1ra-649/21 — art.244 alin.1 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-649/21 (1ra-2540/20)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de șeful

adjunct al Direcției generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal

de Stat, Solovei Viorica și de către inculpata Boian Elena, prin care se solicită

casarea deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza penală

privind-o pe

Boian Elena xxxxx, născută la

xxxxx, originară s. xxxxx, r-nul xxxx,

domiciliată mun. xxxxx, str. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

c o n s t a t ă :

Prin sentința din 19 octombrie 2018 a Judecătoriei Ungheni, cauza penală de

învinuire a Elenei Boian xxxxx, IDNP xxxxx, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (l) din Codul penal, s-a încetat cu atragerea Elenei Boian la răspundere

contravențională pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 295 alin. (6) din

Codul contravențional și s-a încetat procesul contravențional în temeiul art. 30 din

Codul contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat s-a respins ca nefondată și

neîntemeiată.

Potrivit sentinței, Boian Elena xxxxx a comis infracțiunea prevăzută de art. 244

alin. (1) din Codul penal.

Prima instanță a constatat că în perioada 01.01.2015-31.07.2017, activând în

calitate de administrator al ÎI „Boian Elena,, derogând de la prevederile art. 8 alin. (2)

lit. c) din Codul fiscal, care prevede obligațiunea contribuabilului să țină

contabilitatea conform formelor și modului stabilit de legislație, să întocmească și să

1

prezinte Serviciului Fiscal de Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor

locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislație, materializată de Boian Elena

xxxxx prin lipsa evidenței contabile pentru perioada 01.01.-2015-31.07.2017, și art. 8

alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, care impune prezentarea de informații și documente

necesare organului fiscal, art. 45 alin. (2) din Legea Contabilității din 27.04.2007

care stipulează că, entitatea prezintă documentele contabile la cererea organelor

autorizate, a admis o diminuarea a impozitului pe venit pe o sumă a impozitului care

trebuia să fie plătit ce depășește 1500 unități convenționale.

Astfel conform art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, art. 15 lit. d) din Codul fiscal,

aprobat prin legea R.M. nr. 1163-XIII din 24.04.1997, administratorul ÎI „Boian

Elena,, a diminuat impozitul venit pentru anul 2015 în sumă de 5 039 lei și pentru

anul 2016 în sumă de 78 634 lei prin tăinuirea obiectului impozabil în sumă totală a

impozitului de 83 673 lei, suma calculată din venitul determinat în mărime de 15%

din depășirea venitului estimat față de venitul brut înregistrat în contabilitatea

agentului economic, venit dedus în livrarea unor bunuri imobile în contul achitării

datoriei către BC „ProCreditBank,, SA, fapt constatat prin actul de control privind

respectarea legislației fiscale nr. 5-681222 din 18.09.2017 și decizia IFS nr. 318/1216

din 18.10.2017.

Prima instanță a încadrat acțiunile lui Elena Boian în baza art. 295 alin. (6) Cod

contravențional.

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către:

Procuror, care a solicitat casarea sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată de către

reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat, cu dispunerea încasării din contul lui Elena

Boian în beneficiul Serviciului Fiscal de Stat a sumei de 83 673 lei cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Partea civilă, Serviciul Fiscal de Stat, care a solicitat casarea parțială a sentinței

în partea respingerii acțiunii civile, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii civile și cu dispunerea încasării în beneficiul statului în mod solidar de la Î.I.

„Boian Elena” și persoanele necunoscute care urmează a fi trase la răspundere, a

sumei de 232 553 lei.

Prin decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

procurorului și apelul părții civile declarate împotriva sentinței din 19 octombrie

2018 a Judecătoriei Ungheni, s-a casat sentința în partea acțiunii civile și s-a

pronunțat în această parte o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima

instanță după, prin care: s-a încasat de la ÎI ,,Boian Elena” în beneficiul Serviciului

Fiscal de Stat suma de 83 673 de lei, în rest acțiunea civilă s-a respins și s-a menținut

sentința.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către reprezentantul

părții civile - Serviciul Fiscal de Stat, Damian Nicolae, care a solicitat casarea

parțială a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere

integrală a acțiunii civile înaintate de Serviciul Fiscal de Stat.

De asemenea, recurs a declarat avocatul Tudor Țurcanu în interesele Elenei

Boian, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei

instanțe.

Prin decizia din 25 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile ordinare declarate de către reprezentantul părții civile - Serviciul Fiscal de

2

Stat, Nicolae Damian și de către avocatul Tudor Țurcanu în interesele Elenei Boian,

fiind casată total decizia din 6 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Prin decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis, din

alte motive, apelurile declarate de procurorul Oleg Potîngă și de șeful adjunct al

Direcției generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat,

Iurie Șișanu, s-a casat sentința și s-a pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care:

Cauza penală de învinuire a Elenei Boian de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) din Codul penal s-a încetat, cu atragerea Elenei Boian la răspunderea

contravențională pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 295 alin. (6) din

Codul contravențional. Procesul contravențional în temeiul art. 30 din Codul

contravențional s-a încetat din motivul expirării termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale. Acțiunea civilă înaintată de Serviciul Fiscal de Stat s-a

admis parțial și s-a încasat de la ÎI ,,Boian Elena”, cu titlu de prejudiciu material,

suma de 83 673 de lei.

Împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a declarat

recurs ordinar reprezentantul părții civile Serviciul Fiscal de Stat, care a solicitat

casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea

civilă să fie admisă integral.

La fel, nefiind de acord cu decizia de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019,

recurs ordinar a declarat și avocatul Tudor Țurcanu în numele inculpatei Elena

Boian, care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

decizii prin care să fie menținută sentința primei instanțe.

Prin decizia din 19 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis recursurile

ordinare declarate de către reprezentantul părții civile Serviciul Fiscal de Stat,

Nicolae Damian, avocatul Tudor Țurcanu în numele inculpatei Elena Boian și ultima,

s-a casat parțial decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

penală în privința Elenei Boian xxxxx, în latura civilă și s-a dispus rejudecarea cauzei

în această parte, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Celelalte

dispoziții ale deciziei contestate s-au menținut.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

procurorului și al șefului adjunct a Direcției generale administrare fiscală Centru a

Serviciului Fiscal de Stat, s-a casat parțial sentința din 19 octombrie 2018 a

Judecătoriei Ungheni, doar în partea acțiunii civile și s-a pronunțat în acest sens o

hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

S-a admis parțial acțiunea civilă și s-a încasat de la Elena Boian în beneficiul

Serviciului Fiscal de Stat, cu titlu de prejudiciu material, suma de 83 985 de lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivare deciziei instanța de apel a reținut că, nu s-a expus asupra vinovăției

Elenei Boian și a probelor administrate, deoarece anterior a fost dispusă rejudecarea

cauzei doar în partea acțiunii civile.

În acest context, instanța de apel a reținut că la data de 29 ianuarie 2018,

reprezentantul părții civile a înaintat acțiune civilă, prin care a solicitat încasarea de

la inculpata Elena Boian în beneficiu statului, a sumei de 232 553 de lei.

3

Însă, având în susținere prevederile art. 219, art. 221 alin. (1), art. 387 din Codul

de procedură penală, art. 1398 din Codul civil, instanța de apel a conchis că acțiunea

civilă este întemeiată și justificată parțial, ținând cont de faptul că prin infracțiunea

săvârșită, inculpata a cauzat părții civile un prejudiciu material care constă în

tăinuirea obiectului impozabil.

Astfel, instanța de apel a constatat că prejudiciu material în mărime de 83 673

de lei, impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător, nedeclarat și 312 lei taxa

pentru amenajarea teritoriului, necalculată, a fost confirmat în cadrul cercetării

judecătorești pe deplin.

Suma impozitului coincide cu mărimea prejudiciului nemijlocit cauzat prin

infracțiune și este una stabilită cu certitudine în baza probatoriului administrat pe

cauza penală respectivă. Această sumă nu a fost contestată de nici o parte.

A remarcat că orice expunere referitor la neachitarea unor impozite

neincriminate prin rechizitoriu va implica depășirea limitelor învinuirii, ceea ce este

inadmisibil. De asemenea, în privința penalităților și altor impozite, organul fiscal a

emis deja unele acte cu caracter obligatoriu. Astfel, sumele respective urmează a fi

încasate pe cale administrativă, inculpata având posibilitatea de a le contesta.

Împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020 au declarat

recursuri ordinare reprezentantul părții civile Serviciul Fiscal de Stat, șeful adjunct al

Direcției generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat,

Solovei Viorica și inculpata Boian Elena.

Reprezentantul părții civile, Serviciul Fiscal de Stat, șeful adjunct al Direcției

generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, a indicat

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură

penală, solicitând casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2020, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii civile

înaintate de Serviciul Fiscal de Stat.

Recurenta Boian Elena, la fel a indicat temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, solicitând casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Prin referința din 4 februarie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat

respingerea recursului declarat de Boian Elena.

Conform art. 422 din Codul de procedură penală, ttermenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei.

La caz, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 din Codul

de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, doar în temeiurile prevăzute de lege.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul Curții Supreme de Justiție conchide că acestea

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) din Codul de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este vădit neîntemeiat.

4

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

din Codul de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit recursurilor declarate, recurenții au invocat temeiul de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, și anume că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul Curții

Supreme de Justiție reține că motivele invocate de recurenți în susținerea temeiului

de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, referitor la temeiul de recurs invocat de către recurenți, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, Colegiul constată că nu este

incident speței, dat fiind faptul că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 din Codul de procedură

penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante.

În acest context, instanța de recurs conchide că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 din Codul de procedură penală,

deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către

șeful adjunct al Direcției generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului

Fiscal de Stat, Solovei Viorica și de către inculpata Boian Elena, ca fiind vădit

neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) pct. 2), 4) din Codul de

procedură penală, Colegiul,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de șeful adjunct al Direcției

generale administrare fiscală Centru din cadrul Serviciului Fiscal de Stat, Solovei

Viorica și de către inculpata Boian Elena împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 ianuarie 2021.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

5