1ra-1655/19 — art. 287 al. 1 CP

1ra-1655/19 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1655/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Goiman Corneliu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe

Goiman Corneliu XXX, născut la XXX,

originar XXX, domiciliat XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul Goiman Corneliu a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale adică 25 000

lei în beneficiul statului.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Goiman Corneliu în contul

statului cheltuielile judiciare în mărime de 1536 lei.

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Bogdan Ruslan

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 7691 lei 42 bani din contul

inculpatului Goiman Corneliu.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă Romanciuc Dmitri

privind încasarea prejudiciului material s-a încasat din contul inculpatului Goiman

Corneliu în contul lui Romanciuc Dmitri suma de 10 006 lei cu titlu de prejudiciu

material.

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Bogdan Ruslan

privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei din contul lui Goiman

Corneliu.

1

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă Romanciuc Dmitri

privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei din contul lui Goiman

Corneliu.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Goiman Corneliu la 07.07.2018, aproximativ la ora 21:00, conștientizând pericolul

social al acțiunilor sale, având intenția comiterii unui act de huliganism, aflându-se

pe teritoriul bazei de odihnă „GoTur” situată la marginea traseului M5, în regiunea

XXX, unde activează în calitate de administrator, urmărind scopul de a-i pedepsi pe

cet. Bogdan Ruslan și Romanciuc Dmitri, care la acel moment se odihneau pe

teritoriul bazei de odihnă sus-indicate, dar și să-i defăimeze în fața soțiilor acestora,

încălcând intenționat ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, într-un mod grosolan și demonstrativ, manifestând obrăznicie deosebită,

intenționat, în timp ce cet. Romanciuc Dmitri îl ajută pe cet. Bogdan Ruslan să se

ridice de jos, i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în rezultatul

căreia Romanciuc Dmitri a fost doborât la pământ.

Tot atunci, Goiman Corneliu, urmărind aceiași intenție infracțională, în

continuarea acțiunilor sale huliganice, profitând de faptul că cet. Bogdan Ruslan se

află în poziție întors cu spatele spre el, intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

regiunea capului, în partea din spate, în rezultatul cărui fapt ultimul a căzut

sprijinindu-se în genunchi, după care i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnul și

picioarele pe diferite părți ale corpului, numindu-i totodată cu cuvinte necenzurate

și jignitoare. Ca urmare a acestui fapt, cet. Romanciuc Dmitri i-au fost cauzate,

conform raportului de expertiză juridică nr. 201802D2318 in 02.11.2018, vătămări

corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție

cerebrală, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi contuze la nivelul buzelor,

echimoză pe nas care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și care se

califică ca vătămare corporală ușoară, iar cet. Bogdan Ruslan conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201802D2319 din 14.11.2018, i-au fost cauzate vătămări

corporale sub formă de echimoză la nivelul feței, excoriații la nivelul ambelor coate

și genunchi care sau format în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent

dur și care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului Goiman Corneliu au fost calificate în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal – huliganismul adică „ acțiunile intenționate, care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.”

către:

2.1 Inculpatul Goiman Corneliu, care a solicitat, admiterea apelului, casarea

parțială a sentinței în partea admiterii acțiunii civile, cu respingerea acțiunii civile și

2

revocarea măsurii preventive sub formă de obligarea de a nu părăsi localitatea, ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea apelului, a invocat că:

- cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, și-a recunoscut integral vina;

- la admiterea acțiunii civile instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.

93, 96, 227, 228 Cod de procedură penală, art. 1410 Cod civil;

- atât în cadrul urmăririi penale cît și la judecarea cauzei penale, părțile

vătămate nu au confirmat prin probe volumul prejudiciului material solicitat, sumele

fiind exagerate;

- instanța de judecată nu a luat în considerare personalitatea părților vătămate

care de nenumărate ori s-au prezentat în ședința de judecată în stare de ebrietate;

- la stabilirea cuantumului prejudiciului material suferit de părțile vătămate,

lipsind în acest sens o prescripție medicală care să fie în legătură cu raportul de

expertiză medico-legală și necesitatea de tratament;

