1ra-890/2019 — art. 244 alin. 1 Cod penal, 295 alin. 6 Cod contraventional
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 244 alin. 1 Cod penal, 295 alin. 6 Cod contraventional
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-890/2019 — art. 244 alin. 1 Cod penal, 295 alin. 6 Cod contraventional (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-890/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de
către reprezentantul părții civile - Serviciul Fiscal de Stat, Damian Nicolae și de
către avocatul Țurcanu Tudor cu inculpata Boian Elena, prin care solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2019, în
cauza penală privind-o pe
Boian Elena Xxxxx, născută la xxxxxx, originară
din s. xxxxx, r-nul xxxxxx și domiciliată în mun.
xxxxxx, str. xxxxxx, ap. xx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.04.2018 – 19.10.2018 (prima instanță);
07.11.2018 – 06.02.2019 (instanța de apel);
22.03.2019 – 25.06.2019 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Central) din 19 octombrie
2018, a fost încetat procesul penal în privința lui Boian Elena pe învinuirea în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) Cod penal, cu tragerea acesteia
la răspundere contravențională în baza art. 295 alin. (6) Cod contravențional și
încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului de
prescripție tragerii la răspundere contravențională.
Acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat a fost respinsă ca
nefondată.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că în perioada 01
ianuarie 2015 - 31 iulie 2017, Boian Elena activând în calitate de administrator al
Î.I. „Boian Elena” cod fiscal xxxxxxx, derogând de la prevederile art. 8 alin. (2) lit.
c) Cod fiscal, care prevede obligațiunea contribuabilului să țină contabilitatea
conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte
Serviciului Fiscal de Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale
dările de seamă fiscale prevăzute de legislație materializată de Boian Elena, prin
lipsa evidenței contabile pentru perioada 01 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017, art. 8
1
alin. (2) lit. d) Cod fiscal, care impune prezentarea de informații și documente
necesare organului fiscal, art. 45 alin. (2) din Legea Contabilității din 27 aprilie
2007, care stipulează că entitatea prezintă documentele contabile la cererea
organelor autorizate, a admis o diminuare a impozitului pe venit, pe o sumă a
impozitului care trebuia să fie plătit ce depășește 1500 unități convenționale.
Astfel conform art. 189 alin. (2) Cod fiscal, art. 15 lit. d) Cod fiscal, aprobat
prin legea R.M. nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, administratorul Î.I. „Boian
Elena” a diminuat impozitul pe venit pentru anul 2015 în sumă de 5039 lei și
pentru anul 2016 în sumă de 78634 lei prin tăinuirea obiectului impozabil în sumă
totală a impozitului de 83673 lei, suma calculată din venitul determinat în mărime
de 15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în
contabilitatea agentului economic, venit dedus din livrarea unor bunuri imobile în
contul achitării datoriei către BC „ProCreditBank” S.A., fapt constatat prin actul de
control privind respectarea legislației fiscale nr. 5-681222 din 18 septembrie 2017
și decizia IFS nr. 318/1216 din 18 octombrie 2017.
Prima instanță a încadrat acțiunile lui Boian Elena în baza art. 295 alin. (6)
Cod contravențional.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către:
2.1. Procuror, care a solicitat casarea sentinței în latura civilă, cu pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată
de Serviciul Fiscal de Stat, cu dispunerea încasării din contul lui Boian Elena în
beneficiul Serviciului Fiscal de Stat suma de 83673 lei cu titlu de prejudiciu
material cauzat prin infracțiune.
