comiterea faptei infracționale;

- organul de urmărire penală a evitat să combată alternativele care ar fi putut să

ducă la clasarea procesului penal pornit în baza plângerii, alegând cea mai simplă cale

de a atrage la răspundere penală a denunțătorului;

- există divergențe între declarațiile martorilor date în cadrul urmăririi penale și

celelalte probe administrate la caz, astfel aceste declarații urmau a fi apreciate critic;

- nici un act de acuzare nu poate fi bazat doar pe declarațiile martorilor, dacă

acestea în coraport cu alte probe pertinente și concludente nu demonstrează vinovăția

persoanei;

- nu s-a acordat pe deplină eficiență principiului „ in dubio pro reo”,;

- vina inculpatei nu a fost dovedită, ori careva probe directe ce ar demonstra

vinovăția nu au fost prezentate, învinuirea fiind bazată exclusiv pe presupuneri, care nu

au susținere bazată pe probe;

2

- faptele constatate nu întrunesc elementele infracțiunii pentru care inculpata a

fost pusă sub învinuire.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței contestate fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că vina inculpatei

Corghencea Silvia de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, a fost confirmată pe deplin în baza probelor cercetate, din care a rezultatul cu

certitudine faptul că Corghencea Silvia urmărind scopul de a o învinui pe cet. Popescu

Elena de săvârșirea unei infracțiuni grave, a prezentat Direcției generale a urmăririi

penale al Centrului Național Anticorupție, organ care este în drept de a porni urmărirea

penală, denunțuri și plângeri false, concluzia primei instanțe în acest sens fiind amplu

motivată.

Instanța de apel a menționat faptul că la numirea măsurii de pedeapsă prima

instanță a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale cum ar fi: caracterul și

gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat,

conform prevederilor art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, de personalitatea infractorului, din care considerente corect a conchis că o altă

pedeapsă decât cea sub formă de amendă în mărime de 550 unități convenționale nu-și

va atinge scopul.

4.1. Avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatei Corghencea Silvia, invocând

temeiuri de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), pct. 8) Cod de procedură penală,

care solicită casarea sentinței și a deciziei, cu emiterea unei decizii prin care inculpata

Corghencea Silvia să fie achitată, invocând faptul că:

-existența ordonanței procurorului din 28 iunie 2017 prin care a fost clasat

procesul penal pornit în baza plângerii lui Corghencea Silvia, nu constituie automat un

temei pentru a califica plângerea ultimei ca fiind vădit falsă, întrucât nu în toate cazurile

este posibil de administrat suficiente probe ce ar fi demonstrat vinovăția persoanelor

indicate în plângere în comiterea faptei infracționale;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au încercat să combată argumentele

apărării referitor la divergențele esențiale dintre declarațiile martorilor acuzării și

celelalte probe anexate la materialele dosarului, în special cu stenogramele

interceptărilor înregistrărilor audio și înregistrările audio;

- urmează a fi puse la îndoială și afirmațiile prin care Popescu Elena spune că

imediat s-a îndreptat către sectorul de poliție pentru a relata despre infracțiunea

săvârșită în contextul în care ofițerii de investigație CNA, care se aflau în clădirea

primăriei au permis persoanei vizate să părăsească incinta primăriei sub riscul de a

ascunde urmele infracționale;

- din înregistrările audio nu se confirmă declarațiile martorului Danila Denis,

care a afirmat că a ieșit din urma inculpatei și a strigat să se întoarcă să ia banii înapoi,

3

în caz contrar va chema poliție, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Panuța

Stela, biroul căreia se afla la nemijlocită apropiere de cel al anticamerei și a primarului,

care în cadrul ședinței de judecată a menționat că nu a auzit pe coridor sau în altă parte

careva strigăte din partea primarului sau a lui Popescu Elena prin care să solicite

inculpatei să revină înapoi după bani;

- nici un act de acuzare nu poate fi bazat doar pe declarațiile martorilor, dacă

acestea în coraport cu alte probe pertinente și concludente nu demonstrează vinovăția

persoanei;

- nu puteau fi reținute declarațiile lui Popescu Elena prin care a declarat că nu a

solicitat careva bani, astfel încât în caz că recunoștea aceasta își recunoștea vina în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal;