- nu sunt întemeiate pretențiile lui Romanciuc Dmitri cu privire la agravarea

vederii, iar procurarea de lentile nu constituie temei pentru încasarea cheltuielilor

suportate de acesta în legătura cu vizitele la oculist, consecințele imputate de acesta

nu sunt confirmate de un raport de expertiză medico-legală care să constate legătura

dintre fapta și consecințe;

- nu au fost prezentate probe nici în legătură cu cheltuielile suportate în legătură

cu acordarea serviciilor de asistență juridică, fiind indicat un preț la general pentru

serviciile avocatului;

- fără justă cauză și nedovedită consideră solicitarea cu privire la cheltuielile

de deplasare, or părțile vătămate nu au putut confirma numărul de deplasări, locul și

timpul efectuării acestora, prezentând niște date generale, iar bonurile de plată cu

privire la procurarea benzinei nu confirmă distanța parcursă în lipsa unei confirmări

că s-a deplasat la locul indicat și ce distanță a parcurs;

- pretențiile de ordin material nu au fost probate, nu s-a demonstrat careva

suferințe psihice ca urmare a infracțiunii săvârșite;

- aplicarea măsurii preventive - obligarea de a nu părăsi localitatea, până la data

intrării sentinței în vigoare este neîntemeiată și contrară normelor procesual penale

și art. 5 CEDO.

a respins ca nefondat apelul declarat, s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, soluția instanței de

fond cu referire la vinovăția inculpatului Goiman Corneliu a fost pe deplin

justificată, astfel că verificând din oficiu la acest capitol sentința pronunțată, a

considerat că vina inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

3

(1) Cod penal, a fost dovedită integral prin probele administrate și cercetate conform

art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut faptul că la adoptarea sentinței de condamnare s-a

ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi

penale cît și în cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind examinată în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

La individualizarea și numirea pedepsei instanța de apel a menționat faptul că

de către instanța de fond corect au fost aplicate prevederile art. 7, 61, 75, 76-78 Cod

penal, art. 3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă

pentru infracțiunea comisă, totodată s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de

recunoașterea vinovăției, caracterizarea pozitivă de la locul de trai, de faptul că nu

se află la evidența medicului narcolog/psihiatru, fiind angajat în câmpul muncii,

fiind posibilă corijarea și reeducarea acestuia prin aplicarea unei pedepse sub formă

de amendă, aceasta fiind una echitabilă și proporțională faptei comise.

Referitor la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în mărime

de 1536 lei pentru efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, instanța de apel

a conchis că corect au fost încasate din contul inculpatului Goiman Corneliu ținându-

se cont de prevederile legale.

Cu privire la motivele invocate în cererea de apel ce vizează soluționarea

acțiunii civile, în partea cuantumului prejudiciului moral produs prin infracțiune

precum și cele ce vizează prejudiciul material produs prin infracțiune, instanța de

apel le-a apreciat ca fiind nefondate.

În partea cuantumului prejudiciului moral produs prin infracțiune instanța de

apel a menționat faptul că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 219 alin. (4), 220 și 387 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că partea vătămată Romanciuc Dmitri a înaintat în

procesul penal o acțiune civilă, solicitând astfel încasarea de la inculpatul Goiman

Corneliu în folosul său a sumei de 5731,99 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat

prin infracțiune, suma de 10 000 lei cu caracter de prejudiciu moral și a cheltuielilor

de asistență juridică în mărime de 5000 lei, în total suma de 20731, 99 lei. Partea

vătămată Bogdan Ruslan a înaintat o acțiune civilă și a solicitat încasarea din contul

inculpatului Goiman Corneliu în folosul său a sumei de 2691, 42 lei cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin infracțiune, suma de 10 000 lei cu caracter de

prejudiciu moral și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei, în total

17691, 42 lei.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată referitor la prejudiciul material, instanța

de apel a considerat ca fiind întemeiate pretențiile părților vătămate reținând că legea

procesual penală prevede expres temeiurile de reparare a prejudiciului material,

astfel la cauza penală fiind anexate mai multe probe care dovedesc cheltuielile

4

suportate în legătură cu efectuarea tratamentelor efectuate, astfel suma prejudiciului

material încasată din contul inculpatului fiind întemeiată.