În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:
- soluția instanței de judecată de respingere a acțiunii civile, este greșită și
necorespunzătoare prevederilor legale, cât și sub aspectul restabilirii echității
sociale, conștientizării de către făptuitor a faptei după comiterea acțiunilor
incriminate;
- în speță există un prejudiciu în mărime de 83673 lei constatat cu
certitudine, recunoscut de instanța de judecată și acceptat de inculpat, care a
solicitat încetarea procesului din motiv că acest prejudiciu nu se încadrează juridic
în limta minimă a noii legi penale mai blânde și care la moment intră sub incidența
Codului contravențional;
- conform art. 45 alin. (2) Cod contravențional, soluționând cauza
contravențională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei să
dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenție, în cazul în care nu există
divergențe asupra întinderii lui;
- este neîntemeiată aplicarea art. 30 Cod contravențional, în motivarea
respingerii acțiunii civile, or instanța a făcut o interpretare eronată a legii, nefiind
2
luat în calcul faptul că expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere
contravențională reprezintă un temei de nereabilitare a faptelor imputate, ce nu
scutește făptuitorul de răspundere. Astfel, în cazul în care instanța nu constata
prezența abaterii fiscale, urma a emite o decizie de clasare a procesului
contravențional, care reprezintă un temei de reabilitare;
- scutirea inculpatei Boian Elena de recuperarea prejudiciului cauzat prin
acțiunile imputate, confirmate prin sentință, creează o situație eronată în care
ultima este scutită de răspunderea civilă și are un precedent stimulatoriu pentru o
nouă încălcare intenționată a legislației fiscale. Prima instanță nu a clarificat
obiectiv circumstanțele cauzei examinate în latura civilă și nu a dat o apreciere
corectă, adoptând o sentință ilegală.
2.2. Partea civilă, Serviciul Fiscal de Stat, care a solicitat casarea parțială a
sentinței în partea respingerii acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri de
admitere a acțiunii civile și cu dispunearea încasării în beneficiul statului în mod
solidar de la Î.I. „Boian Elena” și persoanele necunoscute care urmează a fi trase
la răspundere, a sumei de 232553 lei.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- la momentul examinării cauzei, inculpata Boian Elena și-a recunoscut vina,
atât avocatul inculpatei cât și inculpata au solicitat instanței examinarea cauzei în
ordinea procedurii simplificate de judecare a cauzei, pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală. De către instanță nu au fost luate în considerare nici
faptul că Boian Elena prin acțiunile sale a diminuat impozitele și taxele în sumă
totală de 232 553 lei, și astfel instanța greșit a respins acțiunea civilă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie
2019, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în partea laturii
civile și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a
serviciului Fiscal de Stat împotriva Î.I. „Boian Elena” și dispusă încasarea din
contul Î.I. „Boian Elena” în beneficul Serviciului Fiscal de Stat a sumei de 83673
lei.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță
corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, stabilind în cazul dat acțiuni ce
constituie implicarea unei persoane în încălcarea legislației fiscale, ce a cauzat
prejudiciu bugetului de stat, calificate drept abatere contravențională în baza
modificărilor operate conform Legii nr. 179 din 26 iulie 2018, Monitorul oficial nr.
309-320/498 din 17 august 2018. Instanța de apel a notat că aceste împrejurări au
fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect
apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct
3
de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Totodată, instanța de apel a notat că în latura civilă prima instanță a respins
ca nefondată și neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat,
motivându-și poziția eronat prin expirarea termenului de prescripție a răspunderii
contravenționale, fapt ce contravine prevederilor art. 394 alin. (5) Cod de
procedură penală - partea descriptivă a sentințelor de condamnare sau achitare ori
de încetare a procesului penal trebuie să conțină motivele pe care este întemeiată
hotărârea instanței cu privire la acțiunea civilă sau la repararea pagubei materiale
cauzate de infracțiune. Astfel, s-a atestat că soluția primei instanțe în latura civilă
este necorespunzătoare prevederilor legale, sub aspectul legislației civile și fiscale
care guvernează acțiunea civilă în cazul dat.