- nu s-a acordat pe deplină eficiență principiului „ in dubio pro reo”;

- vina inculpatei nu a fost dovedită, ori careva probe directe ce ar demonstra

vinovăția nu au fost prezentate, învinuirea fiind bazată exclusiv pe presupuneri, care nu

au susținere bazată pe probe;

- faptele constatate nu întrunesc elementele infracțiunii pentru care inculpata a

fost pusă sub învinuire;

- completul care a examinat cauza în instanța de apel a fost compus cu încălcarea

prevederilor art. 33 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală, judecătorul nu poate

participa la examinarea cauzei dacă există alte circumstanțe care pun la îndoială

rezonabilă imparțialitatea judecătorului;

- judecătorul Balmuș Svetlana a făcut parte din completul de judecată și anume,

a examinat o acțiune civilă în care în calitate de co-pârât era inculpata Corghencea

Silvia;

- prin hotărârea din 01.03.2013 judecătorul Balmuș Svetlana a dispus demolarea

casei de locuit proprietate a cet. Corghencea Silvia, care a fost casată de instanța de

recurs;

- între inculpata Corghencea Silvia și judecătorul Balmuș Svetlana s-a instalat o

situație de conflict.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, invocând faptul că recurentul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel că aceste motive nu se conțin

în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Menționând faptul că argumentele aduse au fost obiect de judecare în instanța de

apel, care au fost examinate detaliat și minuțios apreciind toate probele din dosar în

baza art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat

asupra lor.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

4

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), pct. 8) Cod de procedură penală,

în sensul că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile

art. 30, 31 și 33, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, invocată de recurent, precum că „instanța nu a fost compusă potrivii

legii fiind încălcate prevederile art. art. 33 alin. (6) Cod de procedură penală, deoarece

Judecătorul Balmuș Svetlana a făcut parte din alt complet de judecată care a examinat

o acțiune civilă în care inculpata avea calitatea de copârât, și care a emis o hotărâre

prin care s-a dispus demolarea casei de locuit a inculpatei, ca urmare instalându-se o

situație de conflict”, Colegiul penal o apreciază critic or, după cum urmează din

materialele cauzei și anume din procesul-verbal al ședinței de judecată din data de 11

septembrie 2018 participanților la proces li s-au adus la cunoștință membrii completul

de judecată și dreptul acestora de a înainta cereri de recuzare, atât inculpata cât și

avocatul acesteia nu au înaintat careva cereri de recuzare față de Judecătorul Balmuș

Svetlana ( f. d 179).

Totodată Colegiul penal remarcă faptul că recurentul nu a indicat concret

circumstanțele care confirmă încălcarea de către instanța de apel a regulilor privind

compunerea instanței de judecată, or împrejurările invocate de către recurent nu cad

sub incidența prevederilor art. 33 Cod de procedură penală.

Colegiul penal constată că nici temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, care a fost invocat de către recurent, nu și-a găsit

confirmare în urma studierii deciziei contestate.

Prin urmare instanța de recurs menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

5

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Argumentul recurentului precum că „ nu s-a dat pe deplin eficiență principiului

in dubio pro reo”, instanța de recurs îl apreciază critic or, potrivit materialelor cauzei,

inculpata Corghencea Silvia a fost pusă sub învinuire, recunoscută vinovată și

condamnată de prima instanță în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, soluție

menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatei de

săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând textul deciziei atacate, Colegiul penal consideră, că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatei

Corghencea Silvia în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului

declarat de avocatul Capcelea Liviu în numele inculpatei Corghencea Silvia, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține că, argumentele invocate de recurent

au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de

apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile

pronunțate, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal atestă, că argumentele recursului se rezumă la o altă

apreciere a probelor, care diferă de cea expusă în hotărârile judecătorești pronunțate în

cauză, pe când la această etapă instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive ale instanțelor de

fond.

Așadar, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

6

declarat. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursul ordinar

declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Capcelea Liviu în

numele inculpatei Corghencea Silvia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, în cauza penală privind-o pe Corghencea Silvia

XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7