Mai mult instanța de apel a menționat faptul că prima instanță a reținut corect

că la materialele cauzei nu se conține bonul fiscal din 09.07.2018 în valoare de 325,

98 lei, cheltuieli pentru combustibil, bonul nr. 115 din 21.12.2018 în valoare de 200

lei cheltuieli pentru combustibil și nr. 115 din 21.12.2018 în valoare de 200 lei,

respectiv aceste cheltuieli nu au fost încasate din contul inculpatului.

Totodată instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat admisă solicitarea părților

vătămate privind încasarea cheltuielilor ce ține de asistența juridică în sumă de 5000

lei fiecare, deoarece în acest sens la materialele cauzei a fost anexat bonul de plată

nr. 25422 din 09.07.2018 în sumă de 10 000 lei.

Instanța de apel a considerat că acțiunea civilă a fost întemeiată și justificată în

partea încasării prejudiciului moral, ținându-se cont de faptul că prin infracțiunea

săvârșită, inculpatul a determinat supunerea părților vătămate la suferințe fizice și

psihice, la caz s-a atestat un raport direct de cauzalitate între activitatea infracțională

descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de către părțile vătămate, iar legea

penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-au fost cauzate prejudiciu

nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă privitor

la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, astfel că la încasarea

prejudiciului moral prima instanță justificat și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

616 alin. (2), 1398 alin. (1), art. 1422, 1423 Cod civil.

Argumentele inculpatului privind acțiunile civile, instanța de apel le-a

considerat nefondate, or, instanța de fond la examinarea acțiunilor civile a ținut cont

de rolul inculpatului, de personalitatea acestuia, atitudinea față de cele comise,

suferințele părților vătămate.

Instanța de apel subliniind asupra faptului că prejudiciul moral constituie

efectele concrete pe care dauna le produce asupra victimei, iar conform

jurisprudenței CEDO cele mai frecvente modalități de exprimare a prejudiciului

moral sunt: durerea, suferința și rănile fizice și psihice , sentimentul de anxietate,

stres și neliniște, frică și incertitudine de lungă durată, perturbarea vieții. Durerea,

suferința și rănile fizice și psihice survin atunci când victimei i-a fost cauzată o

traumă de ordin fiziologic sau psihologic. Totodată CEDO a constatat că repararea

insuficientă a prejudiciului moral, menține statutul de victimă a violării Convenției,

respectiv instanța de apel a reținut ca corectă concluzia instanței de fond privind

admiterea reparării prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

Cu privire la motivele ce vizează soluționarea chestiunii cu privire la măsura

preventivă aplicată inculpatului- obligarea de a nu părăsi localitatea cu menținerea

acesteia până la intrarea în vigoare a sentinței, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, bazându-și soluția pe prevederile art. 395 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală.

5

inculpatul Goiman Corneliu , care invoca temei pentru declararea recursului art. 427

alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei, cu respingerea acțiunii civile înaintate de Romanciuc Dmitri cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral, a acțiunii civile înaintate de

Bogdan Ruslan cu privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea

sumei de 1538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ca fiind neîntemeiate, precum și

revocarea măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea ca fiind

neîntemeiată, invocând motive similare cu cele indicate la pct. 2.1 al prezentei

decizii.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat menționând faptul că

instanțele de fond corect au ajuns la concluzia încasării cheltuielilor din contul

inculpatului.

5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință și avocatul Cojocaru Adrian

în numele părților vătămate Romanciuc Dmitri și Bogdan Ruslan, care a solicitat

declararea inadmisibilă a cererii de recurs din motiv că recursul este vădit

neîntemeiat, iar temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427

Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură

penală, criticând soluția instanței de apel în partea admiterii acțiunii civile, încasării

6

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor din contul inculpatului,

aplicarea măsurii preventive sub formă de obligarea de a nu părăsi localitatea.

Astfel, analizând textul deciziei atacate ( f.d. 163-190, Vol. II) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, ținând cont de cele invocate în recurs, Colegiul penal menționează că

argumentele prescrise în recurs privind nesoluționarea justă a acțiunii civile de către

instanțele de fond, sunt considerate ca fiind neîntemeiate, deoarece acțiunea civilă a

fost soluționată de către prima instanță corect și în conformitate cu art. 387 Cod de

procedură penală, din care motiv soluția dată a fost susținută și de către instanța de

apel.