Instanța de apel a specificat că pentru soluționarea acțiunii civile urmează a
fi aplicată legislația fiscală și prevederile legislației civile referitor la răspunderea
delictuală. În speță, suma impozitului pe venit neachitat coincide cu mărimea
prejudiciului. Prin urmare, prin stabilirea faptei comise de către inculpată s-a
constatat, de asemenea, și faptul că inculpata trebuia să achite și nu a achitat
impozitul pe venit în mărime de 83673 lei. Aceste fapte au fost stabilite cu
certitudine și nu au fost contestate de nici o parte. Existând obligația de plată a
impozitului pe venit (fiind cunoscută și mărimea acestei plăți), partea civilă poate
recurge la modalitatea judiciară, modalitate care nu este interzisă prin lege, de
încasare a acestui impozit. Mai mult, instanța de apel a stabilit că circumstanțe care
ar exonera inculpata de la plata impozitului pe venit nu sunt prezente în prezenta
cauză penală. Astfel, s-a conchis că de către prima instanță nu a fost luat în
considerare faptul că, Boian Elena prin acțiunile sale a adus un prejudiciu statului
în sumă totală de 83673 lei, iar inculpata Boian Elena, administratoarea Î.I. „Boian
Elena”, intenționat a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor
și atribuțiilor acordate prin lege, astfel, prin acțiunile sale a prejudiciat bugetul
public cu 83673 lei.
Totodată, instanța de apel a stabilit că în speță există un prejudiciu constatat
cu certitudine, recunoscut de prima instanță și acceptat de inculpată care a solicitat
încetarea procedurii din motivul că acest prejudiciu nu se încadrează juridic în
limita minimă a noii legi penale mai blânde și care la moment intră sub incidența
Codului contravențional, însă în concluzia sa din sentință, instanța apreciază
acțiunea civilă în mărime de 83673 lei drept nefondată și neîntemeiată, fapt ce
contravine normei legale.
Mai mult, instanța de apel a atestat că este corectă poziția procurorului
referitor la suma ce urmează a fi încasată în rezultatul admiterii acțiunii civile.
Astfel, instanța de apel a indicat că suma impozitului coincide cu mărimea
4
prejudiciului nemijlocit cauzat prin infracțiune și această sumă este una stabilită cu
certitudine în baza probatoriului administrat pe cauza penală respectivă, și această
sumă nu a fost contestată de nici o parte.
De asemenea, s-a notat de instanța de apel că partea civilă a solicitat
încasarea unor sume care constituie penalități și impozite neachitarea cărora nu
este incriminată prin rechizitoriu. Orice expunere referitor la neachitarea unor
impozite neincriminate prin rechizitoriu va implica depășirea limitelor învinuirii,
ceea ce este inadmisibil. De asemenea, în privința penalităților și altor impozite,
organul fiscal a emis deja unele acte cu caracter obligatoriu și că sumele respective
urmează a fi încasate pe cale administrativă, iar inculpata are posibilitatea de a le
contesta.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către:
4.1. Reprezentantul părții civile - Serviciul Fiscal de Stat, Damian Nicolae,
care fără a se referi la vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii civile înaintate de
Serviciul Fiscal de Stat.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- Boian Elena fiind fondatorul și administratorul Î.I. ”Boian Elena” în urma
acțiunilor sale, nerespectând legislația fiscală, a prejudiciat bugetul public național
în sumă de 232553 lei. Pentru încălcările depistate, în urma efectuării controlului
fiscal la Î.I. ”Boian Elena” de către SFS la data de 18.10.2017 a fost emisă Decizia
nr. 3189/1216 asupra cazului de încălcare a legislației. Decizia nominalizată a fost
emisă în prezența administratorului autorizat al Î.I. ”Boian Elena” - d-nul V.