În continuare, se indică că instanța de apel corect a apreciat ca fiind întemeiate

concluziile primei instanțe referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor

cuvenite, indicând că acesta este bine determinat în baza probelor administrate și

cercetate în cadru ședinței de judecată.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că sumele încasate de la

inculpat în contul părților vătămate cu titlul de prejudiciu material și moral, sunt

echitabile și pe deplin confirmate de probele ce au fost anexate la materialele

dosarului, iar în acest sens nu au fost depistate careva omisiuni din partea instanței

de apel ce ar permite casarea deciziei adoptate, în contextul solicitărilor înaintate.

După cum urmează din conținutul deciziei contestate (f.d. 163-190, Vol.II)

instanța de apel la soluționarea acțiunii civile a ținut cont de prevederile art. art.

1422, 1423 Cod civil și art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, totodată instanța

de apel a ținut cont de documentele medicale și bonurile anexate la acțiunea civilă

(f.d. 53-64, vol. II) de caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate părților

vătămate, de prejudiciul cauzat, manifestat prin cauzarea cet. Romanciuc Dmitri

leziunilor corporale sub formă de „ traumă cranio-cerebrală închisă manifestată

prin comoție cerebrală, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi contuze la

nivelul buzelor, echimoză pe nas,” iar cet. Bogdan Ruslan iau fost cauzate vătămări

corporale sub formă de „ echimoze la nivelul feței, excoriații la nivelul ambelor

coate și genunchi”.

7

Totodată Colegiul penal reține ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitor și la încasarea sumei de 1538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în

legătură cu efectuarea expertizelor judiciare or, potrivit prevederilor art. 142 alin. (2)

Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în

drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor”.

După cum urmează din materialele cauzei în privința părții vătămate

Romanciuc Dmitri la 09.07.2018 a fost întocmit raportul de constatare nr.

201831P0236 (f.d. 32-verso, Vol. I), raportul de expertiză nr. 201831D0120 din

07.08.2018 ( f.d. 77-verso, Vol.I) precum și raportul de expertiză nr. 201802D2318

din 02.11.2018 (f.d. 182-183, Vol. I), în privința părții vătămate Bogdan Ruslan a

fost întocmit raportul de constatare nr. 201831P0237 din 09.07.2018 (f.d. 19-verso,

Vol.I) și raportul de expertiză legală nr. 201831D0119 din 07.08.2019 (f. d. 83-

verso, Vol.I), în privința inculpatului Goiman Corneliu a fost întocmit un raport de

expertiză judiciară nr. 201831D0127 din 14.09.2018 (f. d 137-138, Vol. I).

Colegiul penal ține să menționeze că rapoartele de expertiză au fost efectuate

în prezenta cauză penală, după data de 09.02.2018, când au intervenit modificări în

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, care până la această dată prevedea imperativ

că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

Având în vedere cele menționate supra, instanța de recurs conchide că

concluziile instanțelor de fond prin care s-a dispus încasarea din contul inculpatului

Goiman Corneliu a sumei de 1538 lei suportate în legătură cu efectuarea expertizelor

sunt întemeiate și legale.

Cu referire la alegațiile recurentului cu privire la revocarea măsurii preventive

sub formă de obligarea de a nu părăsi localitatea din motiv că a fost aplicată

neîntemeiat, Colegiul penal remarcă că această măsură a fost aplicată cu respectarea

tuturor exigențelor legale, iar careva temeiuri de revocarea acestora nu a sesizat.

Mai mult, potrivit art. 395 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, legislatorul

a prevăzut faptul că „ în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate

dispoziția privitoare la măsura preventivă ce se va aplica inculpatului pînă cînd

sentința va deveni definitivă” astfel având la baza aceste prevederi legale, prima

instanță cât și cea de apel corect și întemeiat a concluzionat asupra aplicării măsurii

preventive obligarea de a nu părăsi localitatea în privința inculpatului Goiman

Corneliu până la rămânerea sentinței definitive, această măsură preventivă având un

scop de asigurarea executării sentinței.

8

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Goiman

Corneliu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai

2019 în cauza penală privindu-l pe Goiman Corneliu XXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

9