Țurcanu, decizie ce nu a fost contestată conform prevederilor Codului fiscal și la
moment această decizie este în vigoare;
- inculpata Boian Elena și-a recunoscut vina și a solicitat instanței
examinarea cauzei în ordinea procedurii simplificate de judecare, pe baza probelor
administrare în faza urmăririi penale. Una din probe care a stat la baza învinuirii
este Decizia SFS nr. 318/1216 din 18.10.2017, prin care s-a constatat încasarea la
Bugetul Public Național ca plăți de bază suma de 83985 lei, iar pentru încălcările
legislației fiscale au fost aplicate majorări de întârziere (penalități) și amenzi în
sumă de 148568 lei;
- suma obligațiilor este una certă, fiind stabilită în acest sens mărimea exactă
a pagubei, iar cauza penală fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură
penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și totodată,
inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, precum și prejudiciul adus Bugetului
Public Național în mărime de 232553 lei;
5
- instanța de apel neîntemeiat a decis de a încasa de la Î.I. „Boian Elena” în
beneficiul Serviciului Fiscal de Stat suma de 83673 lei, astfel urma să admită
suma integrală a prejudiciului cauzat și constatat în mărime de 232553 lei.
4.2. Avocatul Țurcanu Tudor cu inculpata Boian Elena, care indică temeiul
pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și
solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- potrivit descriptivului deciziei contestate, instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra motivelor invocate de partea apărării, precum că o astfel de acțiune civilă ce
se examinează în cadrul acestui proces penal, între aceleași părți cu același obiect
s-a examinat deja de judecătoria Ungheni, fiind anexată și Hotărârea Judecătoriei
Ungheni în instanța de apel, iar instanța de apel nu a motivat din care considerent a
respins probele părții apărării și le-a admis a părții acuzării și părții civile;
- în speța dată, instanța de apel nu s-a referit și nu a dat apreciere faptului că
partea civilă se folosește abuziv de drepturile sale procedurale înaintând astfel
acțiune civilă atât în cadrul prezentului proces penal, precum și în procedura de
insolvabilitate inițiată de Î.I. „Boian Elena”, aflându-se spre examinare în cadrul
Judecătoriei Ungheni.
La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care
pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, motivând că
instanța de apel, rejudecând cauza, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și
corespunzător, corect a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de
Stat, argumentând soluția în acest sens, iar motivarea soluției corespunde
dispozitivului hotărârii contestate.
Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.
În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să
dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea
judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres
de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură
6
penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea
cauzei.
În speță, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul Țucanu Tudor în numele
inculpatei Boian Elena, invocă ca temei de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, și anume cazurile când: „hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.
Totodată, Colegiul penal lărgit notează că deși recurentul, reprezentantul
părții civile - Serviciul Fiscal de Stat, Damian Nicolae, nu face referire exactă la
vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din
conținutul alegațiilor acestuia, rezultă că acesta contestă decizia instanței de apel
prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, sub aspectul că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția în latura civilă.
Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiului de recurs
invocat, Colegiul penal lărgit constată că se confirmă incidența acestuia, în sensul
că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate
da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe
prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat
și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură
penală.
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost
corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și
în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite
instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu
7
legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și
motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de
casare.
Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod
de procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont
pe deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.
Colegiul penal lărgit atestă, că prin rechizitoriu (f.d. 136, vol. I), inculpatei
Boian Elena i-a fost incriminată infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.
244 alin. (1) Cod penal, iar prima instanță în partea descriptivă a sentinței a
constatat următoarea faptă ” în perioada 01 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017, Boian
Elena activând în calitate de administrator al Î.I. „Boian Elena” cod fiscal
1008609005065, derogând de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal, care
prevede obligațiunea contribuabilului să țină contabilitatea conform formelor și
modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de
Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă
fiscale prevăzute de legislație materializată de Boian Elena, prin lipsa evidenței
contabile pentru perioada 01 ianuarie 2015 - 31 iulie 2017, art. 8 alin. (2) lit. d)
Cod fiscal, care impune prezentarea de informații și documente necesare
organului fiscal, art. 45 alin. (2) din Legea Contabilității din 27 aprilie 2007, care
stipulează că entitatea prezintă documentele contabile la cererea organelor
autorizate, a admis o diminuare a impozitului pe venit, pe o sumă a impozitului
care trebuia să fie plătit ce depășește 1500 unități convenționale.
Astfel conform art. 189 alin. (2) Cod fiscal, art. 15 lit. d) Cod fiscal, aprobat
prin legea R.M. nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, administratorul Î.I. „Boian
Elena” a diminuat impozitul pe venit pentru anul 2015 în sumă de 5039 lei și
pentru anul 2016 în sumă de 78634 lei prin tăinuirea obiectului impozabil în sumă
totală a impozitului de 83673 lei, suma calculată din venitul determinat în mărime
de 15% din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în
contabilitatea agentului economic, venit dedus din livrarea unor bunuri imobile în
contul achitării datoriei către BC „ProCreditBank” S.A., fapt constatat prin actul
de control privind respectarea legislației fiscale nr. 5-681222 din 18 septembrie
2017 și decizia IFS nr. 318/1216 din 18 octombrie 2017”, și a recalificat acțiunile
lui Boian Elena din art. 244 alin. (1) Cod penal în baza art. 295 alin. (6) Cod
contravențional, fără a descrie măcar dispoziția acestui articol, care prevede:
„prezentarea în rapoartele financiare a unor indicatori eronați”, și fără a reflecta
în textul faptei constatate ca fiind comisă de Boian Elena, dacă
infracțiunea/contravenția săvârșită a atras după sine un prejudiciu material și cui i-a
fost cauzat prejudiciul, valoarea/cuantumul lui.
8
Astfel, Colegiul penal lărgit invocă că la adoptarea și întocmirea sentinței,
erau aplicabile cerințele de conținut stipulate în art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, în privința părții descriptive a sentințelor de condamnare, ce
prevăd că: „Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă
descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,
timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele
infracțiunii”.
Totodată, se reține că potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) Cod penal, se
consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Prin urmare se atestă, că prima instanță nu a respectat pe deplin prevederile
legale menționate supra și nu a constatat fapta comisă de Boian Elena, nu a
concretizat care este prejudiciul cauzat prin acțiunile acesteia, cu-i acesta i-a fost
cauzat, precum și cuantumul acestuia, iar instanța de apel, contrar prevederilor art.
409, 414 Cod de procedură penală, a omis să înlăture aceste erori evidente și să se
expună asupra lor, motive din care decizia instanței de apel nu poate fi menținută și
urmează a fi casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel
în alt complet de judecată.
Totodată, se mai invocă că în decizia instanței de apel (f.d. 208, vol. I), se
indică că „inculpata Boian Elena D., administratoarea Î.I. „Boian Elena”;
intenționat a săvârșit acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și
atribuțiilor acordate prin Lege, astfel, prin acțiunile sale a prejudiciat bugetul
public în sumă de 83673 lei”. Aceste acțiuni descrise de instanța de apel în decizie
ca comise de inculpata Boian Elena nu se încadrează în dispoziția art. 295 alin. (6)
Cod contravențional.
Mai mult, având în vedere că nu este clar constatată fapta de prima instanță,
calificată în baza art. 295 alin. (6) Cod contravențional, circumstanțe menținute
greșit de instanța de apel, în faptă nu este reflectat și prejudiciul/dauna cauzată prin
acțiunile inculpatei Boian Elena, ce determină incertitudinea soluției instanței de
apel inclusiv în latura civilă, din care motive urmează a fi admise ambele recursuri
ordinare.
În consecință, în temeiul celor expuse supra, Colegiul penal lărgit constată
că recursurile ordinare declarate urmează a fi admise, or s-a confirmat incidența
temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele legale pe care se întemeiază
soluția, eroare ce nu poate fi corectată de instanța de recurs ordinar, cu casarea
totală a deciziei instanței de apel contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
9
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare
și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile
de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate,
nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de
drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și
promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,
și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării
deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de către reprezentantul părții civile -
Serviciul Fiscal de Stat, Damian Nicolae și de către avocatul Țurcanu Tudor cu
inculpata Boian Elena, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 februarie 2019, în cauza penală privind-o pe Boian Elena
Xxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt
complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată pronunțată la 19 iulie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
10